|
te provoaca sa gandesti
simfonia ploii
Conferinta asta am pierdut-o pe drum, adica am uitat sa o introduc la subiecte favorite si a ramas uitata...Din intimplare, hai sa vad ce-i pe aici...ce sa fie...comentariul meu (!!) si al altora...
Superstitiile sint un prilej de amuzament si pariu cu mine insami...Aha! m-am intors din drum...ia sa vedem, ce mi se intimpla...si nu se intimpla nimic si chiar daca s-ar intimpla uit pe urma ca m-am intors din drum pentru ca ma gindesc mult mai mult la adevaratele cauze...si daca nu le gasesc..."Exista o explicatie!!"-cum ar striga cel din Vacanta mare...Explicatia e ca nu stim noi toate caile Domnului...nimic nu e la intimplare pe lumea asta...asa de frumos sau daca nu totdeauna frumos, e interesant sa vad cum se tes "intimplarile" in viata mea...ca intr-o simfonie, apare aceeasi tema din copilarie interpretata altfel la alta virsta. cere si ti se va da o cauti pe fiica ploii
Ce faci cand cocosul canta intr-un picior?
Imblanzirea harfei: Poveste taoista
- de
Tot Areal
la: 23/09/2009 10:27:52
(la: POVESTIRI CU TALC(V)) Demult, in valea Lungmen [Cheile Dragonului, in Honan] crestea un arbore de paulownia, adevarat rege al padurii. Coroana lui se inalta pana la stele, iar radacinile ii erau adanc infipte in pamant, incolacite in jurul dragonului de argint, locuitor al taramurilor subterane. Se zice ca un vrajitor de seama a facut din lemnul acestui copac o harfa, a carei indaratnicie nu putea fi supusa decat cel mai mare dintre muzicieni.
Multa vreme harfa s-a aflat la curtea imparatului Chinei, dar toti cei care au incercat s-o faca sa cante au esuat. Oricat s-ar fi straduit, de pe corzile ei nu iesea decat note ascutite de dispret, care nu aduceau nici pe departe cu melodia pe care ei incercau s-o cante. Harfa era in asteptarea adevaratului ei stapan. In cele din urma, a venit si Peiwoh, printul cantaretilor la harfa. Cu o mana blanda a mangaiat instrumentul, asa cum ai mangaia un cal naravas si i-a atins usor corzile. A inceput atunci sa cante despre natura si anotimpuri, despre munti si ape curgatoare si a trezit la viata amintirile arborelui de paulownia! Vantul caldut de primavara s-a jucat din nou printre crengile lui; apele involburate, dansand la vale, s-au inveselit la vederea florilor imbobocite; s-au auzit din nou vocile miilor de insecte bucurandu-se de venirea verii, ropotul placut al ploii, cantecul cucului. Din departare a parut sa auda si glasul amenintator al unui tigru - ecoul vaii i-a raspuns; acum a venit toamna - in noaptea tacuta, luna, ascutita ca un tais de sabie, stralucea deasupra ierbii acoperite de bruma. In fine, a venit si iarna - uneori, stoluri de lebede albe se invarteau printre fulgi, alteori grindina se abatea cu bucurie patimasa asupra cremgilor. Apoi, Peiwoh a schimbat nota si a cantat despre iubire. Varfurile copacilor s-au leganat in vant, ca un tanar indragostit cazut pe ganduri. In inaltimi, un nor alb si stralucitor a traversat cerul - marturie a trecerii lui, pe pamant s-au intins umbre lungi, negre ca disperarea. Peiwoh a schimbat din nou tema, cantand de data asta despre razboi, despre zanganitul sabiilor si tropotul cailor. De pe corzile harfei s-a inaltat ecoul furtunilor din Lungmen, al fulgerului-dragon, al avalanselor rostogolindu-se ca tunetul printre munti. Extaziat, monarhul l-a intrebat pe Peiwoh care este secretul sau. "Sire, a raspuns el, ceilalti au esuat pentru ca au vrut sa cante despre ei insisi. Eu am lasat harfa sa-si aleaga singura melodia si n-am stiut pana unde e harfa si de unde incepe Peiwoh." Aceasta poveste ilustreaza perfect misterul aprecierii artei. Orice capodopera este o simfonie, ale carei corzi sunt simtirile noastre. Peiwoh reprezinta adevarata arta, iar noi suntem harfa din Lungmen. Corzile secrete ale fiintei noastre sunt trezite de atingerea magica a frumosului si vibreaza ca raspuns la chemarea lui. Suflet cu suflet comunica; auzim ceea ce nu este rostit, vedem ceea ce nu ni se arata in fata ochilor. Maestrul cheama la viata note despre care noi insine nu stiam ca exista. Amintiri de mult uitate reinvie, cu noi intelesuri. Sperante inabusite de temeri, dorinte la care nu indraznim nici sa ne gandim, toate ies glorioase la lumina. Mintea noastra este panza pe care artistul pune culoare; nuantele pe care le foloseste sunt, nici mai mult nici mai putin, decat propriile noastre simtiri, clarobscurul picturii se naste din lumina bucuriei si umbra tristetilor noastre. Asa cum noi existam gratie operei de arta, opera de arta exista si ea gratie noua... Sursa: Cartea ceaiului / Okaura KAKUZO, Bucuresti: Nemira, 2008, pp. 83-86.,/u> 
Simfonia Lalelelor apr 2010 Pitesti
- de
just.a.touch
la: 21/04/2010 13:19:21
(la: prin oras si nu numai) Dragä Dan,
legätura cu tzoapele care se "limiteazä" la Vivaldi este exageratä. Sunt doar niste victime ale societätii, respectiv ale mass-media romînesti unde Vivaldi este pus ca background la orice. Realitatea este cä "Monseniorul rosu" (Vivaldi) a pus pietre de temelii în muzica simfonicä. Nu intru în amänunte de criticä muzicalä, presupun cä persoanele despre care vorbesti la fel ca si cei care au avut un feed back negativ la acest subiect, habar nu au cä una dintre înregisträrile recunoscute pe plan mondial ca referintä apartine dirijorului romîn (decedat din päcate) Mircea Cristescu, orchestra de camerä din Cluj (nu Napoca) cu Stefan Ruha la vioarä.Cred cä 1970 electrecord, cu unul din geniile in inginerie sunet, Ben Berfeld. Nu mai dati cu pietre cei ce vä aflati în case de sticlä. Numai bine. Aluat de ecler sau Pâte à choux
120 ml lapte 120 ml apa 5 gr sare fina ( gr zahar cristalizat 110 gr unt inmoiat la temperatura camerei 140 gr faina 5 oua zahar pudra fina intr-o oala cu fund gros se pun laptele, apa, zaharul cristal, sarea si untul; se aduce la fierbere se ia de pe foc si se varsa in ploie faina, amestecand cu o lingura de lemn; se re-pune pe foc, amestecand cca 1 minut se muta aluatul fierbinte intr-un saladier si se adauga oule unul câte unul, in timp ce se amesteca energic cu un batator, pana ce aluatul devine lis si omogen se pune aluatul destul de moale intr-o punga cornet si se fac gramadutze rotunde sau lungi (ecler) pe o tava de cuptor acoperita de hârtie sulfurizata (da rezultate mai bune decat tava unsa cu ulei) se presara cu zahar pudra si se coc in cuptorul deja incalzit prealabil (220°C-termostat 8), cca 15 minute, apoi se reduce incalzirea cuptorului la thermostat 6 (190-200°C) si se mai coc alte 15 minute IMPORTANT : in tot timpul coacerii la cuptor, usa cuptorului se mentine deschisa putin (exemplu : cu coada unei furculitze), pentru a lasa sa iasa excesul de vapori de apa cand s-au racit, se taie in doua si se umple cu crema de vanilie, frisca, etc
Alexand, asta este problema...
- de
JCC
la: 22/10/2003 08:20:44
(la: Pentru mine casa si familia au fost tot timpul prioritare..) este o adevarata problema sa dai bani, cate o data se crede in RO ca celor din occident le cad in ploie din cer
am constatat personal ca multi in tara traiesc ziua, zi cu zi, fara sa se gandeasca la "mâine" , ce va fi.. oh, ca mi s-a intamplat la fel, si nu numai cu o persoana.. eu practic ce am facut, cand era vorba de o scoala privata : -am trimis banii pt tot anul direct la scoala prin transferare bancara -am platit internatul o data la directia internatului direct.. dar asta e un caz concret unde poti lua o hotarare sa platesti direct.. dar cand dai bani pt congelator si ii strica in prostii, cum sa mai facem??
si totusi este si toamna la Paris..Daniel,
- de
JCC
la: 23/10/2003 06:04:19
(la: E deja iarna la Paris) Daniel, daca te duci la Meudon la Foret, intri in padure, dar alege o zi fara ploie, o zi rara insorita :-)),
o sa admiri schimbarea de culoare a frunzelor, galben, auriu, aramiu, verde.. ia-ti o pereche de manusi groase de gradinarit, ca sa nu fi intepat, si un sac, aduni castanele comestibile (chataines) de pe jos, o placere apoi acasa sa le prajesti in tigaie... miam, miam .. te duci in padurea de la Fontainebleau, in grup cu prieteni, un cunoscator de ciuperci, gasesti galbiori (lactari), ciupercile gri, si inca alte soiuri comestibile.. in unele locuri gasesti atatea soiuri de muschi, de toate nuantele de verde, magnific astea sunt doar pretexte de plimbare, sa admiri natura, sa vezi cate o veverita, cred ca Iulia ar fi tare incantata.. sa vezi ce desene de veverita ti-ar mai face...si ce-ar mai povesti.. sunt pretexte pentru a face un pic-nic, pentru a respira altceva decat aerul (40 Km la ora.., ne intelegem :-) ) din aglomeratia pariziana, pretextul de a se re-gasi cu prieteni, de a juca mingea, de ce nu? de a face poze.. Cand impodobesti balconul cu flori si in spate pui plante aromate sau legume, este original sifrumos
dar cand balconul devine curte.. un prieten imi scria ca vecinul lui de apartament (locuieste intr-un bloc) din Sibiu, n-a gasit altceva mai "luminat" sa faca decat sa creasca gaini in balconul lui.. avea si un cocos la inceput, ca punea gaina sa cloceasca, acum l-a taiat, a fost un adevarat zazboi in ploc, ca scula pe toti vecinii.. Se pare ca nu mai pot de"schide ferestele cate o data, dupa ploie, miroase, miroase..
Gabid, problema nu e chiar asa de simpla...
- de
Jimmy_Cecilia
la: 07/11/2003 03:31:33
(la: Cosmetologie... dar nu pentru trolli..) Sunt toate produsele pe piata, cu conservatori in ele, deci prezinta securitatea higienica, de lipsa de bacterii.
Pe piata, farmacii inclus, nu numai in Romania, dar si in occident, produsele de tratare a pielii, gasesti de toate.. multe doar cu calitati si actiuni psihologice... Activitatea unui produs este data prin concentratia de agent activ eficace continuta in compozitie! cand ai 0,1% de collagen, (hidrolisat de 10%) nu este acelasi lucru cu 5 % de collagen (hidrolizat de 50%) In principiu, in legile europeene care supervizeaza fabricatia de produse dermocosmetice, este obligatoriu ca publicitatea sa fie justificata, cand pui in numele cremei "crema cu collagen" este o publicitate, esti obligat sa pui compozitia exacta de collagen in eticheta verso Foarte multi fabricanti nu respecta, chiar in occident.. Multi utilizatori fac incredere unei marci si nu citesc compozitia pe verso.. Agentii activi fabricati industrial, costa cca de 10-20 de ori mai scump ca unul proaspat! Obtinerea lui necesita dozari, mâna de lucru calificata, instalatii scumpe in inox, conservatori, studii de conservare, analize de concentrare si bacterio.. Un agent activ proaspat nu-l poti conserva, decat 2-3 zile in frigider, nu poate fi comercializat... Fabricatia de cosmetice si conditionarea lor in borcanase, sticle sau tuburi, in afara de materiile prime, necesita si instalatii foarte scumpe, mâna de lucru specializata, analize multe Toate astea au un pretz! Fara sa mai vorbesti de ambalajul exterior, o cutie peliculata, in mai multe culori, frapata cu aur sau argint la cald! Cate o data costa cutia mai scump decat produsul interior. Marginea bruta care apare in bilanul comptabil al unui fabricant de produse dermo-cosmetice este de 80 -90 % . In Romania gasesti multe produse cu calitati asa zise "psihologice".. un adevarat produs activ, ai sa-l platesti 1 - 2.000.000 lei, iar unul foarte activ, n-o sa-l gasesti in est, pentru ca este invandabil. Personal iti spun din experienta: crema tip NIVEA fabricata pt. Rusia, emulsia are acelas aspect, dar 30% de Euceryna anhidra, nu are nici o urma macar.. :) de unde interesul ca fiecare sa-si prepare acasa produse proaspete, dar luand precautile necesare. sunt produse fara conservator, se pastreaza 1-2 zile maximul in frigider, in preparatie utilizezi recipiente curate, dezinfectate cu alcool, doar in sticla, portelan si inox, utilizezi apa de sursa( minerala) sau apa de ploie (ideal) sau apa distilata utilizezi plante curate, spalate, culese dimineata, fara ingrasaminte chimice (de preferat)
Pt. ADRIA, pielea uscata si hidratarea...
- de
Jimmy_Cecilia
la: 07/11/2003 03:48:37
(la: Cosmetologie... dar nu pentru trolli..) dupa baie trebuie dat pe tot corpul, maini si fata, cu ulei de masline virgin, prima presiune la rece
evitata apa calcara, spalat fata cu o decoctie de musetel pregatita cu apa distilata, de ploie, sau decalcarizata (asa se spune? fierbi mult apa, calcarul se depune, o decantezi incetisor) daca ai o planta "alloe vera", o cultivi si in ghiveci in casa, tai o bucata din frunza, o macini, zdrobesti, sucul este foarte hidratant, il poti aplica pur sau pureul il poti amesteca cu smantana proaspata, miere, ulei de masline si faci si masca, mai poti adauga si brojdie proaspata inauntru, obti un efect anti-ride. si cateva picaturi de zeama de lamaie pot fi adaugate. Drojdia proaspata un agent activ formidabil, anti-ride si revitalizare, fata si pt par la fel, amestecata cu ulei de masline sau coprah (monoï), in loc de apa cu o decoctie de "coada calului" (equisetum arvense L.) Iti poti curati din timp in timp corpul si cu lapte, poti demachia fata cu lapte sau cu smantana.
Tristeti sfasaietoare, bacoviene
- de
Madalina
la: 22/11/2003 20:51:27
(la: Cele mai frumoase poezii) Decembre
Te uita cum ninge decembre... Spre geamuri, iubito, priveste -- Mai spune s-aduca jaratec Si focul s-aud cum trosneste. Si mâna fotoliul spre soba, La horn sã ascult vijelia, Sau zilele mele -- totuna -- As vrea sã le-nvat simfonia. Mai spune s-aduca si ceaiul, Si vino si tu mai aproape; -- Citeste-mi ceva de la poluri, Si ninga... zapada ne-ngroape. Ce cald e aicea la tine. Si toate din casa mi-s sfinte; -- Te uita cum ninge decembre... Nu râde... citeste inainte. E ziua si ce intuneric... Mai spune s-aduca si lampa -- Te uita, zapada-i cât gardul, Si-a prins promoroaca si clampa. Eu nu mã mai duc azi acasa... Potop e-napoi si nainte, Te uita cum ninge decembre, Nu râde... citeste inainte. Am fost la spectacolul cu Tudor Ghorghe intitulat "Iarna Simfonic", vineri 21 noiembrie la Sala Palatului. Nu sunt un fan, dar imi place acest cantautor. Spectacolul a fost unul reusit, in care Tudor Gheorghe a plans intr-adevar in timpul refrenului unui colind.
Atmosfera a fost una de tinuta, Tudor Ghorghe avand publicul sau fidel, care l-a aplaudat la scena deschisa. Un public de un anumit nivel, care n-a urlat, n-a tipat, n-a fluierat, ci doar a aplaudat, (de multe ori in picioare). A fost acompaniat de Filarmonica din Ploiesti, si de un cor din acelasi oras, care au creat un fundal sonor de exceptie, meritul fiind si al tanarului dirijor de numai 27 de ani, (pacat ca acum numele imi scapa). Personal gasesc muzica lui Tudor Gheorghe deschisa, ageabila, de atmosfera, in care trebuie sa te implici afectiv ca s-o simti. Lucru care mie vineri mi-a reusit! ...pe versurile lui Adrian Paunescu. In curand o sa apara CD-ul si caseta "Iarna Simfonic" si o sa le poti asculta.
In interviul Danei Deac vorbe
- de
Dinu Lazar
la: 08/12/2003 05:42:06
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf) Cred ca sigur, audiatur et altera pars, trebuie sa stim toate parerile; desi cred ca de multe ori creatia artistica este o forma de manifestare intraductibila, data de al de sus si cumulata prin necunoscute increngaturi intr-un suflet sau altul.
Cred ca daca imi aduc bine aminte parerile lui Motzart de la virsta frageda despre uimitoarele simfonii erau niste bufonerii, si multi creatori isi concentreaza limbajul pe o forma sau alta de arta si nu sunt capabili sa explice si in cuvinte cum devine cazul; am vazut cindva un reportaj cu Maia Plisetskaia la Moscova si era clar ca ori intelegi dansul ei ori nu il intelegi, pentru ca ce spunea ea despre dans nu era relevant. Se pot folosi parerile unui autor ca citat sau ca idee, mai niciodata ca baza serioasa, si exceptiile sunt regula; adevarata caramida o constituie un aparat critic, un istoric, un estetician, care sa spuna si sa ii aseze in sertare si sa creeze scoli si apartenentze si reflexe ale acestora in lumea respectiva. Cam asta e si a fost la urma urmei durerea majora a fotografiei romanesti, jumatate din eforturile creative se cheltuieste inutil in lupte fratricide, tocmai in lipsa unui aparat critic mai echidistant si la urma urmei in lipsa culturii imaginii care sa creeze acel aparat critic.
Titlu: filtre...filme...lumina...
- de
Dinu Lazar
la: 16/12/2003 14:48:49
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf) Zapada e un subiect formidabil, pacat ca e alb. Suna ca in butada despre o zona care pote sa fie la Tropice - sau poate sa nu fie - cu "tzara e minunata, pacat ca e locuita".
Peisajele cu zapada fotografiate pe film alb negru au un farmec aparte; constituie unul din subiectele grele ale fotografiei. Daca este soare si nu avem brazi verzi in cadru, pe film alb negru un filtru portocaliu va accentua reliefl zapezii si va face norii sa se profileze bine pe cer; daca avem brazi sau fetze, un filtru verde e mai potrivit; aparatele cu celula TTL vor face corectia de expunere automat, daca nu, prelungim timpul de expunere cu factorul pe care il gasim de obicei pe montura filtrului. CIne proceseaza singur filmul, daca va developa la o gama mai joasa si va folosi un aparat de marit cu cutie de amestec si o hirtie mata moale, va putea obtine adevarate bijuterii, footgrafii matasoase cu zapada si o simfonie de tonuri atit in lumini cit si in umbre. Daca se foloseste film color, filtrul de polarizare este singurul pe care il indic. Pentru fotografiile de interior, eu as folosi lumina existenta si un film de 800 ISO (ASA) ; filmele contemporane sunt incredibil de bune, sunt elastice, in sensul ca permit supra si sub expuneri de citeva diafragme, si nu reactioneaza violent la diversele temperaturi de culoare; nu as folosi becuri suplimentare de loc, ci numai lumina existenta, fie ea ce anormala sau chiar de la luminarile bradului. Diafragma 2,8 si 1/30 ar trebui sa fie suficiente pentru fotografii generale, considerind iluminarea unei camere normale iluminate de 2-3 becuri de 100W sau echivalente. Interesant la filmele de 800 ISO actuale este ca pina cel putin la formatul 18x24 cm nu au granulatie vizibila, sau o au foarte mica, daca sunt bine procesate si bine marite. Idei despre fotografiatul artificiilor si alte sfaturi utile gasim la www.photo.net , un sit pe care il recomand tuturor celor care vor sa mai invete cite ceva despre fotografie. Amatorilor de fotografie digitala, le recomand, printre altele, un extrem de interesant sit, http://www.luminous-landscape.com/ Fac parte din Corala Ioan Cristu Danielescu a Casei de Cultura a Sindicatelor din Ploiesti, si am fost pe scena pe 21 nov la Iarna Simfonic. Voi fi si pe 21 dec. Iti multumesc pentru vorbele frumoase.
Tanarul dirijor si compozitor se numeste Marius Hristescu si a absolvit la clasa de dirijat condusa de dirijorul corului nostru, prof univ Valentin Gruescu.
Scoala 197
- de
Florin Firimita
la: 29/12/2003 02:26:34
(la: Florin Firimita despre experienta emigrarii si "Arta de a pleca") Copilaria e plina de "talente remarcabile"....nu m-am simtit nici o clipa "talentat," desi altii mi-o spuneau. Dupa o vreme, incepi sa o crezi. Nu pot uita Scoala 197 si pe domnul Ciocarlie. Un om nemaipomenit. As fi bucuros daca as putea fi pentru studentii mei macar 10% din ceea ce a fost maestrul pentru mine. Mi-a fost nu numai un mentor, mi-a fost ca un parinte. Avea un atelier undeva prin preajma Lipscanilor, prafuit, misterios, fascinant. Am crescut in atelierul acela, printre "Pasarile" din ceramica sau metal. Ce n-as da sa am una dintre lucrarile acelea! Cind aveam 15 ani, mi-a facut o cheie, si acolo mi-am petrecut multe duminici. Dimineata ne duceam in Piata Unirii, unde angaja tiganci drept modele. Am ascultat prima simfonie acolo, cred ca "Neterminata" de Schubert, apoi Mahler, etc. Am baut prima mea berea cu el, in ziua cind mi-a anuntat ca se va casatori. Apoi a murit absurd, neasteptat. Din fericire, cei pe care-i iubim traiesc intotdeauna in noi prin dragostea si respectul nostru.
Multumesc pentru urari. Craciun fericit si toate cele bune.
|
 loading... |
(la: Muzica)