comentarii

simfonie de culori


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
dansul orhideelor - de anisia la: 16/08/2006 00:29:26
(la: Loc pentru "giugiuleli" :))))))))
- Alf Patrovsky-Jogukariov! striga imperios Alecsandra.

glasul hotarat il trezi din visare. nu stia daca sarutul timid, furisat si prea mult asteptat al ei il trimise pe o alta lume, ori sciatica ce nu-i dadea pace sub nici un chip. contradictie antagonica. chinul de a o scapa printre degete pentru moment lua locul celui dat de durerea de spate. dulce - amar schimb de pozitii.

- da, Alecsandra Vorniacovich! sa-mi scuzati absenta... (isi luase aerul protocolar, pentru ca stia ca asta ii va starni un suras, chiar daca pitit dincolo de aerul profesoral ce-l abordase voit.)
- as fi deosebit de incantata daca v-ati aminti de indatoririle dvs de cavaler ce m-a invitat la drum. calatoria cu deltaplanul v-a consumat multe din favorurile ce vi le datoram, e timpul sa va ocupati serios de rolul de gazda.
cand Alf se afla suficient de aproape de buzele ei semi crispate, se apleca la urechea lui si-i sopti printre dinti daca nu imi faci cunostiinta cu domnul acela cu barba ce fumeaza tacticos din trabucul sau, am sa-i spun lui guinevere cum m-ai innebunit tot drumul cu povesti despre...
- sunt perfect de acord, domnisoara. va rog sa va sprijiniti , sa facem cativa pasi pe malul marii.

pierduti prin multime anisia si vania desenau o noua galaxie cerului. cocotata pe talpile lui, se lasa daruita muzicii, amintirilor, visului. cu degetul aratator incerca sa-i distraga atentia, tachinandu-l... uite, acolo sus, vezi? . isi lasa capul pe spate si cu barbia intinsa spre infinit ii zambea... chiar nu vezi? e acolo, Johannes... are culoarea primei toamne cu mine. îi placea intotdeauna sa-l cheme pe numele de fata al mamei sale. zambetul ce-l aducea auzul acestui nume era inegalabil. gropitele din obraji, spranceana ridicata si tampla zvacnindu-i il tradau de fiecare data...

Adal adormise in bratele ei. scarpiniciul guineverian avea efectul scontat asupra lui. îl depuse cu grija in cosuletul de rafie si trase usa dupa ea... gândurile-i fugeau jucause inaintea pasilor. ochii-i luceau si inima se facuse cat un ghemotoc sub bluza de dantela. trebuia sa-l gaseasca. nu prea intelese mare lucru din bolboroseala cu picuri de sudoare. ii daduse un pup si fugise. ochii lui o urmareau, simtea asta. era o vreme de cand nu mai jucase un astfel de joc. cel mai mult ii placeau ochii lui. dincolo de bunatatea din ei, se-ascundea un ceva pe care nu putea sa-l defineasca inca. un ceva ce o facea sa se inroseasca la aparitia lui, sa zambeasca amintirii lui, sa-i doreasca (ascuns) compania. pe cine incerci sa convingi, guinevere aimee d'albon? daca asta nu suna a "mie-imi-place-de-alf", atunci a ce? . vorbea singura, pentru ca nu avea curajul sa spuna nimanui micul ei secret...

pe digul langa care obisnuiau sa faca plaja, respectabilul domn isi fuma pipa tacticos si privea spre panza ramasa inca alba. nu mai pictase inca un peisaj de seara, atat de viu colorat. alese locul acela retras pentru a putea cuprinde plaja intreaga. simfonie de culori si emotii. privea tacut cu admiratie. incerca sa-si intipareasca in minte fiecare detaliu. de la buchetele de orhidee innobilate de palpaitul lumanarilor groase de ceara, pana la perechea octogenara ce dansau de-acum de o bucata de vreme.
- domnule, buna seara. imi scuzati indrazneala. paseam in plimbare impreuna cu buna mea prietena si nu m-am putu abtine sa nu observ sentimentul de incantare ce va incearca. ati putea sa-mi spuneti care este motivul aparitiei lui?
- cu mare placere, domnule. doamna... si-si inclina palaria spre tacuta Alexsandra. priveam inspre multime si nu ma puteam hotarâ ce sa surprind in prim plan... dansul orhideelor cochetand cu lumina adiind a lumânarilor sau perechea aceea ce parca danseaza de-o viata... mi-as permite sa va cer parerea, doamnule, domnisoara...
- Alf Patrovsky-Jogukariov. Pe cine am placerea sa introduc doamnisoarei?
- Mihail Andrej Sokolov, incantat... si-i saruta mana, semn de curtoazie.

_________________________________________________________
doar pentru ca toate pasarile au aripi, nu inseamna ca zboara toate la aceeasi inaltime...
#139452 (raspuns la: #139133) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Asociatia de culori - de Pasagerul la: 09/05/2004 12:22:59
(la: Sine Dio)
Asociatia de culori(catedrala alba,cifra neagra) e voita sau intimplatoare?
culorile de pe drapelul din c - de gabriel.serbescu la: 08/07/2004 13:09:37
(la: Videoclip "Dragostea din tei", O-zone)
culorile de pe drapelul din clip sunt ale Romaniei sau ale Moldovei?

Culorile sunt romanesti, stem - de Daniel Racovitan la: 08/07/2004 13:37:00
(la: Videoclip "Dragostea din tei", O-zone)
Culorile sunt romanesti, stema e republic-moldoveneasca :)

_______________________________________________
"Where did where do you want to go today go?"
#17503 (raspuns la: #17497) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
combinatie 3 culori - de desdemona la: 10/09/2004 13:42:38
(la: O CATASTROFA NATIONALA: 23 AUGUST 1944)
Se spune ca cele 3 culori principale sunt rosu, galben si albastru. Sunt considerate fundamentale pentru ca impreuna re-alcatuiesc albul. Depinde (desigur) cum le amesteci. In pictura albul mai greu iese, in locul lui aparand cele mai variate nuante de gri (in functie de cantitatea de culoare si tipul vopselelor). Insa in optica se poate demonstra asta, in felul urmator: Se ia un disc de carton, se imparte in e zone egale, si se coloreaza fiecare zona cu una din culorile mentionate. Apoi discul se roteste foarte repede in jurul centrului sau. ceea ce se vede e alb (si aici depinde de nuanta culorilor folosite).
Mai sunt triplete de culori fundamentale : in grafica pe calculator prin tripletul de baza e prin conventie rosu albastru verde.
Si-am incalecat pe-o sa si v-am spus povestea asa.

Desdemonovici
#21629 (raspuns la: #21628) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Despre poezie - de (anonim) la: 30/10/2004 05:43:05
(la: Cele mai frumoase poezii)
Despre poezie

Când dorim să exprimăm o idee cu maximă precizie, alegem cuvintele cele mai expresive şi mai potrivite scopului, fără a ţine cont de careva reguli, în afară de regulile gramaticii – astfel ne exprimăm în proză. În proză ideea este componenta primordială şi cea mai importantă, stilul şi vocabularul utilizat slujesc ideea, creând climatul psihologic adecvat unei perceperi optime. Poezia tradiţională, dimpotrivă, presupune respectarea strictă a unor anumite reguli, care impun un ritm şi un tip de rime unic pentru poemul respectiv. Necesitatea de a rima versurile impune căutarea cuvintelor care rimează cu cele deja găsite, iar asociaţiile care apar pe parcurs îmbogăţesc ideea iniţială cu noi nuanţe, îi dau o turnură neaşteptată, descoperă faţete şi contururi nebănuite. Acesta îi aplică jocului de-a versificarea un farmec deosebit, prospeţime şi mister, oferindu-ne emoţii inegalabile. Este lafel cum ai păşi pe un tărâm neexplorat, într-o junglă deasă fără cărări bătătorite, care îţi dirijează ea-înseşi paşii, obligându-te să învingi obstacolele apărute pe neaşteptate în cale. În schimb, îţi dăruieşte privelişti minunate după fiecare stâncă ocolită, iar dacă te pricepi să nu pierzi orientarea, vei ajunge unde ai dorit după o călătorie palpitantă şi plină de aventuri. Astfel constaţi cu uimire că ai exprimat ideea poate chiar mai bine decât ai fi făcut-o în proză, deşi aceasta a suferit o metamorfoză uluitoare, ca o femeie care pe un corp frumos de la natură îmbracă o rochie minunată, care îi scoate în evidenţă şi îi amplifică frumuseţea. Butonul a pleznit, scoţând la iveală farmecul florii, un fluture încântător şi-a luat zborul, părăsind crisalida uzată.
Pe de altă parte, nu e nici o pagubă, dacă busola, brusc, se strică şi nu-ţi mai indică corect direcţia. Mulţi călători, rătăcindu-se, au făcut descoperiri extraordinare. Columb, după cum se ştie, a luat calea spre India, dar a descoperit două continente noi şi o mulţime de insule! Important este să găseşti, totuşi, drumul spre casă.
Minunat este faptul, că restricţiile pe care ne-am propus să le respectăm nu numai că nu ne-au încurcat, ci ne-au şi ajutat să obţinem efectul optimal, răsplătindu-ne eforturile cu vârf şi îndesat. Din păcate, astăzi poezia tradiţională este privită ca o Cenuşăreasă care a zăbovit să plece de la bal după termenul fixat, trezindu-se din scurtul ei vis în rochiţa veche chiar în mijlocul cucoanelor gătite şi a cavalerilor dichisiţi. Jocul de-a rimele nu mai pasionează poeţii, considerându-se demodat şi învechit. Şi e păcat! Versul alb, deşi îţi permite să-ţi expui ideea “goală” cu eforturi minime, fără a fi constâns de oarecare condiţii, nu-ţi oferă satisfacţia de a învinge multiple şi variate obstacole pe un drum întortocheat şi anevoios, nici posibilitatea unor descoperiri neaşteptate în jurul propriului tău gând. Până la urmă se constată că o formă perfectă din punct de vedere estetic slujeşte ideea cu mai multă fidelitate şi o scoate în evidenţă, urmându-i contururile ca propria ei piele. Frumuseţea mişcă sufletele şi le face mai receptive la ideile, pe lângă care mulţi ar trece cu nepăsare, fără a le lua în seamă.
Simplul fapt ştiinţific, că unele stele pe care le vedem se află la depărtări imense, de mii de ani lumină, tulbură puţine persoane sensibile, pe când versurile des citate
“La steua care-a răsărit
E-o cale-atât de lungă,
Că mii de ani i-au trebuit
Luminii, să ne-ajungă…”
au miraculosul dar de a trezi imaginaţia, făcându-ne să conştientizăm ideea nu numai cu mintea, dar şi cu sufletul. Omul este o fiinţă complexă, în care simţurile, emoţiile şi raţiunea trebuie să conlucreze.
Puţini sunt acei, care au un văz deosebit de ager şi pătrunzător, fiind în stare să distingă asemenea detalii, care le scapă altora. La fel, puţini oameni posedă o sensibilitate ieşită din comun, şi mai puţini au darul a o face un bun al tuturor, creând opere de artă care apropie realitatea de sufletele noastre. Un adevăr amar, trecut prin inima poetului, devine o durere sfâşietoare, care se amplifică, intrând în rezonanţă cu inimile tuturor, devine un clopot de alarmă care trezeşte sensibilitatea publică şi mobilizează forţele spirituale ale organismului social în faţa primejdiei. Nu întâmplător poeţii s-au pomenit întotdeauna în epicentrul erupţiilor sociale. Dar şi în condiţiile unei acalmii relative poeţii găsesc destulă hrană pentru a alimenta şi a creşte această floare rară, pe care o numim poezie. Rostul ei este să ne sporească sensibilitatea, descoperindu-ne esenţa fenomenelor de natură spirituală şi frumuseţi care altfel ar trece neobservate, tot astfel precum ochelarii servesc pentru sporirea văzului, dezvăluindu-ne calităţile optice ale obiectelor materiale. Prin urmare, poezia este un instrument care prelungeşte posibilităţile noastre de a percepe Frumosul dincolo de limita individuală a fiecăruia.
Dacă ne referim însă la substanţa ei, putem spune că poezia este o sinteză a ideii cu trăirea emoţională şi veşmântul ei verbal, sonor. O îmbinare armonioasă a acestor componenţi este absolut necesară - lipsa sau slăbiciunea unuia dintre ei poate desfiinţa poezia. Când scriem poezia pe hârtie, nu facem decât să o notăm, să-i dăm o formă materializată. Evident, că această materializare a unor elemente în fond nemateriale este imperfectă. Partitura unei simfonii încă nu este muzică - muzică ea devine doar atunci, când îmbracă veşmântul ei sonor şi emoţional. O interpretare proastă o desfiinţează, una excelentă o renaşte. La fel şi poezia - cititorul îi redă haina sonoră şi emoţională după priceperea sa - cu mai multă sau mai puţină dibăcie.
Poezia scrisă pe hârtie este doar o jumătate de poezie. Poezie cu adevărat ea devine numai atunci, când este declamată într-o manieră sinceră, adecvată conţinutului său ideal şi emoţional. În realitate acest lucru se întâmplă destul de rar, deşi este foarte important. Poezia trebuie să sune, să acţioneze asupra ascultătorului prin toate mijloacele de care dispune, prin toată vraja ei lăuntrică. Este greu de spus, din ce se compune această vrajă, dar ritmul, rima, melodia versului sunt componenţi importanţi ai acesteia. Aici se adaogă intonaţia artistului, calităţile melodice ale vocii sale, precum şi sensibilitatea lui, inteligenţa lui, care îl ajută să pătrundă conţinutul ideal şi emoţional al poeziei, să ghicească fără greş interpretarea adecvată. Un poem cu o deosebită încărcătură emoţională, în opinia mea, solicită o declamatoare cu voce joasă, adâncă, plină de o forţă reţinută izvorâtă din interior,cu o manieră de declamare care ar produce impresia că cuvintele sunt smulse din propriul ei trup, sunt rupte din propria-i carne. Dar poezia nu trebuie urlată, sentimentele mari vorbesc mai mult în şoaptă - o şoaptă adâncă, grea, dureroasă.
Mă întristează nespus o poezie prost declamată, mai ales dacă aparţine unui mare poet. Este o profanare. Nu ştiu de ce s-a înrădăcinat convingerea eronată, că pentru a interpreta opere muzicale trebuie să faci şcoală, iar pentru a declama versuri nu trebuie decât să înveţi cuvintele. Sunt categoric împotriva acestui mod de gândire. Pentru a putea declama versuri trebuie să înveţi această artă deloc simplă. Trebuie să munceşti, să experimentezi, să-ţi pui în valoare calităţile artistice - dacă le ai, desigur.
Eu nu accept anumite maniere de declamare, printre care şi cea dulceagă, lascivă, excesiv feminizată. Nu-mi place nici stilul de incantaţie şamanistică, în care poezia este interpretată ca un descântec vrăjitoresc. Îmi place maniera naturală, sinceră, sufletistă, deşi accept şi chiar consider necesară scoaterea în evidenţă a ritmului interior al versului, precum şi jocul uşor al vocii, valorificarea calităţilor ei melodice. Este extrem de important să respectăm o corelaţie armonioasă între toate aceste elemente. Simţul măsurii este măsura talentului artistului.
În ceea ce priveşte veşmântul verbal al poeziei, acesta cere o atitudine lafel de responsabilă, o muncă grea şi minuţioasă de selecţie şi prelucrare a materialului. Limbajul poetic cere o atitudine deosebit de grijulie din partea acelora, care pretind (cu temei sau fără) că fac poezie. Din păcate, unii dintre aceştea nu-i acordă mare importanţă, neglijându-l cu uşurinţă. Suntem obişnuiţi să mizăm întotdeauna pe har, pe miracolul inspiraţiei, pe spontaneitate, pe multe alte “miracole”, fără a ne îngriji să depunem careva eforturi intelectuale pentru a ne cultiva şi îmbogăţi sufletul nu numai cu valori morale, dar şi cu acele cunoştinţe concrete, rodul investigaţiilor uriaşe pe care le-a întreprins omenirea în zona tăinuită şi inaccesibilă filistinului, pe care o numim Poezie. O asemenea atitudine dezvăluie subdezvoltarea noastră spirituală, pe care o constat cu amărăciune. Mi-ar fi greu să-i zic pe nume virusului, care i-a atacat pe toţi membrii societăţii noastre, dar denaţionalizarea, devalorizarea cunoştinţei de carte, cultivarea atitudinii agresive şi dispreţuitoare faţă de intelectuali (nu găsesc un termin mai potrivit pentru a desemna omul care posedă cunoştinţe vaste, suflet mare şi înalte calităţi morale) au fost condiţiile favorabile pentru ca acesta să prospere. Acum, dacă dorim să ne vindecăm, nu mai putem subaprecia tezaurul spiritual pe care l-a acumulat umanitatea timp de secole şi milenii, nici pe purtătorii lui.
Dar să ne întoarcem la oiţele noastre, cum spun francezii. Oricine simte în sine aplecare sufletească spre poezie şi doreşte să facă poezie, trebuie să înveţe ce este poezia, nebizuindu-se pe cunoştinţele fragmentare pe care le capătă în mod spontan. Un muzician consacrat este obligat să cunoască secretele meseriei sale, iar măsura în care le cunoaşte este un indiciu important al valorii sale ca maestru în arta muzicii. Tot astfel un poet este obligat să fie un adevărat maestru al cuvântului poetic, un iniţiat în secretele “ars poetica”, care este o artă şi o ştiinţă în acelaşi timp. Sensibilitate, intelect, cunoaştere şi măestrie - iată patru piloni pe care se sprijină templul Poeziei. Slăbiciunea unuia dintre aceştea poate fi fatală - fiecare trebuie să fie suficient de durabil pentru a-şi îndeplini misiunea. E adevărat, uneori surplusul de vigoare al unuia poate substitui şi camufla slăbiciunea altuia, dar până la o limită doar. Templul Poeziei nu poate sta în trei picioare.
În primul rând, un poet trebuie să-şi cunoască la perfecţie materialul, din care îşi durează opera, adică limbajul poetic. În general, nu putem alcătui un dicţionar complet al limbajului poetic, care ar conţine acea submulţime a unei limbi, despre care putem spune: aceste şi numai aceste cuvinte pot fi admise într-un poem. Ca limba însăşi, limbajul poetic este supus unei fluctuaţii permanente, unei dezvoltări continue - unele cuvinte apar, altele dispar din uz. Limbajului poetic îi este caracteristică însă o anumită adâncire în trecut, el conţine unele cuvinte arhaice, ieşite din uzul cotidian, şi admite cu greu neologismele, doar după un proces de “rotunjire” prin folosire frecventă, când acestea devin familiare şi se înscriu cu succes în peisajul lingvistic respectiv. Acest proces este aidoma lucrului de secole al fluxului, care rotunjeşte şi cizelează pietricele diforme, comunicându-le formă, luciu şi culoare. Fluxul netezeşte muchiile ascuţite, curăţă impurităţile şi transformă pietricelele obişnuite în comori strălucitioare. Dar această muncă necesită timp şi nu suferă graba. Cuvântul îşi poate găsi locul în colierul unui poem numai după ce a căpătat forma, luciul şi culorile necesare, potrivite mediului lingvistic respectiv.
Adela Vasiloi
#26945 (raspuns la: #13613) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
cred ca poti alege culorile i - de Horia D la: 14/05/2005 20:18:03
(la: Trancaneala Aristocrata "3")
cred ca poti alege culorile in functie de intrebuintare...
#48918 (raspuns la: #48914) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
culori si realitati obiective - de zaraza la: 11/09/2005 20:28:28
(la: De ce deranjeaza adevarul?)
cred ca e realitate obiectiva tot ceea ce poate fi cuantificat. (cel putin. probabil sunt realitati obiective multe alte lucruri ce nu pot fi cuantificate inca). culorile pot fi cuantificate.

faptul ca nu vad cu ochiul liber planeta pluto, nu inseamna ca ea nu exista.

zaraza
#71382 (raspuns la: #71380) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Culorile - de TeodoraPA la: 20/10/2005 09:54:51
(la: Cum va asortati hainele?)
Eu nu am treaba cu numarul de culori... Atata vreme cat reusesc sa le potrivesc impreuna.
E foarte ciudat sa vorbesti pe tema asta pe net, in scris,...
Asortatul si potrivitul hainelor e o chestie de stil.
nu-mi plac culorile inchise; - de Calypso la: 06/01/2006 22:51:35
(la: Culoarea in viata)
nu-mi plac culorile inchise; de ex, maroul inchis nu_mi place chiar deloc...
nici negrul sau griul inchis nu-mi place desi mai am cate un palton, pantaloni, pantofi...

de vara nu am nimic negru sau inchis la culoare;
imi plac f mult: oranjul, galbenul, roz, verde-dechis, bleu-ciel, alb

nu_mi place nici mobila neagra sau inchisa la culoare;
In culori - de Silviu Parjolea la: 19/03/2006 11:16:37
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Mersi Eugen, in culori ar arata cam asa:
    http://ps.prinsea.net/index.php?showimage=14


Numai bine.
#112188 (raspuns la: #112176) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Acum ascult simfonia a 6-a de - de mya la: 28/04/2006 05:46:42
(la: Muzica)
Acum ascult simfonia a 6-a de Beethoven, numita si Pastorala. In ultima vreme ascult si ma duc la concerte de muzica simfonica sau de camera foarte des. Sunt nemaipomenite.
Simfonia vietii - de zaraza sc la: 22/06/2006 10:15:55
(la: Superstitii)
Conferinta asta am pierdut-o pe drum, adica am uitat sa o introduc la subiecte favorite si a ramas uitata...Din intimplare, hai sa vad ce-i pe aici...ce sa fie...comentariul meu (!!) si al altora...

Superstitiile sint un prilej de amuzament si pariu cu mine insami...Aha! m-am intors din drum...ia sa vedem, ce mi se intimpla...si nu se intimpla nimic si chiar daca s-ar intimpla uit pe urma ca m-am intors din drum pentru ca ma gindesc mult mai mult la adevaratele cauze...si daca nu le gasesc..."Exista o explicatie!!"-cum ar striga cel din Vacanta mare...Explicatia e ca nu stim noi toate caile Domnului...nimic nu e la intimplare pe lumea asta...asa de frumos sau daca nu totdeauna frumos, e interesant sa vad cum se tes "intimplarile" in viata mea...ca intr-o simfonie, apare aceeasi tema din copilarie interpretata altfel la alta virsta.

cere si ti se va da
#129241 (raspuns la: #118847) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
latu - de Cri Cri la: 16/05/2007 06:35:54
(la: .)
vitraliile au fost create, poate, cu intuirea bogatiei de culori ale luminii. La fel, de n-ar fi, ar trebui sa privesti intotdeauna soarele cum privesti sufletele, cum primesti minunile: cu ochii inchisi. Din cealalta perspectiva, vitraliile inchid interiorul, lasand pe cei ce-si lpesc nasul de geam sa-l vada, fiecare, in alta culoare: nici o parere la fel, desi nimeni nu greseste.
Nu stiu daca acestea sunt avantaje sau dezavantaje, fiindca frumusetea si caldura nu iau nastere pe retina.
Dincolo de fiecare ecou, un strop de suflet si-a gasit locul pe portativ in simfonia respiratiei catre acordul ultim. E deturnare de sunet in privirile aruncate peste umar, mai mult decat pentru un efect armonic. Fiorii scapati printre degete ofera poate conditia arcusului care invata zborul pe strune.
Trebuie sa cunosc ungherele, altfel cum as sti sa nu ma pierd de sens? Cum l-as intregi?
#197661 (raspuns la: #197636) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
culori - de andante la: 27/06/2007 13:06:46
(la: "imi ploua pe aripi")
Nu stiu de ce, vorbele tale mi-au adus in minte culori. Umbrele viu colorate.


"Ma surprind gindindu-ma la ingrijoratorul fapt ca ma simt self-suficient, imi ajung mie insami si singuratea este sublima daca ai capacitatea de a dialoga in interior."

Cred ca vremurile astea vin si pleaca. Ciclic. Cu tristetea ploilor sau cu asprimea seaca a soarelui.
Si eu am avut vremuri cand, incurbata in mine, imi ajungeam.
Si am avut vremuri cand ma taram lihnita dupa alte suflete.
Inca nu e pra tarziu - de Roman Haduch la: 05/11/2007 16:44:19
(la: Despre ţară)
Asta, despre care vorbiti dvs. , este Romania cobita, asteptata de subconstientul colectiv.
Suntem responsabili . Exisata o Romanie a fiecaruia si o Romanie a noastra.
Romania e si mama, suferinda si injosita de felul in care o trateaza - maltratreaza - o parte din ai sai copii, este si fiica in care tebuie sa nme decidm sa investim pentru ca ea sa exprime realele ei valori. Tampenia de pe glob , asteptam investitori. Creierul nostru unde este , creierul nostru ce-ati facut cu el? Eu poate mi-am deteriorat creierul dar tu ce ai facut cu creierul tau. Nu te insela, 70 ani, 80 ani si apoi murim iar pamantul Romaniei ne va gazdui trupurile defuncte .
Acum trebuei actionat.
Ma deranjeaza ca vi cu o idee si "prietenul" iti trage un "impsobil " in cap de nu mai doresti nimic.
Revolutia inseamna o revolutie in conduita , in atitutinde, in vise.
Sa nu mai asteptam sa fim programati ci sa planificam succesul. Stimate Stefan Doru Dancus , cat timp suntem inca in viata avem sansa de a ne ridica. ne ridicam personal , propriu si facem un pas inainte , ne ridicam unii pe altii.
Romania puternica, entuziasmata, frumoasa , dorita , sanatoasa . Romania ca Gradina a Domnului Iisus hristhos este Romania din viziunea mea.
Sunt convins ca toti neinspiratii vremii vor fi inlaturati.
A simtii dragoste pentru Romania este un dar de la Dumnezeu. Vederea - pe care o obosim cu monitorul, e un instrument de mare pret prin care putem percepe frumosul Romaniei , simfonia culorilor ce imbraca padurile la finle toamnei.
Eu iubesc aceasta tara , eu iubesc pe romani . Ce fac pentru Romania ?
Ma rog pentru Rromania? Muncesc pentru Romania ? si merg intotdeauna la vot .
Dumnezeu sa binecuvanteze Romania si poporul roman.
cu drag Roman Haduch
alfabetul culorilor poetice - de Cezar Petrescu la: 28/03/2008 13:01:22
(la: Contracţie)
vad ca te macina faza cu aceste culori pe care le tot insirui...sa fi atent sa nu devii pana la urma CURCUBEU!:0)
batrane - de impreuna2006 la: 31/08/2009 15:05:12
(la: fetiţa cu chibriturile)
stii ff bine sa dai viata imaginatiei ,pe cat de controversat esti,pe atat de nemarginit ...inciti si incanti prin scrierile tale...citind acest text,am "auzit"simfonia culorilor,a focului din "adancuri"..felicitari!
Layla
niste culori - de alex boldea la: 14/10/2009 07:19:21
(la: conferinta foto)



pentru anumite cladiri sau ziduri sau drumuri cu piatra cubica, am observat ca obtin niste culori mai interesante, mai calde folosind balansul la alb setat pe cloudy, chiar daca e soare (sau mai ales).
#490572 (raspuns la: #488513) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Cri Cri - culorile-s acum tablou..:) - de Bucu la: 17/10/2009 21:27:04
(la: Conferinta lui Bucu)
cum poate rezulta verde dintr-o combinatie de brun, albastru si alb?

am folosit ocazia asta ca sa fac la repezeala un mic tablou folosind doar culorile (si tonurile) amintite.

sa vedem dac-o iesit vreun verde ...

am pus alb, albastru deschis si închis si-am amestecat doua tonuri de brun.




am amestecat albastrul cu brunul rezultat.






am adaugat albul.



si-apoi am defilat cu cutitul prin zona pâna am gasit doi pescari in ape tulburi...



cer scuze pentru calitatea pozelor, se înserase aproape, iar daca faci poza in camera sau folosesti blitul pe uleiuri proaspete reflecta oribil....

si multam pentru ocaziune, ma distrai putin în 'brun-albastru-alb-si-verde?'..:)









#492028 (raspuns la: #491742) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...