comentarii

singular plural metru


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
fuchsu - de alex andra la: 05/02/2009 18:32:11
(la: Guilty pleasures)
'nteresant jocul singular/plural al placerilor tale vinovate:))))))))))
#402511 (raspuns la: #402467) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Prefer la singular - de zaraza sc la: 25/07/2006 10:40:01
(la: Diferenta dintre educatie si dresaj)
Cred ca intra in subiectul conferintei...

Cum ne adresam parintilor, la persoana a doua singular sau plural?

Personal nu cred ca e bine sa impui copilului/tinarului sa ti se adreseze cu pluralul...Impui o distanta, care si asa e greu de micsorat chiar si cind ti se adreseaza cu singularul...

Eu am lasat-o cum vrea si la un moment dat m-a intrebat cineva si mi-am dat seama :D ca foloseste singularul. Foarte bine!

cere si ti se va da
#135397 (raspuns la: #135391) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Da' la plural cum e, oameni b - de Duduia Lizuca la: 08/04/2004 13:10:05
(la: Nelamurire gramaticala)
Da' la plural cum e, oameni buni?

"Doua cole"? "doua coli" :), "doua bauturi cola", "doua bauturi de coca-cola"....?
#13525 (raspuns la: #13520) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
plural: "doua Cola" ...... - de Daniel Racovitan la: 09/04/2004 09:04:29
(la: Nelamurire gramaticala)
plural: "doua Cola"

..................................................................................
chiar n-a auzit nimeni de [Incredible String Band]?
#13600 (raspuns la: #13525) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Fin'ca veni vorba... - de Paianjenul la: 14/05/2004 13:48:00
(la: Gramatica si butélia)
- Cum e corect:

1. conform afirmatiei facutE anterior
sau
2. conform afirmatiei facutA anterior?

Personal, STIU ca forma 1. este corecta din punct de vedere gramatical... dar nu inteleg DE CE... devreme ce substantivul "afirmatia" apare la SINGULAR, nu la PLURAL... O fi pentru ca TEHNICA gramaticala trebuie sa cedeze STILULUI de exprimare?...


- Cei care se opresc sa-mi citeasca comentariile pe acest site au remarcat probabil ca recurg - fara exceptie - la VECHEA forma "SINT" in loc de "actualizatul" "SUNT", si ma suspecteaza probabil de ignoranta. Nu e vorba de ignoranta, ci pur si simplu de un "capriciu" al meu... un fel de a SFIDA aceasta reforma (?) lingvistica, care nu ma convinge ca, fiind mai aproape de originea latina, forma "SUNT" exprima MAI BINE (decit forma "SINT") sensul verbului "a fi" la persoana I-iia singular/a III-a plural. CE rost a avut schimbarea?... CE rost are acest joc gen "uite popa, nu e popa" (SUNT - SINT - SUNT, PARAU - PIRIU - PARAU)?... CUI foloseste... si cit va dura pina cind alti experti in lingvistica ne vor sugera sa REVENIM la forma "SINT" (si "PIRIU")?...

Si iarasi:

pe CE chestie "decreteaza" lingvistii ca forma "SINT" nu ar mai putea fi LA FEL de acceptabila ALATURI de forma "SUNT", devreme ce nu au nici o obiectie atunci cind formele

datoreste - datoreaza
cofeina - cafeina
conservator - conservatist
etc.,

sint folosite facultativ de vorbitorii de limba romana, sensul lor raminind acelasi?...
Muresh - de AlexM la: 21/05/2004 23:37:37
(la: Gramatica si butélia)
Muresh
Care sa fie problema ?
1. Se spune , intr-adevar , "conform afirmatiei facutA anterior"
si nu "conform afirmatiei facutE anterior" ("facutE" se potriveste cu "conform afirmatiilor facutE anterior") . Nu stiu , dar n-am nici o problema "pe chestia asta" . Vorbesc natural , fara sa fiu nevoit sa ma outocontrolez gindindu-ma tot timpul la legile gramaticale .

corect este intradevar "conform afirmatiei facutã anterior (ce afirmatie? aia "facutã") Mai frumos este cu "anterior" care, ar trebui sa fie "afirmatie anterioarã" dar care printr-un necunoscut mecanism de hiper-correctie involuntara este folosit ca "afirmatiei anterioare":-)Desigur ca acest exemplu nu a pornit de la "afirmatia facuta anterior" unde anterior este folosit corect ci numai de la observatia despre cum se foloseste cuvantul "anterior" in anumite contexturi cand acest cuvant joaca rolul de adjectiv si trebuie acordat cu substantivul ce'l insoteste.
2. "Sunt" si "sint" :
In primele clase primare si , dealtfel , prin romaneasca vorbita acasa , fusesem instruit a spune si scrie "sunt" . Mai tarziu s-a schimbat macazul si ni s-a spus ca trebuiese trecut la "sint" . Motivul nu-l stiu . Sa fie nevoia de a fi asemanatori cu rusii , sau cu latinii ?

hai sa tinem politica departe de lingvistica. Forma româneasca este "sânt" cu "â" ; ca acest sunet este redat grafic prin "â", sau "î", asta nu este numai o chestiune minora de "gust" al celor ce decid. Aparent numai "a" si "e" devin "â" in limba româna si nu si "i". Din punctul meu de vedere, justificat ar fi deci scrierea cu "a" ->"sânt"

Adica , de ce n-am incerca sa fim noi insine si sa vedem ce se intampla .
Au mai fost si alte schimbari : de exemplu "intr'o" a devenit "intr-o" --s-a eliminat apostroful . Schimbarea a fost motivata de nevoia de simplificare a ortografiei , in special in folosul stradaniilor de a micsora numarul analfabetilor . Am salutat aceasta schimbare desi de atunci simt c-am pierdut din autenticitatea limbii .

o schimbare minora dar totusi apostroful joaca rolul sau si cratima rolul ei.

3. Ma folosesc de "se datoreste" si nu de expresia "se datoreaza" (prea e caraghios) , "cafeina" si nu "cofeina" , , s.a.m.d .
(Apropo , cum trebuieste spus :
"Doi oi moi " sau "doua oua moua" ?) .

Doua oua moi; Neutrul este caracterizat prin sg = terminatie masculina, pl= terminatie feminina. Asa invataram la shcoala. Pentru cazul in discutie, discrepanta vine de la cuvantul "ou" care are forma de plural in "ã" si de toate numeralale care sint compuse cu "2" care cer si ele acordarea lor la substantivul langa care sint. Deci:
-doua oua moi (moi pentru ca-i pluralul lui moale unde vedem ca transformarea li > i via li > l'i ( prezent inca in Aromâna ) > i
(doua, dozecisidoua,treizecisidoua -douajdoua, treijdoua etc:-)


4. Termeni in englezese au intrat in limba noastra . De exemplu chiar la "Cafenea" sintem indrumati sa "afiseaza ultimele mesaje din sit" (mare atentie , "sit" nu "shit") . Probabil ca e in regula . Procesul de globalizare impune . Chestia e ca limba noastra , fiind o limba fonetica , ajungem la contradictii . Sit e si "sit (down)" , etc .


"sit" nu este prezent nici in DEX 1998; neologisme care intra in limba in mare parte cu circulatie redusã in ciuda incercarilor (snobiste?) de a le impune. Un utilizator normal foloseste mai mereu " am vazut pe o pagina de web" in loc de "pe un sit de web".
De fapt este foarte interesant aceste gen neutru in lb. româna care cere o terminatie feminia aiurea. De ce spun "aiurea"? Pentru ca inca nu stiu de o explicatie acceptabila a pluralului românesc in "-uri".
Nu se explica prin Latina si nici prin slava si este un sufix care a jucat un rol de sufix "colectiv" in IndoEuropeana; acest sufix aparent vine din substrat unde avem si formele sale de feminin singular "-urã" si masculin singular "-ure"; pentru unele cuvinte intalnim o reducere a sufixului masculin "-ure" in "-ur" ( veizure/viezur, strugure/strugur, mugure/mugur) iar pentru unele cuvinte intalnim aceasi forma de -ure/urã numai pentru feminin ( buturã/buture).
Un sufix foarte, foarte interesant dat fiind ca multe cuvinte Latine fac plural in "-uri"; asta ar arata o "adaptare" a cuvintelor din Latina la "modul de a vorbi" al unei anumite populatii. Dar ma opresc aici pentru ca urmarirea unei astfel de idei ar ridica un mare semn de intrebare asupra sintagmei "cuvinte mostenite din Latina" si ar arata ca de fapt nu sint cuvinte mostenite ci "imprumutate". Iar sa sustii ca limba româna a imprumutat cuvinte din Latina si nu ca a mostenit, ar insemna sa negi ca limba româna ar fi o limba NeoLatina precum "surorile" ei. Or, asa cea, este pentru multa lume intelectuala au ba asemanator unei crime a la les majeste:-))

Alex


#15730 (raspuns la: #15424) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Paianjenul srise: - de AlexM la: 21/05/2004 23:43:05
(la: Gramatica si butélia)
1. conform afirmatiei facutE anterior
sau
2. conform afirmatiei facutA anterior?

Personal, STIU ca forma 1. este corecta din punct de vedere gramatical... dar nu inteleg DE CE... devreme ce substantivul "afirmatia" apare la SINGULAR, nu la PLURAL... O fi pentru ca TEHNICA gramaticala trebuie sa cedeze STILULUI de exprimare?...

Matale stii greshit: afirmatia facutã, rãsfãcutã, descusutã, vândutå si pentru ca afirmatia e "fatã" ca-i femininã, putem spune si afirmatiei "f...ã" si tot in "ã" se termina ca e singular.

afirmatiile facute, rasfacute, descusute, si f...e o sa aibe mereu un "e" pentru ca e plural.
Cam asa e acilea. Iar cu "sint" .. hehe, mai tre sa creasca frunza pe ghindar ca sa avem un cuvnat latinesc sa ne dea "sânt". La fel si "fost" care nu exista in Latina, dar exista in Osca si in Umbrica si in Româna desigur:-))

Alex
#15731 (raspuns la: #15405) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
pt. Paianjenul - de AlexM la: 16/06/2004 22:46:15
(la: Gramatica si butélia)
> Tot NU m-ai lamurit amice Alex. CUM e CORECT deci:
>
>a. Conform afirmatiei facutA anterior?
>sau
>
>b. Conform afirmatiei facutE anterior?


Corect este "conform afirmatiei facutã". Bobolu zâce: "conform afirmatiei facute" involuntar probabil pentru ca "afirmatie" se termina in "e". Diferenta ar trebui sa apara evidenta cand comparam singularul cu pluralul:

-conform afirmatie(ei) facut(ã)
-conform afirmatie(ilor) facut(e)

Remodeland, de mine facuta afirmatie si nu "de mine facute afirmatie"
Io zic ca nu-i greu chit ca s-a incetatenit aceasta curiozitate de a folosi "e" in loc de "ã". O fi hyperurbanism?:-)
#16301 (raspuns la: #15912) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
arta e undeva in adancuri ingropata!... - de enigmescu la: 19/06/2004 07:01:39
(la: Arta In Romania: Ce parere aveti?)
exista o vorba nascocita de "anonimul" roman si ramasa, asemeni multor altora, ca tezaur nepieritor in constiinta poporului nostru, o zicala ce n-ar mai trebui comentata: "poarta-te cum ti-e portul si vorbeste cum ti-e vorba"! dar sa comentez totusi. intotdeauna mi-am spus ca se refera la mine in particular si la fiecare persoana in parte ca un indemn la a ne pastra identitatea de limba, de cultura, de traditii. si nu am gresit, cred, cu nimic. insa am fost derutat de folosirea singularului in loc de plural si de aceea n-am putut surprinde un sens mult mai adanc si mai amplu pe care cu siguranta acel CINEVA de demult a incercat sa-l imprime frazei. daca vreti aceasta e pur si simplu o profetie a vremurilor moderne, un mod de a ne pune in garda fata de tarele societatii noastre. de fapt zicala ar trebui interpretata cam asa: 'fiti voi insiva!' de ce fac aceasta afirmatie? simplu: noi toti formam o comunitate ale carei obarsii nu le vom gasi nici in America, nici in Asia, nici in Africa, nici oriunde pe aiurea. noi apartinem acestor locuri si locurile acestea ne apartin noua. etnogeneza ne-o arata limpede. prin urmare, ca sa fiu mai explicit, nici un individ in particular sau vreun grupulet din acest popor nu-si poate aroga dreptul asupra culturii, artei si a traditiilor unui sir nemasurat de oameni ce s-au statornicit in glie pt. vesnicie. adica nimeni nu poate schimba, cel putin teoretic, si nu are voie sa schimbe, sa violenteze aceste stari de lucruri, aceste realitati existentiale ale fiintei romanesti. constat insa cu durere ca de mult nu se mai tine cont de asta. buuun, pana aici a fost un fel de introducere.
nu sunt artist dar prin natura mea apreciez orice tip de arta si dezapreciez orice kich. nu vreau sa ma refer acum decat la tendintele din muzica moderna la noi, pe de o parte fiindca ai amintit de ea, pe de alta parte fiindca sunt(sau mai degraba am fost) direct implicat intr-o oarecare ramura a acestei arte. dar ca sa pot incepe de undeva am sa-ti dau aici un fel de pilda sau fabula pe care am conceput-o personal si pe care am numit-o "scufita rosie".
muzicii romanesti i-au crescut urechile, nasul, coada, dintii, ghearele si i s-a ingrosat sau i s-a subtiat(dupa caz) timbrul vocal. aparent nu e nici o problema. s-a intamplat si la case mai mari(desi, sincer sa fiu, nu stiu care pot fi acelea!). dar ganditi-va ca vine scufita rosie la bunicuta ei, TRADITIA, si o gaseste complet schimbata. nu o mai recunoaste si cu naivitatea specifica generatiei PRO/CONTRA(e discutabil aici) incepe sa intrebe: de ce si-a schimbat infatisarea? iar raspunsul vine f. prompt si aproape socant: CA SA TE POT INGHITI MAI BINE!!!
va intreb, la randul meu, care ar fi reactia normala a tinerelor scufite rosii la auzul acestui raspuns dat de impostor? logic ar fi sa-i ofere pe loc un scaun de ceara pus peste o groapa plina de jaratic. insa ce observam e de-a dreptul uimitor: majoritatea se arunca orbeste, intr-un act sinucigas, in gura flamanda si nesatula a gaselnitelor de moment. ca si cum in burta lupului s-ar gasi niscaiva lumi extraterestre care sa-i scape de moarte si apoi de judecata lui Dumnezeu. arta e o dimensiune a spiritului uman si se adreseaza acestuia prin mijloacele ei specifice. dar daca se adreseaza carnalitatii nu mai e arta, e prost gust. [carnalitatea aici inteleasa in sensul ei cel mai larg, nu exclusiv in sensul de trupesc]
bine, putem spune, dar ce ne pasa noua? "fiecare cum isi asterne asa doarme". e adevarat, dar daca ne straduim un pic sa privim in perspectiva vedem un viitor f. sumbru pt. urmasii nostri, mai precis pt. copiii nostri; si ce e mai de pret decat copilul meu, al tau, al altuia?!
in ultima vreme s-au inmultit atacurile la morala si sunt din ce in ce mai evidente. au devenit chiar lipsite de scrupule. in emisiunile televizate au luat o amploare deosebita recitalurile unor grupuri vocal-instrumentale care de obicei zbiara sau miauna in loc sa cante cu adevarat. de la lalaieli si schimonoseli pana la lamentari legate de viata totul e posibil. ba, mai mult, au mesaje fara continut, daca pot spune asa, sau nu fac altceva decat sa indrume la destrabalare. cred ca versuri mai de proasta calitate si mai de prost gust n-a reusit sa inventeze, pana la noi, inca nimeni. chiar si un copil de gradinita ar putea sa compuna versuri mai placute si, de ce nu, mai destepte. unde mai pui ca unele formatii au titulaturi de-a dreptul stupide, nici macar hazlii. ca, sincer va spun, cand vad asa ceva mi se face rau. pe masura ce trece timpul imi vine sa cred ca tara asta are parte numai de cersetori, hoti, banditi, talhari, homosexuali si mai ales HANDICAPATI- aici cu intelesul de incapabili in a face ceva bun si frumos. dati-mi voie, ajuns aici, sa pun o intrebare ce nu-mi da pace: cum sa-si mai iubeasca cineva tara?!
am ramas socat cand am aflat ca in Australia s-a umplut lumea de manele(lumea venita de la noi, desigur). crezusem ca macar aici voi scapa de ele. ce am impotriva lor, voi fi intrebat. nu e nimic personal, e doar repulsia mea instinctiva la ceva ce nu-si gaseste locul in arta. asa cum am repulsie fata de picturi gen "coada de magar", sculpturi cu forma...diforma, piese de teatru numite(in traducere) "orasul urinei" samd. si tot la acelasi capitol s-ar mai afla "castele pt. nimeni"- ma refer la castelele rasarite dupa ploaia de plecari in strainatate a omului de rand.
renuntand la divagatii acum voi incheia printr-un indemn: alegeti-va voi muzica, nu lasati sa va aleaga ea pe voi! si nu uitati ca gusturile se cultiva in timp! si un ultim amendament: calea pe care multi aleg sa mearga e de obicei dinainte aleasa de altii!!!!!!!!!
just me
gabi.boldis - de nasi la: 26/10/2004 11:45:50
(la: Barbatii romani din diaspora (si nu numai))
no, hai ca daca am pacatuit, acuma sa-mi pun cenusa-n cap. corect? corect, ca nu vreau sa ma-ntelegi gresit:

cind ti-am raspuns la primul tau comentariu am infipt acolo un citat de la admin (tu faci, tu dregi, tu esti, tu alea-alea). n-am citat tot textul (asa mi-a trecut mie prin capatina, ca cine vrea se duce si citeste direct sa se lamureasca despre ce e vorba). da nu m-am giondit ca si eu la o adica, in locul altuia nu m-as fi dus sa caut textul si as fi luat citatul ca atare. uite pe motivul asta imi pun eu amu' cenusa-n cap....
dar, pt ca ma iei cu "Doamna" , ma scarpinai o tzira-n cap si-am zis ca poate ar fi trebuit. uite, admin continua cu ceva in genul acel "tu" din "tu faci si dregi" n-are legatura cu pluralul politetii. adicatelea daca in loc sa-i zici omului "ba/ tu esti dobitoc" ii spui "dumneavoastra sunteti dobitoc" tot insulta se chiama (sau in alt context - calomnie, atac la persoana, etc). din textul adminului reiesea clar ca a te adresa interlocutorului cu tu in loc de dvs nu e considerat nici macar lipsa de politete, daramite altele. problema nu consta in adresarea la plural sau singular, ci in verbul in sine (faci/ faceti, dregi/ dregeti etc)

asa ca gabi, sa nu intelegi ca as avea pretentia sa mi te adresezi cu "Doamna" sau dvs sau orice alte politeturi. sa pretinzi asta este o vanitate pur si simplu. bineinteles, daca tii tu neaparat sa ma domnesti si dupa clarificarea asta, nu ma supar si nu ti-o iau in nume de rau.

ca fapt divers - in engleza vorbita aici, oamenii folosesc (destul de des) pluralul cind se refera la propria persoana, dar are cu totul alta nuanta. intilnesti asta in vorbirea intre prieteni, casual talk etc.
de exemplu il intreaba "vrei ceva de baut" si ii raspunde "give us a beer" (da si mie-o bere), sau x spune "am desenat ceva" si y zice "gi's (give us) a look" (ceva in genul ia,/ da sa vad si io). eh, ce ti-a si cu darul asta al vorbirii, de cind cu turnul babel nu se mai intelege om cu om asa usor...

hai, gata paranteza, ca dupa atita cenusa-n plete o sa-ncep a tusi.

acuma sa iti raspund (daca poti considera asta un raspuns)

"In viata dumneavoastra sociala, cu cati barbati romani ati avut un contact intim, direct, si cu cati neozelandezi" - eheeeee, taica, frumoasa incercare. apreciez, este cunning, da nu tine shmecheria. daca-ti raspund ca muuuuuuuulti - vii dupa aia si zici (sau ii lasi pe altii sa lucreze pt tine, fara sa mai trebuiasca a chibitza de pe margini) ca - ahaaaa, pai madama-i parashuta, dom'le! daca iti iti zic ca putini - ete na, cucoana-i .. "frustrata". daca-ti zic ca suficienti ca sa imi formez parerea si sa cred in ce spun - da de unde sa stim noi ca-i asa? noi vrem dovada - "desdemona da batista!"

oricum mi-ai adus zimbetul pe tastatura. eu astea le numesc tactici de x si 0 adaptate la dezbateri. adica pui interlocutorului o intrebare, la care orice-ar raspunde tot gresit este, si ii inchizi pliscul. dar zimbetul avea legatura cu vindutul castravetzi gradinarului - (exemplu la aceasta conferinta, doar cu citeva zile in urma).....

(glumesc, sper sa nu mi-o iei in nume de rau) dar lasind gluma la o parte - este intr-adevar o indiscretie, pe care nici eu nu ti-o iau in nume de rau. "si iarta-ne noua grashalele noastre precum iertam si noi gresitilor nostri..." daca m-ar auzi ma'mare, ce mindra ar mai fi ea. parc-o si vad: i-ar trece supararea ca nu ma duc in fieshce domenica la biserica...

"M-ar mai interesa sa stiu care a fost venitul dumneavoastra in tara, si care ar fi acum" - ei, cam aceeasi indiscretie, dar ca sa-ti spun drept, in primul rind nu vreau sa deviez cu mina mea discutiile de la tema.
ce-i drept, ai putea argumenta ca pot raspunde in afara conferintei, dar vezi tu cum sta treaba cu anonimatul, si cu internetul in general? ca tot facuse racovitan discutie pe tema asta. nu te cunosc, nu stiu cine esti - nici tu nici alti interlocutori - si atunci ce motiv am sa imi pun biografia pe tava? adica un motiv mai bun decit satisfacerea curiozitatii profesionale (asta doar pt ca asa ai spus tu, dar realitatea poate fi la fel de bine alta, la fel cum eu pot foarte bine sa fiu un barbat pus pe shotii, care scrie sub un nume de femeie). am dreptate sau nu?

daca vrei insa sa discutam despre aspectele sociale/antropologice - sau nu, ale temei pe care am propus-o, cu cea mai mare placere.







#26245 (raspuns la: #26207) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
destin - de anisia la: 21/02/2005 11:46:18
(la: IUBIREA MEA ESTI TU DOAR TU......)
sorry ca ma bag, dar vreau doar sa-ti dau un exemplu: Aceiasi pasi m-au dus catre aceeasi comoara...

vezi diferenta? rembrandt avea dreptate! el se referea la faptul ca ai uitat sa pui la genul potrivit. "aceiasi" se foloseste pentru masculin plural, "aceeasi" se foloseste pentru feminin singular.problema este ca la o citire rapida, se poate usor confunda "aceiasi" cu "aceeasi" pentru ca suna aproape la fel...
#37034 (raspuns la: #37012) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
"rembrandt avea dreptate!"anisia, - de DESTIN la: 22/02/2005 04:04:32
(la: IUBIREA MEA ESTI TU DOAR TU......)
Dear anisia,

Ce scrii tu:
"sorry ca ma bag, dar vreau doar sa-ti dau un exemplu: Aceiasi pasi m-au dus catre aceeasi comoara..."

Comoara care te defineste...eu nu te cunosc asa ca nu ma pronunt!!!

Intrebarea ta:

"vezi diferenta?"

Raspunsul meu (numai doua ex.din cele 3,000 oferite de DEX),
din care poti intelege ce vrei(am intervenit marcand cu bold):

Ex.#1- "Vom folosi aceeasi pasi pentru a face operatiile de baza cu obiectele indiferent de tipul obiectului."

Ex.#2- "Iata o modalitate placuta, eficienta si rapida de a scapa de celulita:
urmarind aceeasi pasi ca la impachetarea anterioara, in cazul de fata in loc de crema de termosudatie se va folosi parargil, un amestec de argila cu parafina pura."

"rembrandt avea dreptate! el se referea la faptul ca ai uitat sa pui la genul potrivit. "aceiasi" se foloseste pentru masculin plural, "aceeasi" se foloseste pentru feminin singular."

Cititoare in ganduri???

Din modalitatea expunerii sale, nu a amintit nimic din "teoria ta".

Am precizat pozitia mea in comentariile precedente...

Bibliography:

http://mh.mec.utt.ro/microsoft/news/art3_nr5_2003.aspx
http://www.ele.ro/articol_1700.html

PS Nu mai fi atat de sigura ca detii adevarul,in a uza expresii...

Cu bine,

Cine se teme de suferinta...va suferi de teama.
#37124 (raspuns la: #37034) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
"De la intercultură la monoculturalitate" (sau invers) - de cico la: 10/08/2005 02:31:06
(la: "Academia Cafeavencu")
„De la monocultură la interculturalitate“

Cultura în prilejul privilegiat al timpul nostru, este privilegiul prilejului delirului în trei dimensiuni concentrice: om - cetate – societate, sortit vorbelor bune alocate unui foarte singur om, exponentul indivizilor, iar puterea culturii este punerea în temă a motivelor existenţei şi-n contratemă, interpunerea raţiunilor fiinţării, vremea omului ca receptor, emiţător de judecăţi de valoare şi prejudecăţi de coloratură sceptică fiind factorul intercesor suficient al sintezei, eschivă de la rutina revoltei întârziate a celor două forţe în căutarea zilei de după apocalipsul postmodernului la mijlocul fin al vieţii, afin deliciilor îngustate unghiului vacantei optativităţi, ca ultim suspin al inteligenţei copilului mort din penumbra amintirilor naşterii, încrustat din nimic altceva decât (din)în limita concurenţei cu realitatea în măsura rarităţii clipelor de intimitate cu dialogul interior. Cultura rămâne bogăţia impresiilor infiltrate subminativ imperfecţiunilor, conexe omisiunilor curente şi răpune carenţa demersurilor densităţii depresiilor inerent recurente comisivului dol izvorât din umbra eventualului rol putativ deschis de rostul indubitabil aluziv spre înţelegerea finalităţilor şi decelarea intimităţilor rostirii.
Teama de adevăruri, frica de afirmaţii pe marginea prăpastiei ce separă antipozii incitând privirea spre ceea ce este dincolo de aparenţa abisală a încercărilor, naşte în monocultura societăţii singulare inavuabilul iar în monocultura societaţii plurale inimitabilul când aceasta restrânge diversitatea la imensitatea imanentelor ei surse ca stipendiu, perfuzie pentru un organism plin de endeme inexplicabil insondabile evoluţiei, dar inevitabil sortite eşecului din pricina încercării de asimilare spre resuscitarea reminiscenţelor, prin alocarea de, o manieră superficial – egoistă, a împrumuturilor, într-un manierism care încremeneşte multiplicitatea într-o unicitate a nostalgiilor vis - à - vis de o contestare a tarelor ce se vor împrospătate, implicit întreţiunute din suprapuneri sortite dizolvării dinspre adaptare către cenzurarea prin absorbţie.
Paradox şi antidot la starea sensului indicat de inerţii, consecinţe ale supravieţuirii, inbox şi poliglot destin la desistarea consensului, implicat de invenţii vane, efecte ale unilateralului interpretării, interculturalitatea este apeduct către o mai amplă mişcare în termenii care întrupează o comunitate în care interacţiunile vocilor au temeinicia glasului în pustiu, puseul vaticinar în lumina ecoului vizionar aflându-se ca intenţie de a fi în apropierea aşezământului funeral de unde putem auzi măcar ecoul vocilor dezarticulate ca indezirabile dialecte inevitabile acustici ale porţilor deschise desprinse parcă dintre noi, pentru a ne stimula evaziunea, între noi, prin noi înşine şi unii dinspre alţii către aproapele nostru şi-n implicitul arbitrariului nostru, înspre om ca singură cale către o justă apreciere a valorii unei comunicări deschise oricărei reacţii ipotetice la atracţiile avatarurilor grosolane sau aderenţelor lagunare.
Găsim în imaginarul nestatornic al vremii omului, o altă estetică a geneticii ce până mai ieri era prinsă în ruminaţia fanatului crescendo al culturii, germinativul constituindu-l în concreto doar “babelul fericit” zămislit din dorinţa mutuală izvorâtă gândurilor ca interludii livreşti ale comunicării interculturale.Interculturalitatea îşi găseşte plenitudinea, în pledoaria axei, înţelepciune ca o presupuoziţie a impetuozităţii unui spirit liber în circuitul dialogal frugal şi eliberat de orice inhibiţii ideologice “ergo” de orice extensii expansionist dogmatice, intuiţie ca o predispoziţie la relativa speculaţie a adoraţiei plăpândului ecou al susurului omului şi reflecţia necesară ca o contrastantă constanţă gravitaţională în jurul argumentaţiei todeauna poziţionată într-o linie discontinuă a gândirii colective şi permanent ferment al cugetării omului, dincolo de orice certitudini regăsind cadenţa în confluenţa miturilor spre o înţelegere a forţei de interpretare şi puterii de recuperare a reperului, indiscutabil fortuit ca un precedat condens al existenţei filtrată prin delirul speculaţiei ca finalitate a interogaţiilor riguroase, nimic altceva decât vigoarea vocaţional – estimativă a adevărurilor şi descătuşarea limitativă dinspre aflarea legitimităţii moştenirilor.
Societăţile plurale renasc atât prin coliziunile prilejuite de intermitenţa vocaţionalului insolit al întâlnirilor culturale, latente în retorspectivul lor gripal şi prezentate ca fiind aspectele asperităţii unei discontinuităţi ivite la un anumit moment, precedat de inerţioase tendinţe etniciste şi consecinţa vădit necesară ca scop implicit insinuantă, ca mijloc de relativă descreţire a rigidităţii intuiţiilor istituţional – culturale pronunţat multiple intenţional din nevoia de a găsi în mod ubicuu ca adarenţă solvabilă, ca aspect devolutiv operaţional – amiabilă la permanenţa unităţii întru diversitate în chip de alternativă constant fluidă şi contrastant aluzivă la ignoranţa vâscoasă a gestaţiei, în delimitările aparent armonios evolutive ale periniciozităţii vendetismului unicităţii culturale, excesiv perene şi în aceeaşi măsură ca factor determinant al dialogului. Ce-I drept, însă, este faptul că într-o dialectică fragilă prin prisma pricinilor “întreţinute” de ţeluri al căror suport interior este diform, conglomeratul alcătuit din nimic altceva decât acele cauze ultime ce pot duce la derapaje conflictuale ireconciliabile, în aceeaşi măsură oferă pavajul unor clivaje ideologice cu rol de atenuare a posibilului imprevizibil eruptiv – cu atât mai mult pot fi axul în jurul căruia gravitează interfaţa interferenţelor culturale, indici ai pulsului plusurilor gândirii în chipul decalogului bunelor intenţii – cât şi în virtutea confluenţelor, ca un corolar firesc al motivului fundamental, indicat de temele desprinse de recrudescenţa fenomenului singularităţii, o consecinţă vădit determinantă a ambiguităţii unei ambivalenţe, rezultate din bifurcaţiile animozităţii inerente ritmului static, efectul densităţii elementului interpersonal acceptat ca un detaliu al comunicării amplificate de continuităţi nuanţate permanent şi reluate în chip convergent eterogene în intermitenta lor demarcaţie, dar străbătute de fiorul dialogului ca unică formulă a menţinerii în joncţiunea emergentă valorilc, falselor premise. Este necesară incizia care despică viscerele şi precizia care deretică arterele nenaturale din care la un moment dat pot epidemiza endemic caracterul constant al coeziunilor inerente confesiunilor indirecte ca perspective eruptive ale prezentului pentru că (a) facilita aspectul decizional (care) să dobândească asemănarea conspectului componenţial evoluţiei culturale a societăţilor plurale prin omogenizarea propusă de divesitatea interculturalităţii. Raportul monoculturalitate – inteculturalitate este unul diurn pentru ceea ce remarcăm la vedere şi unul nocturn spre ceea ce asortăm la prevedere în latenţă tocmai pentru a pune în valoare ceea ce este expus dând consistenţă ceea ce este indus fiind necesar utilizarea a ceea ce este unda retrovizoare, dincolo de fecunda improvizatoare atracţie şi implicit înmănunchiate aceste moduri de întrevedere, se întrepătrund, sinergia curcubeului vocaţional fiind consecinţa moştenirii comune. Dacă interculturalitatea presupune un efort de adaptare şi adoptare imparţială totuşi atentă la detaliile care apropie permiţând o dezvoltare imprevizibilă prin caracterul divers al temelor reprezentând astfel o concentricitate a fundamentelor conglomerat, monoculturalitatea implică un acces spontan la ceea ce înseamnă valorile culturale însă fără un studiu dintr-o perspectivă pretext al întâlnirii celorlalte întreţinut de deschiderea intercesivă a comunitarităţii, acestea îşi pierd consistenţa consecvenţiei consensului care le-ar putea oferi certitudinea permanenţei. De la monocultură până la interculturalitate rămâne un singur impas: acela al decorativului în care se zbat din consuetudinea reperelor temporal – temporare sortite lejerităţii unui dialog din afară tranzitând vag spre superficialitatea unui interior al penumbrei, nimic altceva decât o invenţie de tasare a urmelor specifice alunecării în derizoria stare de anonimat deprinsă din seducţia efemerului, portretizând societăţile decimate înspre totalitatea opusului privirii omului şi aliniate dinspre dualitatea cursului uneltirii mişcării din ochii individului.


sursa: http://www.cafeneaua.com/node/view/5185

------------------------------

Daca textul acesta n-a fost scris la misto, atunci eseistul e un geniu! Ca (dupa comentarii) numai el intelege ce-a spus ;)
Newton pe metru patrat - de Mi7haela la: 08/11/2005 11:25:33
(la: Un nou forum: "Bancuri, glume, poante...")
Toti oamenii de stiinta jucau pititea in Rai. Se pune Einstein si incepe sa numere.
Toti se ascund pe unde gasesc, numai Newton ia o creta, traseaza un patrat cu latura de 1 m si se aseaza in mijlocul lui. Dupa ce termina de numarat, Eistein se intoarce si, binenteles il vede pe Newton:

Eistein: Te-am vazut. Tu esti Newton.

Newton: Imi pare rau, dar nu sunt eu.

Eistein: Cum adica nu esti tu? Te cunosc f bine. Esti Newton.

Newton: Ia priveste mai atent. Ce vezi?

Eistein: Tu in mijlocul unui patrat cu latura de 1 m.

Newton: Pai si ce inseamna Newton pe metru patrat?

Eistein: Pascal.

Newton: Pai vezi, el e!
discutia inteligenta - de iluzoria la: 30/11/2005 20:26:32
(la: Pacatele Evei - pleonasm?)
Nu cred ca este vorba de un pleonasm, ci mai degraba de o eroare de sintaxa [plural in loc de singular]. Din punct devedere pur biblic, Eva a pacatuit o singura data ("pacatul originar").
Ca in genere urmasele Evei au cazut in tot mai multe pacate, nu le face mai mult vinovate sau blamate decat urmasii lui Adam, cu care le-au pus in practica si care, la randul lor, afland gustul pacatelor, si-au varat tot mai adanc degetele in borcanul cu miere...
Ce ziceti ?


Iluzoria
"The future is already here; it's just unevenly distributed"
pluralul este "cururi". Si da - de Cassandra la: 26/12/2005 20:00:18
(la: Aspect fizic sau trasaturi psihice?)
pluralul este "cururi". Si da pot produce socuri daca sint frumoase :)
#97090 (raspuns la: #97087) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
pentru cine-a solicitat, ca nu mai tziu minte ezact! - de maan la: 31/03/2006 13:09:23
(la: Limba romana e un organism viu)
Cum s-a schimbat gramatica limbii române
de Dan BOICEA , Adriana C. Nedelea

"Noua gramatică lansată luna aceasta era necesară, în contextul în care au trecut 42 de ani de la apariţia ediţiei anterioare (GA). Între ceea ce oferea gramatica academică în vigoare şi înnoirile teoretice şi descriptive ale cercetărilor ulterioare se produsese o aşa mare ruptură, încât GA nu mai reprezenta un punct de vedere credibil, ajungându-se la existenţa paralelă a două gramatici. Chiar şi manualele şcolare din ultimii ani depăşiseră, ca informaţie şi perspectivă, punctul de vedere al GA", ne-a declarat Gabriela Pană Dindelegan, şeful Catedrei de limba română a Facultăţii de Litere din Universitatea Bucureşti.

Ziarul Adevărul vine în sprijinul elevilor, studenţilor, cadrelor didactice şi nu numai, prezentând principalele modificări pe care le aduce noua gramatică a limbii române.

Scrierea cu literă mare/mică

Se scriu cu literă mare toate cuvintele, substantive proprii, cu excepţia instrumentelor gramaticale (prepoziţii, conjuncţii, articole), care denumesc: mari epoci istorice (Antichitatea, Evul Mediu, Iluminismul); războaie importante (Războiul de Independenţă, Războiul de Secesiune, Războiul celor Două Roze, Războiul de Treizeci de Ani, Războiul de 100 de ani, Primul Război Mondial, al Doilea Război Mondial); state, inclusiv cele din epoci trecute (Imperiul Roman, Imperiul Austro-Ungar); instituţii, chiar folosite eliptic (admiterea la Politehnică, student la Drept, secretar la Externe); formule de politeţe, devenite locuţiuni pronominale de politeţe (Alteţa Sa Regală, Majestăţile Lor Imperiale, Excelenţa Voastră, Sfinţia Sa).

Se scrie cu literă mare numai primul cuvânt din substantivele compuse care denumesc compartimente din instituţii sau organe de conducere (Sectorul de limbi romanice, Catedra de Chimie, Adunarea generală a Academiei, Direcţia, Secretariatul).

Scrierea cuvintelor compuse

Se scriu cu cratimă: toate adjectivele compuse provenite din adverb+participiu (bine-crescut cu sensul "cuviincios", bine-venit cu sensul de "oportun, agreat", rău-platnic; substantive compuse ca "bună-credinţă" (onestitate), bună-cuviinţă (politeţe), bun-rămas (adio); toate substantivele compuse cu "prim-": prim-balerin(ă), prim-solist(ă), prim-procuror/procuroare; compusele din 2 substantive dintre care al doilea este apoziţie (bas-bariton, cuvânt-titlu, maşină-capcană); toate substantivele compuse nume de specii de plante sau de animale; unele tipuri izolate (cuvânt-înainte, mai-mult-ca perfect).

Se scriu într-un cuvânt: pronumele negative "niciunul, niciuna, niciunii, niciunele", precum şi adjectivele corespunzătoare "niciun, nicio", dat fiind că reprezintă un singur cuvânt compus, spre deosebire de grupurile de cuvinte formate din conjuncţia "nici"+numeral (nici una, nici două), din conjuncţia "nici"+pronume nehotărât (nici una, nici alta) sau din adverbul "nici" şi articol nehotărât ("Nu e prost şi nu e nici băiat incult").

Schimbări la numele proprii străine

La nume proprii străine s-a schimbat scrierea şi pronunţarea unora ca "Bahus" (nu Bacus), "Damocles" (nu Damocle), "Menelaos" (nu Menelau), "Oedip" (nu Edip), "Procust" - cu accent pe "o" (nu cu accent pe "u"), iar genitiv-dativul numelui "Artemis" este "lui Artemis" (nu Artemidei).

Despărţirea în silabe

În ceea ce priveşte despărţirea cuvintelor în silabe şi, în scris, la capăt de rând, despărţirea "fonetică" (după pronunţare) este preferată şi la cuvintele formate analizabile în limba română contemporană, acestea putând fi despărţite şi conform structurii. De aceea, la acestea sunt indicate două modalităţi de despărţire: a-na-e-rob/an-a-e-rob, al-tun-de-va/alt-un-de-va, sa-van-tlâc/sa-vant-lâc.

O singură despărţire se indică şi la cuvintele compuse şi derivate care conţin grupuri de consoane şi anume despărţirea după structura morfologică, de exemplu la derivate cu prefixe ca "post-fa-ţă", "trans-bor-da", la compuse ca "alt-fel", "ast-fel", "feld-ma-re-şal", "port-mo-neu" sau la derivate cu sufixe ca "pust-nic", "stâlp-nic".

Modificări morfologice

• S-au admis unele forme noi de singular, care circulau frecvent în limba vorbită: sanda (şi nu sandală) - cu plural sandale; bretea şi cu sensul "derivaţie rutieră" (şi nu bretelă) - cu pluralul bretele; foarfecă (şi nu foarfece) - cu pluralul foarfece, cârnat (şi nu etimologicul cârnaţ) - cu pluralul cârnaţi.

• S-au admis unele forme noi de plural în -i la substantivele feminine cu pluralul în -e: ţărănci, ţigănci, remarci, gagici şi nu ţărance...., iar la unele, numai sub formă de variantă: cireşi/cireşe, căpşuni/căpşune, coarde/corzi, coperte/coperţi, găluşte/găluşti, cicatrice/cicatrici.

• S-a recomandat scrierea conform pronunţării la cuvintele: congresmen, recordmen, tenismen, deoarece sensul de "bărbat" al segmentului final "-man" nu a fost perceput în limba română, dovadă femininele recordmenă, tenismenă.

• În paradigmele unor verbe s-au făcut modificări punctuale: la "a trebui" s-au admis şi forme de persoana a III-a plural: trebuiau, au trebuit, vor trebui; la "a continua", persoana I singular a devenit omonimă cu persoana a II-a singular: eu/tu continui; la "a absolvi" se recomandă forma "absolv" şi pentru sensul "termin un ciclu şcolar", iar "a decerna" se conjugă cu -ez, deci decernez.

• S-a renunţat la calificarea drept "neutru plural invariabil" a cuvântului "mass-media". Aşadar, se poate spune: mass-media actuală, nu mass-media actuale. "Mass-media este"... nu "mass-media sunt".
Andre29 - de alex andra la: 03/06/2006 19:40:23
(la: TRANCANEALA NEARISTOCRATA - REPRIZA A DOUA)
Salve tie "Pitzigol" !
Singular de "Pitzigoi".
"Ceata" e egal cu "stol",
Ce-i pluralul de la "noi" :)))))))))

<->_____________________________
Lost without music in a world of noises
#125967 (raspuns la: #125960) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Alex - de latu la: 18/06/2006 08:53:11
(la: Despre agresivitate)
Dar agresivitatea persista si chiar face victime:)
Agresivitatea intotdeauna face victime.
Tinta devine intotdeauna atunci victima, cand nu se dezvolta intr-un agresor si mai mare, iar agresorul este - zic eu - din capul locului o victima prin faptul ca vede in agresivitate un mod de a-si merge drumul. In momentul alegerii acestui "mijloc de transport" devine victima.
Si asta indiferent de motivatia despre care multi au si scris. Chiar si atunci cand agresivitatea nu e decat reflexul de a-si ascunde propria slabiciune (singular sau plural nu conteaza).




-------------------
Things to do today:
1) Get up 2) Survive 3) Go back to bed.
#128539 (raspuns la: #128529) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
* - de picky la: 09/10/2006 08:58:37
(la: JUDECATA)
Adrian Fuchs :

Chilotul, acest minunat accesoriu, a comportat de-a lungul istoriei o spectaculoasa evolutie.
Chilotul ca mod de ambalare. Eticheta a aparul mult mai tarziu. Cam pe la orele 6.

Uneori chilotii sunt defectivi de singular. Alteori chilotul e defectiv de plural. Un domeniu vast. Functie de numar. Numarul chilotului.

Recomand "Tratatul despre complexitatea chilotilor si a efectelor lor binefacatoare asupra serilor prelungite" de Budi Kiloteanu. Cu atat mai important cu cat aceasta lume a chilotilor e pe cale de extinctie ...

Iata si un vechi si cutremurator proverb guatemalez : Nu judeca omul dupa numarul chilotilor, ci dupa eticheta acestora. Cata intelepciune concentrata in cateva vorbe !
#150340 (raspuns la: #150336) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...


loading...

cautari recente
mai multe...

linkuri de la Ghidoo: