comentarii

singur in doi


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Merge banda? - de Areal la: 09/07/2008 19:17:06
(la: DICTIONAR DE CUGETARI)
 Celor ce beau ca sa-si inece necazul trebuie sa li se spuna ca el stie sa ... inoate!
 Daca tu crezi ca este greu sa practici ceea ce predici, incearca sa predici ceea ce practici!
 "Stiu, trebuie sa-ti marturisesti pacatele, dar, crede-ma, n-ai nici o obligatie sa le marturisesti si pe ale ... altora!"
 Am observat ca cea mai buna cale de a afla caracterul cuiva este sa-l intrebi despre un altul.
 Mintile ilustre discuta idei, inteligentele medii discuta evenimente, iar mintile reduse ii discuta pe altii.
 Prietenul tau are un prieten, iar acel prieten al prietenului tau are si el un prieten, asa ca fii discret. - Talmud
 Unii nu vor sa spuna nimic rau despre cei morti, dar nici nimic buni despre cei vii.
 Conversatia este un exercitiu al mintii, barfa este doar un exercitiu al limbii.
 Tuturor ne place sa auzim adevarul, mai ales ... despre altii.
 Limba de zece centimetrii poate ucide un om de doi metrii.
 Tristetea se poate descurca si singura, dar ca sa fie ea insasi, bucuria are neaparata nevoie sa fie impartasita cu cineva. - Mark Twain
 Numai un om mediocru este intotdeauna egal cu sine insusi.
 Exista trei categorii de membri: cei neobositi, cei obositi si ... cei obositori.
 Inainte de a te grabi sa-i critici sotiei defectele,adu-ti aminte ca tocmai ele au fost pricina pentru care nu s-a putut casatori cu un sot mai bun!
 Halal civilizatie! Cel sarac se ingrijoreaza pentru ce va manca, in timp ce bogatul se ingrijoareaza de ceea ce a mancat.
 Nu stiu care este cheia succesului, dar stiu precis care este cheia esecurilor: incercarea de a face pe placul tuturor.
 Un critic literar este deobicei cineva care are destul talent ca sa-si dea o parere, dar nu suficient pentru a scrie el insusi o carte.
 Edmund Burke: "Aplaudati-ne cand alergam bine, consolati-ne cand cadem pe cale, incurajati-ne cand cautam sa ne ridicam de jos, dar, pentru numele lui Dumnezeu, lasati-ne sa trecem mai departe!"






#323918 (raspuns la: #323574) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
planica! - de sami_paris75 la: 10/07/2008 14:48:30
(la: de unul singur........)
aici ai gresit "sa moara mama"
Hesop asta nu a incercat cu mana,a incercat cu degetul!
Se spune ca Xantos,beat, s-a laudat la ce-i mai mari filozofi atenieni ca el poate sa bea marea.A semnat o hartie vere,ca daca nu bea marea,pierde,toata averea,inclusiv sclavii.
Dimineata ESOP,a observat ca stapanul Xantos era tare suparat.
A povestit intamplarea lui Esop si Esop a spus sa transmita filozofilor ca sclavul lui o sa bea marea dintr-o singura inghititura.
Esop l-a rugat pe Xantos,sa-l elibereze din sclavie,in situatia ca v-a reusii sa bea marea.
Intalnirea a fost la 6:00h A.M.
Esop a intrat in chiloti din tercot,culoarea lolo,a incercat marea cu degetul,pe care l-a introdus,pana la fund.
Apoi a spus intregii adunari de filozofi ca poate sa bea marea in intregime doar cu o singura conditie.
Sa opreasca toate raurile si fluviile care se scurg in mare.
Apropo de replicile tale,de bancurile tale de doi lei!
Este doar o parere,si te-as ruga din toata inima sa n-o pui la suflet.
"Un scriitor adevarat,un poet de mare voaluare morala si spirituala,nu scrie niciodata cuvinte cu miros de cacat.
Mi-am permis sa citesc in intregime tot ce-ai scris aici pe cafenea,chiar si comentariile tale.
Eu n-am observat nici-un comentariu unde apreciezi pe cineva care merita sa fie apreciat.
Te iubesti doar pe tine batrane!
Eu sant tigan,intelegi?
Am si eu gresile mele,pe care le recunosc,dar inima,intelegi tu ,inima mea este tare deosebita de-a ta!
Am sperat ca intrand in cafenea,am sa dau peste romani adevarati,dar m-am inselat.
Viata este o structura de putin bine si restul,adica ràul,curge de la sine.
Pe teritoriul acestei cafenele fiecare avem cate ceva de spus,fiecare dintre noi are satisfactia c-a reusit sa scrie ceva ori si-a facut un nou prieten.
Observa inclusiv titlul unde scrii"singur" intr-adevar esti singur ca un cuc!!!)















#324190 (raspuns la: #324184) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
AL PATRULEA MAG - de Areal la: 10/07/2008 16:33:07
(la: POVESTIRI CU TALC (III))
Exista o poveste veche, care spune ca, de fapt, au fost patru magi care doreau sa se inchine Mantuitorului, la nasterea Sa. Cel de-al patrulea si-a vandut tot ce avea si, cu banii obtinuti, a luat trei pietre scumpe: un safir, un rubin si o perla, pe care sa le duca in dar Mantuitorului. Grabindu-se sa ajunga in Babilon, unde il asteptau cei trei magi, acesta a intalnit pe drum un om ranit, pe care nimeni nu il ajuta. L-a dus pe bietul om la un doctor caruia i-a dat safirul pentru a-l ingriji pe bolnav pana ce se va insanatosi complet. Toate acestea l-au intarziat. Cand a ajuns la locul intalnirii, magii plecasera deja fara el, insa nu s-a descurajat, ci si-a continuat drumul singur, calauzit de steaua ce-l ducea spre Bethleem. Ajuns aici, a aflat ca magii L-au gasit deja pe prunc, ca soldatii lui Irod omoara toti copiii nou-nascuti si ca Sfanta Familie a plecat spre Egipt, pentru a se feri de mania regelui. Chiar in fata sa, un soldat incerca sa-i smulga unei tinere femei copilul pentru a-l omori. Femeia isi apara cu disperare pruncul. Magul i-a aratat soldatului necrutator rubinul si i-a spus:
- Lasa copilul sa traiasca si iti voi da aceasta piatra scumpa. Nimeni nu va afla de targul nostru.
Ademenit de nestemata, soldatul a luat piatra, indepartandu-se grabit. Tanara femeie i-a multumit strainului cu lacrimi de bucurie si recunostinta.
Acesta s-a hotarat sa-L caute mai departe pe Mantuitor. Acum, mai avea un singur dar, perla. A plecat si el spre Egipt, unde, ani de zile, L-a cautat pe Iisus, insa fara nici un rezultat. Dupa 30 de ani, a aflat ca undeva, in Palestina, Mantuitorul propovaduieste Evanghelia. Bucuros ca, in sfarsit, stie unde Il poate gasi, s-a grabit spre Iudeea. Ajuns la Ierusalim, spre seara, a aflat ca Iisus Hristos este rastignit pe Dealul Capatanii. S-a grabit magul spre locul acela cu dorinta sa-L vada in viata pe Mantuitor, sa-I duca darul sau pe care il pastrase de atata timp. Insa, prin fata lui au trecut doi soldati romani ce duceau in sclavie o tanara evreica. Oprindu-i, magul le-a spus:
- Daca ii dati drumul fetei, va daruiesc aceasta perla. O puteti vinde si imparti banii. Veti castiga mult mai mult lasand fata libera.
Lacomi, soldatii au luat perla, eliberand-o pe tanara, care, plangand de fericire, nu stia cum sa-i multumeasca strainului. Dar magul, rugandu-se cerului sa-L vada macar o clipa pe Mantuitor, se grabea spre Golgota. Acum, nu mai avea nimic. Ii era rusine sa se inchine Imparatului imparatilor fara nici un dar. Insa, cand a ajuns langa Cruce, Mantuitorul S-a uitat drept spre el si i-a spus:
- In sfarsit, ai venit. Tu mi-ai adus cele mai frumoase daruri ...
- Bine, dar nu mai am nimic, ce Ti-am adus eu ? - a intrebat mirat magul.
- Tot ce duceai cu tine ai dat celor neajutorati. Dandu-le lor, Mie Mi-ai dat. Darul tau a ajuns la Mine si, iti spun, ca el este cel mai insemnat, caci, acela care Il iubeste pe Dumnezeu, ii iubeste pe oameni.

Cine nu cauta nevoile celorlalti spre a fi de folos cu ce poate, nu va gasi multumire si bucurie, nu va afla adevarata viata. Cu cat te apropii mai mult de oameni, cu atat esti mai aproape de Dumnezeu.
Expeditii cu corturi... - de zaraza sc la: 11/07/2008 16:21:41
(la: Treceri si petreceri...estivale )
Cele mai frumoase amintiri sunt din expeditiile cu corturi organizate de scoala. Eu am fost in perioada 1974-1979, in Delta Dunarii si o data in Vatra Dornei. Participau elevi din clasa a cincea in sus. Ocazional mai veneau si doi-trei liceeni. De regula in Delta mergeam pe bratul Sulina si innoptam la Galati, Maliuc, Crisan si Sulina. O data s-a organizat si pe bratul Sf. Gheorghe, cand am innoptat la Mahmudia si Sf. Gheorghe. Acolo in fiecare zi se intampla ceva, ne faceam singuri de mancare cu ajutorul profesorului insotitor. Era o buna organizare si totul decurgea fara incidente majore.

Apoll - de INSULA ALTUIA la: 12/07/2008 21:07:57
(la: ajutor de joaca)
Weber nici nu banuia
Ca pe muzica sa
Cei doi care valsau singuri
Au cazut prada iubirii.

Noapte buna!
#324717 (raspuns la: #324713) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
calypso - de maan la: 14/07/2008 15:48:31 Modificat la: 14/07/2008 15:53:29
(la: Gramatica de la cap se-mpute )
se-ntampla pe vremurile cand profesorii erau luati de guler 'la partid' daca aveau prea multi corigenti!
adica-n timpul adolescentei mele, de exemplu ...am terminat liceul in '92.
cu doi ani inainte-am dat treapta a doua ... am invatat de-am rupt locu', ca sa vaz ca pan' la urma tot examenu-a fost o formalitate.
atat ca aia cu note mai bune-au ramas la A si cei mai slabi s-au dus la D.

la bac, notele-au fost astronomice.
n-am avut timp sa ma uit in jur sa vaz cine ce face, da-ti spun ca multe dintre loazele din clasa au luat la romana peste 8, in conditiile-n care n-au citit o carte-n viata lor...eram liceu de chimie-fizica si la romana toti vanau notele!

mai mult, eu insami n-as fi luat 9 la fizica daca n-as fi copiat de pe hartiuta care circula in clasa si ultima problema (cea mai complicata!) pe care nu stiam s-o fac!

erau vremuri cacacioase cand abia se-nfiintasera facultatile particulare si printre noi, absolventii, era o rusine sa-nveti la alea, unde examenu' se desfasura in sistem grila, pe principiul, 'nu-i asa ca, de-obicei, masa are 4 picioare?'.
ei, multi dintre colegii mei - cretini sadea - au ajuns in felul asta avocati, procurori, finantisti si-s probabil ingroziti de cum face lumea, zi, facultate!

pe cand erau ai mei tineri, erau incurajati de partid sa mearga la facultate - o faceau vai_muma_lor, la seral ... faculatate, liceu, scoala profesionala!

imi pare absolut penibil ca ocolim adevarul si-l impopotonam inutil!
da, atunci frica le-nchidea gura oamenilor ... taceau cu totii si inghiteau, mai ales ca era-n interesu' lor sa nu declare ca au copiat fara rusine la bac!
oamenii nu erau nici mai civilizati, nici mai buni ... erau indobitociti de spaima.
si copiii - majoritatea - se jucau cu jucarioare proaste si se uitau cu jind la cutia de coca-cola de la shop!
nici macar o carte buna, scrisa de-un strain, nu puteai citi.

au fost lucruri bune, au fost lucruri proaste.
exact ca acuma!


sistemu' de invatamant de pe vremea impuscatului indobitocea tot asa de rau ca asta, iar, daca noi, ca elevi, invatam mai mult decat copiii de astazi, se-ntampla pentru ca atunci nu erau prea multe tentatii si nici nu ni se permiteau atatea libertati.

vreau sa spun un singur lucru: ca-i sistemu' bun sau prost, oricine poate sa-nvete!
temeinic, serios!
stiu azi, copii care ma uimesc prim modul de gandire, care-au citit carti la care eu am ajuns tarziu si care-au vazut lumea...copiii inteligenti care pot invata oriunde in lume!
e suficient doar sa vrea!

ca-i mai greu, ca ne opintim mai mult ca cei din UE, e normal sa fie-asa!
#325174 (raspuns la: #325162) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Autobiografie de fiu risipitor - Intruder - de Lady Allia la: 15/07/2008 12:10:11
(la: Cele mai Frumoase Texte ale Cafegiilor )

nu m-a intrebat nimeni daca vreau sa ma nasc.
am venit in lume, perpendicular pe cer
si mama visa cai albi, pascandu-i in palme.
am crescut cu cuvinte insirate deasupra patului.
le luam, le infasuram pe degete, mi le asezam pe pleoape.
bunica s-a suit in tren si mi-a adus o paine mare si rotunda
de parc-as fi putut s-o frang de marginea zarii!
cand mi-au rasarit primii doi dinti de jos,
tata a spus ca semanam cu un soricel parvenit
fiindca rontaiam chei, usi, brosuri cu poze.
prima amintire e cu mine pe sanie
cand am cazut in zapada, ca-ntr-o fantana de ingeri.
mai tarziu, m-am aruncat in focuri (la fel ca atunci)
si-am iubit prea repede ca sa-mi topesc troienele.
la sapte ani m-au dat la scoala, sa n-apuc sa mor
analfabet sau nestiutor de istorii pagane.
mama a luat un mar si o nuca
explicandu-mi cum se roteste pamantul in jurul soarelui
dar vedeam mereu cum tata se roteste in jurul ei.
se minuna de propria-i traiectorie ca de-o ninsoare-n april.
sora mea a fost prima zana imbracata in alb;
avea o bagheta fermecata din care picau cirese coapte
ne construiam cascade si maluri de rau
le populam cu piratii lui Tom Sawyer...
cresteam si ma cuprindeau infrigurari
ca serpii flamanzi, haotici.
cand am sarutat prima data o fata
am alunecat lin in miezul pamantului
unde erau castani, inrositi de buze femeiesti.
am facut pact cu diavolii cartilor
si ii caram dupa mine prin excursii.
prietenii montau corturi in luminisuri bucolice
eu -cantam cu greierii pe stanci.
pe pupitrele scolilor imi scrijeleam fruntea
dar domnul decan nu pricepea scrisul meu sfartecat.
intr-o zi, am imbracat o uniforma albastra
cu trese pline de praf si orgoliu.
faceam umbra la steag cu mana-nclestata pe arma,
toamna imi atarna grea, de bocanci.
odihniti-va in pace, eroi!
eu va veghez moartea sub tancuri inmugurite...
mai tarziu, am descoperit ca banii imi fura din timp
dar imi facea bine fosnetul lor strepezit;
puteam cumpara vieti din ceara, la kilogram.
cand a venit timpul sa am o casa
mi-am cumparat o canapea alba, ca o insula
tata mi-a dat doua cutii mari, cu carti
si-a zis "ia-le, sa nu stai singur!"
mi-am facut pereti portocalii
dormeam ca-ntr-o colivie aprinsa.
cateodata ieseam, sa fiu lins de faruri
sa conduc femei catre un domiciliu ipotetic.
ma mistuiam de sus in jos, intre coapsele lor
si dimineata plecam incet, cu haina pe umar.

apoi,
nu stiu cum
m-a acoperit lumina.
ma indragostisem
prea simplu
si imi repetam moartea
si-nvierea
ca o povara
dusa pana la capat.
ma dureau saruturile
noptilor de-apoi,
cadeau in mine
ca avalansele
impinse in desert.
era mult...prea mult
pentru o singura viata,
pentru un trup.

cand am iesit din lumina, eram orb.
Dumnezeu murise, undeva sus
si-mi faceam culcus de bolovani
cu ferestre varate-n podea.
tata mi-a adus iar, carti smulse din inima lui
si-a zis "ia-le prostule...citeste si umbla!"
citeam si uitam de cum dadeam pagina.
sub pat mi-am facut o biblioteca lepadata.
m-am apucat sa scriu cu fier de plug
pana cand mi-au inflorit cuvintele sub brazde.
...si "a fost" l-am ingropat adanc, intr-un cimitir mocnit.

intr-o vara tarzie cu miros de pere dulci,
cineva mi-a clatinat incremenirea
si-am vrut sa traiesc o suta de ani
sa pot coagula aerul cu respiratii impreunate.
apele erau in matca lor,
oamenii isi duceau aceeasi cruce, de veacuri,
maracinii invadasera toti serpii din cale-mi.
Dumnezeu nu murise,
doar mi-a scrijelit pe scoarta "taci, in puii mei!"
intrasem in ape verzi
si nu vroiam sa plec, nu vroiam sa plec!
am sters cartile de praf,
le-am asezat in rafturi
iar tata s-a pregatit sa-si primeasca
fiul risipitor de tumult.

la nunta mea, n-a plans nimeni.
pasari mici si albe, ciripeau peisaje lacustre,
valsul diminetii se-asternea la usi.
eram prea frumosi ca sa fim adevarati
eram prea vii in muzeul de oase, al lumii.
atunci, am descoperit o planeta
cu luceferi zglobii, cu oglinzi convexe
unde ma vedeam de fiecare data, altfel
si mereu eram eu, acelasi strangator de cumpene.

tine-ma de mana si nu-mi da drumul!
...ai lasat in mine urme de pasi
rostogoliti de mers.

"mi-au obosit mainile scriind"...
odata si-odata,
voi povesti
moartea mea,
revazuta si adaugita
volum cu volum...
caramizi de aduceri aminte,
ca un zid cu iesire la mare.

...............

http://www.cafeneaua.com/nodes/show/16628/autobiografie-de-fiu-risipitor/1
http://www.cafeneaua.com/nodes/show/11235/mar%C5%9F/1 - de mazariche la: 15/07/2008 14:43:42
(la: Cele mai Frumoase Texte ale Cafegiilor )
Marş
de moonwish la: 15/10/2006 16:40:00 modificat la: 18/10/2006 19:14:58
taguri: Proza_scurta
voteaza:
big
11235
nodes
Era la vreo 2 metri în faţa mea. Tot ceea ce visasem era la un efort şi-un zâmbet distanţă de mine. Mi se încâlceau mâinile în exerciţiile de respiraţie, pentru că, vezi tu, mi-era atât de teamă să nu te mai zărească şi altcineva…să nu fii tot ceea ce îşi dorise şi altcineva. Învăţasem toată viaţa să aştept, iar acum că trebuia să ies din rutină mă temeam că îmi va plăcea prea mult şi voi fi mai îndărătnică în ceea ce priveşte întoarcerea acasă. Evident, acasă trebuia să mă întorc singură. Ştii, e bine să nu-ţi ştie nimeni adresa; nu cred că ai vrea să te trezeşti cu o mizerabilă vâltoare de prinţi şi prinţese în penibila ta colibă de carton ieftin. Să ştii că mă doare că ai rămas mereu la 2 metri în faţa mea, mă împunge undeva în zona inimii (deşi probabil că e doar o altă nevralgie intercostală, am destul de multe de când sunt legată de scaun). Ca să vezi! Mă doare glezna…poate de la inutila mea încăpăţânare. Aveam vaga impresie la început că printr-o rostogolire cei doi metri anoşti pot deveni o zbatere de gene. Dar era decizia ta, iar eu nu puteam decât sa respect cei doi metri…şi să mă rog că nimeni să nu te găsească posibila soluţie pentru etern mistuitoarea problemă a ceea ce visăm. Am încercat să caut şi pasaje secrete, dar ele duceau de fiecare dată la un alt punct de pe tastatură, însă întotdeauna la 2 metri de tine. Uneori îmi pare că de fapt cei doi metri mă despart de mine. Ce aberaţie! Ce nenorocită pretenţie de aspiraţie metafizică! Ar fi mai simplu de spus că … ai fost şi vei fi întotdeauna la doi metri de mine. Sau că mereu ne vor despărţi doi metri. Sau că sunt la doi metri de tine. În fine, ia-o cum vrei tu. Înţelege doar că lucrurile trebuie spuse…plastic. Eu nu pot să diger oamenii şi nu cred că mă va tenta vreodată să încerc. Cred că e ambalajul de vină. E sintetic. E mult în afara firescului…nu că eu aş cunoaşte firescul, dar din câte am auzit de la cei care au trăit suficient ca să-l cunoască, el nu e aşa…ca noi doi…la doi metri.
Aştept să mai treacă şi ziua de azi, încep să mă-ntreb până unde ajunge.
Îmi ninge pe pleoape,
îmi plouă plămânii şi sufletu-mi doarme pe două petale.
Aş vrea să te uit,
blestemate.
Un biet cerşetor este degetul mare
şi-un chip umilit este poza
în care aveam 13 ani.
Mişcată de frunze
şi-udată de vânt
m-aplec să sărut pantofii de lut
şi un coş de gunoi se răstoarnă pe stradă.
Adoarme ţânţarul pe care-l vânam.
Hotărâtă să nu mă mai găsesc,
adorm şi eu dintr-o dată.
Săpunul lichid
răsturnat pe birou
împietreşte toate foile goale şi pot,
în sfârşit,
să sculptez un decor de pânze,
pânze de păianjen.
Prosoape de baie întinse pe jos
îmi udă covorul de pene.
Prinzând rădăcini,
acesta-mi transformă mirabila odaie
în junglă, în junglă de paie.
#325430 (raspuns la: #325428) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
halta - alex boldea - de cosmacpan la: 16/07/2008 01:14:16
(la: Cele mai Frumoase Texte ale Cafegiilor )
halta - alex boldea

acum ceva timp, nu conteaza cat, imparteam un compartiment de tren cu un cuplu in varsta din suceava. erau niste oameni foarte simpatici si, dupa cum sunt cei in varsta, foarte vorbareti. dupa obisnuitele "sunt singur la parinti, anul 4 la facultate, stau la camin" am inceput sa vorbim despre politica. era dealtfel cel mai la indemana subiect, pentru ca inca nu se stia daca basescu isi va da sau nu demisia. oricum, e irelevant pentru aceasta mica povestioara.
inainte de a urca in tren, in timp ce imi fumam tigara, i-am observat pe viitorii mei colegi de compartiment. el, la peste 80 de ani, isi scosese toti banii din buzunarul de la piept pentru a gasi o anumita bancnota. fiind foarte multi bani, mi-a fost sincer teama sa nu vina cineva sa-i fure chiar din mana lui, dupa cum e obiceiul pe meleagurile noastre.
mai tarziu, in compartiment, ea ii striga lui "george, nu mai scoate banii asa, poate sa ti-i fure cineva, ai nevoie de portofel". el era cam tare de urechi, motiv pentru care toata conversatia a avut loc la un volum ridicat. si era un mosulica tare simpatic, mi-a adus aminte de bunicul meu.
dupa cum e obiceiul pe meleagurile noastre, prin tren a trecut unul din acei vanzatori ambulanti ce lasa in fiecare compartiment cate ceva, lasand in al nostru compartiment, printre alte cevauri, un portofel. cred ca intelegeti acum unde merge aceasta povestire. sau cel putin asa credeti.
cand vanzatorul s-a intors i-am cumparat portofelul pentru o suma derizorie si i l-am facut cadou celui care imi aducea aminte de bunicul meu, spunandu-i "uitati, cadou de sf gheorghe. sa aveti grija ce faceti cu banii, vi-i poate fura cineva". aceasta nu a facut decat sa intareasca parerea buna pe care cei doi si-o formasera despre mine si sa ma umple de laude si multumiri. cred ca, intr-o mica masura, le-am redat speranta in tineretul din ziua de azi. sau, cel putin, le-as fi redat-o daca ceea ce tocmai am povestit s-ar fi intamplat cu adevarat.
in fapt, am avut intentia sa cumpar acel portofel, dar nu am facut-o. ceva m-a oprit, nu stiu exact ce. daca ar fi sa mor acum, si este, atunci acesta ar fi singurul meu regret. si este.
rog pe aceasta cale pe cei si mai ales pe cele ce m-au ucis sa faca tot posibilul sa ma reinvie, pentru simplul motiv ca am mare nevoie de mine. va multumesc anticipat.
drumul spre lumea de dincolo face o halta in green hours, pentru a-mi permite sa astern aceste randuri pe aceasta hartie nereciclata.
nu a ramas mare lucru din mine, tocmai din acest motiv este imperios necesar sa transcend. acum cativa ani as fi tratat totul cu o puritate si seninatate neintrecute, as fi stat nopti intregi de vorba cu vlad despre sensul sensului si tot felul de alte chestii intelepte. acum, in rarele noastre conversatii nu mai sunt decatreplicile devenite clisee, vestigii fara sens a ceea ce a fost, demult, inteligenta simtirii. vlad nu prea mai e, la fel cum nici eu nu prea mai sunt.
din fericire, cu o ultima, lacoma respiratie, am simtit din nou acea puritate. ingerul meu mi-a redat-o intr-o dimineata, intr-o zi, nu demult. traiesc acum din acea ultima gura de aer, incerc sa o prelungesc cu UBIK, sa nu arda prea repede, dar ma arunc si mi-o irosec tot pentru a asterne aceste randuri, pentru a lasa ceva in urma, aici, in aceasta halta spre transcendental.
voi, cei ce traiti letargic, intoarceti-va fata de la spusele mele, masureti-va pasii in minute, nu am nevoie de voi!
iar daca mai ramane cineva fata in fata cu sufletul meu, afla tu urmatoarele:
luni m-am indragoistit iar, dupa aproape un an. luni, 30 aprilie, a fost medicamentul meu pentru suflet. sunt cel mai norocos om din lume, caci m-am indragostit tocmai de cea pe care o iubesc, de ingerul meu. ea mi-a daruit aceasta ultima respiratie in drumul meu, aceasta halta, acest zambet ce, dupa nici nu mai stiu cat timp, nu mai e trist. ea mi-a daruit intelegere si iubire intotdeauna, chiar si atunci cand am fost prea orb sa le vad sau prea prost sa le apreciez. vreau sa ma bucur acum de acest entuziasm pe care nu l-am mai simtit de ani de zile. vreau sa uit ca 2007 a fost un an sec din punct de vedere literar, ca nu am mai reusit de la inceputul lui sa citesc o carte pana la capat.
ce urmeaza? voi pleca din aceasta halta, dumnezeu stie unde, pe drumul meu, pe jos sau cu bicicleta, il voi lasa in urma pe otto si voi continua UBIK, pana cand oasele imi vor fi cenusa si sufletul imi va fi pururi langa ea, undeva, pe strazi ascunse.

http://www.cafeneaua.com/nodes/show/13332/halta/1
Eu oricum ma tin de cuvant cu postarea zilnica - de Areal la: 16/07/2008 10:15:22
(la: DICTIONAR DE CUGETARI)
DRAGOSTE

-Iubirea este o prietenie care a luat foc.

-Iubirea este singurul lucru care poate fi impartit la infinit fara sa se micsoreze.

-Dragostea este un joc ciudat: sau amandoi castiga sau amandoi pierd ...

-Dragostea marcheaza triumful imaginatiei asupra inteligentei.

-Credinta castiga cel mai mult, umilinta primeste cel mai mult, dragostea insa lucreaza cel mai mult.

-Credinta face totul posibil; dragostea face totul usor.

Nu poti porunci inimii! Dragostea se castiga, respectul se merita.

-Indragostirile sunt ca varsatul de vant: formele cele mai grave apar la oamenii mai in varsta.

-Dragostea nu intreaba: "Cat trebuie sa fac?", ci "Ce trebuie sa fac?"

-Adesea, oamenii uita ca una din componentele importante ale dragostei este vointa de a iubi.

-A fi indragostit de cineva inseamna mult mai mult decat a fi stapinit de un sentiment coplesitor - inseamna a lua o hotarare, a face o judecata, a te angaja printr-o promisiune. Daca dragostea ar fi doar un sentiment nestatornic n-ar exista nici o baza pentru fagaduinta de a iubi pe cineva pe toata durata vietii. Sentimentele vin si se duc. Cum as putea promite statornicie daca m-as baza numai pe ele, fara sa ma biziuesc pe judecata mintii si pe vointa caracterului? - Erich Fromm (1900-1960)

-Dragostea este abilitatea de a merge prin conflicte impreuna.

-Dragostea este singurul joc de doi in care amandoi pot sa castige.

Incet, incet, am ajuns la ltera''D''!
#325776 (raspuns la: #325459) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Intrebare pentru Maan - de abbilbal la: 16/07/2008 18:21:49
(la: Prin cafenea)
Umbland de colo, colo, am dat peste doi susotindu-se: "oare a terminat Maan scoala de soferi"
Pentru ca ei nu indraznesc, te intreb eu. Ai terminat scoala de soferi. Ai pus tot ce trebuia? Usi, ferestre, balamale, manere, silduri, alte acareturi? Sus la acopris ai pus tigla sau carton peste beton? Daca-i cu carton, ai pus doua straturi de zmoala sau ai zmolit acoperisul cu un singur strat? Si daca-i cu tigla, e bine prinsa-n cuie... astereala? Nu de alta, dar poate să cadă-n sus inainte sa ajunga jos si sa avanseze treaba inapoi mergand inainte.
Dar ferestrele cum sunt montate? Suficient de inalte pentru a se vedea interiorul si cu deschiderea afara pentru a fi liber accesul? Sau esti clasicala si preferi ermetismul, respectand secretul de serviciu?
#326014 (raspuns la: #326004) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Povestea vulturilor aurii - de Areal la: 17/07/2008 11:14:04
(la: POVESTIRI CU TALC (III))
Se spune că, departe, există un loc foarte frumos, în care trăiesc vulturii aurii. Nu toate penele lor au această culoare nobilă, ci numai o aripă; la masculi, cea dreaptă, iar la femele, cea stângă. An de an, pe măsură ce puii cresc, părintii pleacă în ultima lor călătorie: zboară zile îndelungate până ajung la Muntele Linistii. Acolo unde au murit si părintii lor.
Si se mai spune că într-un an, oprindu-se să se odihnească peste noapte, ultima călătorie a devenit cât se poate de tristă: vulturii au fost prinsi, printr-o mestesugită cursă, de către niste oameni care credeau că se vor îmbogăti vânzând penele care străluceau ca soarele. Au tăiat păsărilor preafrumoasele aripi si le-au agătat la brâu, ca pe niste scalpuri. "Ei, acum să se târască pe jos, ca niste serpi, până mor. De ce au vrut să moară în Muntele Linistii?" - a întrebat unul dintre ei, care nu se gândea niciodată la moarte.
De durere si de amărăciune, vulturii mai slabi au murit imediat. Însă cei tari se încăpătânau să zboare cu o singură aripă. Fâlfâiau din ea, cu răbdare, având o vointă nepământeană; dar tot nu puteau zbura. Se gândeau cu tristete: "Ce vor zice puii nostri, care vor veni la anul să moară lângă trupurile noastre, când vor vedea că nu am ajuns la Muntele Linistii?"
Sprijinindu-se unul de altul, si gândindu-se la urmasii rămasi acasă, doi vulturi au simtit cum suferinta începe să li se aline. Si stând asa, asteptând parcă să le crească aripi, ei au simtit că durerea se preschimba în putere.
Da, da, chiar asa: stând lipiti unul de celălalt, durerea li se preschimba în putere. Au încercat să zboare astfel; la început fâlfâiau din aripi încet, plini de sfială, si apoi din ce în ce mai puternic. Pe măsură ce se ridicau, de jos se vedea un singur trup, cu două aripi. Se vedea o singură cruce.

Luându-se după ei, s-au ridicat si alte cruci; s-au ridicat spre Muntele Linistii...
#326467 (raspuns la: #325887) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
angela - de andante la: 19/07/2008 12:50:08
(la: vesnica discutie dintre soacra si nora)
"El zice ca ma iubeste si il cred dar oare pe cine iubeste mai mult pe mine sau pe parintii lui? Nu stiu daca pot sta intr-o relatie unde sa fiu pe locul doi......"

Pui gresit problema, si ei, si tu faceti parte din familia lui. E periculos sa introduci ideea de competitie, locul unu-doi, iti dai singura foc la casa.

"Voi cum ce ati face in locul meu?????"
In astfel de cazuri doar timpul isi spune cuvantul. Socrii se vor calma si pana la urma te vor accepta. Important e sa nu tii tu mereu focul aprins, cu certuri perpetue intre voi doi, fortand astfel lucrurile spre un deznodamant nedorit. Ai rabdare. Si crede-l pe sotul tau cand iti spune ca te iubeste.
#327316 (raspuns la: #327315) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Giordy - de sami_paris75 la: 19/07/2008 13:12:51
(la: Ce faci cand afli ca omul iubit te inseala?)
Ultima nevasta,mi-a facut ceva probleme!
Mereu cand ma urcam peste ea,ai sarea dopul!
Am dus-o la reparat ,dar n-au reusit sa-i etanseze supapa,rasufla dupa primele apasari verticale.
In fine am reparat-o la un mare specialist in baloane,era inginer tipul,se pricepea si la nacele.Cand am intrat la el in atelier sa recuperez pe nevasta mea gonflabiLa,l-am prins facand gioco di mano!
Egoistu asta de inginer mi-a distrus viata!eu, n-am mai avut incredere in ea,si de-aici a inceput si stresul singuratatii!
De-atunci sant tot singur!sant abatut,vorbesc corcoro(pe tiganeste singur),am tic nervos!
Mi-a spus cineva sa beau ceai de (ficus elastica heveea brasilisens)ca-mi revin si pot sa incep o viata de om normal.
Dupa istoria asta am intrat pe un sait romanesc (noi doi).
Acolo am descoperit ca sant 500 000 de femei in Ro,care ca'm toate au probleme cu stresul.Da eu tot insist sa-mi refac viata,ca singur este imposibil!
Vreau sa pun afis si la intrare in cafenea(ca e voie)!)Om serios,foarte economic,nu bea,nu mananca,nu se cearta,nu face scandal ,cuminte pana la Dumnezeu si-o treapta mai sus!caut femeie gonflabila,sincera si afectuoasa.

#327318 (raspuns la: #327311) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Pantha rei, spre litera ''F''! - de Areal la: 22/07/2008 09:27:36
(la: DICTIONAR DE CUGETARI)
Daca esti patron, fa-te uneori ca nu vezi; daca esti angajat, fa-te uneori ca nu auzi.
Fiecare lucrator crestin ar trebui sa-si raspunda sincer la urmatoarea intrebare: "Daca cineva mi-ar da cate o mie de lei pentru fiecare suflet pe care incerc sa-l aduc la Christos as fi mai activ decat sunt astazi?"
Evanghelia aduce tulburare celui linistit si liniste celui tulburat.
Dumnezeu spune acum si aici Bisericii: "Du-te" si lumii "Veniti", dar la judecata va inversa ordinea si va spune Bisericii: "Veniti!"iar celor din lume: "Plecati de la Mine, blestematilor ..."sssss
Crestinismul a ajuns la noi doar pentru ca altii ca noi ni l-au daruit prin Evanghelizare.
Daca as avea doar o singura lumanare s-o ard, as aprinde-o in tarile in care oamenii umbla in intunerec, nu in cele inundate de lumina.-Un misionar
Dumnezeu are un singur Fiu si pe acela L-a facut ... misionar!
Pentru pescarii de oameni nu exista sezon inchis.
Castigatorii de suflete obtin cele mai bune rezultate cand se apropie de oameni nu doar cu argumente pe buze, ci si cu lacrimi in ochi.
Cand Biserica nu-i mai cauta pe cei pierduti ... este pierduta.
Daca mai multi sfinti ar asculta porunca: "Duceti-va!", atunci mult mai multi pacatosi ar accepta invitatia: "Vino!"
Da-mi voie sa te intreb confidential: "Este cineva astazi in Biserica pentru ca l-ai invitat tu?"
Rugaciunea nu rezolva nimic atunci cand ii cerem lui Dumnezeu sa faca El ceea ce El nu vrea sa faca decat prin intermediul nostru.
Bunatatea a convertit mai multi oameni decat zelul, elocventa si inteligenta la un loc.
Nu exista suficient intunerec in tot universul ca sa biruiasca lumina unei singure candele.
"Meseria mea", a spus William Carrey, "este sa latesc Imparatia lui Dumnezeu. Repar pantofi doar ca sa-mi acopar cheltuielile."
Lumina care strabate pana departe, straluceste cel mai puternic in imediata ei apropiere.
Ma tem ca noi nu le-am explicat oamenilor suficient de bine Evanghelia ca s-o refuze, iar ceea ce au acceptat ei nu este "evanghelie". (John MacArthur)
Evlavia nu poate fi privita ca un scop in sine, ci doar ca un mijloc de a ne ridica la cea mai aleasa cultura, pe calea desavarsirii sufletului. Iata de ce, oamenii care socot evlavia ca un scop ajung cel mai adeseori niste fatarnici. - J.W. von Goethe
Nu poti in acelasi timp sa umblii cu dracul si sa te astepti sa domnesti in slava cu Christos.
Diferenta dintre "datorie" si "dragoste" este ca cea dintai este rezultatul Sinaiului, iar cea de a doua a Golgotei.
Pentru unii, viata a inceput intr-o celula, si, daca va fi aplicata litera legii, va sfarsi pentru multi ... tot intr-o celula.
Intrebarea nu este daca omul s-a coborat dintr-o maimuta, ci cand are de gand omul sa nu mai coboare!
Daca evolutionismul este valabil, cum se face ca mamele au si astazi tot numai doua maini?
Nu tratati cazurile de matreata cu ... ghilotina!
Exageram intotdeauna si fericirea si nefericirea noastra; niciodata nu suntem chiar asa de fericiti sau nefericiti cum spunem. -Honore de Balzac
Exagerarea este un adevar care si-a pierdut cumpatul.
Pentru unii, pestele continua sa creasca chiar si dupa ce a fost prins.
Exista o tendinta de desfintare a semnului de exclamare. Astazi nu te mai miri de nimic!
Nu diferenta dintre doi oameni doare, ci in-diferenta ...
Crestinii sunt lumina lumii, dar unii au uitat sa suceasca intrerupatorul.
Mai multi oameni sunt calauziti spre cer de urme de pasi, decat prin semne indicatoare.
Credinta adevarata este viata pe care o ducem, nu crezul pe care-l marturisim.
Dragostea este mult mai usor demonstrata decat definita.
Experienta este ceea ce dobandim cand de fapt umblam dupa alte lucruri.
Experienta este cel mai prost invatator. Ea ne da intai examenul si numai dupa aceea lectiile.
Pe cel ce nu invata nimic din trecut il va pedepsi ... viitorul.
Cand, in sfarsit, invatam sa scoatem cel mai mult din viata, observam ca cel mai mult din viata ... s-a dus.
S-ar putea ca experienta sa nu valoreze cat ne costa, dar nici n-o putem cumpara de la "solduri".
#327850 (raspuns la: #327599) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
cosmik - de zaraza sc la: 24/07/2008 10:45:31
(la: Cafeneaua - o scoala ?)
Pot sa ma usuc de mor dupa o sueta, dar singura nu fac doi bani amarati! EL, insa, era un izvor de apa vie...sau de alcohol, a plecat tocmai cand ma pregateam de o hanaliza.

#328398 (raspuns la: #328393) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
cornelica, - de juli la: 24/07/2008 20:13:08
(la: probleme)
si io 's din Baia Mare.Salut!

Cred ca la intrebarile tale vei gasi singura raspuns. Nimeni niciodata nu o sa-ti poata da sfatul potrivit, nici familia, nici prietenii, cu atat mai putin cineva care nu are toate datele problemei. Eu, una nu m-as incumeta sa te sfatuiesc, insa sunt de parere ca atunci cand doi oameni(parteneri) nu reusesc sa comunice, "firul" s-a subtiat ori rupt undeva...

rolia
Areal - de zaraza sc la: 28/07/2008 11:12:42
(la: Cafeneaua - o scoala ?)
Scoala cafenelei era bine definita:
-elita, max.10 cafegii mai vechi, cu state impresionante in postari, nu puteai sa patrunzi, iti raspundeau in doi peri sau te azvarleau afara;
-media, multi care postau fara sa deranjeze pe nimeni si nici nu erau luati in seama de nimeni;
-plebea, care dorea sa intre si fie inclina capul, fie se lua la harta cu toti si atunci erai aut!
Acum vad o schimbare in bine, cei vechi au fraternizat( nu in totalitate) cu cei noi, replicile sunt mai moderate, ce mai incolo si incoace, bate un vant de vara in Cafenea!


Esti un exemplu perfect pentru a ilustra una din convingerile mele. Lumea e altfel pentru fiecare, tu erai personificarea unui caine care latra si asteapta sa fie alungat. In timp ce tu erai pe cafenea si te "luptai" cu unii, cu altii, eu aveam o cu totul alta impresie asupra cafegiilor.
- Elita, de care spui tu, te respecta daca o respecti si sanctioneaza pe cei care au nevoie. Asta e unul din meritele cafenelei, are o elita care stie cand si cum sa actioneze. Nici la inceput nu m-am simtit deoparte, dimpotriva, userii noi sunt asteptati cu drag ca sa aduca o nota de prospetime.
- Sa zicem ca sunt intre cei zisi de medie. Nu deranjez pentru ca asa e felul meu. M-am obisnuit din viata, demult, sa nu primesc cateodata reactii la actiunile mele. Si nu latru ca sa fiu observata. :D Am fost luata in seama...ce sa fie, ce sa fie?...Habar n-am, eu aplic cateva reguli general valabile. Daca nu ma simt bine undeva ori plec, ori ma schimb, si apoi daca am chef ma uit in urma si zic, ce bine ca m-am schimbat!...Acuma vad mai bine ce a fost.
Daca am chef...daca nu, merg inainte ca e viata mai frumoasa dupa ce am invatat ceva!
- Plebea ii zici tu? Eu as zice ca poate sunt cei care nu stiu sa se acomodeze, care vor sa se schimbe ceilalti dupa ei. Fireste ca aveau o singura directie, spre usa.

#329640 (raspuns la: #328846) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
honey - de raqissa la: 30/07/2008 19:13:21
(la: Lose weight-Get rich-Wear couture)
M-am razvitit impotriva lumii in ultimii doi-trei ani. Singurul lucru pe care mai cheltuim sint clase de dans, si gradinita, si hainute de copii, si restaurante. Asta cu restaurantele, eh, asa e.
#330479 (raspuns la: #330438) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
hm - de anitzasmile la: 04/08/2008 18:56:19
(la: Dati/mi o idee :D)
frumoasa intentia ta, dar greu realizabila.eu am cunostinta care s-a intors dupa 6 ani.la inceput franta incanta, pe parcurs obosesti...pt unii e la fel de greu ca aici, dar aici sunt acasa.mai cunosc doua persoane, s-au adaptat, dar ar pleca de acolo in orice clipa.singura care se simte bine e o amica maritata cu un francez.are doi copii...e ok acum :).altfel...e greu.

voi pune cateva intrebari...nu se stie niciodata :)



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...