comentarii

singur in doi


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
zilele trecute, urmarind doi - de SB_one la: 20/03/2004 06:17:40
(la: Interviu cu Gorbaciov)
zilele trecute, urmarind doi prieteni jucind sah, am observat ca -la greselile mai grave- reluau jocul cu citeva mutari in urma. deci, am refacut joculsi...reluam.

cu prietenie ptr. totzi

SB
................................................................
it's nice to be important, but it's more important to be nice !
#12452 (raspuns la: #12442) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Curent. :) si PB :) - de Dinu Lazar la: 24/03/2004 15:03:44
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Fracilor, pai imi vine sa intru in pamint de rusine, cind ma uit ca chestia cu MISA, unde totusi si-o trag de zor unii, e in topul zilei sub aceasta discutie ca audienta, si chiar si treaba cu holocaustul e sub la topul absolut, adica vine lumea si citeste aici ceva ca la gardu` nou, si ce vede, doi domni care nu cad de acord.
Personal, ii inteleg si pe domnul Buzoianu, si pe domnul Ara, dar trebuie sa decriptez aceste mesaje pentru cei multi care nu stiu cum devine cazul.
Domnul Buzoianu s-a implicat mult in fotografia romaneasca in anii `90, a incercat sa mai schimbe ceva pe ici pe colo, dar si domnul Ara a facut multe si face, sustinind Fotomagazinul, un pilon obiectiv si profesional pentru fotografia romaneasca; unul e pe coasta de est si altul pe cea de vest a Americii; sunt sigur ca daca ne-am vedea la o cafea reala toata lumea s-ar intelege foarte bine si flama asta ar parea chiar comica.
A fost o discutie lunga pe badorgood.com in care domnul Ara sustinea teoria conform careia poti sa inveti fotografie foarte bine ca autodidact si mai multi, printre care si domnul Buzoianu, il contraziceau.
Numai ca domnul Ara se referea la conditiile concrete din tara, nu la ce ar fi bine in general si ce mai e prin alte parti, unde probabil ca poti sa inveti si altfel.
Din pacate, nu pot decit sa ii dau dreptate intru totul domnului Ara, vazind situatia dezastruoasa a celor care termina un curs de invatamint universitar de fotografie, si daca le spui alo, vezi ca s-a desprins axu` optic, se uita pe jos sa vada unde atirna, si daca le spui de filtru duto inteleg de filtru du-te si tot asa, exemplele pot continua, dar ce folos.
Nu vreau sa dau exemple sau sa intru in polemici, dar cu o exceptie, a unui domn care folosete fotografia ca limbaj plastic si grafic, si care pare a se ocupa de gasirea unui drum, in rest e jale mare la capitolul profesori de fotografie. In Fotomagazin am demontat pagina cu pagina prin 2001 un curs de fotografie, aparut atunci, si avea vreo 400 de erori fundamentale.
Asa ca momentan, cel putin citind cit se poate si surfind cit se poate, nu pot decit sa apreciez ca pe ansamblu la noi invatamintul de fotografie cam lipseste, si cind este , e dezastru, in sensul ca nu il pregateste pe student pentru ceea ce urmeaza dupa studentie.
In acest context isi apara domnul Ara afirmatia, ca decit sa inveti timpenii mai bine inveti singur, corect, de la sursa.
Situatia nici nu pot sa-mi dau seama daca este extrem de comica sau extrem de trista; in fotografia romaneasca sunt asa de multe de facut, si in loc ca marinarii sa puna bucati mari de lemn pe unde intra apa in barcaz, ei stau si se stropesc sau isi dau cu petecu` unu` la altu`.
Inteleg ca viata in occident este extrem de stresanta; inteleg ca de departe se vad intr-un fel lucrurile, si mai inteleg ca toate gindurile de peste zi si tracasarile isi pot gasi o supapa necesara poate in astfel de discutii care, la rece judecind, nu fac bine nimanui; dar cred ca ar fi cazu` sa incercam ca energia asta sa poata sa fie cumva folosita pozitiv de noi toti.
In loc ca domnu` Buzoianu sa fie suparat pe domnul Ara, mai bine ne tragea o pagina aici, sau pe bxg, despre fotografia care o mai face, cum o mai face, ce mai fac ceilalti cu care se intilneste la lucru; sau orice sfat al domniei sale sunt convins ca ar fi mult mai folositor decit ce pot spune o mie de ani profesorii de pe aici despre genul de fotografie pe care-l realizeaza, si iata ca implicit ajungem la ce zicea domnul Ara, ca cineva autodidact, ar invata mai mult de la dl Buzoianu care e peste ape la NY decit de la cineva de peste ape aici la Dimbovitza.
Cred ca am putea invata multe unii de la altii si nu trebuie sa ne pierdem energia in dispute sterile.
Acum, judecind retroactiv, imi blestem fiecare zi pe care am pierdut-o fiind certat cu Mihailopol sau cu Cahane sau cu alti fotografi care acum nu mai sunt; eram tinar, credeam ca stiu tot, ma aprindeam usor, poate mai usor ca domnul Buzoianu, si acum imi pare cumplit de rau pentru ca am dat cu capul de multe chestii pe care puteam sa le aflu simplu de la cei cu mai mare experianta care rau linga mine si i-am alungat cu o tinereasca timpenie... am pierdut ani, zeci de ani, din cauza lipsei de comunicare intre oameni care ar fi trebuit sa fie mai apropiati.
Nu mai trebuie sa mai repetam mereu aceleasi erori.
Este postul pastelui, macar pentru asta trebuie sa fim mai buni si mai intelegatori.
Problema noastra comuna nu ar trebui sa fie unu` sau altul.
Noi suntem trecatori.
Ce ramine e important...
#12759 (raspuns la: #12749) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Inaintarea frontierei NATO si UE si criza din Republica Moldova - de belazur la: 24/03/2004 19:01:54
(la: Adevarata sursa de anti/americanism este Rusia)
În statul multinational al Imperiului sovietic, tendinta ruseasca în directia statului centralizat a intrat în coliziune cu renasterea constiintei nationale a mai mult de o suta de minoritati din republicile autonome. În cazul Republicii Moldovenesti, raportul dintre crearea statului si crearea natiunii era chiar mai complex, deoarece atât identitatea nationala, cât si cea statala, erau creatii artificiale. Natiunea moldoveneasca fusese inventata de rusi pentru a preveni (re)nasterea unei constiinte nationale românesti la populatia basarabeana. Statul moldovean fusese creat în Imperiul sovietic în 1924.”
Wilhelmus Petrus Van Meurs,1
„Ideea ca moldoveni sunt o natiune distincta, în sensul obisnuit al cuvântului, e problematica astazi. Limba pe care o vorbesc ei este româna, chiar daca a fost numita mult timp moldoveneasca de locuitorii din zonele rurale si este în continuare numita astfel în constitutia republicii post-sovietice. Istoria Moldovei moderne este o parte ce nu poate fi ignorata a istoriei mai largi a latinitatii rasaritene, regiune ce se întinde de la padurile Transilvaniei si dealurile Bucovinei, în nord, pâna la Câmpia Dunarii si Marea Neagra, în sud, si pâna la dealurile rotunde si stepele ce se întind de-a lungul Nistrului, în est. Toate aceste regiuni, incluzând teritoriul de astazi al Republicii Moldova, au apartinut României Mari aparute dupa primul razboi mondial si distruse de cel de-al doilea. Moldovenii de astazi nu au reusit sa se afle în acelasi stat cu românii mai mult de câteva decenii, dar cultura, limba si traditiile folclorice provin incontestabil din aceleasi radacini. Eroii nationali si marile personalitati dintr-o regiune sunt, cu siguranta, recunoscute si în cealalta. În acest sens, din punct de vedere cultural, sunt astazi doua state 'românesti’ în Europa de Est, chiar daca ambele adapostesc si multe alte minoritati etnice – unguri, ucraineni, rusi, romi si turci.”
Charles King 2

„Cei care încearca sa dezvolte o constiinta moldoveneasca ar putea sa revina, astfel, la interpretarile sovietice de alta data privitoare la istoria si cultura Basarabiei. Prin urmare, putem fi martorii unei renasteri a unor pareri comuniste cu privire la trecutul Moldovei si ai unei reactii concomitent a românilor fata de ele.”
Denis Deletant3

Preambul. Republica Moldova – spatiu de frontiera euro-atlantica

Acest text va vorbi despre asa numita Conceptie a politicii nationale de stat a R. Moldova si Dictionarul moldovenesc-românesc a lui Vasile Stati încercând sa le aseze pe fundalul geopolitic adecvat. Nu doar informatia legata de aceste chestiuni lipseste astazi în România, dar si cadrul geopolitic just în care aceste evolutii sa fie plasate si citite. Caci, dincolo de amprenta locala pe care aceste evenimente o au neîndoielnic, ele sunt parte a unor evolutii politice si geopolitice mai ample care nu pot fi ignorate în nici o analiza. De prea multe ori aspectele legate de Republica Moldova sunt abordate într-o grila provinciala, în care actorii principali sunt personajele politice de la Chisinau iar evenimentele majore - alegerile locale sau parlamentare (vag, este pomenita si Rusia). În realitate, toate evenimentele de la Chisinau poarta, mai mult sau mai putin, amprenta unor evolutii geopolitice globale. Mai concret, ele sunt determinate de înaintarea frontierei NATO si UE spre Republica Moldova, de decizia acestor institutii de a fixa granita pe Prut si de reactia pe care aceste evolutii le genereaza.4

Frontiera ar însemna, în cadrul teoretic utilizat aici, aspectul dinamic al unei evolutii geopolitice, respectiv totalitatea proceselor prin care se manifesta o expansiune istorica, un popor, o civilizatie sau un imperiu etc. Frontiera, ca aspect dinamic, declanseaza si întretine o gama larga de procese spirituale sau institutionale, pe care le denumim procese ale frontierei. Granita este aspectul static, stabil (stabilit) al înaintarii unei frontiere. Înaintarea unei frontiere se fixeaza (este fixata) undeva, pe o granita. Dar asta nu înseamna, automat, ca, o data fixata granita, dinamica procesului de înaintare a frontierei dispare sau ca este suspendata. Dimpotriva. Atunci când avem de a face cu o fixare artificiala (politica, geo-strategica) a unei granite vom asista la perpetuarea manifestarilor de frontiera, iar spatiul în care asemenea evolutii se petrec îl numim spatiu de frontiera 5 . Aceste spatii de frontiera6 sunt, geopolitic vorbind, de multe ori, spatii de criza, de turbulenta geopolitica, care nu pot fi decriptate sau întelese just fara a lua în considerare aceste aspecte7.

Un asemenea spatiu de frontiera este astazi Republica Moldova. Nimic nu se poate întelege acolo daca se ignora înaintarea frontierei euro-atlantice si consecintele pe care aceasta înaintare – si, mai ales, fixarea granitei artificiale pe Prut - le genereaza. Republica Moldova este astazi un spatiu de frontiera euro-atlantic. Decizia politica (geo-strategica) de a fixa granita înaintarii frontierei euro-atlantice pe Prut, cuplata cu refuzul majoritatii populatiei din Republica Moldova de a accepta aceasta decizie sunt responsabile de evenimentele care au loc acolo. Razboiul din Transnistria, refuzul Moscovei de a retrage armata si armamentul de acolo, proiectul de federalizare, manifestarile din Piata Marii Adunari Nationale sau din fata Ambasadei Ruse, Conceptia presedintelui Voronin, chiar si Dictionarul lui Stati etc. sunt consecinte directe sau indirecte ale acestei decizii8.

Acesta este cadrul în care momentele punctate mai jos trebuie citite si percepute.

„Conceptia politicii nationale de stat a Republicii Moldova”

„Proiectul Conceptiei politicii nationale de stat a R. Moldova, inclus pe agenda de lucru a parlamentului R. Moldova, este un document politic, în esenta provocator, ce îsi propune, în ansamblul sau, sa anuleze Declaratia de Independenta din 27 august 1991, ca act juridic de nastere a celui de al doilea stat românesc, si sa-i confere R. Moldova o noua identitate etno-culturala, istorica, lingvistica si politico-juridica. El reprezinta suma tentativelor ideologice privind crearea unei doctrine nationale de stat si ideologizarea fortata a întregii societati. Axul respectivei doctrine îl constituie preceptele false din punct de vedere stiintific, cultural si istoric al existentei unui asa-numit popor moldovenesc si a unei limbi moldovenesti, camuflate inabil si de o maniera totalitara cu notiuni la moda, precum ‘multiculturalismul’, ‘multilingvismul’, ‘polietnicismul’ - toate amalgamate si ambalate sub drapelul tolerantei’, ‘pacii interetnice’ si ‘concordiei civice’”.9

Într-o ancheta a publicatiei Contrafort pe tema asa-zisului Dictionar moldovenesc-românesc, academicianul Mihai Cimpoi facea urmatoarea constatare: „Ma întristeaza atât aparitia, sustinuta oficial, a Dictionarului cât si atentia extraordinara pe care i-o acorda posturile TV din România (o ora la Pro TV, doua ore la Realitatea) fapt care nu s-a întâmplat cu nici o carte a vreunui scriitor basarabean” 10.

Naduful reputatului academician trebuie înteles corect: nu doar dezamagire fata de liderii de opinie din România care se întrec în a neglija si uita performantele culturale autentice ale carturarilor de peste Prut (supararea ar fi fost justificata fie si numai din aceasta pricina!), dar si deceptie fata de cecitatea vadita a acelorasi personaje care, lipsite de perspectiva si viziune, au transformat un eveniment minor, totusi, în eveniment de presa ignorând vinovat ca gestul ridicol al lui Stati – „renumit criminal al culturii noastre, plastograf si plagiator de cea mai joasa speta” cum numeste academicianul pe autorul acestei „monstruozitati” – este numai vârful de aisberg, expresia rizibila a unei evolutii politice mai profunde care se petrece în Republica Moldova si care, ea, ar fi trebuit sa se afle în colimatorul presei sau a societatii civile de la Bucuresti. O evolutie politica si geopolitica inedita, ale carei expresii reale si consistente sunt, pe de-o parte, asa numita Conceptie a politicii nationale a Republicii Moldova – document programatic complet ignorat, cu rarisime exceptii, în România! - si, pe de alta, dezbatere în jurul problemei federalizarii (incluzând aici chestiunea transnistreana). Aparitia Dictionarului lui Stati nu este decât partea cea mai putin consistenta a acestor evolutii ce se desfasoara astazi si despre care asa zisa „societatea civila” din România (analistii, jurnalistii si „purtatorii ei de cuvânt”) sau politicienii de la Bucuresti se încapatâneaza sa nu vorbeasca sau sa nu stie nimic. Ciudata reactie a celor chemati sa ghidoneze opinia publica a unei societati care sta sa se integreze în NATO si UE, adica institutiile a caror granita viitoare va fi, într-o prima instanta, tocmai Prutul...

Proiectul legii numit Conceptia politicii nationale de stat a R. Moldova a fost publicat pe 25 iulie în oficialul guvernamental, Moldova Suverana. Este un proiect de lege initiat de presedintele Voronin. Cum se va vedea mai departe, exista o legatura evidenta între aceasta conceptie si Dictionarul moldovenesc-românesc al lui V. Stati, publicat, în aceeasi zi, în ziarul partidului de guvernamânt, Comunistul. Validarea lui de catre guvernul de la Chisinau s-a facut recent, fara a stârni, nici de data asta, o discutie atât de necesara la Bucuresti.

Textul este aproape necunoscut publicului din România, astfel ca remarcile si comentariile vor fi flancate de ample apeluri la text .11

Axul definitoriu al documentului este indicat în deschidere: „Conceptia politicii nationale de stat a Republicii Moldova, denumita în continuare conceptia, reprezinta totalitatea principiilor, obiectivelor si sarcinilor prioritare privind integrarea si consolidarea poporului unic multicultural si multilingv al Republicii Moldova prin armonizarea intereselor nationale generale cu interesele tuturor comunitatilor etnice si lingvistice din tara”. Baza juridica este si ea sugerata din plecare: „Conceptia se bazeaza pe prevederile Constitutiei Republicii Moldova, pe normele legislatiei nationale si ale dreptului international, inclusiv ale: Declaratiei Universale a Drepturilor Omului, Pactului International cu privire la drepturile civile si politice, Pactului International cu privire la drepturile economice, sociale si culturale, Conventiei europene pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, ale altor acte internationale referitoare la drepturile omului si ale persoanelor apartinând comunitatilor etnice si lingvistice la care a aderat Moldova”. Temeiul elaborarii proiectului este acesta: „Actualitatea elaborarii si adoptarii conceptiei este determinata de necesitatea de a stabili principiile si sarcinile politicii nationale de stat, orientata spre consolidarea independentei si suveranitatii tarii noastre, crearea unor conditii favorabile pentru dezvoltarea libera a tuturor comunitatilor etnice si lingvistice, spre integrarea lor în poporul unic al Republicii Moldova”. Despre importanta textului vorbeste limpede un paragraf întreg: „Conceptia este documentul de baza pentru autoritatile publice la promovarea politicilor social-economice si culturale în domeniul dezvoltarii si consolidarii independentei si suveranitatii tarii, a poporului multietnic, multicultural si multilingv al Moldovei. Tot de aceste principii trebuie sa se conduca organele de stat ale Republicii Moldova în activitatea de sustinere a eforturilor de edificare a unei societati civile”.

Urmeaza apoi cinci sectiuni care cuprind: I. Dispozitii generale; II. Principiile politice nationale de stat; III. Scopurile politicii nationale de stat; IV. Sarcinile politicii nationale de stat; V. Asigurarea politicii nationale de stat.

Sa vedem însa ce spune, în detaliu, acest text, dincolo de protocolarele declaratii de intentii.

O declaratie explicita de politica interna si externa

Atmosfera textului este data deja de paragrafele citate. Înainte de a intra însa în substanta (!) lui, sa sesizam contextul în care se lanseaza documentul: momentul aparitiei proiectului coincide, practic, pe plan intern, cu demararea campaniei electorale în Republica Moldova (este vorba de alegerile parlamentare din primavara lui 2005), proiectul servind, implicit, drept platforma electorala pentru Partidul Comunistilor aflat la guvernare. Cel putin al acelei factiuni din acest partid care va merge neconditionat cu actualul presedinte, Vladimir Voronin, chiar daca, pentru asta, va fi necesara o scindare a partidului între linia dura si cea „moderata”, capabila sa faca o alianta cu partide necomuniste de genul Partidului Democrat al lui Diacov. Proiectul initiat de presedintele Voronin este un semnal clar si o conditie explicita pentru viitorii sai suporteri.

Pe plan extern, aparitia proiectului vine în consonanta cu presiunile pe care Rusia le face din ce în ce mai insistent asupra republicii, presiune „stimulata” tot mai mult de dorintele exprimate insistent în ultima vreme de catre UE de implicare a acestui organism în solutionarea conflictului din Transnistria, deci într-o chestiune care afecteaza direct interesul Rusiei în zona. Proiectul este, din acest punct de vedere, o declaratie de politica externa, cel putin prin atentia si grija deosebite care se acorda limbii ruse în document sau încapatânarii de a ignora organismele europene în care Moldova ar putea nazui sa fie parte12 .

Un text nul din punct de vedere academic

Conceptia este în primul rând un text politic, dar „argumentatia” sa deriva însa dintr-o perspectiva ce se vrea „stiintifica” asupra proceselor de formare si dezvoltare a natiunilor.

În primul rând, textul este parte a unui proces mai amplu de „nation building” (demarat însa în Basarabia de ocupantul sovietic si continuat astazi de Partidul Comunistilor). Ideea care fundamenteaza argumentatia este una de tipar modernist (inventionist, instrumentalism etc.) dupa care natiunile se nasc prin proiect (by design), ca o creatie de sus în jos si în care un rol crucial trebuie sa revina statului si institutiilor acestuia. Agresivitatea cu care este promovata o asemenea perspectiva în document este cel putin stranie, mai cu seama ca este vorba despre un teritoriu care, vreme de mai bine de 60 de ani a fost supus de catre puterea sovietica, cu sistem si încrâncenare, unui proces de nation building (asta este, în esenta, moldovenismul), respectiv de creare a unei Republici Moldovenesti de limba, traditie si istorie rusesti. Procesul a esuat, dupa cum evenimentele de la 1989 au demonstrat-o cu prisosinta. Acest esec trebuie sa faca pe cei care pariaza fara rest pe asemenea abordari mult mai circumspecti.

Cert este însa ca perspectiva constructivista a demersului – „Am creat Moldova, acum sa-i cream pe moldoveni...” –, lipsita de minimale precautii sau spirit critic, sfideaza ridicolul când încearca sa justifice tentativa.

În al doilea rând, frapeaza în text confuzia (voita sau nu) si inconstienta cu care autorii textului se joaca cu vorbele si conceptele. Un text care nu urmareste decât sa „legitimeze” un stat, o limba si o etnie nu gaseste de cuviinta decât sa.... vitupereze „nationalismul”. Iata o mostra inclusa în „Expunerea de motive la proiectul Conceptiei politici nationale de stat a Republicii Moldova”: „Însa evenimentele de la sfârsitul anilor ‘80 si începutul anilor ‘90 ai secolului trecut, inspirate, în republica de fortele politice radicale de orientare nationalista, au dus le dezintegrarea statului si societatii moldovenesti, la confruntarea interetnica si la scindarea teritoriala a tarii, scindare care mai persista. Din aceiasi perioada dateaza tentativele, care continua si astazi, de a nega existenta natiunii moldovenesti si a limbii moldovenesti, de a discredita istoria Moldovei - bazele politico-juridice si national culturale ale statului moldovenesc”13.

Prin urmare, tot ce s-a petrecut în perioada indicata este manifestarea fortelor „de orientare nationalista” împotriva carora Conceptia îsi propune sa lupte. Sofismul este aici la ele acasa: caci Conceptia, care îsi propune, cum spuneam, explicit, sa impuna un stat, o limba, o etnie, o limba etc. reprezinta, dupa toate normele sociologiei natiunii si nationalismului, chintesenta unui proiect sau program nationalist, în ciuda lipsei de consistenta si a falsului pe care se bazeaza argumentatia. Pentru autorii conceptiei, a fi nationalist moldovean nu e nationalism, dar a sustine limba, natiunea si etnia româna... da! Utilizarea atributului cu conotatii negative - nationalist – doar pentru ceea ce înseamna „românesc” nu este, în fond, decât o tehnica de propaganda sau proba unei confuzii majore care fundamenteaza acest document.

În al treilea rând, documentul se bazeaza pe o manipulare grosolana a textelor si conceptiilor europene privind drepturile omului sau ale comunitatilor etnice. În pofida filosofiei de la care pretinde ca se revendica, Conceptia nu face decât sa impuna de sus o carcasa identitara unei comunitati (populatia Republicii Moldova), ignorând nepermis dreptul individual la optiune al fiecarui cetatean. Altminteri spus, în loc sa plece de la drepturile omului pentru a ajunge la drepturile colective (multiculturalismul), textul le decreteaza pe cele din urma neglijându-le sistematic pe cele dintâi! În ciuda retoricii, este exact invers decât traseul european pe care documentul îl invoca cu obstinatie. Cum bine a sesizat un comentator de la Chisinau: „...atât actele privind drepturile si libertatile fundamentale ale omului, cât si actele referitor la drepturile minoritatilor etnice si nationale, vizeaza doar individul si autonomia sa ireductibila. Drepturile culturale si lingvistice sunt considerate drepturi individuale, dar care se exercita în mod colectiv. Ceea ce înseamna ca unui grup etnocultural i se acorda drepturi nu pentru a pastra si perpetua cu orice pret existenta acestui grup, indiferent de optiunile membrilor grupului. Dimpotriva, grupului i se acorda drepturi deoarece pentru persoanele respective apartenenta la acest grup este plina de sens si importanta pentru exercitarea libertatii lor”. În opozitie, cum sugeram deja, Conceptia, dimpotriva, propune o viziune si un sistem de valori care ar trebui împartasite de catre toti cetatenii. Autorii Conceptiei considera drept scop strategic: "afirmarea unui sistem de valori nationale la baza carora se afla constientizarea de catre toti cetatenii tarii noastre a apartenentei lor la poporul unic al Republicii Moldova" (partea IV, Sarcinile politicii nationale de stat)”14.

În esenta, este vorba despre „un proiect totalitar”, cum îl numea academicianul Cimpoi, care nazuieste sa impuna, de sus în jos, o unica identitate tuturor cetatenilor Republicii moldova, indiferent de optiunile sau dorintele lor. Indiferent, adica, de ceea ce comunitatea internationala numeste „drepturile omului”...

Mitul „fondator” al Republicii Moldova: moldovenismul

Axul principal al textului este ideologia modovenismului. Documentul vizeaza, în esenta, impunerea „moldovenismului” ca ideologie de stat. Cu vorbele unor reprezentanti ai societatii civile de la Chisinau: „Moldovenismul ca doctrina a asa-zisului specific national al ‘poporului moldovenesc’, cu istorie, cultura si limba diferite de cele ale poporului român, este, precum se stie, o fabricatie a regimului tarist de ocupatie si, în special, a ideologiei sovietice staliniste, menita sa justifice anexarea provinciei românesti Basarabia de catre Rusia tarista si, ulterior, prin aplicarea prevederilor Protocolului aditional secret la Tratatul sovieto-german din 23 august 1939 (Pactul Ribbentrop-Molotov) de catre Uniunea Sovietica”15.

Nu avem spatiu suficient pentru a descrie evolutia acestei ideologii relativ la teritoriul dintre Prut si Nistru (dar nu numai). Genealogia aceste idei indica limpede emitentul: Moscova si Kominternul, iar aparitiile ei pe scena istoriei – dupa cum sugereaza un comentator de la Chisinau - nu este lipsita de semnificatii: „De fapt, aceasta teza conceptie cominternista a mai fost formulata în aceiasi termeni si în noiembrie 1988, când au aparut faimoasele teze ale Comitetului Centra al PCM si cuvântarea lui N. Bondarciuc, la acea vreme secretar al CC al PCM, azi fruntas al aceluiasi partid, care se încheia cu celebrul ‘niet, niet I niet’. Anume acele teze au catalizat miscarea de emancipare nationala a românilor basarabeni si procesul de acordare a limbii române a statutului de limba de stat si de revenire la alfabetul latin”16.

Fenomenul moldovenismului a fost resuscitat în Republica Moldova mai ales dupa venirea la putere a Partidului Comunist, dar el nu este, în nici un caz, apanajul acestei formatiuni politice, caci versiunile în care acesta este livrat pe piata sunt diferite (cazul Partidului Democrat Agrar si a reuniunii acestora din 1994 – „Casa Noastra – Republica Moldova” – este primul care vine în minte). Recent, fenomenul a beneficiat de o analiza pertinenta sub forma unei teze de doctorat si care merita tata atentia. Una dintre concluziile lucrarii merita reluata: „ ... moldovenismul nu este ‘minciuna întreaga’, ci o semiminciuna. De aceea, demontarea acesteia nu este un lucru usor: a afirma ca basarabenii nu sunt moldoveni ar fi la fel de gresit cu a afirma ca ei nu sunt români. Într-o eventuala disputa privind tezele moldoveniste, este foarte important a nu se ataca partea asa-zis pozitiva a moldovenismului – faptul de a fi moldovean nefiind o contradictie cu a fi român. Pe de alta parte, faptul existentei statului Republica Moldova implica recunoasterea politonomului ‘moldovean’, care nu este o emanatie a moldovenismului, ci o realitate geopolitica. În calitatea lor de cetateni ai Republicii Moldova, si românii basarabeni si minoritarii sunt moldoveni. Speculând însa pe chestiunea identitara, moldovenistii comit în mod deliberat tot felul de confuzii, mizând pe deruta si ignoranta. (...) Astfel, moldovenismul se prezinta ca o manifestare a crizei identitare în Republica Moldova (urmare a politicilor de rusesti de deznationalizare si rusificare), dar si ca o continuare a acestor politici”17.

Miturile fondatoare ale Republicii Moldovenesti (2)

Proiectul de constructie se bazeaza pe câteva „axiome” repetate obsesiv. „Republica Moldova constituie continuarea politico-juridica a procesului multisecular de statalitate continua a poporului moldovenesc. Moldovenii - nationalitatea fondatoare a statului, împreuna cu reprezentantii altor etnii: ucrainenii, rusii, gagauzii, bulgarii, evreii, românii, belorusii, tiganii (romii), polonezii si altii constituie poporul Moldovei, pentru care Republica Moldova este Patria lor comuna”.

Textul este uluitor. În primul rând, prin acreditarea ideii ca actuala Republica Moldova ar fi succesoarea de drept a Principatului Moldova, principat al Tarilor Române care a participat la fondarea României moderne în 1859. Mai mult, acreditarea unui „proces secular de statalitate” este rizibila când implica un teritoriu (actual Republica Moldova) care nu a participat, de fapt, nici la unirea din 1958 (se afla atunci sub ocupatia Imperiului Rus). A doua chestiune, contradictorie, se refera la compozitia etnica a populatiei: acreditarea unui „melanj etnic” într-o republica care are, conform recensamântului în vigoare, o majoritate clara de circa doua treimi, nu face decât sa reia o ideea mai veche, de sorginte cominternista, referitoare la acest spatiu.

Românii ca „minoritate etnica”

O alta intentie clara a autoritatilor de la Chisinau este transformarea românilor într-o minoritate etnica. Plasarea „românilor” undeva între evrei si belorusi în textul Conceptiei sugereaza clar unul dintre obiectivele strategice ale Chisinaului. Unul dintre instrumentele cu care se va realiza acest obiectiv este recensamântul din 2004, unde confuzia etnie/cetatenie – se spera – va transforma „românii” într-o minoritate etnica, covârsita de... „moldoveni”. Textul Rezolutiei este relevant la acest punct: „Beneficiarii respectivei conceptii vor fi Rusia si diaspora rusa din R. Moldova: Rusia îsi va asigura astfel, pentru decenii înainte, dominatia sa în regiune si realizarea intereselor geostrategice în raport cu Uniunea Europeana si NATO. Pentru mentinerea statutului de mare putere în afacerile europene, Rusia impune R. Moldova, prin intermediul actualilor guvernanti comunisti de la Chisinau, un plan de deznationalizare definitiva a românilor basarabeni, de creare a unui "popor unic" în care elementul românesc majoritar va fi "dizolvat" în asemenea masura încât va putea fi ignorat. Diaspora rusa, care are la ora actuala suprematia economica si mediatica, va dobândi oficial si suprematia cultural-lingvistica si îsi va prezerva toate drepturile politice necesare pentru realizarea scopurilor geopolitice ale Rusiei. Astfel, R. Moldova i se pregateste, prin aceasta conceptie funesta si prin tentativa de federalizare, statutul de enclava rusa la frontiera Uniunii Europene si NATO, dupa modelul regiunii Kaliningrad”.

Aceasta idee ca românii sunt o minoritate etnica nu este noua în Republic Moldova, dar, odata cu recensamântul, va capata o confirmare „stiintifica”. Cu voie sau fara, aceasta ideea a mai fost invocata la Chisinau chiar de gazetari aflati în tabara democratica . Cea mai importanta „contributie” la impunerea acestui sofism periculos apartine însa lui Renate Weber, Valentin Stan si Gabriel Andreescu cei care, în studiul „Relatia României cu Republica Moldova”19 sustineau acelasi lucru: optiunile cetatenilor care se declara români sau a celor care se declara moldoveni trebuie respectate deopotriva etc., etc. Nu e de mirare ca textul a fost republicat rapid de catre publicatiile guvernamentale de la Chisinau!

Consecintele unei asemenea evolutii sunt extrem de grave si periculoase, pe termen scurt, iar pe termen lung insolubile. Pe termen scurt va exista atunci „baza legala” pentru impunerea limbii ruse ca a doua limba de stat – limba româna va deveni a limba a minoritatilor – a eliminarii cursului de „istoria românilor” sau chiar a... etnicizarii Mitropoliei Basarabiei prin transformarea ei într-o biserica româneasca, deci minoritara. Pe termen lung, însa, acest multiculturalism extrem – caci pulverizeaza bazele consensuale ale oricarui stat - nu are nici o solutie, pentru ca intra într-o serie de contradictii din care nu se mai poate iesi. Inutil sa spunem ca acest mod de gândire nu este acreditat de nici un document european si, mai ales, nu este practicat (caci este imposibil!) de nici un stat de pe continent20.

Multiculturalismul sau noul „marxism-leninism”

Socheaza aproape, în textul Conceptiei, abundenta termenului „multiculturalism”, „multicultural”, „multilingv”. În primul rând, e ciudata aceasta strategie pentru un text care vrea sa promoveze unitatea unui stat si a unei „natiuni”. Se vadeste însa în acest document – veritabila struto-camila din acest punct de vedere – dorinta de a pune cap la cap tezele mai vechi si mai noi ale internationalismului proletar, pe de-o parte ideologia moldovenismului, pe de alta, cea a multiculturalismului. Dupa cum comenta un ziarist de la Chisinau: „Daca în perioada sovietica politica de deznationalizare si rusificare a popoarelor ocupate se desfasura sub acoperirea ideologica a internationalismului proletar, iar temelia doctrinara o asigurau Marx, Engels si Lenin, astazi politica de asimilare, promovata de Rusia prin intermediul comunistilor, utilizeaza terminologia împrumutata din limbajul occidental despre societatea civila multinationala, stat polietnic, popor multicultural si multilingv”21.

Este limpede însa ca aceasta incoerenta doctrinara nu poate pretinde pretentii de document fondator.

O limba, doua limbi...

O alta contradictie ce brazdeaza textul se refera la limba. Iata textele: „Limba moldoveneasca, având statutul de limba de stat, se foloseste în toate sferele vietii politice, economice, sociale si culturale. Una din prioritatile nationale ale Republicii Moldova este asigurarea însusirii limbii moldovenesti”. Dar si: „Limba rusa care, în conformitate cu legislatia în vigoare, are statutul de limba de comunicare interetnica, se aplica si ea în toate sferele vietii statului si societatii. Pentru Moldova este caracteristic bilingvismul moldo-rus si ruso-moldovenesc statornicit istoriceste, care, în actualele conditii, este necesar sa fie dezvoltat si perfectionat”. Pe de-o parte: „crearea neîntârziata a conditiilor necesare pentru însusirea limbii moldovenesti de catre o parte a populatiei Moldovei”, pe de alta: „neadmiterea restrângerii sferei de folosire a limbii ruse în toate domeniile vietii statului si societatii” si „asigurarea de conditii pentru pastrarea si dezvoltarea în continuare a functiilor oficiale ale limbii ruse”22.

Textul este cel putin ambiguu. Pe de-o parte, daca, programatic, „limba moldoveneasca” va deveni o „prioritate nationala”, ce sens mai are acordarea unui statut egal limbii ruse? Care este, în mod real, intentia celor care au lansat documentul? Publicatia Flux, ziarul de limba româna cu cel mai mare tiraj, încearca sa raspunda: „autorii acestui plan cauta sa mentina, în mod artificial, situatia când majoritatea româneasca si toate minoritatile, cu exceptia celei ruse, vor cunoaste si vor vorbi obligatoriu limba rusa, în timp ce minoritarii reprezentând fosta natiune dominanta a imperiului sovietic vor cunoaste doar limba rusa. Prin urmare, avem de-a face cu un asa zis bilingvism cu totul distorsionat, care ar trebui numit mai corect aparhaid, adica dominatia discriminatorie a unei minoritati asupra majoritatii. Sa nu uitam ca aceasta majoritate include atât majoritatea româneasca cât si minoritatile ruse” .

O conceptie represiva a unui regim represiv

Chestiunea cea mai grava, probabil, si care ridica semne serioase de întrebare asupra acestui demers, este maniera în care acesta va fi implementat în societatea moldoveneasca. Indiferent de parerea pe care o avem fata de tezele documentului, o discutie sau dezbatere democratica pe aceasta tema nu are, în principiu, a dauna. În fond, democratia presupune si dreptul la eroare: poti gresi, te poti însela, dar pentru asta nu poti fi eliminat din spatiul discursului public.

Alta este însa problema grava – apropo de democratie – care apare relativ la acest document. Ea tine de maniera în care puterea politica propune si vrea sa impuna acest proiect. O discutie reala lipeste si, mai mult, textul stipuleaza explicit pedepse pentru cei care se vor opune. Acesta este principalul motiv pentru care academicianul Cimpoi o definea, la conferinta deja invocata, „cu caracter totalitar”: „Conceptia pusa în discutie este, de fapt, o anticonceptie, deoarece ignoreaza adevarul stiintific despre românii moldoveni si limba româna. Este construita pe un temei de nisip, o utopie ce nu tine cont de realitate. Ea nu are nici o sansa de a fi transpusa în practica, fiindca nu se tine cont de parerea intelectualitatii. Asa-zisul dialog fructuos între autoritatile publice si societatea civila s-a dovedit a fi o farsa mincinoasa. Aceasta conceptie nu respecta drepturile fundamentale si principiile democratice recunoscute pe plan european si international, libertatea de gândire si exprimare, valorile democratiei, drepturile omului etc. Este o conceptie cu caracter totalitar”23.

Textul contine, explicit, avertismente limpezi si deloc linistitoare în legatura cu viitorul Republicii Moldova. Astfel, documentul sustine orientarea politicii de stat catre: „neutralizarea juridica si politica a necontenitelor tentative de demoldovenizare, de negare a existentei natiunii moldovenesti si a statalitatii moldovenesti, de discreditare a istoriei moldovenesti, de negare a etnonimului „moldoveni” si glotonimului „limba moldoveneasca””. social-economica a tuturor regiunilor Republicii Moldova. Dupa cum s-a exprimat presa democratica de la Chisinau, „într-o singura propozitie avem concentrata dorinta expresa a comunistilor de a neutraliza, din punct de vedere juridic si politic, pe toti cei care vor îndrazni sa împartaseasca o alta opinie. Însusi faptul ca Voronin urmareste neutralizarea juridica si politica a celor pe care îi considera indezirabili, arata, fara putinta de tagada, adevarata fata a regimului comunist de la Chisinau. Acesta a ramas fidel traditiilor marxist-leniniste si staliniste de practicare a terorii ca norma politica si a violentei ca mijloc de anihilare a oponentilor. Aceste rânduri sinistre trebuie privite în contextul tuturor ajustarilor legislative operate de comunisti în ultimii doi ani, prin care sunt distruse în mod premeditat si metodic institutiile democratice si suprimate drepturile fundamentale ale omului”24.

Aceste planuri apar si mai periculoase daca ne gândim la initiativa comunista de modificare a Constitutiei care urmareste introducerea unui regim de functionare a unor legi speciale si extraordinare, ce ar anula, de fapt, principiile constitutionale democratice si ar distruge statul de drept, ca si prin Legea privind combaterea activitatii extremiste. Dupa prognoza aceluiasi ziarist: „Ar fi de asteptat ca dupa intrarea în vigoare a acestui document monstruos sa urmeze modificarea Codului Penal si a altor legi care sa permita lichidarea Opozitiei si a presei incomode”.

Dictionarul moldovenesc-românesc

„A promova sub orice forma o limba moldoveneasca deosebita de limba româna este, din punct de vedere lingvistic, ori o greseala naiva, ori o frauda stiintifica; din punct de vedere istoric si practic, o absurditate si o utopie; din punct de vedere politic, e o anulare a identitatii etnice si culturale a unui popor si, deci, un act de genocid etnico-cultural”
Eugen Cosariu25

Vineri, 25 iulie, în Partidului Comunistilor din Moldova Comunistul se putea citi o prezentare oficiala a straniului Dictionar moldovenesc-românesc. Evident, textul este scris de „neobositul detractor al culturii românesti V. Stati” (cum îl numeste presa de la Chisinau), tot el autor al dictionarului. Textul este plasat la rubrica „raftul de carti” si poarta supratitlul „Senzational! Prima data în istorie! A aparut dictionarul moldovenesc-românesc!” Nu e nici o coincidenta ca si Dictionarul si i au fost tiparite, practic, concomitent. Cum am scris deja, Dictionarul este parte organica a Conceptiei si cine nu îl percepe asa este în teribila eroare.

Un jurnalist de la Chisinau comenta astfel aparitia lui: „În fata unei tiparituri de acest fel, am înteles în sfârsit cum se descifreaza sigla comunistilor de azi, în care pe lânga secera si ciocan, mai e plasata si o carte deschisa. Negresit, cartea din sigla bolsevica, monument al prostiei si deopotriva al arogantei si agresivitatii împotriva bunului simt, este dictionarul lui Stati (...) Într-adevar o astfel de scriitura de sorginte stalinista apare în premiera si împinge dincolo de limitele absurdului vechea teorie comunista prin care se neaga unitatea etnolingvistica si culturala a românilor. Noi, românii de dincoace de Prut, am suportat din plin efectele nefaste ale politicii expansioniste rusesti, care si-a acoperit dintotdeauna invaziile din 1812, 1940 si 1944 cu „misiunea eliberatoare” a armatei de ocupatie, care salva „moldovenii” de ocupantii români”26.

Cartea presupune, practic, mai multe etaje de lectura, inclusive. În primul rând, volumul a fost o provocare organizata tocmai în acel moment (si) cu scopul de a stârni reactia oficialitatilor de la Bucuresti în preajma întâlnirii între Iliescu si Voronin27 . Pe lânga aberatiile inserate acolo sau strofele inepte semnate de acelasi V. Stati28 sunt inserate în prefata jigniri la adresa României sau a primului-ministru, România fiind, de fapt, ortografiata „Rromânia”.

Dincolo de mitocanie si provocare se afla al doilea nivel e lectura. Acesta justetea justetea, în sine, a întreprinderi. Care e, fireste, nula. Cel putin la acest capitol. Daca nu la altele, unanimitatea intelectualilor români de dincolo de Prut e clara si fara echivoc. Alaturi de textele din publicatii precum Flux29 sau Timpul30, grupajul realizat de publicatia Contrafort31 da radiografia reactiei intelectualilor de la Chisinau. Vasile Gîrnet scrie despre „... Vasile Stati, personaj grotesc, mândru purtator al unei prostii flamboiante, dublate de o impertinenta pe masura, care produce periodic diversiuni în mediul cultural si politic de la Chisinau”; Nicolae Negru spune ca „e rodul unei crize de schizofrenie antiromâneasca (cu foarte posibile radacini kaghebiste) combinate cu complexul lui Herostrat”; Mihai Cimpoi comenteaza: „Asa numitul Dictionar moldovenesc-românesc al lui Vasile Stati, renumit criminal al culturii noastre, plastograf si plagiator de cea mai josnica speta, este o monstruozitate care nu ar merita nici o atentie daca nu ar reprezenta o mentalitate ce tine de moldovenismul primitiv si nu ar avea sustinere oficiala”; Eugen Lunga avertizeaza ca „efectul stiintific al acestui op este nul”, dar ca „dictionarul semnaleaza... întoarcerea la era troglodita, când cutuma politica si ideologica scârnavea adevarul istoric si stiintific”; Vasile Romanciuc îl numeste „un certificat al prostiei ajunsa la paroxism”; Leo Butnaru scrie despre „sfertodoctul cu sistem” si despre dictionar ca „un mod de a scotoci în pubelele de gunoi ale ideologiei comunist-tariste”; Lidia Codreanca argumenteaza despre „fobia glotonimica”, aceasta „pecingine veche pe trupul Moldovei dintre Prut si Nistru, al Basarabiei noastre”; Constantin Cheianu îl numeste, simplu, „o escrocherie”; Andrei Burac scrie ca „V. Stati este o persoana care a sfidat deseori istoria, a scuipat în fata unui întreg neam din care face si el parte”; Iuria Colesnis afirma ca „nici chiar comunisti ortodocsi sovietici n-au îndraznit sa faca o asemenea mojicie sau ceva similar”; Ion Ciocanu scrie ca „în loc sa combata rusismele care s-au latit asemenea unei pecinegi pe corpul limbii noastre stramosesti, autorul „dictionarului” le considera piloni ai unei limbi distincte – „moldovenesti””; Nicolae Rusu crede ca „acest dictionar este o aberatie atât de evidenta, încât, probabil, nici autorul nu crede cu adevarat în „teoria” pe care, de mai multe decenii, o promoveaza cu atâta tupeu”; Grigore Chiper afirma ca „în noile conditii, când la putere au acces radicalii comunisti, pro-rusi si românofobi declarati, ideea moldovenismului a devenit doctrina de stat. În acest sens, V. Stati este expresia a ceea ce s-ar numi comanda politica”; Iurie Bodrug scrie ca „Antiromânismul veninos al celor care au pus la cale acest kitsch monstruos i-a impus sa scoata pe piata un asemenea produs cu o denumire atât de bizara”; Nicolae Spataru considera ca „sa le oferi basarabenilor un asemenea dictionar înseamna sa-ti bati joc de ei în modul cel mai mojicesc, sa nesocotesti în mod criminal soarta lor vitrega si faptul ca mai bine de jumatate de secol au fost îndobitociti, batjocoriti, umiliti si deznationalizati”; iar Iulia Ciocan crede ca „este în natura lucrurilor sa apara ineptii într-un stat în care domneste dezmatul, sa existe românofobie într-o republica condusa de fostii nomenclaturisti”. Alte comentarii sunt, cu siguranta, inutile... Vom încheia aceasta sectiune cu un pasaj din articolul directorului publicatiei Timpul, Constantin Tanase, deja citat: „Aparitie Dictionarului moldovenesc-românesc m-a facut sa-mi schimb parerea despre V. Stati. Dupa mine, Stati merita cu prisosinta un loc de cinste în Aleea Clasicilor din Chisinau. Stati, editând mult blamatul dictionar, a facut pentru clarificarea definitiva a problemei limbii române în R. Moldova mai mult decât academiile de la Chisinau si de la Bucuresti. Prin acest dictionar, Stati demonstreaza cp asa-zisa „limba moldoveneasca”, diferita de cea român, NU EXISTA! Si punctum, aplicând astfel o lovitura mortala (sa speram, ultima) moldovenismului primitiv anti-românesc”.

Al treilea nivel de lectura a dictionarului lui Stati este cel al semnificatiei lui dincolo de provocare si fals. Iar semnificatiile ultime sunt de esenta geopolitica. Nu doar în sensul ca este parte si expresia a proiectului numit Conceptia politicii nationale de stat a R. Moldova, ci ca ilustreaza întreaga fobie occidentala pe care un regim de extractie comunista înca o încarneaza si ilustreaza. România este pentru Republica Moldova, geopolitic vorbind, Uniunea Europeana si NATO. Un gazetar de la Chisinau a surprins excelent ideea ca atacul regimului comunist de la Chisinau nu este doar asupra României, ci asupra Occidentului pe care, în raport cu R. Moldova, România îl ilustreaza: „Dupa ce s-au tot facut glume pe seama inexistentei unui dictionar moldo-român, iata ca provocatorul de serviciu Stati ajunge sa materializeze un banc, care, devenind realitate, înceteaza sa fie comic si devine sinistru. V. Stati îsi bate joc cu nerusinare de România, îi prezinta pe români ca pe niste tigani si îl insulta mitocaneste pe premierul Adrian Nastase. Cliseul batjocoritor este cunoscut. Întreaga propaganda sovietica împotriva Occidentului se facea dupa acelasi tipar, acesta fiind un element de baza al „razboiului rece” dintre URSS si lumea libera. Denigrarea si insulta porcoasa erau procedeele predilecte ale propagandistilor sovietici. Asa cum R. Moldova de azi a devenit un URSS în miniatura, România este identificata cu Occidentul, prin urmare devine tinta unor atacuri sordide. Prin aceasta scriitura abominabila, puterea de ocupatie a Federatiei Ruse, exercitata de catre un partid de ocupatie, cel comunist, urmareste si testarea capacitatii de reactie a societatii” 32.

Razboiul regimului comunist nu este doar cu România, ci cu valorile euro-atlantice pe care (si) aceasta le reprezinta si semnifica. Aceasta este explicatia ca, în Piata Marii Adunari nationale sau în fata Ambasadei se pot auzi si cântece românesti, si drapele NATO sau ale Uniunii Europene...

Concluzii. Ce se întâmpla acolo? Dar ce se întâmpla aici...

“Desi pare convenabila, trebuie sa recunoastem ca este falsa sau cel putin incompleta ideea ca în Basarabia de azi discutiile despre glotonimul ‘limba româna’ si etnonomul ‘popor român’ ar purta doar un caracter stiintific… Aici, în Basarabia, afirmatia ca esti român constituie un act politic… La noi poti fi foarte bine orice, dar daca te îndaratnicesti sa fii ceea ce esti, adica român, exasperezi toata tagma de artizani ai unei noi natiuni”
Tara, 1995

Doua concluzii, redate succint, vor încheia acest material si vor tine deschis un dosar care este departe de a fi epuizat:

Criza identitara a Republicii Moldova

Recentele decizii ale autoritatilor comuniste sunt doar expresia unui razboi mai adânc care se petrece peste Prut. Genealogia conflictului si radacinile crizei trebuie cautate mult mai departe. Batalia aceasta culturala la care asistam – sa ne reamintim ca una dintre putinele, daca nu unica, miscare de protest care a pornit de la explicite revendicari culturale s-a petrecut anul acesta la Chisinau – a început demult în Basarabia si s-a acutizat odata cu aparitia statului Republica Moldova. Nu e cazul sa insist aici asupra unei istorii, în general, stiute33 .

Care este, de fapt, esenta chestiunii? Citatele au sugerat deja: una identitara. Întrebarea “Cine sunt eu?” ramâne una dintre mizele cruciale ale oricarui pariu existential. Nu vom intra aici în complicate chestiuni de sociologia natiunii si nationalismului sau de geopolitica, dar merita reamintit – apropo de statul moldovean - ca unul dintre elementele constitutive ale unei asemenea entitati este cel pe care Anthony Smith îl numea “etno-istorie” (etno-history). Intra aici suma tuturor elementelor – mituri, memorie comuna, simbolistica etnica, legatura cu teritoriul, asumarea trecutului etc. – care constituie si configureaza legitimitatea implicita a statului în cauza (pe care se bizuie, apoi, prestatia lui politica, culturala, economica etc.). Este vorba despre aceea parte necontractuala a contractului despre care vorbea clasicul sociolog francez Emile Durkheim si care constituie, în esenta, orice proiect comunitar (national), respectiv fixeaza bazele acelui consens care nu este – nu poate fi – doar de natura rationala. De aceea nu poate fi inventat rational, de sus în jos. În lipsa unui asemenea fond sau a neasumarii celui “oficial” (promovat de sus de o putere politica), criza este perpetua sau, în orice caz, recurenta. Acesta este cel putin verdictul lui Anthony Smith si a celora din scoala lui. Mai mult: în conditiile unor discursuri identitare paralele si/sau concurentiale – mai cu seama când unul dintre ele ale girul statului – ne aflam în situatia numita de geopoliticieni “tara sfâsiata” (torn-country). Instabilitatea, în asemenea conditii, este endemica, iar criza perpetua, în ciuda unor momente de aparenta stabilitate. Pe de o parte, oricând pot aparea noi generatii care sa urce pe scena publica si sa revendice sau sa impuna un alt discurs identitar, sau, pe de alta parte, niciodata discursul identitar forjat de oficialitate nu va reusi sa se impuna cu adevarat. Criza normalitatii se transforma în asemenea situatii în normalitatea crizei. Pe acest fundal se joaca, mai mult sau mai putin coerent, celelalte evolutii (Republica Moldova nu e în nici un caz unicat: nici Macedonia – FYROM sau Bosnia-Hertegovina, printre altele, nu o duc mai bine…)

Într-o asemenea situatie pare sa se gaseasca astazi Republica Moldova si de aici precaritatea statului de peste Prut. Conflictul la care asistam este de esenta identitara. Razboiul cultural si identitar este nu doar concomitent, ci sinonim cu Republica Moldova.

Momentele descrise aici sunt parte a acelei crize profunde34...

Integrarea euro-atlantica si obligatiile României

Ce e de facut? Paradoxal – doar pentru cei are gândesc raportul problematicii cu integrarea europeana ca incompatibil - extrem de mult. Si tocmai acum ceva e de facut, pentru ca trebuie sa fie facut! Altminteri spus, tocmai apropierea României de structurile euro-atlantice aduce, intempestiv, chestiunea Republicii Moldova în prim plan.

Din doua motive. Pe de-o parte, ca formula de angajare europeana. Integrarea în structurile institutionale europene nu aduce numai beneficii, dar si obligatii. Iar una dintre ele se refera strict la protectia minoritatilor si a drepturilor omului. Asa cum România din acest punct de vedere are, poate, cea mai liberala constitutie, excedând chiar baremurile impuse de procesele de integrare, ea trebuie sa-si asume rolul de curea de legatura între ce se întâmpla în alte spatii pe care, lingvistic cel putin este cel mai bine pregatita sa le abordeze, si institutiile europene. O încalcare a drepturilor unei minoritati vorbitoare de lima româneasca si traitoare în tari care se afla înca mai prost plasate în raport cu UE trebuie facuta publica si semnalata la nivel european. Este, în esenta, una dintre obligatiile care deriva (si) din conditia de candidat al României. România nu îsi poate asuma un rol de lider regional în zona daca nu va deveni lider regional si la nivelul respectarii drepturilor omului. Si asta nu înseamna numai legislatie interna – de departe cea mai liberala din zona -, ci si atentie la ceea ce se petrece în jurul ei din acest punct de vedere si colaborare sistematica cu structurile europene din acest punct de vedere. Activismul european pe aceasta directie este, deci, nu doar o optiune, ci o obligatie.

Daca prima motivatie are în vedere chestiunea integrarii în UE, a doua ratiune majora se refera la integrarea si locul României în NATO. Integrarea – este un lucru prea putin constientizat - a accelerat masiv interesul pentru populatia româneasca risipita în jurul frontierelor. Românii se întind nu doar în Balcani, Ucraina sau Republica Moldova, dar si în Georgia, tarile baltice, Armenia sau Moscova… Rolul pe care România îl va dobândi din punct de vedere strategic va spori, geometric, importanta acestor comunitati. Si contemplata pe acest versant, problema poarta, iarasi, stigmatul obligativitatii, nu cel al simplei optiuni…
Daca ce e de facut este, nadajduim, limpede, cum e de facut pare mai dificil de abordat. Dar nu e. Tinând seama de defectiunile lesne reperabile în acesti 13 ani, în ciuda unor gesturi laudabile, desi singulare, poate ca cel mai bun punct de plecare este… evitarea lor. Asta înseamna, înainte de toate, suprematia proiectului asupra proiectelor, coerenta institutionala si, mai ales, mutarea accentului – cantitativ vorbind – de la politic la civic, respectiv de la actiuni guvernamentale la cele prin intermediul asociatiilor non-guvernamentale (ONG, publicatii, cercuri de dezbateri etc.). În lipsa unor fundatii local (nationale) care sa aiba pe agenda aceasta chestiune, guvernul, prin fondurile pe care le aloca – nu o data complet aiuritor si pe niste directii absolut hazardate – va trebui sa-si asume plasarea problematicii în zona de interes a publicului român (finantare de publicatii de acest profil, cercetari, seminarii nationale si internationale, ONG cu activitati în zona etc.).

Si înca o observatie. Doar o redefinire a pozitiei problemei românilor Republica Moldova în spatiul civic poate sa redeschida cu succes acest dosar. Numai transformarea ei în chestiune cheie o poate impune atât la nivelul interesului public, dar si – prin recul - la nivelul interesului politicienilor. (Politicianul român de astazi, cu rarisime exceptii, ignora sistematic aceasta problematica. Si nu exista vreo speranta pe termen scurt ca lucrurile se schimba. Dar, indirect, prin plasarea chestiunii în spatiul public, deci ca problema care poate mobiliza o parte de public sau anumiti lideri de opinie, aceasta poate intra si pe agenda de interese a politicianului român, cel putin din motive pragmatice. La rându-i, acesta va putea perpetua atentia asupra problemei în mediile politice în care evolueaza).

Textul de fata nu vrea, fireste, sa epuizeze gama de solutii, cât, mai ales, sa deschida problema. Care, cum am sugerat, nu mai tine doar de registrul optiunilor României, ci de cel al obligatiilor ei – ca sa nu mai pomenim aici, excesiv, de vetusta… demnitate nationala35.


--------------------------------------------------------------------------------

Chestiune Basarabiei în istoriografia comunista, Editura Arc, Chisinau, 1996.
Moldovenii, România, Rusia si politica culturala, Editura Arc, Chisinau, 2002.
„Prefata” la Chestiune Basarabiei în istoriografia comunista, Editura Arc, Chisinau, 1996.
Cadrul conceptual utilizat în aceasta analiza l-am dezvoltat în alta parte. Vezi Ilie Badescu, Dan Dungaciu, Sociologia si geopolitica frontierei, Editura Floarea albastra, 2 vol., Bucuresti, 1995.
Numai în cazul în care fixarea granitei înaintarii unui proces frontalier este naturala, deci organica, spatiul de frontiera înceteaza sa existe. Cazul tipic aici este, de pilda, înaintarea frontierei protestante în Europa. Aceasta înaintare s-a oprit, organic, la marginea spatiului ortodox, deci fixarea granitei protestante s-a petrecut de la sine (de ce stau lucrurile asa nu e locul sa detaliem aici).
Este vorba despre acele zone care emit – justificat sau nu - pretentii la apartenenta la acel spatiu.
Este vorba mai ales despre acele spatii de frontiera refuzate, respectiv acele spatii care emit, justificat sau nu, pretentii la includere în interiorul granitei.
Chiar si exodul masiv al populatiei din Republica Moldova spre Occident – circa 1 000 000 de persoane – este explicabila doar în acesti termeni. Caci acesti oameni, care vor – si demonstreaza ca pot – sa munceasca si sa traiasca în spatiu occidental sunt adeptii si electoratul partidelor din Opozitie, deci anti-comuniste, care refuza programatic locul în care cancelariile politice au stabilit ca trebuie fixata granita înaintarii frontierei euro-atlantice. Ne aflam astazi în situatia în care acesti emigranti – activ socio-politic si anti-comunisti ca structura – ajung sa sustina regimul Voronin atât economic – prin valuta pe care o aduc în tara sau o trimit regulat familiilor lor – cât si politic – prin deprivarea partidelor din opozitie, anti-comuniste, de sectiunea cea mai activa a electoratului lor! Gestul acestora de a pleca a fost generat, din pacate, trebuie sa repetam, si de mesajele cinice pe care unele cancelarii europene (inclusiv OSCE) le-au transmis în legatura cu viitorul „ne-european” al Republicii Moldova. Principalul mobil pentru emigrare este astazi un amestec de lipsa de proiect, necredinta si sentiment de abandonare. Lipsa de încurajare sau declaratiile de respingere a Republicii Moldova formulate de membrii importanti ai institutiilor europene (Prodi este doar unul dintre acestia), lipsa de proiect si de angajare a României – ca virtuala punte spre Europa sau NATO a Moldovei – au facut mai mult rau populatiei de dincolo de Prut decât toate tancurile Armatei a XIV stationata în Transnistria.
Din Rezolutia conferintei „Conceptia politicii nationale de stat a R. Moldova”, desfasurata duminica, 14 septembrie, în sala mare a Uniunii Scriitorilor din Moldova. Moderator a fost academicianul Mihai Cimpoi, presedintele Uniunii Scriitorilor din Moldova. Au participat savantii si profesorii: Anatol Ciobanu, Gheorghe Bobâna, Andrei Esanu, Mihai Purice, Ion Barbuta, Ana Bantos, Anatol Petrencu, avocatul Gheorghe Susarenco, scriitorii Mihail Gheorghe Cibotaru si Ion Ciocanu, Stefan Urâtu, presedintele Comitetului Helsinki Moldova. În dezbateri au mai luat cuvântul academicienii Petru Soltan si Alexandru Mosanu, scriitorii Haralambie Moraru, Serafim Saka, Valeriu Matei, Ion Hadârca, Pavel Balmus s.a.
Contrafort, Anul X, nr. 7-8 (105-106), 2003.
Conceptia politicii nationale de stat a Republicii Moldova a fost examinata miercuri, 11 septembrie, în cadrul Clubului de presa de la Chisinau, participantii la dezbateri apreciind documentul elaborat de institutia prezidentiala drept „batjocura fata de natiunea titulara”. Potrivit presedintelui Uniunii Jurnalistilor, Valeriu Saharneanu, conceptia respectiv trebuie tratata în modul cel mai serios, deoarece „principalul scop al conducerii de vârf este ca Republica Moldova sa nu se integreze în Europa”. O atitudine similara fata de conceptie a exprimat-o liderul Partidului Social Democrat, Oazu Nantoi, desi considera ca „acest proiect nu merita o abordare academica, deoarece este o provocare politica cam rasuflata”. „Prin intermediul lui, conducerea de vârf încearca, de dragul succesului, sa faca vrajba interetnica. Faptul ca partidul de guvernamânt intentioneaza sa implementeze aceasta conceptie începând cu luna ianuarie 2004 este o dovada ca actuala guvernare comunista se pregateste de viitoarele alegeri parlamentare. Aceasta conceptie, elaborata la Presedintie, contravine flagrant prevederilor legislatiei internationale”, a conchis Nantoi. Comentatorul politic Vasile Botnaru a mentionat la rândul sau ca autorii conceptiei „nu si-au propus sa gaseasca o solutie pentru politica relatiilor interetnice, ci încearca sa satisfaca ambitiile puterii”. „Aceasta conceptie este o utopie care nu tine cont de realitate, de istorie si de procesul de deznationalizare, autorii urmarind o mentinere a limbii ruse si a realitatilor din perioada sovietica”, a declarat academicianul Mihai Cimpoi, care evidentiind contextul lingvistic al Conceptiei politicii nationale, a mentionat ca în cazul în care limba rusa va fi proclamata de stat, limba natiunii titulare va fi desconsiderata. Cu aceste opinii nu a fost de acord liderul partidului "Ravnopravie", Valerii Klimenko, caruia, desi „nu-i place aceasta conceptie”, articolul privind proclamarea limbii ruse ca limba de stat „ar fi o perspectiva”. „O treime din populatia Republicii Moldova vorbeste limba rusa si aceasta ar fi o solutie pentru rezolvarea conflictului transnistrean, deoarece transnistrenii nu vor accepta sa se reintegreze daca limba rusa nu va fi proclamata de stat in Republica Moldova”, a conchis Klimenko.
În ciuda unei retorici „europene”, documentul nu pomeneste nici o institutie euro-atlantica careia Republica Moldova ar dori sa i se alature în viitor.
Merita citat aici comentariul din Rezolutie la aceasta chestiune: „Între alte scopuri nedeclarate, dar urmarite de proiectul conceptiei, este denaturarea adevarului despre ampla miscare nationala din anii 1989-1991, definita ca fiind un "conflict civil", precum si anularea tuturor cuceririlor democratice din anii de renastere nationala a românilor basarabeni”.
Tamara Caraus, „Despre politica nationala în Republica Moldova: între bilingvism si unilingvism”, în Timpul, vineri 5 septembrie, pp. 12-13.
Din Rezolutia conferintei „Conceptia politicii nationale de stat a R. Moldova”.
Igor Burciu, „Revansa bolsevica în actiune. Conceptia impunerii minciunii prin teroare”, Flux, Editia de vineri, 1 august, 2003, p. 5.
Argentina Gribicea, National si politic în Republica Moldova. Contributii de sociologie si geopolitica regionala, teza de doctorat, Universitatea Bucuresti, Facultatea de Sociologie si Asistenta Sociala.
Vezi în aceasta chestiune polemica dintre publicatiile Literatura si Arta si Tara din iulie-august 1994.
Texul a fost tiparit în „22 Plus”, 25 ianuarie 1995.
Vezi, pe aceasta chestiune, articolul Tamarei Caraus, deja citat.
Burciu, articol citat. Sau, cum spune Rezolutia deja citata: „Proiectul conceptiei impune, de fapt, o maniera sfidatoare, fara precedent, de desconsiderare si umilire a românilor basarabeni – natiunea de baza a statului, prin promovarea ideii potrivit careia nu cultura, limba, istoria si jertfa pentru aceste valori eterne sta la temelia Republicii Moldova, ci amalgamul de "culturi" ale diasporei, de fapt, cultura si limba rusa. Realizarea acestei idei revansarde ne-ar situa în anii '50 din secolul trecut si ar fi de natura sa arunce în aer "pacea interetnica" si "concordia civica", declarate cu atâta emfaza în proiectul conceptiei ca valori fundamentale ale R. Moldova. Mai mult decât atât, o asemenea politica nationala urmareste si scopul izolarii societatii din R. Moldova de România si de poporul român, aflate într-un benefic proces de integrare în Uniunea Europeana”.
Burciu, articol citat.
Iar academicianul Alexandru Mosanu avertiza, în aceiasi idee, asupra persecutia românilor basarabeni: „În baza acestei conceptii, care prevede "formarea de catre stat a unei politici de cadre bazata pe criteriile profesionalismului, competentei si devotamentului fata de patrie", românii basarabeni vor fi discriminati pe motive de lipsa de patriotism ruso-comunist. Conceptia are drept scop transformarea celui de-al doilea stat românesc într-un stat antiromânesc, într-un stat-focar de tensiune la granita cu NATO si UE. Societatea civila trebuie sa creeze un centru de coordonare a luptei împotriva tentativelor de rasturnare a ordinii constitutionale în R. Moldova, de transformare a ei într-o enclava a Rusiei”.
Burciu, articol citat.
Apud. Gheorghe Ghimpu, Constiinta nationala a românilor, Editura Garuda-ART, Chisinau, 2002, p. 438. Eugen Cosariu este unul dintre marii savanti ai lumii: filolog, filosof, sociolingvist, cunoscator a circa treizeci de limbi ale lumii, Doctor Honoris Causa a 17 universitati si membru titular si membru de onoare al mai multor Academii.
Vitalie Calugareanu, „O carte între secera si ciocan”, în Flux, Editia de vineri, 1 august, 2003.
În plus, poate fi si un soi de praf în ochi pentru a distrage atentia de la initiativa politica mult mai grava si mai periculoasa pe care o ilustra, respectiv Conceptia presedintelui Voronin.
Iata o mostra a gândirii „savantului” Stati (în versuri de data asta) care te lasa fara glas: „Unii zic ca e otrava,/Dar de stai sa te gândesti,/Limba noastra cea moldava-i/Mama limbii românesti”.
Articolul lui Vitalie Calugareanu deja citat.
Vezi Vlad Pohila, „Când limba nationala e lasata la cheremul unor cârpaci” si, mai ales, textul nemilos al lui Constantin Tanase, „De neamul si limba moldovenilor”, nr. 29(91), p. 9 si, respectiv, 6,10.
Anul X, nr. 7-8 (105-106), 2003, pp. 16-19.
Calugareanu, articol citat.
Vadit, unul dintre momentele cele mai semnificative ale acestui conflict s-a derulat acum zece ani. Atunci, un “Ordin” semnat de Adrian Usatâi, directorul general al Radioteleviziunii, interzicea folosirea notiunii de “Basarabia” în institutia asupra carui rusii, vorba lui Eminescu, “l-au pus nacialnik”. Iata un fragment dintr-un text de la fata locului si intitulat “Fiecarui român – câte un calus în gura”: “Unul pentru Eminescu, altul pentru Iorga, se vor mai gasi câteva si pentru Kogalniceanu, Hasdeu, Russo. De azi înainte, adio Basarabie!… La nevoie se va gasi câte un calus si pentru Matcovschi cu Basarabia lui cu tot, care (ce neobranzare), chipurile, ar fi fost ‘trecuta prin foc si prin sabie, furata, tradata mereu’. Îi vine rândul si lui Vieru, facem rost de un cep si pentru ura lui. Sa astupam cu pamânt si gurile lui Ion si Doina Aldea Teodorovici, sa nu mai rasune din eternitate vocile lor anti-constitutionale care si de dincolo de mormânt submineaza statalitatea Republicii Moldova” (Tara, Chisinau, 1 iunie, 1993).
Daca 60 de ani de dominatie sovietica – iar regimul comunist a fost si un proiect identitar al unui stat care încalca orice reguli si avea la dispozitie toate institutiile culturale pentru a reusi – nu au fost capabile sa modifice si sa obliter
#12771 (raspuns la: #12770) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Pentru cei care nu pot sa int - de Duduia Lizuca la: 25/03/2004 09:52:17
(la: In strainatate, vorbesti romaneste stricat;unii te ataca;e OK?)
Pentru cei care nu pot sa inteleaga (sau sa tolereze) aceasta "uitare":

Face mare diferenta cati ani aveai cand ai plecat, si daca ai facut scoala in noua tara. Daca esti inca tanar, sa zicem in jur de 20 ani, si mai ales daca ai invatat putin din limba noua in Romania, iti va fi foarte usor sa o inveti si sa-ti devina limba principala prin care te exprimi. Daca mergi la liceu/facultate in noua tara, vei citi, auzi, vorbi, si gandi in noua limba si mai mult, iar romana va cadea pe locul doi. Si cu cat vei vorbi noua limba mai bine, cu atat mai usor iti va fi sa uiti parti din limba romana (de ex: parte din vocabular, unele reguli gramaticale).

Dar cei care ajung in noua tara la o varsta mai inaintata, sa zicem 25+, se vor obisnui cu noua limba ceva mai greu. Si cu cat iti este mai greu sa folosesti noua limba, cu atat vei avea tendinta sa te tii cu dintii de limba romana, pentru ca atunci va fi singura limba in care te vei descurca usor, cand pentru a vorbi in limba noua trebuie sa depui un efort. Asa ca, iti va fi si mai greu sa uiti romana.

Eu fac parte din prima categorie, fiind venita in Canada de 8 ani, si am uitat si eu unele cuvinte, dar citind carti in romaneste, sau scriind pe net, parca lucrurile merg mai bine. Relu, sa nu-ti fie rusine. Intr-un fel cred ca cei care te judeca sunt niste nerusinati (de fapt nici nu stiu ce este, ori lipsa de inteligenta, ori lipsa de toleranta, or o placere de a judeca pe altul), pentru ca le este asa de greu sa inteleaga simplul fapt ca dupa 14 ani de vorbit, citit, gandit in engleza, si NU IN romana mai uiti un pic. Si e normal.

.......................
"Objets inanimés... avez-vous donc une âme?"
#12805 (raspuns la: #5838) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Pt.Ozzy - de Paianjenul la: 27/03/2004 01:05:49
(la: 11 Septembrie 2001)
MULTUMESC pentru link, Ozzy!

...Spre stupoarea lui Bush & Co. se pare ca, dupa mai mult de doi ani de la 11 Septembrie 2001, "cacatul" in care singuri s-au virit, nu vrea sa prinda "scoarta". Din fericire NU TOTI americanii sint destul de prosti sa "inghita".... povestea cu capra (http://www.davidicke.net/newsroom/america/usa/092701d.html)... iar cei care doresc cu disperare sa afle ADEVARUL (ma gindesc in primul rind la rudeniilor victimelor 9-11) nu par sa se sinchiseasca de identitatea si orientarea politica, religioasa, filozofica, etc., a investigatorilor independenti, atita vreme cit acestia pot sa produca argumente solide in favoarea teoriilor lor.
Judecind dupa actualul taraboi de la Casa Alba, tare ma tem ca se lasa cu... pra-BUSH-ire....
The Passion - de (anonim) la: 09/04/2004 14:05:12
(la: Filmul "The Passion of the Christ" si antisemitismul)

Am vazut filmul si regret. De-acum incolo o sa-ncerc sa-mi infrang curiozitatea
in ceea ce priveste filmele cu Isus. Dumnezeu nu este un bun de consum, iar
Isus nu este un supererou hollywood-ian, cum au unii impresia.


The Passion e extrem de violent, violenta explicita, o baie de sange,
un film de groaza.
Oare de ce Evangheliile nu spun mai nimic despre
aspectul violent, sangeros, al rastignirii lui Isus? Nu cumva pentru ca suferinta
Lui fizica reprezinta cea mai mica parte din mesajul pe care a vrut El sa ni-l
transmita?


Intr-adevar, Isus a suferit si a murit pentru noi, dar daca El nu a
considerat important sa ne transmita o descriere a suferintei sale pentru ca
sa ne "impresioneze", dupa cum nu a considerat important nici sa lasa
vreo urma materiala pe pamant, pe ce baza ne permitem noi sa facem altfel?


Oamenii au incercat si incearca tot timpul sa-l aduca pe Dumnezeu la nivelul
lor, sa aiba un dumnezeu pe care sa-l poata atinge, vedea, simti... desi Biblia
avertizeaza ca asta este o blasfemie.


Ce mesaj religios poate sa transmita un film "ne-recomandat minorilor"??
Violenta super-abundenta din film subliniaza cel putin doua lucruri:

1. Sangele si violenta vand filmele (dupa cum au vandut si "Braveheart"
si "The Patriot".

2. Credinta lui Gibson in mantuirea prin suferinta si autoflagelare, chiar rastignire,
practicata de unii catolici.


'The Passion' NU respecta relatarea biblica, nici in spirit, nici in
litera. O foloseste doar ca pretext.
Cine crede altfel demonstreaza
ca se bazeaza pe folclor sau pe "teologia" invatata de la televizor,
din ziare sau alte filme. E usor de cazut in 'capcana' autenticitatii, filmul
este vorbit in latina si aramaica si aceasta sugereaza ca ceea ce spun actorii
sunt chiar ceea ce s-a spus atunci. Insa dupa cum si Gibson declara, filmul
este inspirat in cea mai mare masura din scrierile mistice ale unei calugarite
catolice, Anne Emmerich, apoi tradus in latina si aramaica.


Cateva scene dintre cele mai S.F. scene care NU se regasesc in Biblie:


- la inceputul filmului, cand Isus este arestat in gradina Ghetsemani, nu scrie
in Biblie ca a fost batut, ci doar ca a fost arestat si dus la marele preot.

- in drum spre casa marelui preot, Isus cade de pe un pod si ramane suspendat
in lanturi. Scena 'artistica' pusa pentru spectacol, nu exista in Biblie asa
ceva. De remarcat lanturile enorm de lungi - o alta exagerare 'artistica'.

- Maria si Maria Magdalena sterg cu niste cearceafuri sangele care a ramas pe
jos dupa ce Isus a fost dus din locul de unde a fost biciuit, nu exista asa
ceva in Biblie, si nu inteleg de ce-ar fi facut munca asta patriotica. Poate
ca sa pastreze relicvele si sa le vanda peste cativa ani - scuzati-mi sarcasmul.

- scena de la Golgota, cand un corb mare vine si incepe sa ciuguleasca din ochii
talharului rastignit care isi batuse joc de Isus e din nou pusa iarasi de dragul
spectacolului, o scena groaznica, nu apare in Biblie si e total opusa caracterului
milos al lui Isus care pe cruce fiind, a spus: "Tata, iarta-i, caci nu
stiu ce fac".

- camasa lui Isus e rupta de soldatii de romani in timp ce il dezbracau, desi
in Biblie scrie ca era o camasa facuta dintr-o singura bucata, si romanii au
tras la sorti pentru ea, ca sa nu o imparta in doua si sa o strice.


Mai sunt si multe altele, mai subtile.


Biblia NU SPUNE ca toti evreii l-au rastignit pe Isus sau ca evreii
ca natiune sunt vinovati de moartea Sa.
Conducatorii evreilor, marele
Preot si Sinedriul au fost cei care au planuit omorarea lui Isus, pentru ca
le lua 'enoriasii'. Totusi unii dintre farisei, ca Nicodim, il simpatizau, ca
si multimile care-i ascultau predicile. La fel unii romani - cum a fost centurionul
roman din episodul Golgotei sau cel al carui sclav l-a vindecat Isus. Asa se
explica si 'explozia' de crestini care au aparut dupa moarta Sa. In film, in
afara de 4-5 personaje, toti par o gloata de demonizati.


Isus a murit pentru pacatele intregii lumi, nu numai ale celor dinainte de
venirea Lui pe pamant si ale contemporanilor Lui, ci si pentru ale noastre.
Insa suferinta Sa a constat mai mult in faptul ca desi nu savarsise nici un
pacat, a platit pentru pacate pe care nu El le-a facut, ci omenirea, si a simtit
ce face inseamna sa fii despartit de Dumnezeu prin pacat ("Tata, Tata,
de ce M-ai parasit")..


Daca ne luam dupa Gibson, singura deosebire dintre Isus si cei doi talhari
de pe crucile alaturate este cantitatea de sange varsata si bataia si chinurile
suportate. Isus al lui Gibson e un fel de supererou, un fel de 'Braveheart'.
Apropo, cei doi talhari sunt cam 'curatzei', din cate imi amintesc, nu prea
au sange pe ei, oare de ce sa fi primit tratament preferential? Cumva ca sa
fie un contrast 'artistic' intre ei si Isus?


Concluzia mea ar fi: sa citim Biblia, nu "despre Biblie", sa aflam
adevarul de la sursa, nu distorsionat de altii. Sa nu mai cautam lucruri spectaculoase,
care sa ne socheze. Nu violenta ne va face sa fim mai religiosi.


Il putem cunoaste pe Dumnezeu din Cuvantul Sau - Biblia, ea este reperul de
care avem nevoie. Oricat de atragatoare ar putea parea noile tehnologii (nu
m-ar mira sa apara si jocuri cu rastignirea lui Isus) ele nu fac altceva decat
sa ne imbacseasca mintea si sa ne tina departe de la Adevar. Chiar daca pare
'old-fashioned', sau plictisitoare, citirea Bibliei este SINGURUL mod de a-l
cunoaste pe Dumnezeu. Altfel ajungem sa ne inchinam la actorul care l-a 'jucat'
pe Isus, in locul celui adevarat. "Nu am citit cartea - dar am vazut filmul",
deci stiu despre ce e vorba - cum spun unii - n-are nici o valoare. Si mai avem
si impresia (si vrem sa ne linistim constiinta) ca vizionand un astfel film
participam la un act religios.


Din filme ramanem cu niste imagini eronate care nu se sterg usor, chiar si
atunci cand vedem filmul cu un ochi critic. Spre deosebire de carti, unde ceea
ce citim putem analiza si gandi, ceea ce vedem intr-un film ni se intipareste in minte chiar fara voia noastra.



Faceti-va un bine si nu va uitati la film, nu fiti curiosi.


Dumnezeu sa ne-ajute.


R.

Saru mina coane Iancule - de Dinu Lazar la: 13/04/2004 10:34:30
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Conu` Iancu este si el iubitor de fotografie si redactor sef la PC Magazine Romania.
In editorialul sau din aprilie a.c. domnia sa spune ca da un premiu pentru cel care descopera ceva greseli in revista domniei sale.
Ce face cu cei care ne inunda cu comicarii, nu spune.
Din pacate, eu la IT sunt relativ cam lemn, dar la fotografie, ar mai merge, pot sa-mi dau macar aproximativ cu parerea.
Si pot sa spun ce cred ca nu e in regula cu articolele si referirile la aparate foto din revista domniei sale.
Pentru ca lista cu erori gogonate e cam lunga, intii si intii sa revenim la frumosii ani de scoala generala si sa ne amintim de niste chestii de cultura generala; acolo, vrind nevrind, se invatza si ceva optica, intr-a shaptea parca; orice elev invata acolo ca lumina ilumineaza un obiect; un sistem de lentile care se numeste obiectiv creeaza o imagine a obiectului; chestia care ajuta la cadrarea obiectului se numeste vizor. Asa a fost sa fie.
Pina acum e simplu, nu?
Se pare ca totusi e prea mult.
La pagina 30, este descris Sony DCS F828; acolo aflam iar de gogomania cu sistemul de lentile care este impresionant; daca spunea obiectiv il durea deshtu` pe domnul Lacraru. Punerea la punct a claritatii este in conceptia dacului respectiv "manual focusus" ; din nou, mai jos, obiectivul e "sistem de lentile -tun" ; vizorul e viewfinder; micul LCD de sus pe care se programeaza funciunile uzuale devine in conceptia autorului un alt vizor ( spune: "o alta metoda de a vizualiza actiunile camerei este si ecranul LCD plasat in partea de sus") Interesant...
Mai jos consecventza dispare; nu mai aflam nimic de lentile si tun; aflam insa de un zoom wide 28 mm; aici treaba e chiar tare, o singura focala are un obiectiv fix, nu un zoom... de la douashopt la cit taica?
Daca e zoom, adica tun, care e lentile, scuzati.
Poate obiectiv pur si simplu?
La prezentarea de la pag 32, iar o ia domnu` Hosu cu lentilele; Olympusu` are lentile 5,7mm-22,9mm; poate diametru?
Oricum aflam ca aici Olympus a imbunatatzit calitatea lentilelor; cum , nu se spune; poate alea vechi erau mai cu shmirghel.
Aici aflam siderati care este: "Camedia fiind posesoarea unor lentile cu zoom wide 4x". Dar lentilele fara zoom cum sunt?
Bomboana pe coliva e viteza de declansare; tineti-va bine, asta "poate lua valori cuprinse intre 1/2000 si 15 secunde".
Tare!!!!!!!!!
Voia sa spuna viteza de expunere, dar a fost declansarea mai rapida la neuronul respectiv.
Pe urma iar mai jos suntem bagati in balarii; "desi nu dispune de cel mai performant obiectiv pe care il au cei de la Olympus" ...
Dar care e cel mai performant tun lentila zoom?
Deci stim sa folosim cuvintul obiectiv, dar... suntem sfiosi.
Cel mai performant obiectiv e mai cu definitie, mai cu contrast, mai cu ce? Performant in raport cu ce?
Dam pagina si aflam o prezentare a domnului Lacraru despre Canon G5.
Acolo, ne suim pe pereti din prima; cica " nici lentilele, realizate chiar de catre Canon, nu beneficiaza de un spatiu prea mare de manevra(tun)"

Tare!

Ca se trage cu tunu cu lentile sau ca ele vor sa danseze si nu e spatiu, nu se mai spune, pentru ca si aici vizorul este viewfinder.
Se mai spune ca modul de lucru al LCD-ului este destul de nou, fiind permise rotatii ale acestuia; pe vremea Canonului G2, G3, autorul era probabil inca la scoala.
Care nu i-a folosit, pentru ca mai jos citim ca obiectivul este "zoom wide 35 mm, zoom tele 140mm" si nu cum ar fi corect zoom 35-140, care nici aia nu ar fi corect, ca aia ar fi distanta focala echivalenta pentru 35mm...
De...

La pagina 27 aflam ca monitorul LG "are o diagonabila vizibila"!!!!!!!!

Mai jos la descrierea aparatului Fuji Finepix, memorarea expunerii si punctului de punere la punct este descrisa evident ditirambic si eronat: " posibilitatea de a bloca focalizarea si expunerea intr-un anumit moment, pentru ca la poze realizate ulterior sa fie folositi acei parametri"

Pai daca sunt blocate cum se mai fac pozele urmatoare?
Sau sunt memorate datele alea?
La pagina 38 se prezinta Corel Graphics si unul din ecranele de referinta e cu poza subsemnatului; multumim de onoare, dar ...
La pagina 134 este o pagina dedicata corectarii pe imagine a efectului de ochi rosii; desi in realitate e o chestie super simpla care se face in doi timpi si trei miscari, au umplut o pagina cu asta; la inceput se spune ca ochii rosii apar datorta folosirii blitului, si ca exista mai multe modalitati de reducere a efectului, dar " experienta a dovedit ca nici una nu este in totalitate eficienta"
Ba da!!!!!!!!
Difuzarea luminii si departarea blitului de axa optica sunt 100% eficiente!!!!!!!!!
Daca chestiile astea par interesante redactiei, sa trimita un abonament domnului Racovitan, care a avut bunavointa sa mentina situl asta pe picioare...sau si mai bine sa puna un banner cu "www.cafeneaua.com" pe situl revitei...daca mai e nevoie mai gasim erori...

Pina la urma, spuneam eu mai jos de Iaroslav Hajek si de schitele sale cu reporterul care scrie din burta despre viata animalelor; pasarea care se aseza pe un nuc devenea nuculeana, cea care statea pe un mar devenea merishorica si cea de pe un prun, prunishoara.
Pai ala era mic copil... zoom, diagonabila, tun, viewfinder... ehehe... vai de limba romana si de profesoru` dintr-a shaptea...
#13774 (raspuns la: #13744) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
doi - de papadie67 la: 13/04/2004 23:10:21
(la: Regele Mihai de PSD)
suntem deja doi: "resbelu"-i aproape castigat!

Multzamire, oricum...si multa minte: noua, tuturora!
#13791 (raspuns la: #13433) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
La locale mergem singuri. - de Cosmin Alexandru la: 20/04/2004 06:39:25
(la: Despre viata politica si actualitate, cu Cosmin Alexandru)

La locale mergem singuri. In continuare vom decide in functie de rezultatul la locale. Intre dreapta si stinga nu cred ca avem ezitari. Noi suntem de dreapta, dar nici unul din noi nu contesta necesitatea asistentei sociale. Asta pentru ca facem distinctia intre teoretic si practic; atunci cind nu se face aceasta distinctie, rezultatele sunt tragice.
Evident ca nu statul nu poate sa dispara din economie total. Ceea ce trebuie facut este eliminarea intreprinderilor de stat care produc pierderi si curatarea sectorului privat care prospera din afaceri dubioase cu statul, inclusiv prin neplata obligatiilor. Modelul noastru e in primul rand european. Iar prioritatile noastre sunt categoric interne, cu atat mai mult pentru un partid ca URR. Sigur ca e nevoie de o relatie realista cu Rusia. Nu de respingere, nu cred ca asa ceva e posibil sau dezirabil, dar poate exista o pozitie mai ferma. Insa baza pentru o astfel de pozitie e tot interna. Cei care au negociat si negociaza indiferent de termeni, fie cu UE sau cu Rusia, doar pentru a obtine satisfactii formale, o fac pentru ca nu au autoritatea de a se impune in afara. Si nici nu le pasa prea mult de rezultate.
Doar unele principii si valori sunt definitive. In rest, lucrurile nu sunt definitive. In ce priveste solutiile concrete ale politicilor, ele depind de multi factori. Ceea ce este astazi valabil nu mai e miine. Domeniile noastre predilecte sunt administratia, economia, justitia, educatia si sanatatea. Aici ne concentram sa gasim solutii. Celelalte sunt, desigur, si ele importante, dar mai putin "definitive" din punctul nostru de vedere.
#14169 (raspuns la: #14121) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Am fost la un singur concert - de (anonim) la: 21/04/2004 01:14:16
(la: Tudor Gheorghe a plans pe scena)
Am fost la un singur concert TUdor Gheorghe, dar imi doream de ani sa ajung acolo. Si am avut acelasi sentiment de euforie pe care l-am avut cand am mers pentru prima oara pe Cheile Bicazului: romanesc si ata de frumos!
#14205 (raspuns la: #5093) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
"Dupa parerea mea singura pro - de AlterMedia la: 21/04/2004 02:15:17
(la: CATEDRALA SAU MAUSOLEUL?)
"Dupa parerea mea singura problema este constructia in sine. Adica sacii de bani aruncati pe fereastra. Mi se pare nesimtire. In curand o sa imi vand masina pentru ca drumurile sunt numai gropi, pentru ca nu sunt bani de reparatii"

Faci o confuzie. Nu se arunca nici un leu de la buget, toti banii pentru catedrala provin din donatii. Chiar si eu am donat si o voi mai face daca e necesar.

Bogdan
==================
http://ro.altermedia.info
http://www.altermedia.ro
#14209 (raspuns la: #14092) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Din "Adevarul" - de anita47 la: 22/04/2004 02:23:18
(la: Irakul un al doilea Vietnam?)
Macelul pruncilor la Basra
48 de copilasi care mergeau la scoala si la gradinita, spulberati intr-un atentat diabolic

Douazeci de copii irakieni care se indreptau, impreuna cu alti colegi, spre scoala si spre gradinita, in doua autobuze speciale, si-au gasit sfarsitul, ieri, in urma exploziilor simultane a patru masini-capcana in zona orasului Basra, al doilea ca marime din Irak, aflat sub controlul trupelor britanice din cadrul coalitiei. Deflagratiile, soldate cu cel putin 68 de morti si 99 de raniti (unele surse indicand insa peste 200 de raniti), s-au produs la primele ore ale diminetii, cand traficul este foarte aglomerat, si au vizat trei sectii de politie aflate in cartiere diferite ale orasului, precum si Academia de politie din localitatea Zubeir, situata la cativa kilometri de Basra. Potrivit martorilor oculari, masinile-capcana au fost amplasate in fata sectiilor de politie, explozia acestora provocand cratere de doi metri adancime si distrugand complet fatadele cladirilor. Dupa producerea deflagratiilor, cele trei sectii de politie au fost atacate cu rachete. Un autobuz plin cu elevi de scoala, cu varsta cuprinsa intre 12 si 18 ani, a avut nesansa de a trece prin fata postului de politie din sectorul Saudia chiar in momentul exploziei. Un numar de 20 de copii au decedat pe loc, iar alti 28 sunt internati, unii dintre ei in stare grava. O alta masina care transporta copii catre o gradinita a fost avariata de deflagratie. "Am vazut un microbuz plin cu copii care ardea - 15 dintre cei 18 pasageri au fost ucisi, iar ceilalti trei au fost grav raniti", povesteste Amin Dinar, un irakian internat in urma ranilor suferite la picior din cauza exploziei care l-a suprins in usa casei sale. La scurt timp dupa deflagratiile din Basra, o a patra explozie s-a produs la Academia de politie din localitatea Zubeir, situata la 25 de kilometri sud de Basra, soldata cu doi morti si sase raniti, printre care si patru soldati britanici. "Confirmam patru raniti britanici, dintre care doi in stare grava", a declarat purtatorul de cuvant la Ministerului Apararii de la Londra. Guvernatorul provinciei meridionale din Irak, judecatorul Wael Abdel Latif, a anuntat ulterior ca Academia de politie din Zubeir, unde sunt pregatite fortele de securitate irakiene, a fost tinta a doua atacuri. Tot Latif a precizat ca majoritatea victimelor sunt politisti si elevi. Trupele britanice au incercat sa dea o mana de ajutor la locul deflagratiilor, dar s-au lovit de protestele localnicilor, care i-au atacat cu pietre. "Basra a fost in general un oras calm, in special dupa izbucnirea conflictelor de la Fallujah. Situatia devine ingrijoratoare", a declarat un purtator de cuvant la Ministerului de Externe al Marii Britanii, tara care detine controlul in zona orasului Basra.
La Fallujah se reiau luptele
Violentele au reizbucnit, ieri dimineata, la Fallujah, in pofida acordului incheiat, luni, intre autoritatile locale si coalitie. Un grup de 40-50 de insurgenti a atacat pozitiile americane cu grenade si arme usoare, puscasii marini ripostand cu tiruri de mortiere. Schimbul de focuri, care se pare ca a durat cateva ore, s-a soldat cu moartea a noua membri ai gherilei irakiene, ranirea a trei soldati americani, dintre care doi au fost evacuati, si distrugerea a trei vehicule. Ministrul american al Apararii, Donald Rumsfeld, a avertizat, marti, ca trupele coalitiei nu vor astepta la nesfarsit predarea insurgentilor aflati la Fallujah. El considera ca posibilitatea gasirii unei solutii negociate este minima, avand in vedere ca militantii nu participa la discutiile de pace. La randul lor, liderii religiosi sunniti din Fallujah au lansat apeluri la razbunare si au cerut combatantilor sa nu renunte la arme. "Refuzam orice negociere. Ceea ce cerem este plecarea trupelor americane. Este singura conditie pentru a inceta lupta", a declarat un seic din Fallujah.
Un danez rapit a fost gasit mort
Rapit in urma cu o saptamana la nord de Bagdad, omul de afaceri danez Henrik Frandsen, in varsta de 35 de ani, a fost gasit mort. Ministerul de Externe de la Copenhaga a anuntat, ieri, ca a fost informat, in cursul noptii de marti spre miercuri, de catre autoritatile coalitiei, ca cetateanul danez a fost gasit mort de politia irakiana in urma cu mai bine de o saptamana, la 12 aprilie. Oficialii de la Copenhaga nu detin deocamdata informatii in legatura cu "momentul mortii si nici despre autorii si mobilul crimei". Danemarca este prezenta in cadrul coalitiei din Irak cu 410 militari.
Efectul de domino continua
Republica Dominicana a devenit cea de-a treia tara care anunta retragerea celor 300 de militari aflati in Irak sub coordonare spaniola. "Trupele care se afla in Irak se vor retrage, saptamana viitoare, in cateva zile", a declarat ministrul Apararii, Jose Miguel Soto Jimenez, la finalul unei intrevederi cu presedintele Hipolito Mejia. In pofida anunturilor ferme de retragere facute de Spania, Honduras si Republica Dominicana, precum si cel al Thailandei, care sta in expectativa, Casa Alba a negat existenta unui pericol de divizare a coalitiei condusa de Statele Unite in Irak. "Coalitia din Irak este puternica", a declarat, marti, Scott McClellan, purtator de cuvant al Casei Albe, adaugand ca mai multe state "si-au reafirmat decizia de a ajuta poporul irakian sa-si construiasca un viitor liber si pasnic. Printre partenerii fermi ai coalitiei din Irak, McClellan a mentionat Italia, Japonia si Polonia.




Mara STEFAN







#14284 (raspuns la: #14163) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Care dintre voi doi..? AlexM - de Jimmy_Cecilia la: 22/04/2004 03:50:38
(la: Evreii si o manie curioasa..)
Care dintre voi doi, tu Alex sau bunicul tau, e asa de dat naibii?? :))
Stai amice linistit.. ca-ti aprinzi paie in cap...

Lasand gluma la o parte, toate controversele astea cu evreii, ma fac curioasa.
Ce stim in fond despre viata lor acolo in Israel? Despore ce traiesc zi de zi?
Doar ce este in ziare si media...si depinde de orientarea autorilor...

Tare ma bate gandul sa ma duc sa vad, dar n-am chef sa dau peste un camicaz in drumul meu... ceea ce ma franeaza.. ca tare sunt curioasa sa vad cu ochii mei ce se intampla in realitate, sa ma documentez.

Mi-ar place sa ma intalnesc si cu Anita pe-a colo, asa cum as vrea s-o intalnesc si pe Veronica Rosinger, va mai amintiti de ea?
Sa discutam o zi in treaca, sa ne certam, sa ne tragem de par daca-i cazul... dar la fatza locului, dupa ce o sa vad si constat cu ochii mei...

Poate sa ma duc la Marea Moarta... s-ar parea ca acolo ar fi mai putin risc, sau de loc, de a intalni bombe ambulante...
Tot ma bate gandul sa fac o thazaloterapie pentru mentinerea formei...
se pare ca e super pe acolo...

Poate este cineva ce-mi poate da indicatii ?
S-au unde sa ma adresez?
#14292 (raspuns la: #14281) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
#14289, de un anonim la Thu, 22/04/2004 - 11:11 - de AlterMedia la: 23/04/2004 06:02:16
(la: CATEDRALA SAU MAUSOLEUL?)
1.Terenul a fost cedat in mod abuziv Bisericii, nerespectandu-se Constitutia Romaniei.

Terenul a fost confiscat in mod abuziv Bisericii. Zona parcului de azi apartinea Patriarhiei pana la "secularizare". Asadar se repara o nedreptate. Adevarat insa ca lucrurile au fost in mod evident fortate.


2. Mutarea mausoleului(estimata la 7 mil EUR) se face din bani publici.

Este vorba despre 1,5 milioane euro, intr-adevar din bani publici. Nu umflati insa suma degeaba.


3. Nu e nevoie de mai multe biserici, ci de mai multa credinta.

Pentru ortodocsi, crestinismul nu are inteles fara Biserica si fara biserici. Numai sectantii trambiteaza peste tot ca "biserica este orice loc unde se aduna doi crestini". In momentul de fata in Capitala sunt 330 de locasuri de cult. Media populatiei ortodoxe pe tara este de 89%. 89% din populatia Capitalei inseamna circ 2,2 milioane oameni. Rezulta un numar de 6800 de credinciosi ortodocsi per biserica si parohie. Va las pe dvs. sa decideti daca este destul.


Am fost zilele trecute la mai multe biserici ortodoxe pt a dona haine vechi celor sarmani. La bisericile care nu aveau lacat pe usa am vorbit cu preotii: NICI UNUL nu a vrut hainele! Motivele invocate : nu au o metodologie, nu stiu ce sa faca cu ele, nu au cui sa le dea(!!!). Spre deosebire de ortotocsi, preotii de la biserica luterana au fixat pe zid o placuta metalica: asteptam donatiile dvs, haine curate, diverse alte obiecte, in zilele de marti si joi.

Stiti ceva? Si eu ma vazut doi tigani infractori si de aici am tras concluzia ca toti tiganii sunt infractori! Cam asa ceva obtinem urmand firul logicii dvs.

Va recomand eu doua parohii unde puteti duce hainele: Sf Daniil Sihastrul, strada Covasna, cartier Berceni; Sf Ilie Gorgani, langa podul izvor si vis-a-vis de liceul Lazar. Acolo veti gasi preoti destoinici si devotati.

Nu cred ca este cazul sa dati exemplul bisericii luterane ca pozitiv in mod automat. Exista o singura asemenea biserica in Bucuresti si este normal sa primeasca multa atentie de la administratorii cultului.


Bogdan
==================
http://ro.altermedia.info
http://www.altermedia.ro
#14387 (raspuns la: #14289) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Ce regretati de vremea lui Ceausescu? - de cosmacpan la: 25/04/2004 02:15:43
(la: Ce regretati de pe vremea lui Ceausescu?)
Daca regret ceva?
Cred ca da. In primul rand sentimentul de "gasca" caci toate intalnirile cu prietenii indiferent in casa cui aveau un aer conspirativ si ne simteam bine impreuna; eram noi, glumeam, dansam, mancam si beam ca la orice intalnire obisnuita dar faptul ca mai putea strecura mici informatii furate de la Europa Libera ne dadea o stare de excitare, eram "cineva". Caci stiam ca oricare dintre ceilati putea fi un turnator. Eram eroi in micimea noastra caci fiecare se vedea ridiculizand si sfidand sistemul. Cam asta pot spune ca regret.
Daca multi uita eu nu. Nu pot spune ca regret faptul ca trebuia sa stau cate 3-4-5 ore la coada pentru cate ceva mai mult (un cofrag de oua, doi pui, branza, viezure, varza si.....masline). Non stop-ul de azi intuneca amintirile celor mai multi.
Nu pot uita ca viata si persoana mea insemnau o "cartela" iar a copiilor mei idem. Chiar daca la nastere am primit un CNP, toti ma stiu ca persoana. Ei ma voiau o cartela, un simplu numar in statistica.
De ce as uita "fericitele concedii" petrecute la munte, cu bilete luate prin sindicat si unde ti se facea o favoare, (caci nu oricine avea acces la acele bilete. De ce as uita faptul ca trebuia sa te lupti ca sa poti cumpara un apartament "proprietate" si nu cu cate camere iti doreai ci cu cate ti se dadeau (camera / nr membri familie).
Singurul lucru care cu adevarat ma supara si ma enerveaza este sintagma "generatiei de sacrificiu". Poate ca secolul trecut a fost o calamitate pentru omenire dar parinti mei recunosc la inceput cu inversunare si apoi cu resemnare ca au fost o generatie de sacrificiu care au prins foametea din '40, reforma monetara din cincizeci si... care au prins toate greutatile sistemului ce construia comunismul, eu fara s-o recunosc in fata copiilor am prins toata frumusetea perioadei de dupa '78, inundatiile din 70 si 75, cutremurul din '77 si celelalte ci ceea ce este mai tragic inceputul sfarsitului cu cozile de care aminteam mai la inceput (primele cozi au fost la zahar si ulei in 75, 76). Iar fetele mele pot spune ca au prins toate modificarile structurale ale societatii si ale mentalitatii. Deci inca nu s-au stins resturile "generatiei de sacrificiu". Cam atat pentru aceasta ora si cu parere de rau imi amintesc vorbele: "De ce vezi tu paiul din ochiul fratelui tau, si nu te uiti cu bagare de seama la barna din ochiul tau?" Luca 6.41.
Incep sa cred ca singura solu - de Daniel Racovitan la: 26/04/2004 06:04:01
(la: Sa vorbim deschis despre coruptie)
Incep sa cred ca singura solutie care ar avea intr-adevar efect ar fi:
- justitia sa judece cazurile de coruptie
- politia sa puna in aplicare sentintele
- pedeapsa pentru pretinderea de mita sa fie taierea mainii drepte

In astfel de conditii cred ca primitorul se va gandi inainte de a o face nu de doua ori, ci de douazeeci de ori.

.....................................................................................
Ce-o mai face domnu' Melcu?

http://craiu.pcnet.ro/pics/ro - de Dinu Lazar la: 26/04/2004 12:10:27
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
"Mi-a placut ideea din "Ma deplasez, deci exist" :)
Pana la urma a cui e, ca apare la amblele linkuri cu nume diferite..."

Pai domnule Racovitan, e ca la vinatoare; cind se strecoara vreun subiect catre grupul, ceata, multimea, cirdul, cioporul, furnicarul de fotografi, astia trag din toate pozitiile, cu si fara obiectiv, scuzati, voiam sa spun lens adica lentila, care este; de nu ramin nici fulgii, si ramine ca fiecare isi pune amprenta creativa in stilul sau inconfundabil si unic, dar pentru majoritatea muritorilor, asta nu se mai vede.
Spre exemplu, in imaignea mea exista niste indivizi, la Raiu o singura persoana, la mine e si locomotiva, la Raiu, nu e; din asta deja se poate compune o simfonie, si o discutie de zeci de pagini, de ce a plecat locomotiva la Raiu si unde s-a dus; la Raiu contrastul cromatic e mult mai puternic, verdele de primavara e ascutit, la mine e o atmosfera romaneasca de Baragan deja fierbinte si potolit cromatic.
E ca si cum doi poeti ( ai imaginii, care este) ar vedea in acelasi timp o zare si unul ar zice "pe-un picior de rai, pe-o gura de rai" si altul ar zice "pe-o gura de rai, pe-un picior de plai".
Si istoricii ar dezbate generatii cum devine cazul cu muzicalitatea si asezarea diferita a cuvintelor care reflecta ba una, ba alta in doua opere care par asemenatoare.
Asa e si cu pozele astea de la Rosiori... si nu le-ati vazut pe ale domnilor AP, Dr Menghele si CSR... atunci sa vedeti fior diferit al rezonantei aceluiasi cadru, care e tot ala.

#14552 (raspuns la: #14541) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Interesanta intrebare, ma fac - de relu la: 29/04/2004 22:47:51
(la: De ce sexul in public e dezaprobat?)
Interesanta intrebare, ma face sa-mi doresc o diploma de drept :)

O sa ma adresez intrebarii originale din punctul de vedere al dezaprobarii de catre lege. Dupa parerea mea, poate ca actul de copulatie in public nu e interzis, ci mai degraba aratarea in public a genitalelor. De exemplu, hai sa ne imaginam doua scenarii:

1) femeie si barbat imbratisati in loc public, complet imbracati, dar in jurul coapselor au o cutie mai mare, prin care nu se vede nimic. Ei fac miscarile si scot zgomotele specifice copulatiei. Vor fi arestati? Depinde de tara; dar cred ca daca au avocat bun ar scapa fara pedeapsa. Pentru ca s-ar putea sa fie doi artisti de "performance arts" care se prefac---sau nu.

2) barbat/femeie imbracat(a) complet, in public. Cu mina in buzunar, se freaca de zor. Nu stiu daca sexul de unul singur cade in categoria sexului in general, dar intrebarea e: va fi arestat?

Din punct de vedere moral? Din acelasi motiv pentru care nudismul public este dezaprobat. Adica: bazat pe religie. Dar, cu toate ca este impotriva legii sa fii in dezbracat in public, nu este impotriva legii (poate gresesc aici) sa fii imbracat cu haine care arata genitale ca fotografie, scris, sau desen. Deci poti sa faci reclama, dar sa nu arati originalul? Pai n-ar trebui sa fie exact invers? :) Hmmm, slippery slope here, no pun intended.

Ma abtin sa continui acest comentariu, de teama ca sar peste cal.

da si nu - de fleurty la: 06/05/2004 00:46:18
(la: Studenti romani plecati la studii, va mai intoarceti?)
Si eu am studiat in strainatate, burse de specializare nu foarte lungi, ce-i drept, conditii foarte bune de viata asigurate, dar m-am intors. Si nu cred ca as ramane in alta tara doar pentru ca acolo, aparent as putea face mai multi bani sau alte motive. Sa fim seriosi! Doar stim cum suntem priviti afara, in Europa mai ales! Si daca esti nu bun profesionist intr-o meserie onorabila, ti se lipeste eticheta de est-european! Totusi, fiecare are sansele lui si nu sunt putine cazurile celor care desi nu au pornit din pole position in privinta bakground-ului, au ajuns pe cele mai inalte culmi. Daca se impune un raspuns punctual, acesta ar fi: as ramane dupa studii in strainatatate intr-o singura tara :SUA si m-as intoarce din UE inapoi in Romania. Scurt pe doi!
Viata in doi!de Cresida - de DESTIN la: 07/05/2004 21:02:08
(la: Viata in doi!)
Nu stiu ce varsta ai...vorbesti de relatii extraconjugale...ce le practici si le aprobi...traiesti cum doresti...suntem creati liberi,dar atentie !!! amintesti de Dumnezeu...iubirea nu poate fi transformata in pacat...Iubirea este unica...ocupand un loc printre valori ale umanitatii.Tendinta de a generaliza ,cum gandesti ,titlul ...Viata in doi!care de fapt pentru tine este in trei...prezinta instabilitate ...termeni utilizati impropiu.



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...