comentarii

singura cale de a descoperi limitile posibilului este de a depasi pina la imposibil arthur c clarke


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
''Ca sa nu mai cautati asa mult'' - de Motzoc la: 13/08/2006 16:24:19
(la: Motto-uri)
Dan-Gabriel(ex Big Defender)
le-a gasit pe alt forum si vi le reda intocmai,ca sa puteti alege fara sa mai cautati mult:

Personalitatea se naste din durere. Este ca si focul facut cu ajutorul amnarului. J. B. Yeats, Letters to His Son, W. B. Yeats and Others
Principala sarcina din viata unui om este sa se nasca, sa devina ceea ce ii permite potentialul. Cel mai important produs al efortului sau este propria personalitate. Erich Fromm, Man for Himself
Un om nu trebuie sa incerce sa scape de complexe ci sa invete sa le accepte pentru ca ele ii conduc comportamentul in lume. Sigmund Freud
Un optimist este intruchiparea umana a primaverii. Susan J. Bissonette
Mi se pare ca nimic nu este mai deprimant decat optimismul. Paul Fussell
Locul unde se intalneste cel mai mult optimism este azilul de nebuni. Havelock Ellis (1859 - 1939)
Nu exista lucruri marete, doar lucruri mici cu o dragoste mare. Fericite sunt acelea. Mother Theresa
Nu trai in realitate; te va impiedica sa ajungi la maretie. Rev. Randall R. McBride, Jr.
Lucurile marete se fac de obicei cu riscuri foarte mari. Herodotus
Nici un lucru important nu a fost vreodata realizat fara pasiune. G. W. F. Hegel
Nici un lucru important nu a fost realizat vreodata fara entuziasm. Ralph Waldo Emerson
Pretul maretiei este responsabilitatea. Sir Winston Churchill
Sunt cu adevarat mari cei care sunt cu adevarat buni. George Chapman
N-am lasat niciodata scoala sa-mi afecteze educatia. Mark Twain
Educatia este ceea ce supravietuieste dupa ce tot ce a fost invatat a fost uitat. B. F. Skinner
Educatia este abilitatea de a asculta aproape orice lucru fara sa-ti pierzi rabdarea sau increderea in tine. Robert Frost
Educatia nu masoara cat de mult ai memorat sau cat de multe stii. Educatia reprezinta capacitatea de a face diferenta intre lucrurile pe care le stii si cele pe care nu le stii. Anatole France
Ceea ce devenim depinde in mare masura de ce citim dupa ce toti profesorii au terminat cu noi. Cea mai mare universitate este o colectie de carti. Thomas Carlyle
Fericirea depinde de noi. Aristotel (384 BC - 322 BC)
Descoperirea unui nou fel de mancare provoaca unui om mai multa fericire decat descoperirea unei noi stele. Anthelme Brillat-Savarin (1755 - 1826), Physiologie du Gout, 1825
Fericirea unui om nu consta in lipsa dorintelor ci in cunoasterea perfecta a lor. Alfred Lord Tennyson (1809 - 1892)
Sanatatea nu inseamna decat o sanatate buna si o memorie proasta. Albert Schweitzer (1875 - 1965)
Secretul fericirii este sa ii faci pe ceilalti sa creada ca ei sunt cauza fericirii. Al Batt, in National Enquirer
Unii produc fericire oriunde se duc; altii oricand se duc. Oscar Wilde
Cel mai bun mod de a te inveseli este sa incerci sa inveselesti pe altcineva. Mark Twain
Simtul umorului este unul din cele mai bune articole de imbracaminte pe care cineva le poate purta in societate. William Makepeace Thackeray
Nimanui nu-i pasa daca esti trist asa ca ai putea la fel de bine sa fii fericit. Cynthia Nelms
Nu am bani, resurse, sperante. Sunt cel mai fericit om in viata. Henry Miller
Cand o usa a fericirii se inchide, o alta se deschide; dar deseori ne uitam atat de mult la usa inchisa ca nu o mai vedem pe cea care s-a deschis pentru noi. Helen Keller
Fericirea nu e o destinatie. E un mod de a trai. Burton Hills
Constitutia doar da oamenilor dreptul la fericire. Trebuie insa sa o gasesti singur. Ben Franklin
Daca faci ceva nu vei fii intotdeauna fericit; dar nu vei fii niciodata fericit fara sa faci ceva. Benjamin Disraeli
Componentele fundamentale ale fericirii sunt: sa faci ceva, sa iubesti pe cineva si sa speri la ceva. Allan K. Chalmers
Daca nu esti niciodata speriat, stanjenit sau ranit inseamna ca nu risti niciodata. Julia Sorel
Niciodata nu accepta sfatul cuiva care nu a avut problemele tale. Sidney J. Harris
E mai bine sa fii urat pentru ce esti decat sa fii iubit pentru ce nu esti. Andre Gide
Teoria descrie ceea ce putem observa. Albert Einstein
Doar doua lucruri sunt infinite: universul si prostia omeneasca. Si nu sunt sigur in legatura cu primul. Albert Einstein
Cel mai neinteligibil lucru despre lume este ca e inteligibila. Albert Einstein
Incearca nu sa fii un succes, ci sa fii o valoare. Albert Einstein
Nici o problema nu poate fi rezolvata la acelasi nivel de cunostinte la care a fost creata. Albert Einstein
Singura modalitate sigura de a nu gresi este sa nu ai idei noi. Albert Einstein
Sunt doar doua moduri in care poti sa iti traiesti viata: ca si cum nimic nu este un miracol sau ca si cum orice este un miracol. Albert Einstein
Cultura nu este urmare a scolii ci a dorintei de o viata de a o dobandi. Albert Einstein
Orice prost poate stii. Scopul este sa intelegi. Albert Einstein
Sufletele mari au intalnit intotdeauna opozitie din partea mintilor mediocre. Albert Einstein
Dati-mi un muzeu si eu o sa il umplu. Pablo Picasso
Unii pictori transforma soarele intr-o pata galbena, altii transforma o pata galbena in soare. Pablo Picasso
Instruirea mintii este la fel de necesara ca hrana pentru corp. Marcus Tullius Cicero
Ca sa fac o comedie am nevoie doar de un parc, un politist si o fata draguta. Charlie Chaplin
Casa este cea mai mare scoala a virtutilor umane. William Ellery Channing
"Nu merit acest premiu, dar am artrita si nici asta nu meritam." Jack Benny
Fiecare act caritabil este o noua treapta spre rai. Henry Ward Beecher
Orice om sanatos poate rezista fara mancare doua zile - dar nu si fara poezie. Charles Baudelaire
Nevoia este mama inventiei. Anonim
Profesorii iti deschid usa. De intrat trebuie sa intri singur. Proverb chinezesc
Nu judeca fiecare zi dupa recolta avuta ci dupa semintele pe care le-ai plantat. Robert Louis Stephenson
Cel care are incredere in el va castiga increderea celorlalti. Leib Lazarow
Succesul vine de obicei la cei care sunt prea ocupati sa-l caute. Henry David Thoreau
Radacinile educatiei sunt amare, dar fructele sunt dulci. Aristotel
Fii fericit cat traiesti pentru ca mort o sa fii mult timp.. Proverb scotian
Nu supravietuiesc speciile cele mai puternice, nici cele mai inteligente, ci cele mai usor adaptabile. Charles Darwin
In viata exista doua tragedii. Una e sa nu obtii ceea ce doresti. Cealalta e sa obtii. G.B. Shaw
Deseori ma citez. Da sare si piper conversatiei. George Bernard Shaw
Cred in a privi realitatea in ochi si a o refuza. Garrison Keillor
Nu prea am incredere intr-un om intreg la minte. Lyle Alzado
Antonimul: Opozitul cuvantului la care incerci sa te gandesti. Necunoscut
Toate generalizarile sunt periculoase, chiar si aceasta. Alexandre Dumas
Actoria este unul din cele mai mici talente si nu un mod prea distins de castigare a existentei. Pana la urma, Shirley Temple a putut sa joace la 4 ani. Katharine Hepburn
Singura cale de a descoperi limitele posibilului este de a le depasi pana la imposibil. Arthur C. Clarke
Guvernul este prea mare si prea important pentru a fi lasat pe mana politicienilor. Chester Bowles
Toata lumea minte, dar nu conteaza pentru ca nimeni nu asculta. Nick Diamos
Este datatoare de mai multa placere castigarea informatiilor neimportante . Bertrand Russell
Moartea este o treaba foarte mohorata si plictisitoare. Sfatul meu este sa nu aveti nimic de-a face cu ea. W. Somerset Maugham
Doua luni in laborator iti pot salva doua ore in biblioteca. Westheimer's Discovery
Pentru tine eu sunt un ateu; pentru Dumnezeu sunt opozitia loiala. Woody Allen
E mai bine sa stii cateva intrebari decat toate raspunsurile. James Thurber
Haina face pe om. Oamenii dezbracati au putina sau nici un pic de influenta in societate. Mark Twain (1835 - 1910)


''Fericirea este un rezultat partial,nu cel final(anonim)''
PS.Nu ma blamati ca postarea a fost sa de lunga.
arhonte carol - de (anonim) la: 21/05/2004 13:30:11
(la: Existenta Diavolului)
Daca acceptm ideia ca Dumnezeu a creat cu puterile sale nemasurate Totul, si a "suflat" duh in narile creaturilor, investindu-se pe sine insusi in fiecare, trebuie sa acceptam si ideia logica, ca Diavolul este creatia lui Dumnezeu, ce contine in el acea scanteie Divina. Ne place ideia ,nu ne place, o acceptam daca vrem sa intelegem ceeva din adevar. Si consider ca a afirma ca Diavolul este Adversarul lui Dumnezeu, este gresit, intrucat ii negam puterea infinita a lui Dumnezeu , caci stim din textele vechi, ca se lupta cam de 10.000 ani cu aceasta creatura a sa, si se pare ca nu o invinge!
Rezulta de aici ca ideia ca Diavolul este adversar lui Dumnezeu este falsa, rezultata din intelegera eronata a legilor ce au creat si mentin Lumea si cerurile, neintelegere ce s-a produs demult,in vremuri anterioare crestinismului. Vorbesc de crestinism, intrucat doar in aceasta religie apare Diavolul ca Adversar al lui Dumnezeu.
Mai degraba este de admis, ca Diavolul, este creatia lui D.zeu, necesara pentru scopuri ce sunt ignorate voit sau nu, de cei care au fost intemeietori de religii,ori lideri ai acestora, la un moment dat.
Ideia ca nu exista bine fara rau, este veche si clara, ideie de echilibru pentru "prea mult", Budha o numeste "calea de mijloc.
In orice situatie in care aceasta balanta este neechilibrata, aici pe pamant, in universul mare, intervine agentul de judecata, ce aduce justitia. Diavolul! Este clar si stim toti ca Dumnezeu este bun si nu este functia sa aceea de a pedepsi! Dumnezeu este Unu. Si UNU nu actioneaza. Cine actioneaza sunt Doi, Trei, si Patru. Unu intervine doar spre a modula creatia acestor trei elemente, spre un nivel superior.
Si totusi, dumnezeu este in Creaturile sale. Rezulta ca cine pedepseste?
Cu razboaie, molimi, foamete, dezastre naturale? Diavolul? Dumnezeu?
Religia crestina descrie putin inexact, rolul fiecarei persoane din trinitate.
Religia Buhista descrie ceva mai bine, si spune despre cele trei persoane ce alcatuiesc pe UNU : Creatorul, Mentinatorul, Distrugatorul!
In ordine, Brahma, Vsihnu, Shiva.
Rezulta ca acest Shiva este Distrugatorul, Diavolul din religia crestina, care se pare ca are suficient de mare putere ,intrucat este TREI-ul, spre a distruge. Orice! Insa in tratatele hinduse, scrie clar ca acest negativ Shiva, distruge Universul ( Mahapralaya) la sfarsitul timpurilor, si tot el face posibila resorbtia Universului intreg , in totalitate, in UNU. Rezulta ca Shiva este singura persoana din trinitate ce face posibila integrarea constiintelor in Divin la sfarsitul timpurilor,indiferent de gradul de evolutie, iubire, credinta a acestor constiinte.
Ar rezulta asadar ca acesta este Adversarul lui Brahma Doi-ul, cel ce creeaza Universul si nu adversarul lui Unu. Si mi se pare clara teama si ura oamenilor din vremurile vechi,impotriva aceluia care distruge creatia. Insa stim ca daca Unu nu vrea, nimic nu se misca.
De asemena, acest Shiva mai distruge actionand la nivel mental, psihologic in om, ignoranta, prostia, indolenta,rautatea, mania, agresivitatea,etc. Shiva are deci funtie de curatire a pasihicului uman, prin metode radicale, fara mila, care poate aduce asa-zise suferinte. De aici imaginea sa terifianta. Insa doar intr-un psiho/mental clarificat, curatit,se poate oglindi imaginea Divinului. Totului. Caci nu exista din cate stim o alta metoda de a-l Sti pe Dumnezeu, decat ca Ideie Prima, si ca sentiment , iubire.
Sa nu uitam ca religia crestina este veche de doar 2000 ani, si ca in multe din textele sale sacre, sunt preluate rituri, idei, personaje, ce apartin religiilor anterioare crestinismului cu cel putin 5-6000 ani!
Daca la un moment dat religiile vechi au inteles gresit anumite idei fundamentale, este clar ca si crestinismul le-a preluat corespunzator.
Totodata, stim bine, in toate textele marilor personaje care au existat inainte de anul 0.e.n, ca Enoch, Moise, Hermes,textele sacre hinduse, Mahabharata, Upanishadele, Ramayana, textele egiptene, nu fac nici o referire la Diavol ca adversar al lui Dumnezeu, desi descriu cu amanunte evenimente, contacte cu trimisi ,reprezentanti ai cerurilor.
De ce odata cu venirea in existenta lui Issus a intrat in scena si acest personaj, este greu de spus. Stim si acceptam ca Issus, a fost unul dintre cei mai mari invatatori care au existat. Parerea mea este ca anumite texte au fost introduse in Biblie, ulterior, dupa plecarea sa, de cei care au scris despre existenta sa. Este greu de cercetat evenimentele dintre anii 30-300 e.n. Oricum se stie ca mai marii intruniti in Consiliul de la Niceea, au scos anumite texte din Biblie si au adaugat altele.
Referitor la Faust al lui Mann si Goethe, la pactul facut cu Diavolul,la asa-numita vanzare a sufletului sau in schimbul dobandirii de cunoastere si bunuri,( observati tiparul- tentatia sarpelui, Diavolului, reeditata., nimic nou sub soare!)
parerea mea este ca aceasta vanzare a sufletului se refera de fapt la
anularea in psiho/mental a ideii ca Diavolul este adversarul lui Dumnezeu,
si deci la renuntarea nu la iubirea de Divin ,ci renuntarea la ignoranta, si deci la teama fata de asa numitul Diavol, teama, indusa in constiinta sa (si nu numaii a sa) mod exagerat, eronat pentru scopuri greu (sau poate ca usor ) de vazut, de catre marii capi ai bisericii si religiei crestine de la dupa anul 30 e.n, repectiv la Consiliul de la NIceea.
Pactul sau cu Diavolul, inseamna decat intelegere ,clarificare a unor adevaruri fundamentale, de unde accesul lui Faust la cunoastere.
Faust a lucrat pe niste texte lasate de Solomon ( aprox.700 i.e.n) care a lucrat practic la randul sau, obtinand puterea de a controla si manipula orice fel de energie, rea sau buna, Diavoli, demoni sau Ingeri, fara a avea cine stie ce probleme. De ce a putut sa controleze, sa comunice, sa comande acestora ? Intrucat, este stiut ,iar daca nu, este bine sa se cerceteze spre incredintare, ca OMUL este superior multora din asa numitele grupe de ingeri, demoni, din alte sfere de existenta, prin faptul ca poseda
"CHIPUL" lui Dumnezeu, constiinta, fiind apt de creatie, si de impunere a vointei sale in virtutea dreptului sau divin. Reamintiti-va ca niciunde, in nici un text, nu este scris ca vreodata, vreun inger, ori demon a creat ceva.
Solomon a avut o mie de sotii, fiecare din alte tari decat tara sa, toate aducand cu sine ca zestre, zeii religiilor acelor popoare.
Iar Solomon a construit pentru fiecare sotie cate un templu la care aceasta sa depuna ofrande zeilor ei. Si a fost atat de intelept incat sa invete de la fiecare sotie , cate ceva despre zei vechi, obieciuri, rituri, etc. Si pe toate le-a iubit, si a fost mult hulit ,urat de capii religiei sale, intrucat "se inchina zeilor pagani".
"Cheile lui Solomon" este denumirea textului lasat urmasilor.
Faust a cercetat si lucrat pe textul "Demonii din Goetia", un fel de subcapitol la "Cheile".
Interesant este faptul ca una din sotiile sale era din Goetia. La vremea respectiva nu exista o alta zona denumita astfel, decat regiunea daco-getilor!!!! Caci este vorba de Geti si nu Goti, intrucat acest potpor din urma, s-a format tarziu in istorie, se stie. Rezulta ca religia daco-getilor se baza pe astfel de elemente.
La Adamclisi, s-a descoperit un ciob de ceramica vechi de cateva mii de ani (inaintea erei noastre) pe care era inscriptionata o rugaciune a une femei geto-dace catre o mare zeita , aprox.redau "mare zeita, sunt 666, sunt luminoasa, te rog sa iti amintesti de mine la reincarnarea mea".
666? Ei, dar nu acesta este cifra Diavolului?
Si atunci de ce zicea femeia ca este 666? Era diabolica?
Ei bine, 666 nu reprezinta cifra bietului Diavol, nu a reprezentat niciodata asa ceva. Aceasta este cifra totalitatii. A complexitatii si totlaitatii creatiei, cifra ce contine cheia,baza ,intelegerii creatiei si a legilor creatiei. Este interesant de discutat in acest sens cu specialisti in fizica si chimie, ei cunosc foarte bine structura electronului, ce are ca baza exact acest nr., 18, de cercetat si tabolul lui Mendeleelv unde se vede clar ca elementele caramizi ale universului au la baza acest nr. 18.
Deci acest nr. este baza creatiei, si nu numarul Diavolului!
De unde acesta ideie, pe ce s-au bazat, ce argumente au pentru aceasta capii din vechime ai religiei crestine, nu se stie.
Intrucat ideia de nr. al Diavolului 666, deci 18, nu apare in nici o alta religie, veche ori noua, iar ca o precizare, nr.ul 108 apare Hinduisti si Budhisti, reprezentand cifra totala a lumilor create. Nici ele nu dau mai multe explicatii.
Fac o ultima observatie- personajul cu numele cunoscut de Diavol, este cunoscut in toate textele ezoterice majore ale lumii, drept stapanul taramului mortii,gardianul portii, ( nu Iadului- acesata este o alta copilareasca denumire data de crestinism pentru scopuri care scapa intelegerii),locul in care ajung oameni, in calatoria acestora intru integrarea cu Esenta divina. Probabil aflarea acestui fapt a a facut ca Diavolul sa fie urat si temut de oameni, si aratat ca o sperietoare credinciosilor care cu greutate au putut verifica de e asa ori ba.
Se spune ca nu exista contribuite mai mare a unui om la creatie decat nasterea sa intrucat mentine si expansioneaza Universul real cel care conteaza , cel al Cunoasterii prin traire si experimentare, functie rela a Constiintei,
si nu exista o contribuite mai mare la creatie decat moartea sa, intrucat in acest ultim caz, omul contribuie cu insusi ESENTA sa la marea Opera, adugandu-se pe sine creatiei, moduland-o pe un nivel calitativ, ci fiecare trecere, cu fiecare moarte.

Ultimile cuvinte descriu intocmai convingerea mea referitor la locul omului in creatie, iar faptul ca religia crestina a infricosat de-a lungul mileniilor oamenii cu pedepasa vesnica in Iad ( un fals , mare fals, Iisus nu a afirmat asa ceva Niciodata!!!), si a mai incarcat si acest personaj Diavolul cu functii si atributii care n-au nici o legatura cu Planul Divin, este trist. Este foarte trist.
normalitate, abstinenta - de Cassandra la: 08/05/2005 22:50:36
(la: Oamenii devin homosexuali/lesbiene, sau se nasc asa ?)
Comportament normal in general este acela care nu se abate in mod semnificativ de la medie. Ca urmare, anormal este comportamentul care nu urmeaza tendinta generala, media populatiei. Tinind seama de faptul ca in medie comportamentul sexual uman este cel heterosexual, se poate spune ca comportamentul homosexual este “anormal”, se abate de la norma.

Anormal, mai ales cind este vorba de comportamentul sexual, este folosit insa de multe ori cu semnificatia negativa de pervers, bolnav, etc. Este bine stiut ca mult timp in societatea dominata de religiile monoteiste, homosexualitatea a fost considerata (si mai este inca) o boala mintala. Profesionali in domeniul psihiatriei si psihologiei, tratau homosexualitatea ca boala, de multe ori aplicand tratamente pline de cruzime, si ce este mai important in majoritatea cazurilor fara un rezultat stabil in timp. Doar exemplul terapiei de aversiune bazata printre altele pe inducerea reflexului de voma la vederea imaginilor de nuduri masculine (pentru homosexualii masculini), ne da o imagine despre absurditatea metodelor folosite. Aceasta a facut ca in 1973 Asociatia Americana de Psihiatrie sa inceteze sa includa homosexualitatea in lista de patologii mintale, moment in care incepe sa fie considearata o “conditie” nu o “alteratie emotionala”.

Cu toate astea, dezbaterea cu privire la cauzele si felul in care se poate preveni homosexualitatea, continua si in ziua de azi. Discutiile deobicei scot in evidenta complexitatea problemei si existenta a doua puncte principale de vedere – unul care sustine ca homosexualitatea are o baza biologica, altul care sustine rolul social si ambiental in aparitia acestui comportament. Freed de exemplu considera homosexualitatea in aceeasi categorie cu alcoolismul, prostitutia, crima si nebunia. El credea ca lipsa educatiei bazate pe morala crestina este cauza principala a homosexualiatii. Cei care apara atitudinea conservatoare rezista pe pozitia lor si nu accepta ca desi nu s-a descoperit cauza finala a homosexualitatii, rezultatele stiintifice inclina balanta din ce in ce mai mult spre a acorda homosexualtiatii o etiologie multifactoriala cu importanta baza biologica.

In ceea ce priveste atitudinea fata de homosexuali, moralitatea religioasa impune ideea ca homosexualitatea se poate evita, trata sau se poate rezolva prin abstinenta. Totusi aceste pareri nu tin seama de multitudinea de studii relationate cu comportamentul sexual uman, si cu realitatea ca acest comportament e greu de limitat prin norme morale impuse. Sexul este foarte important in viata oamenilor, este motorul vietii, omul are la fel de mult nevoie de afectiune cit de sex. Si desi exista indivizi dezinteresati de sex, abstinenta fiind o alta forma de comportament sexual, multi considera ca sexul este important si greu de eliminat. Sublimarea sexului este cred posibila numai in conditii determinate, si nu este o abilitate generala a speciei umane.

Un alt aspect important este ipocrizia care domina opiniile in legatura cu comportamentul sexual, si care este evidenta in societatile in care conducta sexuala impusa duce la existenta unor nivele ingrijoratoare de abuz sexual de minori. S-a demonstrat ca acolo unde religia impune castitatea premaritala, se practica tehnici sexuale alternative cu scopul de a prezerva virginitatea; si ca abstinenta nu este calea eficienta de a limita propagarea VIH in tarile africane. (Abstinence only programmes do not change sexual behaviour, Texas study shows.Tanne JH.BMJ, feb 2005; Abstinence, abstinence-only, faith-based, and the psychology of stigma. James JS, AIDS Treat News. 2004 Jun)

“The problem is the increasingly unmistakable efforts from a minority of religious conservatives to sabotage and destroy existing AIDS organizations, and replace them with programs intended to control the epidemic almost exclusively by stopping people from having sex. This problem should be addressed before right-wing politicians transfer funding and control of Federal and other AIDS programs from those who have cared for people with AIDS for the last 20 years to those who have not.”

"De la intercultură la monoculturalitate" (sau invers) - de cico la: 10/08/2005 02:31:06
(la: "Academia Cafeavencu")
„De la monocultură la interculturalitate“

Cultura în prilejul privilegiat al timpul nostru, este privilegiul prilejului delirului în trei dimensiuni concentrice: om - cetate – societate, sortit vorbelor bune alocate unui foarte singur om, exponentul indivizilor, iar puterea culturii este punerea în temă a motivelor existenţei şi-n contratemă, interpunerea raţiunilor fiinţării, vremea omului ca receptor, emiţător de judecăţi de valoare şi prejudecăţi de coloratură sceptică fiind factorul intercesor suficient al sintezei, eschivă de la rutina revoltei întârziate a celor două forţe în căutarea zilei de după apocalipsul postmodernului la mijlocul fin al vieţii, afin deliciilor îngustate unghiului vacantei optativităţi, ca ultim suspin al inteligenţei copilului mort din penumbra amintirilor naşterii, încrustat din nimic altceva decât (din)în limita concurenţei cu realitatea în măsura rarităţii clipelor de intimitate cu dialogul interior. Cultura rămâne bogăţia impresiilor infiltrate subminativ imperfecţiunilor, conexe omisiunilor curente şi răpune carenţa demersurilor densităţii depresiilor inerent recurente comisivului dol izvorât din umbra eventualului rol putativ deschis de rostul indubitabil aluziv spre înţelegerea finalităţilor şi decelarea intimităţilor rostirii.
Teama de adevăruri, frica de afirmaţii pe marginea prăpastiei ce separă antipozii incitând privirea spre ceea ce este dincolo de aparenţa abisală a încercărilor, naşte în monocultura societăţii singulare inavuabilul iar în monocultura societaţii plurale inimitabilul când aceasta restrânge diversitatea la imensitatea imanentelor ei surse ca stipendiu, perfuzie pentru un organism plin de endeme inexplicabil insondabile evoluţiei, dar inevitabil sortite eşecului din pricina încercării de asimilare spre resuscitarea reminiscenţelor, prin alocarea de, o manieră superficial – egoistă, a împrumuturilor, într-un manierism care încremeneşte multiplicitatea într-o unicitate a nostalgiilor vis - à - vis de o contestare a tarelor ce se vor împrospătate, implicit întreţiunute din suprapuneri sortite dizolvării dinspre adaptare către cenzurarea prin absorbţie.
Paradox şi antidot la starea sensului indicat de inerţii, consecinţe ale supravieţuirii, inbox şi poliglot destin la desistarea consensului, implicat de invenţii vane, efecte ale unilateralului interpretării, interculturalitatea este apeduct către o mai amplă mişcare în termenii care întrupează o comunitate în care interacţiunile vocilor au temeinicia glasului în pustiu, puseul vaticinar în lumina ecoului vizionar aflându-se ca intenţie de a fi în apropierea aşezământului funeral de unde putem auzi măcar ecoul vocilor dezarticulate ca indezirabile dialecte inevitabile acustici ale porţilor deschise desprinse parcă dintre noi, pentru a ne stimula evaziunea, între noi, prin noi înşine şi unii dinspre alţii către aproapele nostru şi-n implicitul arbitrariului nostru, înspre om ca singură cale către o justă apreciere a valorii unei comunicări deschise oricărei reacţii ipotetice la atracţiile avatarurilor grosolane sau aderenţelor lagunare.
Găsim în imaginarul nestatornic al vremii omului, o altă estetică a geneticii ce până mai ieri era prinsă în ruminaţia fanatului crescendo al culturii, germinativul constituindu-l în concreto doar “babelul fericit” zămislit din dorinţa mutuală izvorâtă gândurilor ca interludii livreşti ale comunicării interculturale.Interculturalitatea îşi găseşte plenitudinea, în pledoaria axei, înţelepciune ca o presupuoziţie a impetuozităţii unui spirit liber în circuitul dialogal frugal şi eliberat de orice inhibiţii ideologice “ergo” de orice extensii expansionist dogmatice, intuiţie ca o predispoziţie la relativa speculaţie a adoraţiei plăpândului ecou al susurului omului şi reflecţia necesară ca o contrastantă constanţă gravitaţională în jurul argumentaţiei todeauna poziţionată într-o linie discontinuă a gândirii colective şi permanent ferment al cugetării omului, dincolo de orice certitudini regăsind cadenţa în confluenţa miturilor spre o înţelegere a forţei de interpretare şi puterii de recuperare a reperului, indiscutabil fortuit ca un precedat condens al existenţei filtrată prin delirul speculaţiei ca finalitate a interogaţiilor riguroase, nimic altceva decât vigoarea vocaţional – estimativă a adevărurilor şi descătuşarea limitativă dinspre aflarea legitimităţii moştenirilor.
Societăţile plurale renasc atât prin coliziunile prilejuite de intermitenţa vocaţionalului insolit al întâlnirilor culturale, latente în retorspectivul lor gripal şi prezentate ca fiind aspectele asperităţii unei discontinuităţi ivite la un anumit moment, precedat de inerţioase tendinţe etniciste şi consecinţa vădit necesară ca scop implicit insinuantă, ca mijloc de relativă descreţire a rigidităţii intuiţiilor istituţional – culturale pronunţat multiple intenţional din nevoia de a găsi în mod ubicuu ca adarenţă solvabilă, ca aspect devolutiv operaţional – amiabilă la permanenţa unităţii întru diversitate în chip de alternativă constant fluidă şi contrastant aluzivă la ignoranţa vâscoasă a gestaţiei, în delimitările aparent armonios evolutive ale periniciozităţii vendetismului unicităţii culturale, excesiv perene şi în aceeaşi măsură ca factor determinant al dialogului. Ce-I drept, însă, este faptul că într-o dialectică fragilă prin prisma pricinilor “întreţinute” de ţeluri al căror suport interior este diform, conglomeratul alcătuit din nimic altceva decât acele cauze ultime ce pot duce la derapaje conflictuale ireconciliabile, în aceeaşi măsură oferă pavajul unor clivaje ideologice cu rol de atenuare a posibilului imprevizibil eruptiv – cu atât mai mult pot fi axul în jurul căruia gravitează interfaţa interferenţelor culturale, indici ai pulsului plusurilor gândirii în chipul decalogului bunelor intenţii – cât şi în virtutea confluenţelor, ca un corolar firesc al motivului fundamental, indicat de temele desprinse de recrudescenţa fenomenului singularităţii, o consecinţă vădit determinantă a ambiguităţii unei ambivalenţe, rezultate din bifurcaţiile animozităţii inerente ritmului static, efectul densităţii elementului interpersonal acceptat ca un detaliu al comunicării amplificate de continuităţi nuanţate permanent şi reluate în chip convergent eterogene în intermitenta lor demarcaţie, dar străbătute de fiorul dialogului ca unică formulă a menţinerii în joncţiunea emergentă valorilc, falselor premise. Este necesară incizia care despică viscerele şi precizia care deretică arterele nenaturale din care la un moment dat pot epidemiza endemic caracterul constant al coeziunilor inerente confesiunilor indirecte ca perspective eruptive ale prezentului pentru că (a) facilita aspectul decizional (care) să dobândească asemănarea conspectului componenţial evoluţiei culturale a societăţilor plurale prin omogenizarea propusă de divesitatea interculturalităţii. Raportul monoculturalitate – inteculturalitate este unul diurn pentru ceea ce remarcăm la vedere şi unul nocturn spre ceea ce asortăm la prevedere în latenţă tocmai pentru a pune în valoare ceea ce este expus dând consistenţă ceea ce este indus fiind necesar utilizarea a ceea ce este unda retrovizoare, dincolo de fecunda improvizatoare atracţie şi implicit înmănunchiate aceste moduri de întrevedere, se întrepătrund, sinergia curcubeului vocaţional fiind consecinţa moştenirii comune. Dacă interculturalitatea presupune un efort de adaptare şi adoptare imparţială totuşi atentă la detaliile care apropie permiţând o dezvoltare imprevizibilă prin caracterul divers al temelor reprezentând astfel o concentricitate a fundamentelor conglomerat, monoculturalitatea implică un acces spontan la ceea ce înseamnă valorile culturale însă fără un studiu dintr-o perspectivă pretext al întâlnirii celorlalte întreţinut de deschiderea intercesivă a comunitarităţii, acestea îşi pierd consistenţa consecvenţiei consensului care le-ar putea oferi certitudinea permanenţei. De la monocultură până la interculturalitate rămâne un singur impas: acela al decorativului în care se zbat din consuetudinea reperelor temporal – temporare sortite lejerităţii unui dialog din afară tranzitând vag spre superficialitatea unui interior al penumbrei, nimic altceva decât o invenţie de tasare a urmelor specifice alunecării în derizoria stare de anonimat deprinsă din seducţia efemerului, portretizând societăţile decimate înspre totalitatea opusului privirii omului şi aliniate dinspre dualitatea cursului uneltirii mişcării din ochii individului.


sursa: http://www.cafeneaua.com/node/view/5185

------------------------------

Daca textul acesta n-a fost scris la misto, atunci eseistul e un geniu! Ca (dupa comentarii) numai el intelege ce-a spus ;)
Pt Paianjenul - de Cassandra la: 29/10/2005 18:04:18
(la: Oamenii nu se trag din maimuta)
"- CRAP.

O doctrina religioasa/filozofica/ideologica/etc. reflecta modul in care un individ/colectiv percepe realitatea (sau unele aspecte ale acesteia) si atita timp cit aceasta doctrina nu aduce nimanui prejudicii de vre-o natura sau alta, nu are de ce sa fie calificata ca violenta.

Si iarasi, daca referindu-ne la un individ, afirmam ca e evreu, tigan, negru, european, asiatic, etc., facem uz de termenii respectivi pur si simplu pt. a identifica grupul etnic caruia apartine acest individ... si nicidecum din lipsa de consideratie fata de individ. (Daca - dintr-un motiv sau altul - altii atribuie si conotatii negative respectivilor termeni, e treaba lor, nu a noastra...)."


Poate e dificil sa lasam la o parte analogiile scatologice cu farmecul lor irezistibil si sa reflexionam mai atent asupra adevarului inchis in citatul din Krishnamurti atita timp cit nu concepem o lume fara etichete. Este si mai greu daca nu consideram citatul in intregime si-l analizam pe bucati, pentru ca-si pierde esenta. Eu l-as mai citi macar odata si i-as acorda inca o sansa tinind cont cel putin de faptul ca autorul acestor cuvinte este considerat unul dintre cei mai mari ginditori ai secolului XX si a luptat toata viata pentru libertatea si independenta in gindirea umana.
In orice caz, noi cei care am trait pe meleaguri straine ar trebui sa intelegem mai bine adevarul acestor cuvinte, care se refera in primul rind la etichetare si prejudecati, pentru ca mi-e greu sa cred ca exista cineva care nu s-a simtit citusi de putin incomod la intrebarea uneori atit de repetata "de unde esti?" intrebare generata de nevoia pe care o simt oamenii in general de a separa in categorii.

Ca sa dau un exemplu, afirmatia mea publica (eronata) ca Paianjenul este tigan, nu-i va produce absolut nici o senzatie de incomoditate si nici pe departe dorinta imperioasa de a instiinta pe cit mai multi asupra erorii, ci ma va corecta cu calm pe mp.

Tot Krishnamurti spunea: "…daca esti crescut, nutrit, conditionat de o anumita religie, privesti viata prin valul de prejudecati al acesteia ceea ce te impiedica sa intelegi complet viata si genereaza confuzie si suferinta…A fi cu adevarat critic nu inseamna a fi in opozitie. Majoritatea am fost obisnuiti sa ne opunem dar nu sa criticam. Cind cineva se opune, aceasta indica faptul ca are un interes personal pe care doreste sa-l apare, dar nu aprofundeaza printr-o analiza critica."

Asa incit revenind la "iubirea aproapelui", stim cu totii din istorie cit rau colateral a generat pe linga binele intentionat. Catalin "ma iubeste" si imi vrea binele, vrea sa descopar si eu calea pe care el a descoperit-o si care dupa parerea lui si a altora ca el este singura cale corecta. Dar o cale mai corecta este aceea de a incerca sa ne eliberam de prejudecati si sa intelegem ca toti sintem marcati de aceeasi teama - frica de moarte. Iar ceea ce numim iubire pentru divinitate, adevarata cale sau adevar, este produsul acestei FRICI. Singura forma de "iubire" de care "aproapele" are nevoie se manifesta prin straduinta de a nu face rau si a exersa in masura posibilitatilor fiecaruia intelegerea si compasiunea- fara etichete sau prejudecati si fara sa ne "opunem" dar cu un profund spirit (auto)critic.



#82750 (raspuns la: #82656) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
greseala incepe acolo unde se termina credinta! - de Daniela Nita la: 10/04/2006 19:49:41
(la: Omul, o greseala?)
Diferentele osatentative dintre omul traditional si omul modern (mai corect ar fi sa spunem dintre stilurile de viata caracteristice lor) sunt in masura se ne ingrijoreze pana in puctul in care ajungem sa construim polemici interminabile si sa nastem dileme perpetue. Aceasta maniera de abordare a problemei (ea exista, e cert!) nu si-a dovedit si nu cred ca-si va dovedi vreodata eficienta. Discutia asta se poarta de foarte multi ani si nu de catre oricine, ci de catre cei investiti cu puterea necesara de a schimba realmente ceva. Si iata, nici un rezultat totusi!

Ce nu inteleg eu este de ce stiinta si credinta sunt plasate pe pozitii opuse. Tendinta de depasire a limitelor, de progres (uneori fortat) de care da dovada omul nu poate izvori dintr-o ambitie meschina. Ea este o caracteristica distinctiva a omului, este ceea ce-l defineste ca fiinta. Un mare psiholog spunea ca omul trebuie sa devina tot ceea ce el poate sa devina - o afirmatie complet logica, care socheaza prin firescul ei. Ori, ideea de devenire implica existenta unui punct terminus, a unui varf, cum spunea cineva mai devreme. Este firesc atunci sa presupunem ca existenta omului nu este nici intamplatoare si nici autodistructiva, ci urmeaza o cale cu o infinitate de posibilitati, care insa converg spre una si aceeasi realitate. Insasi complexitatea acestei existente este o dovada a non-intamplarii.

De-a lungul istoriei omul L-a negat de foarte multe ori pe Dumnezeu, insa de fiecare data, in cicluri aproape egale, s-a intors spre ceea ce-l inalta pe cea mai inalta treapta a evolutiei - spiritualitatea. Timpurile pe care le traim par sa reprezinte apogeul negarii. Se vocifereaza ca ne indreptam spre formarea si consolidarea unei adevarate culturi nihiliste. Se vorbeste tot mai mult despre extinctie, despre un viitor sumbru - apocaliptic, nuclear, nici nu mai conteaza! Pluteste atat de mult negativism in aer, incat negativul in sine pare sa fie anulat: asa se ajunge in situatia in care pentru indepartarea unui rau se foloseste un rau si mai mare! (vezi exemplul bombei atomice).
Eu cred cu tarie ca negarea nu poate deveni a doua natura a omului. La un moment dat roata timpului se va intoarce si ciclul se va relua, iar omul va iesi, ca de fiecare data, mai intelept si mai capabil de a se conecta, de a comunica cu dimensiunile sale mai inalte. O astfel de schimbare nu se poate produce insa la nivel individual-rational. Istoria omenirii este istoria fiecarui om in parte si a toturor in acelasi timp! Indiferent cat de suficienti ne-am parea noua insine, indiferent cat de departe ne va duce valul descoperilor stiintifice si cat de pregnant va fi sentimnetul puterii astfle obtinut, faptul ca ne supunem unor legi imuabile este si va ramane o certitudine care nu-si gaseste contraargumente nici in stiinta, nici in religie. Iar ceea ce este cu adevrat imbucurator (dar, dintr-un motiv sau altul este trecut cu veredea) este ca in tot acest context, omul are libertatea de a se manifesta cum, cat si oriunde doreste, libertatea de a se indrepta spre propriul ideal.
carapiscum - de latu la: 29/09/2006 11:54:20
(la: D’ALE BĂRBAŢILOR)
in timp ce incerc sa raman idealist si curat in aspiratiile mele, incerc sa devin si realist.
Definitia navetistului intre doua lumi care nu se intersecteaza? Sau descoperirea compromisului, ca fiind aparent singura cale de mijloc pentru a impaca si capra si varza, adica a avea parte de o existenta unde atat sabloanele cat si visele pot face casa buna?

sigur ca fiecare dintre noi proiectam imagini-sablon celor din jurul nostru,...
Nu cumva fiecare dintre noi incearca sa-i categoriseasca pe cei din jur conform propriilor imagini-sablon ? (Nu stiu daca asta ai vrut sa zici, ca se poate intelege si invers).
Defectul in gandirea unora tocmai in imaginile-sablon consta, avand in vedere ca ele - sabloanele - corespund unui anumit moment al vietii. Trecerea timpului implica acumularea de experienta de viata ceea ce aduce noi puncte de vedere, care schimba sabloanele facandu-le pe cele initiale obsolete, depasite. A alege pe cineva dupa asemenea criterii, duce la imbogatirea pe parcurs a unei liste ca cea pe care ai publicat-o, precum si la perfectionarea sablonului cautat, ceea ce duce la constatarea ca modelul precedent s-a perimat..
Concret, lista ar fi fost - ca sa revenim - mai scurta la inceputul cautarilor tale decat e acum. Sansele de a gasi pe cineva ar fi fost mai mari atunci decat acum, ca si usurinta de adaptare, pentru ca telul ar fi fost comuniunea - si nu analiza - metoda ar fi fost activa (a cuceri) si nu pasiva (a fi satisfacut de rezultatele analizei).
Cine isi concentreaza eforturile asupra revizuirii sabloanelor, se concentreaza practic pe revizuirea metodelor analitice si risca sa ajunga filozof intru criterii, cu o viata a simtirilor atrofiata. In ochii mei, pretul e imens.

poti crede ce vrei, poti sa ma studiezi cat vrei, poti sa ma dai ca exemplu negativ, e treaba ta. treaba mea e sa invat ceva din toate. si asta incerc.
Nimic din ce am scris, nu justifica aceasta fraza.
Deduc, ca este o fraza generala tipizata. Ea exista in mai multe variante, corespunzand varstei celui care se foloseste de ea si se potriveste in orice discutie menita sa stabileasca "a cui e mai lunga". Ma dezamagesti.

cine si de ce face compromisuri? femeia care nu corespunde punctelor sau barbatul care, la fel, nu corespunde? preferabil amandoi, nu-i asa?
Nu-i asa.
Preferabila este o cantitate cat mai mica de compromisuri pe cm patrat de relatie. Unii au norocul sa gaseasca un partener potrivit si altii nu. In orice caz, un inceput de relatie bazat pe cantarirea sanselor de "a sadi in ea ceea ce am vrea sa aiba" este - deja inainte de a incepe - sortit a sfarsi cu intocmirea de liste, in fond tot sabloane, doar cu alt layout. De ce? Pentru ca "a sadi in ea" exclude "a creste in noi".

referitor la bucuria manifestata sincer si deschis fata de "intrarea mea pe scena"
Ok, vina mea. Explicatie: Intrarea pe scena nu e totuna cu urcarea pe scena.
In ce priveste activitatea ta longeviva, nu mi-a scapat. Mesaje semnate "enigmescu" - sau cu referire la "el" - am mai citit. Am avut senzatia ca ai facut o pauza si pe fondul acestei senzatii am scris propozitia.

eu cred ca ai devenit pasionat de studierea fenomenelor umane si-ai uitat de studierea problemelor in sine.
Ciudat: E a doua oara in mesajul asta, cand am senzatia ca vorbele-ti vin din subconstient, reflectand incercarea de a ma incadra intr-un sablon, folosindu-te de metoda extrapolarii. Cu siguranta ma insel.
Nu studiez fenomenele umane ci le caut motivatia, in cazul in care ma intereseaza.
Sper ca nu trebuie sa explic diferenta punctelor de pornire dintre a studia si a cauta o motivatie.

crede-ma ca daca vreodata o sa am ocazia sa stau de vorba cu tine fata catre fata ai sa intelegi in sfarsit ca usa folosita de mine duce undeva anume,...
Pentru a ma convinge ca orice usa duce undeva anume, nu trebuie sa te folosesti de parabole cum ar fi de exemplu posibilitatea ca ne-am putea intalni vreodata.
Utopia consta in dorinta de a controla unde anume duce usa.
Cat despre pretentia de a sti unde duc usile altora, ea se situeaza undeva la granita dintre aroganta si plinatate de sine.

putem sa ne contrazicem cat vrei, putem sa ne dam in petec pe la toate colturile cafenelei,...
Fii linistit, n-am sa te urmez pe un asemenea drum. Pana la mesajul acesta, n-as fi crezut nici ca tu ai face-o.

dar sa stii ca la discutia despre religie pur si simplu nu ai cu ce sa ma rusinezi...
Asta de fapt e o a doua idee in aceeasi fraza. O pun pe seama inversunarii care te-a facut sa-mi raspunzi cu un intreg pasaj la o incheiere de doua randuri.
Si in acest punct pot sa te linistesc: Odata pentru ca nu urmaresc sa rusinez pe cineva (Tu?). Pe de alta parte, in ce priveste religia nu sunt destul de interesat pentru o discutie, la oricare nivel ar fi ea.

eu am experimentat si m-am informat inainte de-a vorbi despre lucrurile astea.
Nu stiu exact ce te face atat de convins ca eu nu as fi facut la fel, de vreme ce n-am schimbat inca nici un mesaj pe aceasta tema, dar repet: Nu sunt interesat de discutii religioase.

hai numa' bine si rau la nime'.
Cand o fi mai rau, asa sa ne fie.
__________________
Things to do today: 1) Get up; 2) Survive; 3) Go back to bed.
#148575 (raspuns la: #148540) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
piliutza - de cattallin2002 la: 29/02/2008 21:11:01
(la: Problema răului)
Paradoxul acesta a mai fost scris la o conferinta, cam acum o luna.
Am raspuns atunci, http://www.cafeneaua.com/comments/new/16070/277354
Vad ca scoti mai multe conferinte pe zi, probabil nu mai ai timp sa citesti comentariile din urma. Asa ca o sa scriu aici cate ceva legat de conferintele tale de pana acum.
Presupun ca tu cunosti foarte exact teoria evolutionista, sa ma corectezi daca e ceva gresit din ce stiu eu. :)
Ideea evolutiei a aparut prima data la sumerieni, in Mesopotamia, in poemul "Enuma Elish". Se spunea ca viata a aparut spontan in apa, iar animalele au evoluat din una in alta.
In Grecia antica apare un curent filosofic numit materialism, care accepta doar existenta materiei. Acestia au dezvoltat mitul sumerian, presupunand ca viata a aparut spontan, iar animalele si plantele s-au metamorfozat.
Filosofii secolului al 18-lea au redescoperit materialismul grec si, implicit, teoria evolutiei. Apar teorii care dezvolta subiectul, inclusiv bunicul lui Darwin publica o carte legata de aceasta teorie.
Darwin sintetizeaza aceste teorii si isi incheie cartea sperand ca stiinta sa confirme teoria sa. Spune si ca daca nu se descopera fosile intermediare teoria sa ramane doar o teorie.
Pana in ziua de azi nu s-au descoperit fosile intermediare (doar o singura pasare preistorica se presupune ca ar fi ceva intermediar).
Fosile intermediare insemnand ramasitele unei specii pe cale de transformare in alta specie.
De aceea unii oameni de stiinta au lansat o noua ipoteza, ca transformarea s-a produs intr-un interval scurt de timp, chiar de la o generatie la alta, de aceea neramanand fosile intermediare. Aceasta e o ipoteza, parere, neputand fi cercetabila cu mijloace stiintifice.
A doua problema aparuta, odata cu dezvoltarea geneticii, a fost faptul ca s-a constatat ca genomul nu permite variatii decat in cadrul speciilor. Fiecare specie de plante sau animale contine soiuri sau varietati. La oameni sunt rasele. Exista recombinari genetice (dau culoarea ocilor, a parului, etc.) si mutatii genetice. In cadrul teoriei evolutioniste s-a presupus ca au avut loc mutatii. Mutatiile sunt de fapt accidente, cu consecinte negative, provocand indepartari de la informatia (genofondul) speciei. Dar aici a aparut problema: orice mutatie se produce tot in limitele impuse de genomul respectiv.
De exemplu, vitelul cu 5 picioare e tot vitel, doar ca are un picior in plus. Chiar si experientele de laborator au evidentiat aceasta limitare.
Asadar, la toate speciile de azi e imposibila evolutia in alte specii, orice interventie s-ar face asupra unui genom. S-au lansat alte ipoteze, pareri, ca in trecut lucrurile poate staeua altfel, dar raman si acestea la stadiul de ipoteze, neputand fi cercetate sau corelate stiintific.
In concluzie, teoria ramane doar o suma de ipoteze, pareri, despre ce s-a intamplat poate in trecut, fara a putea fi cercetate azi. Deci fara baza stiintifica. Este pastrata pentru ca nu exista o alta teorie materialista care sa explice formarea speciilor.
Lumineaza-ma daca am gresit cu ceva, dar nu intr-o noua conferinta, se pot scrie si comentarii la conferinte. :)



lupta/iubire - de cafeol la: 13/02/2010 18:25:36
(la: Sa lupti pentru iubire. Pana cand?)
Iubirea e singurul lucru de pe lumea asta prin care e posibil sa trecem dincolo. Chiar si iubirea imposibila. Sa iubesti deja e mare lucru, e o realizare. Sa fii iubit e destin. Lupta intervine acolo unde circumstantele obiective sunt impotriva iubirii. Circumstante obiective inseamna lumi diferite, constructul despre partener pe care unul din parteneri il poate avea, sau chiar ambii, limite s.a.m.d. Si, de cele mai multe ori, indragostirea, care e inceputul iubirii, se produce exact in conditii de circumstante obiective potrivnice. Diferitul ne seduce de fiecare data. Asta ne imbogateste. Lucrurile pe care le putem face si singuri ne confirma inca o data cine suntem. Insa ce surpriza atunci cand descoperi despre tine lucruri pe care nu le stiai..? Cand iubesti, iubesti totul in jur. Nu-ti mai e teama. El sau ea va fi acolo, asta stii sigur. Si, cum circumstantele obiective se schimba tot timpul, instinctul tau de luptator trebuie sa fie treaz si sa intervina la momentul oportun. Lupti sa protejezi, dupa ce ai luptat sa indepartezi piedicile. Sa protejezi acel lucru care te-a dus in alta parte. Acolo unde ti-e bine, pur si simplu, unde se reface cercul.

Eu asta cred.
#525104 (raspuns la: #295657) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Marea Minciuna - de SB_one la: 14/12/2003 07:04:41
(la: Irak)
Iata un articol mai lung...dar merita citit

Marea minciuna
din spatele atentatelor asupra americii


Mass-media a spus poporului american o Mare Minciuna despre atacul de la 11 septembrie. A mintit intentionat in legatura cu motivele pentru care el a avut loc, pentru a acoperi adevaratele semnificatii ale atacului. Neintelegerea motivelor reale pentru care am fost atacati va costa America pierderea altor vieti omenesti, a prosperitatii si, in cele din urma, ar putea sa ne coste insesi libertatile noastre.
Intrebarea cea mai importanta pe care trebuie sa ne-o punem acum in legatura cu atacul terorist este: de ce? Este important sa stim cine a facut-o, dar si mai important e sa aflam de ce a facut-o. De ce s-a ajuns in situatia ca atatea milioane de oameni din intreaga lume sa urasca atat de mult America? De ce creste numarul celor dispusi sa-si sacrifice vietile ca sa ne loveasca? Chiar daca-i vanam si ucidem pe toti cei raspunzatori fie si indirect de teroarea din septembrie, daca nu gasim cai de a reduce ura mondiala crescanda la adresa noastra, vor aparea alti kamikaze care sa le ia locul. America se va scufunda intr-un tot mai intens ciclu al violentei si al fricii.
In cuvantarea lui de ramas-bun, George Washington ne-a prevenit sa nu ne amestecam in treburile strainatatii. Si eu, la randu-mi, am avertizat ca, daca America varsa sange peste hotare, in cele din urma se va varsa sange si in tara noastra. Nu gasesc nici o satisfactie in faptul ca am avut dreptate. Confirmarea prevestirii mele nu-mi alunga durerea pentru aceasta uriasa pierdere de vieti ale americanilor.
Ragazul introspectiei

Noi, americanii, avem tot dreptul sa fim revoltati impotriva teroristilor. Dar trebuie sa ne distantam de revolta cu un pas, caci atunci cand in viata unei persoane, sau chiar a unei natiuni, se intampla un lucru ingrozitor, este necesar un ragaz de gandire. Trebuie sa avem curajul de a ne intreba oare ce am facut ca sa devenim vulnerabili in fata unor atacuri de o asemenea atrocitate. Iar gandirea de acest gen presupune, uneori, curaj.
Lumea functioneaza dupa un principiu simplu: acela al cauzei si al efectului. In situatia de fata, trebuie sa examinam posibilele cauze ale motivatiei acelor oameni de a lovi America.
Astfel, putem constata ca orice natiune care bombardeaza o alta isi creeaza in mod firesc milioane de dusmani furiosi. In ultimii ani, America a facut acest lucru in repetate randuri. Ne-am implicat de o parte sau de alta in conflicte straine, am oferit arme si asistenta militara, ba chiar am si bombardat alte natiuni. Actiunile noastre au cauzat pierderea a mii si mii de vieti omenesti, printre care si mii de civili. Multe dintre natiunile pe care le-am bombardat n-au facut niciodata rau unui singur american, nici nu au actionat in vreun fel impotriva intereselor Statelor Unite.
De exemplu, acum dam partial vina pe Afghanistan pentru ceea ce s-a intamplat in 11 septembrie. Ne e foarte comod sa uitam ca am bombardat Afganistanul (ucigand multi civili nevinovati) in urma cu trei ani, cand am incercat sa-l omoram pe Osama Bin Laden. Ori, Afganistanul este condus de aceiasi oameni pe care in trecut i-am ajutat impotriva sovieticilor. Pe-atunci, am sprijinit efectiv activitatile teroriste ale lui Osama Bin Laden si ale colaboratorilor acestuia contra sovieticilor. Mai tarziu, cand Osama Bin Laden s-a intors impotriva noastra, am incercat sa-l ucidem, bombardand Afganistanul.
Am vazut reactia americanilor fata de atacul asupra World Trade Center. Care ar fi reactia americanilor fata de orice natiune care ar trage cu rachete de croaziera si ar arunca mii de bombe asupra Americii? Dupa ce Clinton a bombardat Afganistanul, talibanii au jurat razbunare impotriva Americii. Atacul de la 11 septembrie poate reprezenta aceasta razbunare.
Am bombardat Irakul dupa ce invadase Kuweitul, in conditiile in care l-am sprijinit cu bani si arme pe Saddam Hussein cand era in razboi cu Iranul. In acelasi timp, am continuat sa ajutam financiar si militar Israelul, chiar si dupa ce acesta a invadat Libanul, ucigand zeci de mii de civili libanezi. Am sustinut statul sionist cu toate ca acesta tortureaza mii de detinuti politici in inchisorile sale. Sprijinul american a ajutat efectiv Israelul sa se auto-purifice etnic de sapte sute de mii de palestinieni.
Bush afirma ca trebuie sa-i doboram pe teroristi oriunde s-ar afla, in lumea intreaga, dar a baut ceai la aceeasi masa cu primul ministru al Israelului, Ariel Sharon, unul dintre cei mai brutali si mai sangerosi teroristi ai lumii. Sharon a comis un numar de crime contra umanitatii, printre care si masacrarea a doua mii de barbati, femei si copii in lagarele de refugiati de la Sabra si Shatila, in Liban. Domnul Bush nu l-a doborat pe domnul Sharon, ci i-a strans mana.
America le-a furnizat arme si bombe separatistilor musulmani din Kosovo, impotriva crestinilor iugoslavi. Dupa aceea am bombardat orasele iugoslave pline de civili, cand tara lor a incercat sa reprime pe cale militara revolta pe care noi o incurajaseram.
Va rog sa intelegeti: nu cred ca aceste acte de razboi ale Americii au reprezentat vointa poporului american. Dimpotriva, marea majoritate a americanilor, cel putin pana la 11 septembrie, s-au opus aproape tuturor implicarilor americane in razboaie din strainatate. De exemplu, o majoritate covarsitoare a populatiei americane s-a impotrivit ultimei interventii militare din Iugoslavia. Dar America este tinuta in chingi de liota Noii Ordini Mondiale, care o foloseste pentru a-si pune in aplicare politica de hegemonie globala.

Moartea a cinci sute de mii de copii
Cred ca majoritatea americanilor ar fi coplesiti daca ar cunoaste masura deplina a suferintelor cauzate de politica externa a Americii. De exemplu, cei mai multi americani nu stiu nimic despre efectele embargoului nostru asupra alimentelor si medicamentelor pentru Irak care a cauzat moartea a cel putin o jumatate de milion de copii. Asa e, repet: suntem direct responsabili de moartea a cinci sute de mii de copii! Unii dintre dumneavoastra s-ar putea sa nu credeti. Ei bine, iata un extras dintr-o intrevedere intre Leslie Stahl, de la CBS si Madeline Albright, pe vremea cand aceasta din urma era Secretar de Stat al SUA. Segmentul se intitula "Pedepsirea lui Saddam", iar Stahl intreba daca moartea a cinci sute de mii de copii era un pret onorabil pentru a pedepsi un singur om.
Leslie Stahl, vorbind despre sanctiunile SUA impotriva Irakului: "Am auzit ca au murit o jumatate de milion de copii. Mai multi chiar decat cei morti la Hiroshima. Si...ma intreb: oare merita pretul?"
Madeleine Albright: "Este o alegere foarte grea, insa da, credem ca merita acest pret."
Ce parere aveti despre o persoana dispusa sa cauzeze moartea a cinci sute de mii de copii pentru a pedepsi un singur om?
Cum de nu putem intelege de ce atat de multi oameni urasc Statele Unite, cand propriul nostru Secretar de Stat spune ca asasinarea a cinci sute de mii de copii, citez, "merita"?
Marea Minciuni din 11 septembrie
In mod ciudat, in mass-media s-a discutat foarte putin despre motivele pentru care a avut loc atacul. Oamenii politici si personalitatile mediatice ne-au oferit explicatii complet ina-decvate asupra motivului pentru care doua duzini de tineri s-au dat prada mortii de buna-voie, pentru a ne lovi. Mai mult, ne-au spus o serie de minciuni absurde, pentru a-i impiedica pe americani sa inteleaga adevaratul motiv al atacatorilor.
Ni s-a spus ca atacatorii nu erau decat niste nebuni lasi care au comis, citez, un "atac neprovocat". Mijloacele de informare si purtatorii de cuvant ai guvernului ne-au asigurat in repetate randuri ca aceste atacuri "nu au avut nici o legatura cu sprijinul acordat de America Israelului". Opinia oficiala, asa cum a exprimat-o Presedintele in fata Congresului SUA, este aceea ca teroristii ne-au atacat pentru ca urasc libertatea noastra! Iata un extras din cuvantarea presedintelui Bush in Congres: Americanii intreaba: "De ce ne urasc?" Urasc ceea ce vad chiar aici, in aceasta camera: un guvern ales democratic. Liderii lor sunt auto-numiti. Urasc libertatile noastre (...).
Nu doresc sa fiu nerespectuos, insa aceasta argumentare este atat de ridicola, incat nici chiar acest Presedinte, contestat intelectual, nu poate sa creada cu adevarat asa ceva! Chiar crede Bush ca o banda de tineri si-ar abandona familiile si caminele si s-ar autoincinera intr-un imens glob de flacari, numai fiindca ne urasc democratia? Tot inainte, domnule Presedinte! Data viitoare, vom auzi ca niste kamikaze islamici s-au prabusit cu avioanele in Islanda, invidiosi pe sistemul lor democratic!
Domnul Bush cere Americii sa sustina un razboi masiv in urmatorii zece ani. Ni se cere sa sprijinim un conflict enorm, ale carui costuri imense vor aduce America la faliment, provocand pierderea unui mare numar de vieti americane. Inainte de a putea lua o decizie atat de cruciala, meritam sa stim tot adevarul cu privire la acest eveniment catastrofic. Ori, domnul Bush nu ne-a spus adevarul; el n-a facut decat sa repete Marea Minciuna avansata de mass-media americana. Afirmatia ca aceste acte s-au nascut din ura la adresa libertatii noastre este o minciuna calculata pentru a ne abate gandul dinspre asocierea dezastrului din 11 septembrie cu sprijinul acordat de noi Israelului.
Caci, trebuie sa intelegeti, a asocia atacul cu politica noastra pro-israelita ar afecta negativ relatiile cu statul Israel si cu lobby-ul evreiesc. Ultimul lucru pe care-l doresc ei este ca poporul american sa-si dea seama ca sprijinul neconditionat pe care l-am acordat si il acordam Israelului a dus in mod direct la acest dezastru.
Daca poporul american intelege clar acest lucru, oamenii ar putea incepe sa puna o intrebare similara cu aceea formulata de Leslie Stahl: "Oare sprijinul nostru pentru Israel chiar merita?"
Pentru a-i impiedica pe oameni sa puna aceasta intrebare evidenta, mass-media a scornit Marea Minciuna ca teroristii de la 11 septembrie nu erau decat niste nebuni lasi care ne urau libertatea si democratia!
Adeviratul motiv al atacului
Pana si data aleasa de teroristi pentru acest atac arata adevaratele lor motivatii. Data de 11 septembrie 1922 reprezinta prima masura concreta luata spre a implementa Declaratia Balfour si infiintarea statului Israel.
De ce a ascuns mass-media poporului american acest amanunt esential? Raspunsul e simplu: pentru ca mijloacele de informare americane sunt complet dominate de evrei! Multi americani banuiesc ca evreii detin o influenta disproportionata in presa, dar actuala lor putere este incomparabil mai mare decat isi ima-gineaza majoritatea oamenilor. Daca doriti dovezi atestate documentar despre enorma lor putere mediatica, vizitati pagina mea de web, www.davidduke.com, si cititi capitolul "Who Runs the Media" din cartea "My Awakening" (in editia romaneasca - David Duke, "Trezirea la realitate", Editura Samizdat, Bucuresti, 2001(n.red.).
La fel cum evreii adepti ai suprematiei Israelului domina mass-media, Congresul si Presedintele sunt si ei influentati de lobby-ul israelian. Oricare american s-ar infuria sa afle ca cel mai puternic lobby din Congres este in serviciul unei natiuni straine. Si totusi, imensa putere a lobby-ului evreiesc este o realitate dovedita si nimeni din Capitol Hill n-ar indrazni sa sfideze acest lobby atotputernic. Chiar si unul dintre cei mai puternici senatori din istoria americana, William Fulbright, a afirmat fara menajamente, in emisiunea "Face the Nation" - "In fata natiunii" (n.tr.) de la CBS, ca "Israelul controleaza Senatul SUA".
Recent, in data de 3 octombrie, un post de radio ebraic din Israel, Kol Yisrael, a transmis ca in timpul unei discutii contradictorii, cu ocazia unei intruniri a cabinetului israelian, Shimon Peres l-a avertizat pe primul ministru Ariel Sharon ca, daca nu accepta cererile americanilor pentru un acord de incetare a focului cu palestinienii, ar putea face America sa se intoarca impotriva Israelului. Intr-un acces de furie, Sharon i-a raspuns lui Peres: "Ori de cate ori facem cate ceva, imi spui ca America va face cutare si cutare (...). Vreau sa-ti spun foarte clar un lucru: nu-ti mai face griji cu presiunile americane asupra Israelului. Noi, poporul evreu, controlam America, iar americanii o stiu".
Magnatii presei si politicienii vanduti Israelului cunosc adevaratele motive care stau la baza acestor acte teroriste. Au citit interviurile lui Osama Bin Laden. Si el, si aproape toti ceilalti adversari islamici ai Americii, au pus sprijinul american pentru Israel in fruntea celor zece motive de a uri America. Bin Laden si milioane de oameni din lumea musulmana acuza atacurile contra Libanului, Libiei, Iranului, Afganistanului si Sudanului ca reprezentand un rezultat direct al controlului exercitat de Israel asupra Americii.
Acesti oameni subliniaza ca numeroasele masacrari ale palestinienilor de catre israelieni, torturarea continua a miilor de prizonieri, folosirea asasinarii adversarilor politici, bombardarea lagarelor de refugiati si razboaiele costisitoare lansate de Israel impotriva vecinilor sai arabi, toate aceste crime ale israelienilor, sunt complet dependente de ajutorul american neconditionat. De asemenea, ei considera moartea celor cinci sute de mii de copii irakieni, asa cum a recunoscut-o fostul nostru Secretar de Stat (de origine evreiasca), un rezultat direct al controlului exercitat de evrei asupra Americii.
Cetatenii americani, aflati sub bombardamentul unor mijloace de informare subiective, pot sa nu constientizeze controlul evreiesc asupra politicii externe a Statelor Unite, dar palestinienii si aliatii lor, ca Bin Laden, il inteleg cu totii - si, din acest motiv, ne urasc.
De fapt, aceeasi mass-media care propaga Marea Minciuna conform careia motivatia teroristilor ar fi "ura contra libertatii" este in mod clar constienta de adevaratele motivatii ale lui Bin Laden. Pot dovedi cu usurinta adevarata motivatie a lui Bin Laden si mai pot dovedi ca mass-media a stiut tot timpul adevarul. Astfel, in luna mai a anului 1998, Bin Laden a fost intervievat de reporterul John Miller, de la ABC. In acest interviu, Bin Laden vorbeste despre motivul pentru care cauta sa atace America. Il puteti gasi pe website-urile ABC sau PBS. Iata cateva citate textuale din declaratiile lui Bin Laden:
"De peste o jumatate de secol, musulmanii din Palestina sunt macelariti, asaltati si jefuiti de proprietatile si onoarea lor. Casele lor au fost spulberate, culturile le-au fost distruse..."
"Acesta este mesajul meu pentru poporul american: sa caute un guvern serios, care sa se ocupe de propriile lui interese si sa nu atace tarile altor popoare sau onoarea acestora. Iar ziaristilor americani le spun sa nu intrebe de ce am facut-o, ci sa se intrebe ce a facut guvernul lor pentru a ne sili sa ne aparam (...)."
"Prin urmare, le spunem americanilor, ca popor, si le spunem mamelor de soldati si mamelor americane in general ca, daca pretuiesc vietile lor si pe ale copiilor lor, sa-si gaseasca un guvern patriotic, care va sluji interesele lor, nu pe ale evreilor (...)".
"Le spun ca s-au pus la discretia unui guvern neloial, iar acest lucru se vede cel mai limpede in administratia lui Clinton (...). Consideram ca aceasta administratie reprezinta Israelul in interiorul Americii. Observati unele institutii decisive, ca Secretariatul de Stat, Secretariatul Apararii si C.I.A., si veti constata ca sunt dominate de evrei. Ei se folosesc de America, spre a-si pune in aplicare planurile pentru intreaga lume (...)."
Nici in acest interviu, si nici cu vreo alta ocazie in viata lui, Bin Laden nu a scos o vorba despre opozitia fata de principiile democratice. Asadar, acum stim adevarata motivatie a lui Bin Laden. Nu ne-a atacat fiindca "uraste democratia", ci pentru ca, dupa parerea lui, Israelul controleaza America si se foloseste de ea ca sa-i atace pe musulmani. Daca reiese ca Bin Laden este autorul actelor tero-riste, faptele lui sunt de neiertat. Din partea mea, merita sa fie starpit fara mila pentru ca a ucis atat de multi americani. De ce a trebuit insa ca mass-media si guvernul sa inventeze aceasta minciuna enorma si absurda despre motivul pentru care am fost atacati in 11 septembrie?
Marea Minciuna, desigur, este menita sa ascunda un adevar evident. Ea are scopul de a-i impiedica pe americani sa asocieze atacul cu poli-tica noastra israeliana. Fiindca, in caz ca s-ar intampla acest lucru, oamenii ar putea incepe sa se intrebe daca e cu adevarat in interesul nostru sa le dam israelienilor miliarde si miliarde de dolari.

Prin urmare, amarul adevar este acela ca am suferit teroarea din 11 septembrie din cauza sprijinului pe care l-am acordat politicii criminale a Israelului. Ne-am lasat tara sa fie controlata de un lobby strain, care a actionat impotriva intereselor poporului american.
Israelul a dovedit in repetate randuri ca nu ne este cu adevarat prieten. A desfasurat activitati teroriste sub acoperire impotriva Americii, cum ar fi afacerea Lavon, din Egipt. A atacat cu deliberare nava U.S.S. "Liberty" cu torpiloare si avioane fara insemne, cauzand moartea a o suta saptezeci si patru de marinari americani, intr-o incercare de a arunca vina pe Egipt si a atrage sprijinul american, in timpul razboiului din 1967. Ne-a spionat si ne-a furat cele mai importante secrete, ca in afacerea Jonathan Pollard. A vandut comunistilor chinezi tehnologii americane secrete. A indus America in eroare spre a o determina sa bombardeze alte natiuni, ca in atacul din 1986 asupra Libiei. Si as putea continua la nesfarsit cu lista tradarilor israeliene la adresa Americii.
Iar acum, sub conducerea lobby-ului israelian si a mijloacelor de informare controlate de evrei, sionistii pregatesc America pentru a le administra o lovitura masiva tuturor dusmanilor de moarte ai Israelului, intr-un razboi global. Se discuta deja nu numai despre bombardarea, ci despre invadarea si ocuparea unor tari intregi, ca Libia, Iranul, Siria, Irakul si Afganistanul. Asa ceva ar provoca un imens val de ura si razbunare impotriva Americii, pe tot globul. Costurile unui asemenea razboi s-ar transpune in nenumarate miliarde de dolari din partea poporului american si, foarte posibil, moartea a mii de americani. In sfarsit, un asemenea razboi nu ar pune capat terorismului, ci n-ar face decat sa provoace si mai multe acte de terorism contra noastra.
Adevaratii atacatori ai libertatii
Primul pret foarte scump al acestui nou razboi a fost deja platit: un atac direct asupra drepturilor constitutionale ale americanilor.
Liderii mediatici si guvernamentali ai Americii ne spun acum ca trebuie sa luptam pentru a apara libertatea. Dar, daca nu le e cu suparare, cum intentioneaza ei sa lupte pentru libertate? Planuiesc cumva s-o faca inlaturand libertatile poporului ame-rican? Ni se spune sa nu ne facem griji, ca nu va fi decat o masura temporara. Si totusi, s-a intamplat vreodata ca un guvern, dupa ce i-a luat poporului drepturile, sa i le inapoieze de buna-voie? Odata ce un guvern retrage drepturile civile, a astepta sa le restituie e totuna cu a-i pretinde unui caine sa miaune!
Frati americani, va rog, deschideti ochii! Prima masura a lui Bush, dupa 11 septembrie, a fost aceea de a finanta cel mai mare aparat de politie secreta din istoria lumii! Daca v-ati intrebat vreodata cum arata un stat politienesc, faceti bine si uitati-va repede, caci vine drept spre voi ca o locomotiva scapata de sub control!
Si care sunt sansele ca terorismul sa se reduca, dupa ce, in razboiul contra terorismului, vom cheltui miliarde fara numar si vom sacrifica nenumarate vieti americane si straine?
Un razboi care nu ne va apara
Mijloacele de informare evreiesti imprastie neobosite ura. Emisiunile de actualitati nu mai relateaza despre multe stiri vrednice de atentie, din America si de peste hotare, ci s-au transformat intr-un neintrerupt spot publicitar pentru un razboi sangeros, masiv si prelungit.
Aceasta propaganda a si inceput sa-si faca efectul. Cand canalele de televiziune CBS si CNN au efectuat sondaje de opinie in randurile populatiei americane, intreband daca ar fi cazul sa-i atacam pe cei suspectati de a fi dusmanii Americii, chiar si cu, citez, "pretul a mii de vieti ale unor oameni nevinovati", aproape sapte-zeci la suta din cei intervievati au raspuns afirmativ.
Ma doare inima cand ma gandesc ca o vasta majoritate de americani au acum exact aceeasi opinie fata de vietile unor oameni nevinovati ca aceea a teroristilor din 11 septembrie.
Cum credeti ca va privi restul lumii America, la vederea rezultatelor acestor sondaje de opinie? Pana acum, n-am auzit pe nimeni, nici macar pe unul dintre marii moralisti mediatici, dintre conducatorii cultelor religioase, pe Presedintele Statelor Unite sau pe oricare alta persoana cu autoritate, sa aiba curajul de a atrage atentia asupra acestei flagrante ipocrizii morale.
In 1986, israelienii le-au oferit americanilor probe false contra Libiei, determinandu-ne sa bombardam aceasta tara. Am bombardat deci o natiune, ca sa "combatem terorismul", pentru o crima pe care nici macar nu o comisese! Un an mai tarziu, doi membri ai unei grupari radicale din Libia au facut sa explodeze cursa 103 Pan Am deasupra localitatii Lockerbie din Scotia, cauzand una dintre cele mai mari catastrofe aeriene ale tuturor timpurilor, soldata cu moartea a doua sute saptezeci de oameni.
Noi ne razbunam cu bombardiere B-1, ei o fac cu bombardieri sinucigasi.
Nu exista nici o cale de a ne apara complet impotriva atacurilor de acest gen. Chiar si un singur fanatic, daca e destul de hotarat pentru a accepta sa se sinucida, poate arunca in aer foarte usor, cu o cantitate mica de exploziv plastic (nedetectabil), un avion cu patru sute de oameni la bord. Traim intr-o epoca in care agentii biologici de distrugere in masa, cu efect mortal, pot fi pregatiti in subsolul casei oricui.
Daca judecata limpede nu va avea castig de cauza, ne vom angaja intr-un asa-zis razboi contra terorismului, care ar putea ucide mii de oameni nevinovati, escaladand si mai intens ciclul violentei.
11 septembrie a schimbat pentru totdeauna fata lumii
In ziua de 11 septembrie, lumea s-a schimbat pentru totdeauna.
S-a dovedit ca o mana de oameni, cu putini bani si nici o arma, exceptie facand cateva deschizatoare de conserve, pot provoca distrugeri majore si haos in cea mai puternica natiune de pe Pamant. S-a demonstrat cat de vulnerabila este fiecare natiune - chiar si a noastra - in fata terorismului.
Prin urmare, cum ne vom putea apara de terorism in viitor?
Daca nu remediem motivatia de baza a terorismului si nu inscriem America pe un nou fagas, fiecare racheta si bomba noua pe care o trimitem se va intoarce impotriva noastra. America se va scufunda tot mai mult in incertitudine si teama.
Trebuie sa ne pastram judecata limpede si sa intrerupem acest ciclu al violentei. Trebuie sa intelegem de ce s-au produs aceste evenimente si cum putem eradica ura impotriva natiunii noastre.
Multi tradatori din guvernul nostru au sustinut activitatile criminale sioniste, nu adevaratele interese ale poporului american. Ei au generat ura contra Americii care a dus la aceste acte cumplite. Sunt la fel de respon-sabili pentru carnagiul din 11 septembrie ca si cum ei insisi ar fi pilotat acele avioane care s-au transformat in bombe.
Momentul 11 septembrie a fost posibil intrucat guvernul si mass-media americane sunt conduse de cei ce pun interesele Israelului mai presus de ale Americii. Daca influenta aceastei puteri straine asupra noastra nu este anihilata, americanii vor fi urmariti de un tot mai accentuat spectru al terorismului.
Poate ca singurul rezultat pozitiv al tristelor evenimente din 11 septembrie este cresterea sentimentului patriotic in America. Daca americanii ar fi dat dovada de acelasi patriotism si in ultimii ani si nu ar fi permis ca o putere straina sa ne controleze, acum nu ne-am confrunta cu un viitor atat de nesigur.
Intelegand motivul pentru care avem acum in fata spectrul terorismului, putem elabora un plan pentru a preveni asemenea acte teroriste in viitor. Iata cei cinci pasi pe care trebuie sa-i faca America pentru a pune capat, atat imediat cat si pe termen lung, amenintarii teroriste.
Cinci pasi spre securitatea si libertatea Americii
In primul rand, trebuie sa recunoastem ca politica americana externa de intaietate a Israelului a fost atat gresita moral, cat si imens de pagubitoare pentru Statele Unite ale Americii. Ne-a costat sute de miliarde de dolari sub forma de ajutoare directe, de-a lungul anilor, si trilioane de dolari sub forma de daune economice, ca acelea provocate de cresterea preturilor la petrol. O consecinta directa a politicii americane pro-israeliene este teroarea pe care am cunoscut-o in 11 septembrie si probabilitatea unei cresteri a terorii asupra poporului american.
In al doilea rand, trebuie sa incepem prin a cauta sa exercitam presiuni diplomatice si economice pentru a obtine extradarea, judecarea si executarea legala a celor responsabili de teroarea dezlantuita asupra americanilor. Daca aceste masuri nu reusesc, trebuie sa intreprindem operatiuni de precizie chirurgicala pentru a-i captura si pedepsi pe cei raspunzatori de terorism. Dar nu trebuie sa lasam lobby-ul evreiesc sa ne manevreze spre o extindere a razboiului. O asemenea actiune n-ar putea duce decat la o accentuare a terorismului in America.
In al treilea rand, trebuie sa protejam cu strictete drepturile constitutionale ale poporului american. Eroziunea drepturilor constitutionale ne expune unor pericole si mai mari decat orice act de terorism individual. Retragerea drepturilor constitutionale in lupta contra terorismului echivaleaza cu a ne da foc hainelor ca sa ne aparam de frig. Benjamin Franklin a avut dreptate cand a spus: "Oamenii care renunta la libertate pentru securitate le pierd pe amandoua".
In al patrulea rand, nu trebuie sa mai permitem niciodata unei puteri straine sa aiba influenta monetara sau de orice alta natura asupra politicii interne americane. Toate lobby-urile politice in folosul natiunilor straine trebuie sa fie interzise cu desavarsire.
In al cincilea rand, trebuie sa anihilam influenta evreiasca asupra mijloacelor de informare americane. Americanii trebuie sa aiba dreptul la o presa cinstita si nepartinitoare, care sa nu slujeasca decat adevaratelor interese ale poporului american, si nu obiectivelor unei minoritati devotate suprematiei evreiesti.
America in primul rand!
America trebuie sa dea curs cuvantarii de ramas-bun a Parintelui Natiunii - George Washington - si "sa evite amestecurile in treburile strainatatii".
N-am fi ajuns intr-o situatie atat de incurcata, daca guvernul american ar fi pus intotdeauna interesele Americii pe primul plan. Singura cale pentru a scoate America din actualul pericol este aceea de a aplica acest principiu cu cea mai mare strictete.

David Duke


#6552 (raspuns la: #6494) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Ion Iliescu, CV. Cred ca este falsificat... - de ARLEKYN la: 20/12/2003 13:11:35
(la: Oamenii politici...)
PDSR
Partidul Democratiei Sociale din Romania



Ion Iliescu
presedintele PDSR



Curriculum Vitae



S-a nascut la 3 martie 1930, in Oltenita, un orasel din sudul tarii, unde si-a petrecut copilaria si a urmat primii doi ani ai cursurilor scolii primare, pe care si le continua la Bucuresti; tot aici, urmeaza cursurile gimnaziale si liceale, fiind, succesiv, elev al liceelor "Industrial-Polizu", "Spiru Haret" si "Sfantul Sava".

Sfera formatiei universitare, precum si a preocuparilor profesionale o constituie domeniile gospodaririi apelor si ecologiei. A urmat cursurile Facultatii de Electrotehnica a Institutului Politehnic din Bucuresti si ale Institutului Energetic de la Moscova.

In anul 1955 si-a inceput activitatea profesionala ca inginer proiectant la Institutul de Studii si Proiectari Energetice din Bucuresti. In perioada 1979-1984, cand a condus Consiliul National al Apelor, a participat la elaborarea unor proiecte de anvergura privind gospodarirea si utilizarea resurselor de apa ale tarii si a sustinut punctele de vedere stiintifice ale specialistilor in domeniu, pronuntandu-se impotriva programelor megalomane ale dictaturii. Ca urmare, in 1984, a fost demis.

Din 1984 si pana la 22 Decembrie 1989 a fost directorul Editurii Tehnice din Bucuresti. A editat lucrari de varf cunoscute pe plan international in domeniul tehnic, realizand, astfel, in pofida numeroaselor oprelisti, o bresa in izolarea informationala la care erau constransi specialistii romani. Este autor a numeroase studii, articole si comunicari aparute de-a lungul timpului in reviste de specialitate.

In viata publica s-a manifestat constant ca promotor al spiritului democratic, al deschiderii spre valorile politice, stiintifice si culturale europene.

In 1948 s-a numarat printre fondatorii Uniunii Asociatiilor Elevilor din Romania, constituita pe principiile libertatii si democratiei. Organizatia a fost ulterior desfiintata, reprosandu-i-se ca "a neglijat criteriile de clasa".

In 1956 a fondat Uniunea Asociatiilor Studentilor din Romania, organizata dupa modelul uniunilor nationale ale studentilor din tarile europene, ca organizatii profesionale ale studentilor. A participat la miscarea studenteasca internationala in diverse foruri si organisme ale acesteia, ca reprezentant al studentimii romane.

In perioada anilor '80, domnul Ion Iliescu a fost, vreme de cativa ani, presedinte al unei federatii sportive cu foarte bune performante pe plan international, Federatia romana de caiac-canoe.

A fost sustinator activ al noului curs politic pe care l-a cunoscut Romania in anii '60, remarcandu-se prin pozitiile sale ferme, de afirmare a independentei si suveranitatii tarii, in raporturile cu Uniunea Sovietica, de desovietizare reala a tuturor compartimentelor vietii economice, politice si culturale romanesti, de deschidere spre Occident. In anii 1967-1971, cand acest curs politic a trezit numeroase sperante, a fost ministru pentru problemele tineretului din Romania.

Este notorie luarea sa de pozitie in cadrul Sesiunii extraordinare a Parlamentului roman din august 1968, cand s-a ridicat impotriva invadarii de catre URSS a Cehoslovaciei, precum si impotriva teoriei brejneviste a "suveranitatii limitate".

In 1971, in cursul celor sase luni in care a fost secretar al Comitetului Central al Partidului Comunist Roman, a intrat in conflict deschis cu politica "revolutiei culturale" promovata de Nicolae Ceausescu, impotrivindu-se manifestarilor cultului personalitatii. Desi a fost exclus din forul central de partid, a continuat sa adopte o atitudine similara si cand a indeplinit functia de vicepresedinte al Consiliului judetean Timis, in anii 1971-1974, si pe cea de presedinte al Consiliului judetean Iasi, in anii 1974-1979. Ca urmare, a fost acuzat de "deviere intelectualista" si, treptat, a fost indepartat din viata politica. S-a aflat in permanenta sub urmarirea si supravegherea organelor de securitate, care au incercat sa-l izoleze, sa-l scoata din viata publica, sa-i controleze si sa-i limiteze posibilitatile de comunicare.

Cu toate acestea, personalitatea domnului Ion Iliescu a devenit din ce in ce mai cunoscuta in randurile unor largi medii profesionale si sociale din Romania, precum si din strainatate. Este omul politic despre care, inca din anii dictaturii ceausiste, se vorbea cu speranta si incredere ca despre principalul oponent al totalitarismului - militant autentic pentru libertate, dreptate si democratie. Prin curajoase si repetate luari de pozitie s-a manifestat impotriva dictaturii, chiar cand aceasta era la apogeu. La spargerea complotului tacerii din jurul numelui sau au contribuit si emisiunile unor posturi de radio occidentale care erau ascultate clandestin de largi categorii ale populatiei romanesti.

Nu este lipsit de semnificatie faptul ca, in zilele premergatoare prabusirii dictaturii, in orasul Timisoara - unde a lucrat patru ani - si in alte localitati ale tarii, multimile iesite in strada scandau numele lui Ion Iliescu.

Inca din primele ore ale Revolutiei romane, in seara zilei de 22 Decembrie 1989, a fost desemnat in fruntea noului organism de conducere a statului roman: Consiliul Frontului Salvarii Nationale. A dat citire, la posturile de radio si televiziune nationale, Comunicatului catre tara, la elaborarea caruia a participat, definind natura politica si sociala a transformarilor care aveau sa marcheze ireversibil destinul Romaniei: demolarea sistemului totalitar comunist, a monopolului unui singur partid; instaurarea democratiei, a pluralismului politic; instituirea statului de drept; constructia societatii civile; respectul demnitatii si drepturilor omului; garantarea libertatii de expresie, de asociere si manifestare; reforma economica si tranzitia la economia de piata; larga deschidere pe plan international.

Incepand cu 22 Decembrie 1989, a indeplinit functia de Presedinte al Consiliului Frontului Salvarii Nationale.

In perioada februarie-mai 1990 a condus Consiliul Provizoriu de Uniune Nationala, in care au fost inclusi reprezentantii tuturor partidelor politice aparute in cursul lunii ianuarie.

La 20 mai 1990 a fost ales Presedinte al Romaniei.

La alegerile prezidentiale din 11 octombrie 1992, primele alegeri organizate in conformitate cu noua Constitutie, a obtinut 7.297.551 voturi, adica 61,5% din totalul de 11.910.609 voturi exprimate, marea majoritate a electoratului optand pentru programul sau "Cred in schimbarea in bine a Romaniei". Caracteristicile de fond ale acestui program sunt reconcilierea nationala, pactul social, conlucrarea tuturor fortelor politice pentru stabilitatea si redresarea tarii, tranzitia spre economia de piata, continuarea reformei economice, protectie sociala, deschiderea spre lume. Dupa alegerea sa in functia de Presedinte, domnul Ion Iliescu a declarat: "Voi fi presedintele tuturor cetatenilor Romaniei. Pe toti ii asigur ca interesele tarii imi vor fi singurul si categoricul reper la care ma voi raporta tot timpul mandatului prezidential; ca, in temeiul inaltei misiuni care imi revine, nu voi cunoaste ragaz pana ce nu vom vedea tara iesita din criza si intrata in normalitate".

La alegerile generale si prezidentiale din 3 noiembrie 1996, domnul Ion Iliescu a fost ales senator PDSR.

Conferinta Nationala Extraodrinara a Partidului Democratiei Sociale din Romania din 17 ianuarie 1997 l-a desemnat de domnul Ion Iliescu presedinte al PDSR, functie in care a fost reales la Conferinta Nationala a partidului din 20-21 iunie 1997.

In 1992 a publicat cartea "Probleme globale. Creativitate", in care sunt reunite articole si studii ce dau expresie unor procupari mai vechi, legate de profesia sa, reflectii privind mediul inconjurator, raportul dintre efectele benefice ale aplicarii progreselor tehnico-stiintifice contemporane si ritmurile ingrijoratoare ale epuizarii unor resurse neregenerabile, cu efecte ireversibile si imprevizibile pentru viitorul planetei.

In 1993 publica lucrarea "Revolutie si reforma", pe care o reia, in 1994, intr-o editie noua, adaugita. Principalele mobiluri si teme de reflectie ale cartii sunt particularitatile Revolutiei romane, pe fundalul schimbarilor care s-au produs si se produc in intreg centrul si estul european, precum si evaluarea proceselor de tranzitie pe care le cunoaste Romania, din unghiul integrarii lor in ansamblul schimbarilor ce au loc in viata internationala si in economia europeana si mondiala.

Tot in 1994 ii apare cartea "Romania in Europa si in lume", ce cuprinde alocutiuni, discursuri si interventii in cadrul unor forumuri si organisme internationale, articole si studii privind pozitiile si orientarile in politica externa a Romaniei, conform noului curs, ireversibil, al vietii politice, economice si sociale romanesti.

In 1995 publica alte trei carti: "Revolutia traita" - convorbiri si aprecieri privind evenimentele din Decembrie 1989; "Toamna diplomatica" - o seama de interventii si demersuri prezidentiale in cadrul unor intruniri internationale. "Momente de istorie. Volumul I" - interventii si documente referitoare la Revolutia din Decembrie si incercarile prin care a trecut Romania in perioada privizoratului politic, primele alegeri libere din mai 1990 si framantarile post-electorale.

In 1996 publica "Momente de istorie - Volumele II si III" si volumul "Dialoguri romano-americane".

Foloseste in mod curent, in activitatea sa, limbile franceza, engleza si rusa.

Este casatorit din anul 1951. Sotia sa, doamna Elena Iliescu, este de profesie inginer, cercetator stiintific in domeniul coroziunii metalelor.
~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~





Crede si nu cerceta!...
poate ca ceea ce voi spune nu - de sugary la: 27/12/2003 01:54:36
(la: Preoti homosexuali?)
poate ca ceea ce voi spune nu e nici original si nici prea logic, dar asta fiind una din putinele dati cand chem la inaintare inima si nu mintea, bear with me. dupa mine, problema nu se poate discuta doar la nivel ideatic, caci bisericile de azi, prin rolul (auto-)atribuit in comunitate, extind din start orice disputa religioasa la nivel social. sa fim, deci, pragmatici! EU NU MA SIMT IN STARE SA DEZAPROB O ANUME CONDUITA SAU UN STIL DE VIATA ADOPTAT DE BUNAVOIE DE CATRE DIN CE IN CE MAI MULTI OAMENI.insa, profunzimile problemei sunt mult ramificate: nu este oare vorba aici (si) despre relatia credinciosi-biserica(eu una as fi exclus "si"-ul)? iar cand spun "credinciosi", ma refer la intreaga "turma", nu la diferitele "minoritati comportamentale"(daca imi permiteti termenul).iar, daca vrem sa fim sinceri cu noi insine--ca oi mai mult sau mai putin ratacite--trebuie sa recunoastem ca situatia de azi nu isi poate permite o noua schisma, in contextul actual in care conotatia ecleziastica a termenului e devansata de una sociala, nationala, economica etc.. o diviziune intr-un taram ale carui radacini isi trag vigoarea din seva constantei si traditiei ar introduce o batalie feroce dar si o confuzie dezarmanta in randul spectatorilor. o NOUA reforma, chiar daca ar avea acelasi catalizator--adaptarea invataturilor sfinte la cerintele prezentului--nu ar avea acelasi rezultat. o disputa incadrata in si facand uz de posibilitatile nemarginite ale fluxului informational de azi ar devasta, cred eu, ireparabil fundamentul credintei in sufletele congregatiei--in conditiile in care bruma de speranta religioasa se topeste cu fiecare noua lovitura a sortei sau cu fiecare miliard castigat la bursa. daca intr-o lume bombardata (si ad literam!) de nesiguranta, evolutie necontrolata, lacomie, coruptie s.a. pana si slujitorii, mesagerii Atotputernicului sunt tarati in noroiul mundan si se improasca unii pe altii cu...argumente spirituale, DIN SCRIPTURA, omul de rand unde sa mai gaseasca mantuirea? iata si unul din motivele rarefierii comunitatii mergatoare la biserica--canalul deteriorandu-se rapid, a face-to-face approach devine preferabila.
imi pare intr-adevar rau ca nu pot sa vorbesc decat "a la blanc-bec", de vreme ca cunostintele mele biblice sunt reduse la sertarase microscopice--nu pot sa ma pronunt cu privire la dezbatuta si re-dezbatuta intrebare de sus. poate ca Dumnezeu a articulat iubirea dintre sexe opuse ca singura cale spre procreere, insa nu exista indoiala cu privire la existenta homosexualitatii in timpurile Scripturilor (ea exista inca in timpul lui Cezar)--deci, daca ultima nu a fost desfiintata (caz probabil, avand in vedere nesfarsitele discutii de azi) poate nu a fost neaparat exclusa...
nemultumire cronica - de Simeon Dascalul la: 04/10/2004 09:22:48
(la: ABSOLUT NEPOETIC SI NECREATIV:O zi din viata mea…)
"Cand doi iti spun ca esti beat, du-te si te culca"

Proverb ce concentreaza multa intelepciune. Dupa ce mi-am etalat dezgustul peste tot: rude, prieteni, cunostinte am avut reactii de genul: "la urma urmei, ce-ti lipseste? sunt altii care-o duc mult mai rau si nu se plang cat te plangi tu". Mentalitatea generala e ca daca ai ce manca si ce-mbraca se cheama ca n-o duci rau. Sa te plangi ca-ti petreci cea mai mare parte a zilei inconjurat de cretini, ca peisajul din jurul blocului e deprimant si ca salariul iti ajunge cat sa supravietuiesti gratios de la o chenzina la alta e ca si cum nu ti-ar conveni ca cerul e albastru si nu roz. Da, e cat se poate de rau, dar raul e ceva firesc. Romanii, cel putin majoritatea, suporta foarte bine raul.
In timp am ajuns la concluzia inteleapta de a ma plia in aparenta opiniei cetatii oricat de inepta mi-ar parea. La urma urmei ei sunt mai fericiti.

Cred ca nemultumirea nostra cronica vine din lipsa de logica, de control si de perspective.

Lipsa de logica a ce se intampla in jur; nu vad decat un haos desavarsit si pana acuma o lipsa completa de control a ce mi se intampla. Absolut intamplator am picat in slujba asta dispretuita pe care unii o vad neamaipomenita. Absolut din intamplare as putea sa aung mai bine sau mai rau financiar. Lipsa de perspective: nu-i jalnic cumva ca singura cale de iesire posibila sa fie rasfoirea saptamanala a ziarului cu oferte de munca?
#24125 (raspuns la: #23679) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Ce a realizat Basescu pentru tara de cind este in politica? - de PRIBEAGUL la: 03/02/2005 09:11:30
(la: Conul Băsescu faţă cu reacţiunea)
Dragilor, eu nu traiesc in Romania de multa vreme si nu-i cunosc politicienii de azi.
Pentru mine Basescu reprezinta numai un nume care suna urit.

Traind multi ani intr-o democratie adevarata (cel putin asa apare...) am invata ca orice persoana, in orice functie: politica, economica sau tehnica trebuie sa probeze niste realizari.

Cind te duci sa concurezi pentru un post trebuie sa arati prin ce esti mai bun decit ceilalti candidati.
Fiind presedintele unei tari este un post pe care intreg poporul ti-l incredinteaza pe baza unor calitati, aptitudini si realizari care sa demonstreze ca esti capabil sa faci ceva pentru tara aia.

Toti politicienii promit ca vor face - si vor drege - si vor da - si vor intoarce lumea cu dosul in sus.
Problema este:
- Sint capabili sa faca ce au promis?
- Cum pot ei sa probeze asta?
- Cum putem sti ca sint capabili?
Este numai o singura cale, prin prisma rezultatelor obtinute in viata politica. Deci intrebarea vine:
"CE A REALIZAT BASESCU DE CIND ESTE IN POLITICA?"

Eu nu pot sa raspund la aceasta intrebare pentru ca nu traiesc acolo si nu il cunosc. Din acest motiv, desi am avut posibilitatea sa votez nu am facut-o pentru ca am considerat incorect sa votez pentru soarta celor care traiesc in Romania mai ales cind nu am habar cine este Basescu, Gioni Porumbescu sau Bitza Ionescu.

Deci, daca voi cei care l-ati votat aveti sufletul impacat cu idea ca Basescu este cel de drept ales, ca a facut destule incit sa ofere garantia ca poate face ceva pentru tara?!... Atunci nu mai are rostul sa argumentati.
Daca nu? Inseamna ca nu v-ati facut datoria si ati votat in necunostinta de cauza.
O sa spuneti ca ati vrut sa votati afara pe Nastase sau pe partidul lui. Foarte bine! Dar trebuie sa tineti cont de citeva lucruri:

1. Nu mai exista partid comunist! Deci oricare din actualele partide au o orientare spre dreapta sau spre stinga, dar nu mai putem vorbi de comunism.

2. Daca Iliescu a fost membru de partid si activist in PCR si Constantinescu a fost Secretar de Partid pe Universitate, iar Basescu ca ofiter de marina trebuia sa fie membru PCR.
Deci care este mai bun din acest punct de vedere?

3. Iliescu nu a facut nimic bun pentru tara - (asta o stim!)

4. Constantinescu a fost si mai rau, in timpul lui coruptia si jaful a atins cele mai inalte nivele.

5. Dar, ce a facut Basescu de cind este in politica? Prin ce s-a evidentiat?

Voi l-ati ales, voi il aveti. Pentru binele vostru sper ca ati facut alegerea portivita.

Mult noroc



#35233 (raspuns la: #35095) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Copilul nu se poate opune,el de regula se supune... - de DESTIN la: 14/04/2005 23:18:20
(la: Despre educatie...)
Este un bun subiect si din pacate de actualitate in societatea romaneasca.

Parintii ignora sistematic personalitatea copilului lor!

Copilul devine prizonierul unor sabloane existentiale,singurii ei parinti sunt detinatorii de adevar.

Copilul asculta supus, n-are incotro, este dependent.

Intre ceea ce i s-a spus si ce vede ca se intampla in realitate,copilul mai devreme sau mai tarziu incepe sa discerne.

Copiii n-au adevaruri,cat de dureros??? Numai parintii detin adevarurile despre ei, apriori.

Asa gandind ,asa educand, ei nu formeaza copii, ci ii deformeaza.

Copilului nu i se ofera informatii si posibilitati,de catre parinti, ci solutii gata alese.

Societatea romaneasca este condusa de parinti.

Copilul, nu se poate opune, se supune, orice tentativa de a fi altfel e aspru reprimata,prin:santajat, hartuiala, cearta, constringere uneori chiar prin lovire din nefericire...agresat fizic.

Viata copilului ii este impartita intre,ce trebuie si ce nu trebuie...

Marea masa ajunge sa-si imite parintii. Ajunge sa creada ca aceasta este singura cale.


Cu bine,


Cine se teme de suferinta...va suferi de teama.
Este de actualitate si aici... - de DESTIN la: 15/04/2005 02:31:26
(la: Bataia(copchilului), rupta din rai??)
Este un bun subiect si din pacate de actualitate in societatea romaneasca.

Parintii ignora sistematic personalitatea copilului lor!

Copilul devine prizonierul unor sabloane existentiale,singurii ei parinti sunt detinatorii de adevar.

Copilul asculta supus, n-are incotro, este dependent.

Intre ceea ce i s-a spus si ce vede ca se intampla in realitate,copilul mai devreme sau mai tarziu incepe sa discerne.

Copiii n-au adevaruri,cat de dureros??? Numai parintii detin adevarurile despre ei, apriori.

Asa gandind ,asa educand, ei nu formeaza copii, ci ii deformeaza.

Copilului nu i se ofera informatii si posibilitati,de catre parinti, ci solutii gata alese.

Societatea romaneasca este condusa de parinti.

Copilul, nu se poate opune, se supune, orice tentativa de a fi altfel e aspru reprimata,prin:santajat, hartuiala, cearta, constringere uneori chiar prin lovire din nefericire...agresat fizic.

Viata copilului ii este impartita intre,ce trebuie si ce nu trebuie...

Marea masa ajunge sa-si imite parintii. Ajunge sa creada ca aceasta este singura cale.


Cu bine,

Cine se teme de suferinta...va suferi de teama.
#43700 (raspuns la: #41868) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
prism ... si altii - de anca g la: 04/05/2005 11:39:09
(la: Romancele - neam de curve ??)
dati-mi voie sa insist..
expresia "Romancele sunt curve" mi se pare cumplita.... deja se vorbeste (prism) despre un microb.....
nu stiu daca ar trebui sa ma deranjeze.... dar sincer cred ca este o mare exagerare ..si asta ca sa imi limitez totusi nivelul reactiei...
"fetele" care lucreaza in domeniul placerilor carnale.... bun... acceptiunea generala / termenul cel mai des folosit..... sunt CURVE
mda.... dar cum de se ajunge la "romancele sunt curve"?
iar cat despre barbatii care (vezi Doamne) sunt deranjati de faptul ca prietenele / fiicele lor intretin relatii sexuale din pura placere .... hm in afara de componenta morala (atasata eventual varstei fiicelor)
DE CE? de va deranjeaza, domnilor, faptul ca si unele femei fac sex / fac dragoste .... fara a fi ...hm casatorite - ca sa fiu un pic ironica: ar trebui sa va bucure acest fapt!
oricum nu m-ati lamurit.. o sotie are "dreptul" sa se bucure de intimitate cu sotul ei...fara a 'castiga' apelativul de curva?

sincer, cred ca deranjeaza cel mai mult (da, si pe mine, nu sunt cu totul in afara discutiei) faptul ca femei / fete isi vand corpul pe bani, din disperare...si revin, naivitate, prostie.... faptul ca unele devin prostituate de lux (si continua cu aceasta meserie mult dupa ce nu ar mai fi material necesar) hm...nu ma afecteaza la fel de mult cat o fac:
- plansetul fetei fugite de acasa...care vede o singura cale de a se intretine
- ochii (etc) vineti ai unor sotii / prietene
- umbrele care se clatina la margine de drum .. pe ici pe colo... facand cu mana soferilor.....

ajutor? normal ca au nevoie de ajutor! dar nu stiu cine si cum poate interveni....

numai bine
Anca
iubirea nu imbatraneste, si se perpetuiaza - de ADAM la: 04/06/2005 22:00:21
(la: IUBIREA=VIATA)
Desi sunt bunic,am citit cu mare placere mesajul tau.Am retrait anii si framantarile propriei adolescente.Si eu spuneam la varsta ta ca din tot ce am gandit , din tot ce am visat ,eu simt ca am ramas numai cu visul;si simt ca am in mine un fond de bunatate si de simpatie pe care vreau sa-l daruiesc cuiva.Asta vrei si tu, sa-ti daruiesti prea-plinul sufletului tau.Cuvintele unei melodii ce se canta atunci.si care imi exprimau trairile ti le dau in continuare:
Picaturi de lacrimi stau sa cada,
Si-am ramas doar cu tristetea mea;
Nimeni nu-i pe lume sa-nteleaga,
Inima ce-mi vrea.
Nici o raza calda de lumina,
N-a patruns in sufletu-mi stingher;
ASTAZI VIETII CER O ZI SENINA
SI UN COLT DE CER.

Iti doresc din toata inima sa descoperi singura cale a fericirii, daruirea iubirii, (fara sa pretinzi rasplata)Daruirea in sine are si rasplata.

homo homini deus

PS:evil,dark,13 sunt simboluri ce alunga iubirea;si aduc nefericire. Bine ar fi sa renunti la ele.
Religie sau obscurantism/ocultism - de ampop la: 05/07/2005 11:33:33
(la: Nu e decit un pas de la fanatism la barbarie!)
Practicile para-religioase de genul deschiderii pravilei, exorcismului sui-generis se intalnesc intr-o multitudine de asezaminte bisericesti sau monahale din Romania. Nimeni pana la "accidentul" de exorcism sau "malpraxisul" exorcistului barbos nu a comentat nimic in Romania. Partriarhia ortodoxa avea cunostinta de toate manoperele slujbasilor ei si totusi nu a spus nimic vreme de multi ani si, mai mult decat atat, nu a intreprins nimic spre a cenzura/opri practicile lor oculte. Acum cateva zile am intalnit o persoana care-mi intindea spre studiu o carte publicata in conditii grafice excelente despre viziunile si prorocirile unui profet taran, Ion (mai bine de atat nu se putea) care proroceste despre sfarsitul lumii langa Curtea de Arges. Se organizeaza excursii cu autocarul din diferite orase ardelene pentru ca multimea sa se intalneasca cu "vizionarul". Imi aduc aminte de un film dupa o carte a lui Steven King unde o batrana negresa din Boulder Colorado chema pe calea visului pe cei alesi sa supravietuiasca Armaghedonului. Toate aceste calatorii, publicarea cartii necesita resurse financiare substantiale si in acelasi timp pot aduce un profit celor ce manevreaza in acest fel masele. Nu intamplator mesajul obscurantistului vizionar era legat de "Romania ortodoxa" taram ales si distrugerea Americii decadente si satanizate.
Abordarea acestor aspecte privind obscurantismul si ocultismul trebuie insa facuta cred eu intotdeauna sub prisma respectarii libertatii religioase si de constiinta. Fortarea intr-un alt sens poate sa aduca cu sine ingradiri inadmisibile ale acestor libertati si persecutia adeptilor respectivelor culte . Amintesc faptul ca insasi cultul "satanist" a lui La Vey din California a fost permis , probabil din aceleasi considerente. Raspunderea penala a faptuitorilor, indiferent de "haina" pe care o imbraca acestia (preoteasca sau calugareasca) trebuie sa existe intotdeuana in situatia incalcarii legilor "cezarului".
Sistemul judiciar trebuie si el sa functioneze adecvat in limita posibilitatii probatiunii, fara influente mediatice. Speram ca asa se ajunge la un stat de drept si la o domnie a legii (rule of law). S-auzim de bine!

Mario
Da am vazut filmul despre car - de Cassandra la: 08/08/2005 23:54:25
(la: Demnitatea vietii, demnitatea mortii)
Da am vazut filmul despre care vorbesti bazat pe istoria reala a familiei Odone. Se numea Lorenzo's oil. Lorenzo a implinit anul asta 27 de ani si este complet paralizat, nu vede, nu poate vorbi etc. In schimb Michaela, mama sa a murit acum 5 ani de cancer de plamini...ironia soartei. Istoria m-a impresionat si pe mine dar cel mai tare impresioneaza abnegatia parintilor si modul in care boala fiului le-a hipertrofiat spiritul lor investigator stiintific. Ei au gasit practic o metoda de a incetini efectele devastatoare ale bolii, desi in prezent se pare ca nu este atit de efectiva cum se credea initial. Dar este o poveste foarte diferita. Soarta lui Lorenzo a fost cea pe care au decis-o parintii sai, el a fost diagnosticat de adrenoleucodistrofie (ALD) cind era mic.

In privinta lui Ramon vad ca este greu ca cineva sa se puna in situatia pe care el a avut-o. Ce mi se pare incongruent este sa se spuna despre el ca era "limitat" cind de fapt era tot ce este mai opus limitarii. Cred ca avut o forta uriasa cu care a luptat ani si ani sa-si afirme punctul de vedere. Si ceva foarte important, a contat doar cu forta si energia sa pentru ca putere economica nu avea, spre deosebire de CR. Nimic nu a stat in calea vointei sale, el a fost singurul care si-a pus limita pe care a considerat-o de acord cu principiile sale.
#64234 (raspuns la: #64137) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...