comentarii

singuratatea in doi


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Singuratatea in doi - de Alexia la: 06/10/2003 08:36:17
(la: Singuratatea a devenit o boala rusinoasa?)
E doar o intrebare.Se poate instala singuratatea in doi?? De ce??
Singuratatea in doi...te maci - de sanjuro la: 07/10/2003 08:11:24
(la: Singuratatea a devenit o boala rusinoasa?)
Singuratatea in doi...te macina, te distruge, te ingroapa incetul cu incetul...Se instaleaza in momentul cand cei doi isi cauta fiecare un refugiu permanent in singuratate, alturi fizic fiind. Incearca fiecare scaparea fatza de angoasele unei convietuiri in compromis, (copii, casa, masina, afaceri, toate... "bunuri" comune).
Tristetea, intimitatea ranita, zambetul fortat, de fatada...
Ce a fost candva frumos, (daca a fost vorba de asa ceva) e ingropat.
#857 (raspuns la: #770) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
despre singuratate ... mai ales cea in doi - de ferdinand89 la: 06/10/2003 13:37:23
(la: Singuratatea a devenit o boala rusinoasa?)
Se spune deobicei ca unde sunt doi puterea creste. Aceasta "lema" este cu atat mai dura cu cat ea are valabilitate in toate aspectele. Unde sunt doi intr-o singuratate este cu atat mai apasator cu cat aceasta singuratate deriva dintr-o relatie pe termen lung, care l-a inceput nu avea deloc simptomele unei boli incurabile cu final tragic.
Exista o singuratate in doi, este greu de acceptat, dar mai greu este sa vezi cauzele pentru care s-a ajuns acolo. cel mai dragic insa este complacerea in acesta situatie pana simti ca nu mai ai aer, te sufoci si nu stii de unde sa respiri putin oxigen pentru a trai propria ta dezamagire
#796 (raspuns la: #770) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
singuratate singura - de Dumitru Hritac la: 01/08/2006 20:18:29
(la: solutii pentru singuratate)
E drept ca femeile trec mai greu peste aceste momente de singuratate. Tragismul e mai mare la ele, mai ales ca nu se exteriorizeaza ca barbatii si deci nu stii cum sa procedezi. De multe ori vor rezista si vor ramane singure, pentru ca asa s-au obisnuit in timp. Dar barbatul nu poate singur...el va cauta mereu sa nu fie singur. Insa mesajul meu este ca la multe situatii am vazut ca sunt familii formate din doi oameni singuri, adica nu au ce sa-si spuna si e deci o singuratate in doi. Asta mi se pare mai grav decat sa fii singur-singur. Decat sa fii cu cineva mai singur decat tine, mai bine traiesti singuratatea singur. E o chestie, nu?
De asemenea lucrurile in viata trebuie facute la timpul potrivit, altfel nu mai are nici un farmec. De multe ori oamenii se insingureaza dupa un divort sau o relatie esuata din cauza asteptarilor care le-au fost inselate prima data si ei cred ca si la viitoarea relatie se va intampla asa...E reflexul pavlovian.De aceea chiar daca vor gasi pe cineva potrivit mai apoi, in mintea lor se va desfasura filmul evenimentelor de la prima relatie si-l vor raporta mereu ca la un sablon stricat. Singura solutie cred eu, e sa ne plecam capetele in rugaciune la o biserica orarecare si sa meditam ce e mai bine de facut...Cine stie?...poate Domnul a vrut sa fim singuri, noi burlacii, si prin asta ne pune la incercare...dar poate foarte bine e sa apara de unde nu te astepti partenerul sau partenera si atunci trebuie sa fii pregatit macar sufleteste(duhovniceste).Suntem fiinte sociale si este imposibil sa nu gasim pe cineva apropiat sufletului nostru, totul e sa nu fie muuult prea tarziu. Cu bine,ca raul vine!
despre singuratate - de dostoievski la: 04/08/2007 20:42:56
(la: singuratate)
intr-adevar, muncim ca sa uitam de singuratate,sa uitam de noi,sa uitam de faptul ca singuratatea in doi doare mai mult ca orice ,ne imbatam cu vise desarte.ne doare indiferenta celui de langa noi,ne doare vina pe care ne-o asumam intotdeauna singuri.Fericiti cei saraci.....caci aceia se vor mangaia.
#223775 (raspuns la: #215526) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
raspuns - de athos la: 09/10/2003 16:27:17
(la: Singuratatea a devenit o boala rusinoasa?)
pai se poate instala singuratate in doi,dpeinde sub ce unghi vezi problema,daca o vezi la modul fizic sau la cel sufletesc,trebuie sa fii un pic mai precisa!
#975 (raspuns la: #770) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Legaturile dintre oameni - de (anonim) la: 27/11/2003 20:59:42
(la: Radu Herjeu: televiziune, radio, prietenie si cultura)
Profit de faptul ca ai spus ca putem discuta despre orice. Iata ce anume ma preucupa pe mine: legaturile superficiale dintre oameni. Si cand spun asta merg pana la legaturile dintre persoanele aceleiasi familii. Probabil ca par caraghioasa punanad astfel de probleme, dar de atatea ori mi s-a intamplat sa vreau sa vorbesc cu cineva, si desi nu locuiesc pe varful muntelui, sa nu fie nimeni langa mine.
Apoi se intampla sa te casatoresti si realizezi ca suferi din nou de singuratate, de data asta de singuratatea in doi. Asa se face ca singurul refugiu iti sunt cartile care ti-au fost aproape intotdeauna, dar tu cu oamenii nu mai comunici de multa vreme, te izolezi treptat si devii un fel de ciudatenie pentru cei din jurul tau, care iti reproseaza ca te-ai "schimbat".
Cam acestia cred eu ca ar fi foarte pe scurt pasii spre singuratate.
Ma intreb daca nu cumva si Livia din "Un incident de Craciun", nu a simtit aceleasi lucruri, doar ca ea nu a mai ajuns la "singuratatea in doi".
Pe tine, Radu, sigur nu te-am facut sa zambesti, dar sper ca nici pe cei ce vor citi.
Scuze pentru faptul ca astazi nu am reusit sa-mi fac un nume de utilizator, dar voi fi Falfabeta, ca sa nu fiu chiar un anonim.
#5446 (raspuns la: #5355) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
ai dreptate - de (anonim) la: 04/12/2003 02:30:38
(la: singuratate)
singuratatea in doi e cea mai groaznica stare.
Cea mai mare provocare.
Cata
#5949 (raspuns la: #4363) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Tardiv, dar.... - de Hypatia la: 16/03/2004 09:51:57
(la: Singuratatea a devenit o boala rusinoasa?)
Parerea mea se bazeaza pe invatatura crestina: Exista mai multe feluri de singuratate, dar fiecare fel are cuvinte care reflecta felul respectiv de singuratate: anahoretii (ascetii) nu sunt singuri, ci se retrag in singuratate, si acesta nu este felul propriu de a fi al omului ca fiinta sociala: "A vazut Dumnezeu ca nu e bine sa fie omul singur" (Facerea), astfel ca si ascetii se aduna in obsti manastiresti si se numesc monahi.
Exista si retragerea celui ce-si dedica o parte a vietii unei misiuni: de la pictorii medievali, care se retrageau pentru a se pregati pentru pictarea bisericilor, pana la misiunea armata sau sportiva (vezi cantonamentul), dar nici aici nu-i vorba de singuratate. Singuratarea, pronuntati-o va rog, lent, cu voce tare, este ecoul unui hau, prea adanc, pe masura pacatului care ne arunca acolo. Aici vorbim, intr-adevar, de maladie spirituala. Cel mai explicit mod de a demonstra acest lucru, gasiti in lectura eseului despre singuratate, din "Teologia enclavelor", a parintelui Buga.
cand voi reintra in posesia ei, va voi cita pasaje largi, de o frumusete extraordinara. Parintele spune ca singuratatea in doi e penibila, fara nici un inteles. dar cat de des se instaleaza in cuplurile moderne, care nu doresc sa aiba copii, care nu inteleg ca implinirea cuplului este copilul/copiii.
Pt. Hypatia - de Paianjenul la: 14/05/2004 13:05:11
(la: Singuratatea a devenit o boala rusinoasa?)
"Parintele spune ca singuratatea in doi e penibila, fara nici un inteles. dar cat de des se instaleaza in cuplurile moderne, care nu doresc sa aiba copii, care nu inteleg ca implinirea cuplului este copilul/copiii."



- INDIFERENT daca existenta omului este rezultatul creatiei sau al evolutiei, dorinta unui cuplu de a avea copii este, cu certitudine, fireasca... si, incontestabil, prezenta copiilor POATE sa ofere un sentiment de implinire.

DE CE totusi unii oameni care si-au dorit cu disperare copii, dupa ce ii au, se trezesc ca percep prezenta/existenta lor ca pe o povara nedorita... ei devenind, mai devreme sau mai tirziu, parinti care cu greu isi mai merita calificativul de parinti?...

DE CE, altii in care sentimentul maternitatii sau al paternitatii LIPSESTE CU DESAVIRSIRE, duc totusi o viata de casnicie FERICITA, o viata pe care respectivii o percep ca pe o viata IMPLINITA, chiar si in absenta copiilor?
(REMARCA: nu arareori cupluri din aceasta a doua categorie, devin - printr-un concurs sau altul de imprejurari - EXCELENTI parinti adoptivi, de care copii adoptati devin si ramin puternic ATASATI pentru tot restul vietii lor...)...
#15402 (raspuns la: #12179) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
cu telefoanele..ai dreptate - de adri anna la: 31/10/2005 10:21:56
(la: Singuratatea a devenit o boala rusinoasa?)
ne e frica de singuratate..sau mai exact imi e frica de singuratate...da ce frica imi este
stiti de ce?pt ca am tot fost singura si tot ce am inteles din asta e ca nu-mi place sa fiu singura.bine, singuratatea in doi de care vorbeati e si mai rea, la fel si singuratate aintre prieteni...dar oare face ca pt a fi acceptat intr-un grup sau altul sa te multezi dupa acel grup?merita oare sa te schimbi numai pt a fugi de singuratate?
#83102 (raspuns la: #39568) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
hm.... exista indiferenta si - de Andre29 la: 21/11/2005 20:08:19
(la: "desert")
hm.... exista indiferenta si singuratatea....si cel mai arid, mare si dezolant "desert" .. cel al singuratatii in doi
parerea-mi - de laura_ la: 05/01/2006 15:09:08
(la: DESPARTITI IN CASA)
Depinde... de multe ori am auzit ... "ce sa fac? de dragul copiilor fac asta!"... si in general ... la femei... "copii au nevoie de tata langa ei"...
Eu nu sunt deloc de acord cu asta... educatia primita, mediul in care se dezvolta acel copil, armonia familiala, sunt lucruri esentiale... Ce are de castigat un copil care simte acea tensiune permanenta?Cu ce lucruri bune porneste la drum in viata?
Eu am tata vitreg... au fost certuri si discutii... ca in orice familie... dar niciodata nu i-am vazut sau auzit pe ai mei injurandu-se, batand-se si niciodata n-am simtit o distanta intre ei...
...fratimiu (rodul casniciei, mai mic decat mine cu 9 ani) are repulsie totala fata de parintii unor colegi... in a caror familie se petrec astfel de lucruri... si-mi spune ca el nu concepe asa ceva... cum adica sa-si bata nevasta? sau copilul?... imi place cum gandeste... si consider ca meritul este al parintilor ... colegii lui... obisnuiti fiind cu astfel de tratamente... au repulsie doar daca isi vad din intamplare tatal cu un pahar in mana... "iar vine tata beat.iar iese scandal in seara asta.ma duc acasa sa-i spun mamei"
astea-s cele mai "urate" cazuri... dar cunosc foarte bine... vecini,prieteni... care n-au nici o treaba unul cu altul... nu sunt scandaluri... dar copii au simtit distanta dintre cei doi parinti tot timpul...
si atunci ma intreb.... merita oare "sacrificiul" asta?
pentru ca nu sunt parinte... este posibil sa nu am tocmai o parere corecta despre cum sa-ti cresti copilul... dar "singuratate in doi" de dragul copiilor... chiar nu o accept si nu o inteleg... probabil asta-i tot meritul parintilor mei...
celdesubdus - de rolia la: 21/09/2006 20:03:47
(la: Dor de ducă ...)
"....sa regasesc pe cineva pierdut...pe mine "

Am avut candva aceeasi senzatie .Si crede-ma eu eram aceiasi dintotdeauna . Singuratatea , solitudinea nu te vor ajuta sa te regasesti .
Ca sa reusesti , ai nevoie de " ochi-oglinda " in care sa te regasesti .
........................................................................................
"...sa fim singuri ... noi doi ... doar eu si drumul ... "

N-ar fi mai bine :
... sa fim noi doi si drumul si vantul ce ne bate obrajii .
Eu asa as fi scris .Crede-ma ca stiu ce inseamna singuratatea ''noi doi" .
rolia
#146661 (raspuns la: #145596) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
altruism real sau de fatzada? - de Sancho Panza la: 18/11/2006 10:00:47
(la: Altruism? Egoism?)
Sancho Panza

Ce-am gasit eu aici? Un teren pe care trebuie sa calc cu maxima grija...sa nu ma intep in talpile desculte.:)
O sa-mi permit sa fiu transanta:egoism.
E un targ, nimic mai mult, in spatele altruismului asta de fatzada: aspiratiile ei pentru confortul psihic pe care prezenta ei i-l da;libertatea ei REALA(pentru ca ceea ce ofera el e o libertate manjita de compromis) in schimbul leganarii dulci in apele tabieturilor dobandite; singuratate in doi, pentru ca este prea las sa accepte singuratetea de unu singur.
Si stii unde este punctul nevralgic? Daca ea accepta, tot de egoism si lasitate se face vinovata...
O sa-mi spui, poate, ca nu vad nuantele...ca ce scriu eu aici aduce prea mult a schita grafica trasata din doua linii de creion. De fapt, le vad...Doar ca sunt in tonuri de gri.Lipseste ...acel rosu al iubirii.
Sancho Panza - de Cri Cri la: 18/11/2006 23:07:40
(la: Altruism? Egoism?)
Ehh... nu cred ca e "de intepat", poate greu de conceput atitudinea in sine; de catalogat-->si mai greu.

E un targ, nimic mai mult, in spatele altruismului asta de fatzada: aspiratiile ei pentru confortul psihic pe care prezenta ei i-l da;libertatea ei REALA(pentru ca ceea ce ofera el e o libertate manjita de compromis) in schimbul leganarii dulci in apele tabieturilor dobandite; singuratate in doi, pentru ca este prea las sa accepte singuratetea de unu singur.
N-am sa ma apuc sa spun acum ca, aproape la fiecare pas, ni se cere un compromis pe care uneori il facem, alteori nu. Poate ca acesta e unul mai mare, insa i-as gasi circumstanta ca e "cu cartile pe masa" si liber-acceptat. E mai "in regula" o relatie in care lipsa iubirii e acceptata tacit, fara a fi marturisita? Asta-i un targ, insa macar unul corect, aceea e doar o minciuna. Insa, nu-i asa, minciuna respectiva e mult mai des intalnita si (la fel de tacit) acceptata in societate. Asa ceva, prea nu e "dupa tipar".
Presupun ca esti gata sa sustii absurditatea compromisului convietuirii in neiubire, presupunere care isi are izvorul, nu in alt motiv decat ca as spune la fel. Dar sunt momente in care idealismul te lasa balta cand te astepti mai putin. Ai dreptate, nuantele sunt de gri, insa, negrul implicat nu schimba faptul ca in alb salasluiesc toate culorile, chiar si rosul. Depinde ce parte din gri privesti :)

Si, da, in povestea asta chiar cred ca ea e cea mai egoista, altfel cum s-ar chema sa iei fara a oferi? Se face mai putin vinovata de asta prin faptul ca nu ea a venit cu propunerea? Hmmm...


--------------------------------------------
Pentru cine-l cunoaste bine, si iadul e tot un fel de "acasa"
#158064 (raspuns la: #157936) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Sanchita, - de mushil78 la: 08/05/2007 01:21:18
(la: schizofrenie)
o colega de liceu e fata unor straini,poate sora unor straini,se termina cei patru-cinci ani de liceu si fiecare isi vede de ale sale....
a trai cu un bolnav de schizofrenie sub acelasi acoperis e un calvar,oricat de mault l-ai iubi.esti om si vrei sa traiesti si tu.prietena ta are un copil -sa-i traiasca si sa-i creasca sanatos.i-ar fi greu fara tata,dar te-ai intrebat cum e viata alaturi de un asemenea tata?izbitoare e mai ales reactia societatii:romanul rade!e raspunsul lui la toate.un copil ramane marcat pe viata.nu stii cum il poate afecta.se rusineaza si refuza sa accepte realitatea.apoi se resemneaza.e tanar si-si cauta drumul in viata.vrea sa faca ceva.sa fie cineva,e normal,nu?mama e ocupata mereu.ea are serviciul:trebuie sa munceasca pentru trei,vine acasa:aici tot pentru trei se chinuie.copilul e copil ,face nazdravanii,are nevoie de atentie si indrumare si de exemplu.mama insa trebuie sa se ocupe si de tatal copilului tot ca de un copil.deosebirea e ca unui copil ii spui manaci asta ,faci asta sau cealalta caci e spre binele tau,dar tatalui lui ce-i faci daca intr-o zi refuza pastilele si refuza si a doua si a treia zi?il internezi intr-un spital se intoarce acasa,o ia de la capat.copilul creste ,cu putin noroc, sanatos cu sechele...dar cu familia alaturi.depinde cat e de mare copilul.
daca e mic nu-si va aminti cum era tatal sau in vremuri"bune" si-l va aminti ca pe un neputincios,il va privi ca pe o povara.daca e mare-peste 9 ani-se va induiosa,va trai din amintiri.
pe prietena ta o asteapta o viata grea alaturi de sotul ei.poate ca nur divorta,dar nici fericita nu va fi.se sacrifica din dragoste-rasplata ei va fi in cer,sanchita,caci pe pamant va fi tare chinuita.o compatimesc.singuratatea in doi e crunta.










#194836 (raspuns la: #194759) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
dar eu??? - de Intruder la: 31/01/2008 16:05:31
(la: iubire)
eu nus lovit de soarta, precum un caine de tramvaiul 34???
la douaj' de ani, am avut o gagica cu tzatze mici si fruntea-ngusta. erea frumoasa si desteapta de la 5 dimineata.
o iubeam, ma izbea, o rupeam, ma rupea.
dupe 6 luni de convietuire si singuratate in doi, sa gandit ea sasi puna silicoane peste plamani. iam dat bani si un branci la clinica cea mai cea...cand santors in cuibusorul de nebunii, intai au aparut tzatzele si dupa 10 minute si ea.
a mai stat cu mine 3 zile siapoi ma parasit, vacu naibii!
sunt un nenorocit si osa marunc in calea boeingului, sa ma calce capeun gandac! nu vreau sa muor de tramvai, vreau sa muor de boeing ca nui tot una leu sa mori sau caine jigarit!
soarta mai cruda caa mea nu are nimenea, nici piticii din manele.

#280758 (raspuns la: #280748) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
pt Horia - de INSULA ALTUIA la: 16/02/2008 15:41:23 Modificat la: 13/04/2008 18:02:47
(la: Boala lunga, moarte sigura)
Anunt important!!!! Moartea iubirii e in doi cea mai cumplita suferinta ,durere,chin....buburuza(singuratatea in doi)
#285978 (raspuns la: #285725) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
suferinta - de INSULA ALTUIA la: 24/02/2008 00:25:00
(la: Durere)
Cea mai coplesitoare suferinta e singuratatea in doi sau momentul cind ni s-o gatat vorba!!!!!!(buburuza)
#288441 (raspuns la: #288432) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...