comentarii

sint copil ca fiecare


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
belle, - de anisia la: 10/11/2004 14:56:55
(la: Trancaneala Aristocrata)
intr-adevar cu totii suntem mai toleranti, mai buni, mai fericiti de Sarbatori. Nu am reusit niciodata sa pun degetul pe motiv. dar e asa o atmosfera mirifica. si lumea parca zambeste cat de cat. cel putin aici acasa, unde crede-ma ca te ingrozeste tristetea de pe fata oamenilor. cand am fost in franta in vara m-a bucurat degajarea oamenilor, zambetul si linistea din jurul lor. m-am intors in tara si am gasit aceleasi fete cenusi. e trist.
asa ca abea astept sarbatorile, in speranta ca va aduce putina bucurie oamenilor.

tu auriu...eu am ales pentru anul acesta globuri si fundite rosii, cu beteala argintie. hmmm...parca imi vine sa il impodobesc maine. si facem focul in chemineux, si imi place sa pun cateva mere la copt sa miroasa a mere coapte, si mama care coace cozonacul si mirosul lui se intalneste cu cel al sarmalelor ce fierb domol, si colinde de Hrusca, si Bica ce se bucura ca un copil de fiecare data si doar sta lungit pe parchet si da asa haios din coada, si...si... oh, abea astept!

anul acesta va fi casa plina. din partea tatei sunt 4 frati. si in fiecare an se aduna intreaga familie cu mic cu mare la unul dintre frati. anul acesta e randul nostru. iti dai seama? casa va fi plina! va fi viata!, cadouri sub pom, multe multe, si precis careva se va imbraca in Mos Craciun pentru nepotei. Parca o vad pe Mariuca, e cea mai mica. Parca o vad lucind de bucurie sa il intalneasca pe Mos Craciun...

ehei Belle, uite vezi? ma bucur si eu deja...

hai sa revenim la noiembrie si la cele cotidiene...:=)
#28254 (raspuns la: #28252) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
craciunul... ce cuvant frum - de rembrandt la: 22/12/2004 00:45:47
(la: Craciunul... amintiri si obiceiuri..)
craciunul... ce cuvant frumos. Sau, cel putin, asa era... cand eu nu eram. Pentru mine, craciunul este un motiv de publicitate, comercializare... cand la televizor arnold schwarzenegger vrea sa-i cumpere supermanu' la copil... IN FIECARE AN si cand, la radio, rasuna ca niste miraje futile (pe care uneori mi se pare ca le aud chiar si cand nu am radioul aprins) 'feliz navidad' si 'jingle bell rocks'. Walmart-urile sunt pline de barbite à la Mos Craciun, preturile in magazine sunt marite 1 luna inainte de craciun cu 30% si apoi, de sarbatorile mult-asteptate, reduse cu 15%. Sau cel putin asa e p-aici pe la mine. Altfel spus, eu cam tot traiesc craciunul de vreo de 2 luni anticipat...

din alt unghi privit, daca as fi pe o insula indepartata unde nu ar exista publicitatea si interesele, craciunul ar insemna niste vin fiert cu scortisoara... de care imi este tare dor. Ar mai fi si atmosfera aia ultra-incarcata care nu te lasa si n-o sa te lase jamais sa uiti ca e craciunul. Mi-e dor de cozonac, de toata familia reunita pentru a 2-a oara in an pentru a face schimb de indiferente si pentru a fraterniza cu elementele (ca sa nu zica 'vecinii' ca suntem oameni fara principii!:).

cand eram in romania parca era mai fain de craciun. La TV erau filme cu Iisus, nu cu presupusul mos craciun... Probabil ca oamenii 'simplii' (ca sa ma exprim astfel) stiu mai bine sa infrumuseteze atmosfera preparand cozonacul si restu' decat oamenii astia 'complicati' de aici (canada) care, avand in vedere ca gasesc mielul si cozonacul gata facute la magazin... traiesc altfel (sau mai bine zis nu traiesc) sarbatorile.

gardez votre vie à l'abri de moi...
Povestea omului... - de spinroz la: 07/05/2005 13:48:46
(la: Copilaria)
A fost odată de mult pe la începuturile vieţii, doi copii , un băieţel şi o fetiţă, care trăiau într-o grădină a fericirii depline, numită Eden. Cu toate că îi ştia inocenţi, totuşi Tatăl Ceresc, dorind ca ei să rămână veşnic copii i-a spus lui Adam: ,,Poţi să mănânci după plăcere din orice pom din grădină dar din pomul cunoştiinţei binelui şi răului să nu mănânci, căci în ziua în care vei mânca vei muri negreşit.’’
Dar cum Adam singur se plictisea de moarte, Dumnezeu a zis : ,,Nu este bine ca omul să fie singur; am să-i fac un ajutor potrivit pentru el.'' Şi a creat-o pe micuţa Eva. Adam s-a bucurat nespus fiindcă acum avea cu cine să se joace şi să bucure de fericire împreună cu Eva (nimeni nu poate fi fericit singur, fericirea totdeuana o trăim împreună cu cineva). Copii au continuat să se joace împreună uitând de ceea ce Tatăl le spusese că nu au voie să facă. În joaca lor inocentă ei se pierduseră în uitarea de sine. Dar în joaca lor au întâlnit şarpele. Deşi mai mică ca Adam, Eva a simţit mai întâi şarpele cum s-a urcat pe picioarele ei, cum s-a încolăcit şi s-a prelins tot mai sus, fără să poată face ceva, cum a urcat până la sâni ei daţi în pârg şi nici n-a ştiut când i s-a strecurat în suflet. Căci şarpele era mai şiret decât toate fiarele pământului. El a zis Evei: ,,Oare a zis Dumnezeu cu adevărat să nu mâncaţi din toţi pomii din grădină? Eva a răspuns că pot mâca din toate roadele, dar despre rodul din mijlocul grădinei, Dumnezeu zis:,,Să nu mâncaţi din el, şi nici să nu vă atngeţi de el , ca să nu muriţi, ca sănu muriţi.’’ Atunci şarpele a zis femeii:,,Hotărât , că nu veţi muri, dar Dumnezeu ştie că, în ziua când veţi mânca din el , vi se vor deschide ochii, şi veţi fi ca Dumnezeu , cunoscând binele şi răul.'' Eva a văzut că pomul era plăcut la privit şi bun de mâncat. Atunci îndemnată de şarpe, de dorinţa aceea din suflet, ea n-a mai rezistat ispitei şi a mâncat. Mai apoi -a îndemnat şi pe Adam să mănânce. Atunci li s-au deschis ochii la amândoi şi au văzut că sunt goi; au cunoscut că erau goi ... Şarpele se însinuase în sufletul Evei ca o dorinţă căreia nu i se putea opune. În pofida interdicţiei Tatălui Ceresc, Eva a mâncat, ea mai întâi din pomul cunoaşterii binelui şi răului. De atunci toate urmaşele Evei păţesc la fel ca Eva; şarpele se strecoară mai întâi în sufletele fetelor, lor li se deschid ochii mai înainte de li se deschide băieţilor. Când fetiţei i se deschid ochii înseamnă că a ieşit din copilărie. Fiecare băiat sau fată simte ieşirea din copilărie odată cu intrarea în puberatae ca pe o vină şi, de aici, ruşinarea, îmbujorarea la faţă, roşirea Fiecare fetiţă repetă de atunci povestea Evei... şi fiecare băiat pe-a lui Adam. Prima reacţie a Evei a fost că s-a îmbujorat toată la faţă când a auzit glasul Domnului chemându-i la El. Adam şi Eva s-au ascuns să nu fie văzuţi căci le era frică (frica indusă de vinovăţie) şi fiindcă acum ,,ştiau cu certitudine'' că sunt goi. Când ieşim din copilărie pierdem inocenţa; căpătăm în schimb ruşinea, vinovăţia şi frica faţă de cei maturi ... ( povestea omului ar putea urma, dacă vei răspunde la ea)
gina alberta - de Intruder la: 08/06/2005 08:32:38
(la: comercialitatea "confort" sau "complacere"?)
Este interesanta conferinta asta, dar nu comentez deocamdata nimic...
Am intrat doar, sa subliniez si eu cele spuse de cico. De ce nu participi cu noi la discutii?...arunci manusa si pleci...sa nu te superi pe mine, dar esti ca o femeie care ''toarna'' cate un copil in fiecare an si pe urma il ''paseaza'' pe la orfelinate sau rude.
Si in afara de asta, cred ca este o chestiune de bun simt sa postezi cat de cat doua, trei cuvinte...macar ceva formal.
Multumesc si nu te supara pe mine. Nu am vrut sa fiu rautacios acum.
Frumos ce scrii... - de tenebrum la: 20/03/2006 19:53:10
(la: copil)
As spune si eu cateva cuvinte din viziunea mea asupra omului - acest copil al Cosmosului care uita prea adesea cine este. Au existat vremuri cand intreaga omenire era intr-o perioada de copilarie, atunci cand poate ca nu exista nici scrierea, iar omul traia intr-un microcosmos in care strabunii, familia si zeii erau reperele sale. Era un timp cand tinerii ii venerau pe cei in varsta, nu pentru ca ar fi fost mai inteligenti decat ei, ci pentru ca felul lor de-a se purta vadea o intelepciune de viata pe care azi o intalnesti mult mai rar.

Au venit apoi perioade in care oamenii s-au unit in comunitati, si au avut nevoie de lideri, de conducatori care sa pastreze intacta comoara spirituala si culturala pe care o aveau. Asa cum copilul care merge la scoala se incredinteaza autoritatii profesorului sau fara sa stie de ce, mai mult dintr-un sentiment, asa si oamenii de atunci simteau ca anumite persoane au o postura care le permite sa le devina lideri, care le impune ceva prin sine insasi. Acestia au oranduit viata sociala in concordanta cu valorile morale, si i-au invatat pe oameni despre Parintii lor, zeii cei vechi, care vegheaza cu intelepciune asupra destinului nostru.

Mai tarziu, cand acest copil a mai crescut si a dorit sa-si afirme independenta, au luat fiinta marile culturi europene antice, incepand cu cea greaca. S-a creat democratia, au fost dezvoltate legile, iar mai tarziu a aparut si ideea de cetatean - toate acestea avand legatura cu dorinta de-a stabili relatiile dintre oameni, creand legaturi noi, centrate mai putin pe familie, cat pe concetateni, pe oameni egali cu tine. Era inca un timp al tineretii, cand copilul din om putea privi atat inapoi, spre perioadele timpurii ale civilizatiei si spre acea cultura a intelepciunii spirituale, cat si spre viitor, spre vremuri cand oamenii se vor individualiza mai mult, cand fiecare om va dori sa fie de sine statator. Omul era atunci un cetatean in doua lumi care stateau fata in fata, si in aceste vremuri de echilibru a aparut un Om si un Zeu care a spus Lasati copiii sa vina la mine, caci Imparatia Cerurilor este a celor ca ei.

Veacurile au trecut, lumea a mai imbatranit iar omul a uitat ca a fost candva copilul Cosmosului, a uitat de strabuni, de conducatori, de zei... Tot ce mai stie e ceea ce sta in fata ochilor sai, si pe asta si-a cladit cultura moderna, pe asta si-a bazat stiinta, tehnica, viata sociala. A devenit din ce in ce mai importanta ideea de proprietate, de venit, de competitie. Toate acestea pentru ca privirea omului de azi e indreptata numai spre o lume materiala in care valorile spirituale sunt mai curand o anexa. Si, pe de o parte, este bine ca s-a ajuns aici, pentru ca s-a creat posibilitatea gandirii independente, individualizarii.

Dar, pe de alta parte, copilul din noi nu se simte bine daca nu poate sa-si ridice privirea catre ceva mai inalt, catre un ideal. Numai ca intr-o lume in care totul se face pe baza utilului, a indeplinirii nevoilor imediate, nu mai e loc pentru idealuri, ele sunt dispensabile. De aceea idealurile se refugiaza in singurul domeniu care mai pastreaza o legatura durabila cu alte persoane: acela al iubirii. Dar vai, si acesta este din ce in ce mai slab. Si atunci multor oameni nu le mai ramane altceva decat sa ia parte la o goana nebuna dupa fel de fel de posesiuni, fara sa se gandeasca de ce, doar pentru ca asa face toata lumea. Insa copilul din fiecare nu gaseste nici o bucurie in toata aceasta goana, de aceea e dat la o parte, trimis in camera lui, ignorat. Si cu cat va fi mai mult surghiunit, cu atat va rabufni mai tare si mai vehement la un moment dat, si asta pentru ca nu putem fugi la nesfarsit de ceea ce suntem cu adevarat...
hon, - de anisia la: 09/01/2010 18:11:33
(la: Saudade/Sehnsucht/dor)
dorul nu-i musai sa aduca doar tristete si melancolie. poate sa-ti fie dor de cineva si sa-ti fie bine. dorul ala sa-ti umple sufletul. cand e nerabdare. si numeri zilele una dupa alta, si tropai de pe un picior pe altul. si te bucuri ca un copil pentru fiecare clipa trecuta, pentru ca stii ca se apropie momentul revederii.

nu-i loc de tristete!

ti-i dor, simti, traiesti, existi, esti viu!

*** - de parola.uitata la: 20/09/2016 15:48:16 Modificat la: 20/09/2016 17:00:29
(la: Homeschooling)
Aha, de fapt e un unschooling combinat cu un slab-înţeles homeschooling, pentru ca-n final, părinţii să-şi trimită copiii înapoi la şcoala tradiţională, dacă-s îndeajuns de puţin-mândri, că deloc-mândri nu se poate la nimeni, să recunoască chixul.
A, dacă încă de la prima giugiuleală dintre doi tineri, ei ştiu deja că cele-două-liniuţe de pe testul de sarcină vor deveni saltimbanc-emerit în Circul de Stat, minunat, homeschooling este o variantă pentru a-şi educa embrionul încă de la concepere. Pentru firile prevalent artistico-atletice, da, e o opţiune.


Dar dacă mă tentează să nu gânguresc eu pentru el când îi legăn pătuţul şi să nu eructez în locul său, atunci nu-i aleg nici meseria după visele neîmplinirilor mele şi-l las pe el să se descopere, bucurându-mă alături de copil de fiecare "mamaaaaa, am făcut un amestec de substanţe de-a bubuit catedra profului, mi-a dat totuşi zece chiar dacă a ieşit desculţ din clasă, cu talpa pantofului găurită." Exemplu de fost-copil imaginativ, nici un profesor n-a avut de suferit de pe urma trecerii sale prin laboratoarele ştiinţelor exacte. :)


Ideea e aşa, homeschoooling merge pentru vrăbiuţe, norişori, gheţuşuri şi tălpi mici butaforice, adică pentru viitorii actori, sportivi etc, iar şcoala tradiţională (particulară sau nu, sunt variante şi variante) merge şi pentru cei de mai sus, dar nu-i discriminează pe cei cu înclinaţii spre profilul real. Orice mi-ai zice, homeschooling înseamnă preponderent acasă, cu bifarea unor cursuri şi activităţi exterioare căminului, bineînţeles. Însă fix asta face şi şcolarul-clasic, după terminarea orelor, are diverse cursuri la care participă, educaţia lui fiind completă, nu are o gaură de şase ore pe care o umple cu pătuţeală, pijămăleală, capoţeală.

#654873 (raspuns la: #654866) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Din fericire, un copil nu est - de Radu63 la: 24/03/2004 08:43:38
(la: Cei din occident, va invatati copiii romaneste ?)
Din fericire, un copil nu este un recipient care, odata umplut, refuza ulterioare adugiri raspunzind cu datul pe afara a continutului. In acest sens consider ca tot ce stim, ca parintzi, ca tot ce simtzim, ca oameni, se poate da mai departe copiilor. Nu indesa, ci oferi. In cazul particular al limbii romane, cunoasterea ei ushureaza intzelegerea altor limbi, fiind ea un incredibil cocktail, si deschide mintea, precum orice alta limba. In ceea ce ne priveste (cuplu ro - ro), a insista putin in privintza invatzatului limbii materne a sfirsit prin a ne penaliza, fiind acum obligatzi sa recurgem la engleza pentru a discuta argumente pe care fetitza noastra, nascuta in occident in urma cu 10 ani, nu trebuie sa le capteze :) Asta ca sa nu mai vorbim de o sumedenie de carti din biblioteca pe care sper sa le poata aborda intr-o zi, de comunicarea cu bunicii din Romania care ne viziteaza regulat, de prietenii romani cu care vorbim doar romaneste, etc. Fara a recurge la ore dedicate limbii, fara carti de gramatica, dar mentzionind in raspunsul la fiecare intrebare "ce inseamna cuvintul X" (X fiind in italiana) ca in romaneste X se spune Y, in franceza Z s.a.m.d., ceva se zideste, zi cu zi.
Ma apropii de colinele copila - de alura la: 20/12/2004 09:57:12
(la: Vacanta la bunici)
Ma apropii de colinele copilariei mele si simt emotia, nostalgia, ca de fiecare data. Acum imi amintesc de o iarna geroasa... inghetase bocna lacul de langa satul bunicilor mei, iar eu tocmai primisem o pereche de patine. Tare mult imi doream sa plutesc pe gheta, asa ca, dupa ce m-a infofolit bunica intr-o broboada maronie, sa nu-i inghete gatul si urechile copilului, am fugit spre lacul inghetat. Acum, cand ma gandesc, cred ca eram tare caraghioasa, dar niciodata nu m-am simtit mai libera ca atunci. Lacul ere pustiu, nimeni nu se incumeta sa iasa afara pe asa un ger si nici nu aveau de ce. Alunecam pierduta in visele mele , din cand in cand ma ancoram in prezent, ma bucuram din plin de fiecare clipa si ma simteam Craiasa Zapezii, Zana Zanelor, cea mai frumoasa balerina... lumea toata era a mea si eu eram a lumii, si nimic nu tulbura atunci fericirea mea de copil...
Fiecare are ce merita... - de ondine la: 11/01/2005 17:03:42
(la: Barbatii romani din diaspora (si nu numai))
E foarte simpatic acest site (tocmai l-am descoperit din intamplare). Constat chiar ca e mai simpatic decat site-urile romanilor din diaspora (ma rog, unele din ele, ca nu le-am explorat pe toate). Poate si fiindca aici oamenii nu interactioneaza pe baza de locatie, ci in jurul unor subiecte, pur si simplu. Nu stiu cine "ingrijeste" acest site, dar cred ca o face destul de bine.
In ce priveste subiectul "barbatii români", m-a amuzat teribil. In fine, realitatea e de plans, asa cum se infatiseaza ea in mesajul respectiv, dar pe de alta parte nu poti sa nu te si amuzi.
Eu cred ca barbatul care vrea o femeie numai ca sa aiba pe cineva langa cratita, merita sa aiba exact ceea ce vrea! O femeie care vrea mult de la viata nu cred ca s-ar uita niciodata la un astfel de barbat. E o selectie relativ naturala, dupa parerea mea. Daca nu, inseamna ca ea ar trebui sa-si reconsidere criteriile de alegere.
In ce priveste insa cel din urma caz, ii inteleg si pe barbati, atunci cand aplica intrebarea morometziana : "pe ce te bazezi?". Adica, daca ea castiga mai mult ca el, munceste 10 ore pe zi si calatoreste 6 luni pe an, e normal sa nu se astepte nimeni de la ea sa stea la cratita. Dar daca nu face nimic altceva in viata ei, atunci...ar putea macar sa aiba bunul simt sa stea la cratita!
Femeile casnice nu sunt neaparat de dispretuit. Poate ca un copil care creste cu mama langa el in permanenta, creste mai fericit si mai implinit afectiv decat unul care-si vede mama aproape numai in weekenduri...Sau poate ca e mai fericit de mancarea gatita de propria lui mama decat de hamburgerii incalziti la microunde de tata...E o chestiune de alegere si nu de superioritate sau inferioritate. Egalitatea femeilor cu barbatii nu e un dat, indiferent cat de mult se trambiteaza asta, ci un drept care trebuie castigat. Ori, cel putin, asa trebuie privita. Si un risc care trebuie asumat, fiindca pot exista si neajunsuri in a fi prea "barbata".
In unele cazuri, casatoria e buna tocmai pentru asta : ca sa o tina pe femeie la cratita si pe barbat...langa cratita femeii! Printre multe alte, dar la fel de jalnice motive...Fiecare cu ce vrea si, mai ales, fiecare cu ce merita!
iar o femeie cu adevarat puternica :
1. Stie sa faca o selectie printre barbatii din jurul ei
2. Daca in urma selectiei nu mai ramane nimeni, nu se simte frustrata, pentru ca poate trai la fel de bine si singura
3. Daca decide, din diverse dar bine gandite motive, sa nu mai fie singura, nimic nu o impiedica si sa-si "educe" barbatul, daca din intamplare acela pe care si l-a ales nu e tocmai exemplar. Sau sa renunte, daca s-a inselat.
Cu alte cuvinte, problema nu e la celalalt...
Ganditi-va la tarile arabe, chiar si cele mai "liberale"...Mai nou, femeile tinere sunt cele care cer cu insistenta reintoarcerea la traditii si asta mai ales dpdv vestimentar. Unora din ele le place sa umble complet acoperite, sa stea la masa separat de barbati, sa stea numai acasa toata ziua...Si asiaticele sunt destul de diferite de occidentale in privinta asta, stim prea bine, si asta e chiar un punct forte pentru ele. Eu nu le-as plange prea mult de mila, atata vreme cat ele insele considera ca asa e normal sa fie, dar, atata vreme cat exista astfel de contraexemple, nimeni nu va putea convinge pe nimeni ca nu e drept ca femeia sa fie servitoarea barbatului.
E greu de zis, dar cred totusi ca "vina" pentru atare situatii nu le apartine doar barbatilor. Iar barbatii români nu sunt nici pe departe o exceptie, ci dimpotriva, ma tem.
E, dupa cum spuneam, o chestiune de alegere...Din fericire, lumea e mare. Totul e insa sa-ti asumi alegerea pana la capat.
Ce n-as da / sa stau toata ziua a mesteca / la cratita, linistita / si cu mintea de ganduri golita...:))
Probabil ca m-am bagat ca musca in lapte intr-o discutie care, am senzatia, se poarta mai degraba in cerc restrans. Nu ma luati prea mult in serios, dupa cum spuneam, subiectul poate fi amuzant, mai ales ca mie acum imi aminteste de unul din bancurile pe care le-am citit tot pe acest site, si in care el o intreaba pe ea daca a citit Balzac...
poveste cu copil - de maria de la medgidia la: 18/11/2005 12:46:43
(la: Autismul)
azi o sa va povestesc despre andrei

andrei, 12 ani, autism sever, poate executa cam toate deprinderile care-i confera autonomie (spalat, toaleta, sireturi, nasturi, mancat, etc), dar are o oarecare stangacie in miscari si o lipsa de precizie (in desenarea formelor, sau in procesul de imitatie)

un copil foarte frumos, ca de altfel, majoritatea copiilor autisti (au trasaturi "armonice", regulate, frumoase, partial si din cauza lipsei de expresivitate faciala, lipsei de mobilitate faciala si corporala)

andrei nu vorbeste decat vreo 20 de cuvinte (mama, tata, da, nu, bine, asa, "coco" - spune asta cand cineva ii este drag)... probabil ca mai multe nu va vorbi niciodata...
desi studiile pe scoarta cerebrala sustin ca invatarea limbajului dupa 12 ani este imposibila, nu ma pot opri sa nu gandesc ca la andrei se va putea... de ce? pentru ca am descoperit ca andrei cunoaste limbajul... si e doar un blocaj de redare/ exprimare a cuvintelor, nu o problema de semnificatie...

iata cum am descoperit...
m-a atras andrei din prima zi cand l-am vazut... roscat, frumos, cu o privire limpede si constienta care se oprea undeva in mine, cauta ceva, si fugea mai departe, in altii...
andrei isi lovea colegii de clasa, oamenii din jur, lovea cu forta si constient de ceea ce face... vedeam pe fatza lui ca nu este, ca la alti copii, tipul acela de lovire pentru a-si "gasi limitele corpului", a sti "pana unde este el in spatiu"...
andrei lovea dintr-o nevoie de atentie... "hei, eu sunt aici!! stii?? eu exist! eu contez! nu ai voie sa treci pe langa mine fara sa observi ca exist!"
o singura fiinta in toata scoala se putea intelege cu andrei... dar persoana aceea nu era in perioada respectiva in oras... andrei era in turmentari interioare chinuitoare... cu corpul tot timpul un arc, alergand, lovind copii, izbind usi, scaune, banci...

nu m-am apropiat eu de el, el m-a ales pe mine... cand s-a uitat in ochii mei prima data, a fost "suflet pe suflet" deodata...
pe vremea aceea nu stiam ca andrei intelege tot ce se intampla, eram eu insami prea "mica" nu de varsta, ci de spirit, ca sa imi dau seama de asta...
eram clueless cu andrei... te simti pierdut in fata unui copil care, la inceputul pubertatii, cu puf de mustata si crescind in barbat, nu vorbeste deloc... si stii ca nu are nici o deficienta de receptie sau emisie a sunetelor...
parea mereu ca vorbele mele nu ajung la el, dar observam ca tonul vocii il relaxa sau agita, ca pe catzei... cu rusine recunosc ca dresaj am incercat sa fac cu andrei... dresaj prin tonul vocii...

foloseam tonul vocii pentru a-l certa sau lauda in diferite contexte, dar mai mult decat pe cuvinte ma bazam pe "melodia" vocii mele, usor soptita, creind o senzatie de intimitate, ceva care era "al lui" si se petrecea doar "pentru el", pentru ca eu intuiam ca are nevoie de "coltul lui", pe care nu il avea fizic, iar eu i-l dadeam sufleteste...

dupa o vreme andrei incepuse sa se raporteze la mine... ma privea fix asteptand o reactie ori de cate ori facea ceva, bun sau rau... eu ii confirmam ca exista, prin reactia mea care demonstra ca "he has made a difference" in our world...
in clasa, eu eram "lumea" pentru andrei, nu profesoara pe care o lovea mereu, sau alti caregivers care nu il puteau stapani cu forta... niciodata n-am folosit forta cu andrei si niciodata nu m-a lovit... o singura data a incercat sa ma impinga, dar cu fermitate si fara afecte negative i-am aratat ca exist si raman pe locul meu...

era o perioada foarte zbuciumata pentru el, culminase cu refuzul de a sta la ore, petrecea timp pe holuri, haladuind fara de sine prin scoala, chinuit interior (simteam eu)...
mai mereu trebuia sa ies din clasa sa-l caut, sa-l aduc... nu-mi iesea partea cu adusul inapoi in clasa, avea o vointa sau o neliniste foarte puternica... de care nu se putea elibera, o purta in el peste tot...

intr-una din zilele in care incercam sa-l aduc pe andrei inapoi in clasa, mi-a venit ideea sa pun in practica o tehnica din hipnoza... nu stiam ce o sa iasa... este vorba despre povestirea simbolica, pentru eliberarea de "incarcaturi" psihice pe care nu poti sa le denumesti...
(de fapt, eu am facut un hibrid intre povestirea simbolica si exercitiile de relaxare pentru intrarea in transa usoara...)
de exemplu, daca o persoana isi descrie greutatile vietii ca si cum ar merge pe drum tragand o ghiulea de picioare, povestirea simbolica va infatisa un om care merge pe drum cu greutati legate de picioare si se elibereaza treptat de ele... daca iti descrie viata ca fiind ceva care ii apasa pe umeri, povestirea va alege un personaj care poarta un sac in spate si treptat ii goleste continutul...
"treptat" este cuvantul-cheie, pentru ca informatiile trebuie sa ajunga in staturile profunde, in inconstient, si sa aiba efecte eliberatoare in timp...
psihologia nu e ceva ermetic, o suma de tehnici si metode ca sa "descifrezi" oamenii... ci inseamna sa gasesti intuitiv felia care i se potriveste fiecaruia ca sa-i alini tensiunea, sa-i faci lui bine, nu sa il dezgolesti pana la cele mai intime secrete ale lui pentru orgoliul propriu...
rolul tau in viata lui e meteoritic, "operezi membrul defect" si pleci, nu te joci de-a reconstrui individul... cu asta nu sunt de acord in psihologia moderna: nu are masura, nu isi stie limitele...

dar, sa revin... l-am luat pe andrei de mana, l-am tras spre mine si am inceput sa-i povestesc ce vedeam pe geam, afara...
"uite, afara e dimineazta, pasarelele canta vesele in copaci, oamenii merg pe strada... unii se duc la servici, altii se intorc de la servici... pamantul respira... respira ca noi si hraneste copacii, plantele, lumea... soarele este pe cer si toata lumea se bucura... oamenii sunt veseli in sufletul lor... merg pe strada... unii se duc la serviciu, altii se intorc de la serviciu...
copiii sunt in clasa... copiii deseneaza copaci... copaci veseli care respira ca si pamantul... soarele ii incalzeste... toata lumea e multumita si merge pe drum... oamenii vin de la servici... sau se duc la servici... fiecare are treaba lui... copiii sunt in clasa si deseneaza... fiecare se bucura de lumea asta frumoasa... plina de soare... pamantul se bucura de soare si respira ca noi... pamantul respira... copacii respira si se incalzesc la soare... noi stam la caldura langa soba... afara totul e bine... fiecare are treaba lui... in clasa copiii sunt linistiti... copiii deseneaza copaci... copacii sunt multumiti pentru ca e soare si e bine... pamantul se bucura... oamenii merg, fiecare la treaba lui... copiii au treaba lor in clasa... toata lumea e multumita... pasarelele canta..."

si tot asa, i-am vorbit lui andrei cu ton egal, repetand cuvintele, totul in jurul ideii de liniste, pace, bucurie calma, multumire a intregii lumi... am simtit la un moment dat, in bratul lui care ma atingea, o decontractie musculara... se relaxase... juma` de ora i-am vorbit primele dati... ma urma linistit in clasa si desenam impreuna pe tabla... ne delimitam teritoriile, andrei invata astfel ca exista si ceilalti, cei din jur...
juma` de ora... apoi din ce in ce mai putin, zilnic... ajunsesem la un sfert de ora, 10 minute cand a trebuit sa intrerup...

imi este atat de dor de andrei... si am aflat ca si lui de mine, un copil care nu vorbeste, acum mai mare decat atunci... a dat de inteles in jurul lui ca-i lipsesc eu...
sunt atat de mica pentru o bucurie atat de mare... pentru ca este o bucurie vie sa existi pentru cineva pentru care lumea e compusa doar din cateva persoane, dintre zecile pe care le intalneste de-a lungul anilor...
eu exist pentru andrei... conducator de popoare sa fi fost, nimic nu insemna... dar o sa-l vad din nou, peste o luna, inainte de Craciun, pe el si pe alti copii de care mi-am legat sufletul...
nu stiu cum va fi... cat ne-am schimbat cu totii... imi e atat de dor de ei... suntem asemenea... spirite vii... nu toti suntem spirite vii in lumea asta... unii sunt "adormiti" intr-un fel, nu stiu cum sa zic... nu sunt "cu totul aici"...

----------------------------------
Counseling pentru cretini: bungee-jumping de la 30 m cu coarda elastica de 60 m.
Copilul - de thebrightside la: 20/01/2006 13:17:04
(la: MA Simt ca si cum as fi murit....ajutor....!)
E cel mai important, din punctul meu de vedere. Iar daca tu nu esti 'intreaga' (implinita), se repercuteaza asupra lui. Asta e primul motiv care trebuie sa te faca sa te hotaresti ce e mai bine pentru voi doi.
Nu inteleg de ce esti cu sotul tau? Ai mentionat doar mila, iar daca asta e tot ce simti pentru el, te deplang.
Vad ca tot afirmi "mama spune" "el spune"..Nimeni nu trebuie sa iti spuna CUM/CU CINE/UNDE sa iti traiesti viata. Doar tu trebuie sa decizi, avand in vedere, in primul rand, ceea mai bine pentru cea mica. Repet - ea e cea mai importanta! Sa nu intelegi ca ce este mai bine pentru ea e o situatia materiala buna! Unui copil trebuie sa ii oferi in primul rand dragoste, apoi altceva. Cred eu.
Ai doua variante:
1. Ramai cu sotul tau si accepti lucrurile asa cum sunt. Te mobilizezi si iti cauti de munca sau incepi o facultate prin cursuri la distanta.
Nu ai energie? Astea sunt minciuni pe care ti le spui singura, ca sa poti ramane in starea asta de lancezeala in care te-ai complacut in ultima vreme.
Increderea vine din realizarile noastre. De unde sa ai incredere, daca toata ziua stai in casa si nu faci nimic concret? Iesi, cauta, du-te la interviuri. Si in fiecare seara sune-ti ca ai facut ceva bun pentru tine si mergi in directia care trebuie! De acolo iti iei increderea.
2. Pleaca fara a te uita inapoi. Daca nu il iubesti pe acest barbat si nu te multumeste nimic din ce te inconjoara, n-ai ce cauta acolo.
Te gandesti ca iti va fi greu?! Intotdeauna este asa. Nici unuia dintre noi nu-i e usor. Totul e sa vrei! Odata ce ai facut primul pas, restul merge de la sine si daca nu merge cum ai fi vrut - te adaptezi!
Si tu si cea mica meritati sa fiti fericite! Nu uita asta nici o clipa.

Daca am fost cam dura pe alocuri, te rog sa ma ierti. Intentionez doar sa te ajut, nimic altceva.

Pertinent comentariul referitor la nick-ul tau! Schimba-l! Tu trebuie sa iesi din starea asta, nu sa o agravezi!
Eu mi-am pus numele de "brightside" cand eram intr-o stare groaznica de spirit. Si m-a ajutat. Cand alunecam in partea intunecat, imi aminteam ca trebuie sa zambesc, sa vad partea buna a lucrurilor.

TE ROG SA NU INTELEGI CA ACESTEA SUNT SOLUTIILE LA PROBLEMA TA! PT CA SUNT DOAR SUGESTII.

Mult noroc!
daca as adopta un copil? - de Aeda la: 15/02/2006 19:47:22
(la: Ati adopta un copil?)
Da!! fara sa ma gandesc la "gene defecte" sau "cheltuieli in plus" sau "batai de cap" - astea sunt prostii!!!
cum poate spune cineva despre un copil ca ar putea avea "gene defecte de la parinti alcoolici", acesta fiind un motiv principal care ar impiedica adoptia!???? dupa ce ca au fost destul de batuti de soarta acesti copii, fiind refuzati de familiile lor din cine stie ce cauze, ar trebui sa-i mai ignoram total si noi pentru ca nu le cunoatem parintii??? nu sunt "prea buni" pentru noi? suntem noi cumva perfecti?? avem genele alese si "in regula"?? cine suntem sa judecam un copil orfan?????? poate ar trebui sa ne gandim daca suntem NOI destul de buni pentru a le fii parinti!! ei nu iti cer promisiunea unui viitor starlucit sau conturi in banca sau mai-stiu-eu-ce. vor doar pe cineva in viata lor - cineva care ii doreste si iubeste si pe care pot sa iubeasca inapoi. vor sa aiba poate certitudinea ca atunci cand vor implini 18 ani nu vor fi aruncati in strada pentru ca nu mai este loc pentru ei in orfelinat. (si asa se inmulteste numarul copiilor strazii in fiecare zi - este mai bine asa?)
practic acesti copii nu au gresit cu absolut nimic si totusi continuam sa ii pedepsim pentru faptul ca au o viata mult mai grea decat a noastra!!
da, am de gand sa adopt un copil(de fapt sper ca nu numai unul :) ) si il voi creste asa cum voi putea mai bine - normal ca va avea lipsuri, pentru ca nu sunt perfecta, dar va avea o casa, o familie si un viitor mai bun decat la orfelinat.
cat despre timp si bani... se gasesc daca vrei intr-adevar un copil(fie ca este al tau sau "nu" - chiar si adoptat in scurt timp va fi AL TAU).
E adevarat k in fiecare din n - de tweet la: 04/03/2006 21:07:58
(la: copil)
E adevarat k in fiecare din noi exista o parte foarte frumoasa,care se vede doar in anumite momente shi ne face sa fim sinceri,nu prefacuti...Nu poti fii copil tot timpul ,nu poti rade tot timpul nici macar nu poti fii sincer tot timpul,realitatea te obliga sa fii altfel,sa stii sa te aperi..cred k asta e maturitatea.


Cat despre dragoste...nu vine dintr-o data..dintr-o data nu poate veni decat atractia fizica.Dragostea nu vine intr-o luna,sau intr-un an..nici macar nu iti poti da seama de momentul in care esti cu adevarat indragostit.Dragostea vine pe masura ce cunosti perosana de langa tine ,ii anticipezi reactiile;in momentul in care faci orice ca acea persoana sa fie fericita,in momentul in esti dispus sa oferi mai mult decat poti da.
inimioare de copil - de karinia la: 11/04/2006 23:41:12
(la: de-ale parintilor...de-ale dascalilor...)
...si spun "inimioare de copil'' pentru ca in acest moment mi-a venit in minte un baietel de la o alta grupa, pregatitoare (avem clasele alaturate), care in fiecare dimineata cand il aduce mami la gradi se uita cu ochii in lacrimi la ea si suspina de ti se rupe sufletul si o roaga sa nu il lase acolo, sa il ia cu ea, ca "o sa mi se franga inimioara mea de copil mic de dorul tau!"...E acelasi speach de vreo 2 ani.Zambesc cu drag.
Am banuit bine ca partea cu ignoratul s-ar putea sa nu functioneze.Ci din contra.
Pune-l la treaba.Implicati-l in treburile voastre de fiecare seara ca si cum ar fi un adult cu drepturi depline. Sau, ma rog, asa sa ii dai impresia. Sa te ajute la bucatarie, pe sotul tau - daca e cazul. Da-i sarcini care sa fie cu o oarecare dificultate pentru el. Spune-i mereu ca "de acum e baiatul mamei el mare, care o ajuta pe mami, si mami e mandra si fericita ca in sfarsit are un ajutor". Ideea este sa realizeze de ce nu poti fi tot timpul la dispozitia lui si sa vada singur cat dureaza sa faci o mancare, sa speli sa calci etc. Dar - atentie !- sarcinile sa nu fie sub forma unui ordin ! Ci sub forma solicitarii ajutorului sau, ca sa termini mai repede sa te poti juca cu el.Acelasi lucru cred ca ar fi util sa il faca si sotul tau. Ar fi bine si pt tine, pt ca ti-ar lasa si tie sa ai un timp al tau ( din ceea ce intuiesc si nu cred ca sunt prea departe de adevar, cam cade in sarcina ta piticul), ar fi bine si pt pusti pt ca ar avea "timpul lui cu tati, ca intre barbati" si ar fi benefic si pt sotul tau, pt ca i-ar castiga incredere si prietenia in sudarea unei relatii viitoare tata- adolescent. pentru ca acum se pun toate bazele, in absolut tot.
Jumatatea aceea de ora sa ramana bucatica voastra de timp aparte.
Fa o testare 2-3 zile si vezi cum e.
Psiholog- da, cunosc o foarte buna dna doctor psiholog, specializata pe lucrul cu copiii, o sufletista. Din pacate, ma tem ca suntem din orase diferite. Insa lasa-mi 2 zile ca sa vorbesc cu ea sa vad pe cine cunoaste in Bucuresti.
Ai sa vezi insa ca si psihologul va merge pe aceeasi idee : sa ii ocupi timpul pana la momentul in care un program va deveni obisnuinta.
Il trimiti in tabara in vara? Este foarte bun regimul de tabara in dezvoltarea personalitatii.
Mi-a placut ceea ce ai spus cu jocurile. "fa tu, ca eu ma uit!".II este drag si e fericit pur si simplu ca sunteti langa el. Nu joaca in sine e obiectul atentiei lui, ci voi. Ceea ce e un lucru extraordinar. Si stii de ce? Pentru ca este semnul unei legaturi foarte puternice intre voi si acest lucru este deosebit de important pentru o legatura viitoare. Asa cum ti-am spus si mai sus, acum e momentul in care se sudeaza - sau se rup legaturi. Ori , daca fericirea lui e sa va aibe in preajma tot timpul, gandeste-te ce relatie buna veti avea mai tarziu, cand va ajunge la varsta adolescentei !
E dificil acum si e frustrant pentru tine.Pentru ca si tu ai nevoie de atentie si de timpul tau. La fel si sotul tau. Piticul poate sa inteleaga lucrul asta. Mergi pe ideea de a-i da impresia ca, ajutindu-te, te protejeaza. Ar trebui sa functioneze. Le place sa se simta importanti.
#116841 (raspuns la: #116717) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
E clar, fiecare isi spune par - de face to face la: 06/08/2006 10:42:34
(la: de ce credeti in dumnezeu?)
E clar, fiecare isi spune parerea si nu avem dreptul sa obligam pe nimeni ce sa creada sau sa nu creada. Din acest punct de vedere intr-adevar biserica a facut o mare greseala de-a lungul secoleleor, greseala pe care acum o plateste din plin.
Nimic nu e nou sub soare, omul a fost de la bun inceput un razvratit, nu ia placut ascultarea. Neascultarea aduce dupa sine pedeapsa sau suportarea ulterioara a propriilor greseli. Cand stau sa analizez mai profound i-mi dau seama ca atunci cand eram copil si faceam o prostie parintii ma disciplinau cu nuiaua sau daca nu, trebuia sa support consecintele propriilor mele prostii (mi-am rupt mana si am suferit, mi-am spart capul si tot eu am suferit)
Cam asa suntem si noi oamenii in privinta credintei in Dumnezeu. Oamenii s-au impotrivit de la bun inceput lui Dumnezeu, nu le-a placut ascultarea (carui copil ii place ascultarea? Chiar daca el habar nu are de nimic). Omul a dorit sa devina dumnezeu, propriul lui stapan. Dupa cum spune sarpele in gradina Eden : daca ve-ti manca din mar veti deveni ca Dumnezeu. Mai bine zis daca veti incalca aceasta regula atunci inseamna ca ati iesit de sub ascultare si de acum inrati in neascultare, normal de atunci omul a devenit propriul lui stapan, nu a acceptat dumnezeirea, nu a acceptat ca exista o forta superioara care l-a creat din dragoste.
Multi zic: daca Dumnezeu este dragoste si ne iubeste, atunci de ce lasa el sa se intample tot felul de nenorociri oamenilor? Dar eu zic: daca toti oameni ar asculta de Dumnezeu si ar face voia Lui, ar fi oare atunci atatea nenorociri? NU!
De la bun inceput omul si-a atras asupra lui pedeapse si nenorociri prin neascultarea lui. Nu doresc sa tin prelegeri , doresc doar sa spun adevarul – chiar daca pentru multi acesta nu este adevar ci basme si inchipuiri.
Dupa cum Ioan zice in Apocalipsa 22:11 la fel zic si eu, e alegerea fiecaruia pana la urma. Dumnezeu nu obliga si nu a obligat pe nimeni – “Cine este nedrept, sa fie nedrept si mai departe; cine este intinat, sa se intineze si mai departe; cine este fara prihana sa traiasca si mai departe fara prihana. Si cine este sfant, sa se sfinteasca si mai departe!”

Cred in Dumnezeu asa cum cred in rasaritul soarelui. Nu pentru ca il vad ci pentru ca vad tot ce atinge. (C.S. Lewis)

Cei ce nu aud muzica ii cred nebuni pe dansatori.
Copil frumos si bun, Adole - de zeroita la: 01/12/2006 20:23:48
(la: Ce a reprezentat pentru dumneavostra viata de liceu?)
Copil frumos si bun,

Adolescenta ta e ca o rochie verde imprimata cu flori rosii, mari si carnoase, albe si mici, sau, daca nu vrei, alege tu culoarea si imprimeul, alege tu jeansii si tricoul pe care sa le porti acum, bucura-te de fiecare clipa si nu te intreba ce va sa vina.
Sau, daca te intrebi, da-ti raspunsurile care iti convin.
Nu lasa pe nimeni sa stea in calea idealurilor tale, sa-ti spuna ca vei uita prima iubire sau, ca, dupa ce tu si prietenii tai veti pleca , coridoarele liceului nu vor ramine pustii.Sinteti cei mai frumosi acum, asa cum noi am fost cei mai frumosi CINDVA.
Danseaza printeso in rochia ta vesela, iubeste si plingi,iubeste si rizi!
Si mai ales, nu intra prea des pe aici, uneori te-ai putea intrista.
Te imbratisez, Cristina
ce înseamnă a rămâne copil... - de Lady Allia la: 23/06/2007 15:11:21
(la: Intrarea permisa numai cu copilul)

Înseamnă ca de fiecare dată când mă uit dimineaţa, ziua, seara în oglindă...să zâmbesc văzând dincolo de ea! Să fac mutre şi să zâmbesc copilăreşte femeii din oglindă!
Înseamnă să nu am prejudecăţi dacă vreau să umblu desculţă când mă strâng pantofii, înseamnă să nu roşesc atunci când dansez în ploaie sau sar şotron alături de copii (chiar dacă sunt îmbrăcată la patru ace), înseamnă să nu mă gândesc ce zic cei de la balcon când mă apucă iarna să fac oameni de zăpadă, să mă dau cu sania, să mă tăvălesc pe jos făcând îngeraşi, înseamnă să vreau să mai pot să mă joc pentru mine însămi...
Mi-am zis o dată..."când am să mă fac mare vreau să fiu mămică"...şi de atunci completez mereu: "când am să mă fac mare vreau să fiu mămică şi să nu uit niciodată de copilul din mine"!

....

mulţumesc pentru frumoasa plimbare prin lumea uitată la naftalină...de atâtea şi atâtea ori :).
#209473 (raspuns la: #209468) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
in fiecare om traieste un copil ... - de marimaris la: 11/11/2007 14:47:39
(la: zburatorul)
si eu sunt un copil ...pe fata am riduri ...sapate de apa sarata a lacrimii sau poate a brizei de mare ...
sunt un copil cu riduri insa mai multe pe suflet ..dar nu-mi pasa ...rad ..rad ..rad !
#254831 (raspuns la: #254781) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Ziua mamei este in fiecare zi... - de Areal la: 06/07/2008 19:07:08
(la: Pentru mama mea!)
Cand aveai 1 an, ea te-a hranit si te-a imbaiat.Tu i-ai multumit, plangand intreaga noapte.
Cand aveai 2 ani, ea te-a ajutat sa mergi.Tu i-ai multumit, fugind de langa ea, cand te-a chemat.
Cand aveai 3 ani, ea iti gatea mancarea, cu dragoste.Tu i-ai multumit, rasturnand farfuria pe jos.
Cand aveai 4 ani, ea ti-a daruit creioane colorate.Tu i-ai multumit, colorand toti peretii.
Cand aveai 5 ani, ea ti-a imbracat haine de sarbatoare.Tu i-ai multumit, intrand in prima balta cu noroi.
Cand aveai 6 ani, ea a mers cu tine la scoala.Tu i-ai multumit strigand: " Nu vreau sa merg!"
Cand aveai 7 ani, ea ti-a cumparat prima minge.Tu i-ai multumit, aruncand-o in fereastra vecinului.
Cand aveai 8 ani, ea ti-a cumparat o inghetata.Tu i-ai multumit, varsand-o in poala ta.
Cand aveai 12 ani, te-a avertizat sa nu te uiti la anumite lucruri.Tu i-ai multumit, asteptand, pana cand ea pleaca de acasa.
Cand aveai 13 ani, ea te-a indemnat sa porti ceea ce iti sta bine.Tu i-ai multumit, spunandu-i ca nu "are gust".
Cand aveai 14 ani, ea te-a trimis in tabara, in vacanta.Tu i-ai multumit, uitand sa scrii macar o scrisoare.
Cand aveai 15 ani, ea venea acasa, asteptand o imbratisare.Tu i-ai multumit, incuind usa la camera ta.
Cand aveai 16 ani, te-a invatat sa conduci masina ei.Tu i-ai multumit, luandu-i-o de fiecare data.
Cand aveai 17 ani, ea astepta un telefon important.Tu i-ai multumit, vorbind la telefon toata noaptea.
Cand aveai 18 ani, ea a plans la ceremonia de inmanare a diplomei tale.Tu i-ai multumit, ramanand departe de casa, pina in zori.
Cand aveai 19 ani, ea ti-a platit studiile, te-a dus la colegiu, ti-a dus bagajul.Tu i-ai multumit, luandu-ti ramas bun de la ea, afara, de rusine sa nu te vada prietenii tai.
Cand aveai 20 de ani, ea te-a intrebat daca ai prieteni.Tu i-ai multumit, spunandu-i "Nu este treaba ta!"
Cand aveai 21 de ani, ea ti-a sugerat o meserie.Tu i-ai multumit spunand: " Nu vreau sa fiu ca tine!"
Cand aveai 22 de ani, te-a imbratisat la terminarea colegiului.Tu i-ai multumit intreband daca iti poate plati o croaziera.
Cand aveai 23 de ani, ea ti-a daruit mobila pentru prima ta locuinta.Tu i-ai multumit, spunand prietenilor tai ca ti se pare urata.
Cand aveai 24 de ani, ea ti-a cunoscut logodnica si te-a intrebat despre planurile de viitor.Tu i-ai multumit, spunand: "Maaaa-ma, te rog!"
Cand aveai 25 de ani, ea te-a ajutat sa faci fata la cheltuielile de nunta, a plans si ti-a spus cat de mult te iubeste!Tu i-ai multumit, mutandu-te in cealalta parte a tarii.
Cand aveai 30 de ani, te-a sunat sa-ti dea sfaturi pentru copilul tau.Tu i-ai multumit spunandu-i: " Timpurile s-au schimbat!"
Cand aveai 40 de ani, te-a sunat sa-ti aduca aminte de o zi de nastere.Tu i-ai multumit,spunandu-i: " Sant foarte ocupat acum!"
Cand aveai 50 de ani, ea s-a imbolnavit si a avut nevoie de ajutorul tau.Tu i-ai multumit citindu-i despre povara, care au devenit parintii, pentru copiii lor.
Si apoi, intr-o buna zi, ea muri, neauzita. Si tot ce nu ai facut vreodata ,te-a doborat ca un traznet...ah, daca totusi...

DACA ESTI FERICIT SA O MAI AI APROAPE DE TINE, FA UN EFORT PENTRU EA SI MULTUMESTE-I CUM SE CUVINE....



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...


loading...

cautari recente
mai multe...

linkuri de la Ghidoo: