sint tineri intre tineri si batrani intre batrani

Ne pare rau sa te vedem renuntind la dezbatere, o sa ducem lipsa comentariilor tale colorate (cu obsesie comunista si dezechilibru mintal) si condimentate (cu o ura izvorita din prostie).

Nu noi simtem exilati! Tu esti cel exilat intr-o epoca careia nu-i apartii.
Sarace suflet, sarace... lasa tinerii in pace. Nu te mai consuma cu educatia lor. Au ei destule ce vedea si ce auzi ca sa-si formeze opiniile lor personale.

Cind eu invatam la scoala ca "cine munceste mai mult va trai mai bine" si nu apucam sa-l vad pe tata pentru ca pleca la munca inainte de a ma trezi eu si venea acasa dupa ce ma culcam, ca sa ne asigure strictul necesar... Ma intrebam: "cit de mult trebuie sa munceasca cineva ca sa poata trai mai bine?"...
Am gasit raspunsul de unul singur si nu am avut nevoie de unul ca tine sa ma educe.

Tinerii si copii de azi care isi vad parintii someri. Care vad blocul in care traiesc ca se darima si pute a urina, fecale si mucegai. Carora le este frica sa iasa pe strada dupa ce se insereaza, din cauza criminalilor si a ciinilor vagabonzi... nu mai au nevoie de educatie de la unul ca tine.
Se vor educa singuri!

Alex

demelza(fosta#32334)
cum de altfel nici casatoriile de acest gen sunt interzise de asta data de biserica : "...Inrudire spirituala, din botez si cununie, intre nasi, fini si rudele lor. Casatoria cu rude spirituale este oprita pana la gradul al treilea inclusiv. Nu se pot casatori nasul cu fina, cu mama sau cu fiica finei. Nu se pot casatori finul cu......se cateriseasca " . De obicei, gradele de rudenie in casnicie, mai ales cele din incuscrire, cele spirituale si din infiere, nasc multe probleme preotilor si Bisericii si nu putini tineri se casatoresc fiind rude, fie din nestiinta, fie din lac......azul, auzul, mirosul, gustul si pipaitul. Omul se alatura prin ratiune de fiintele necorporale si spirituale , adica de ingeri, deoarece el rationeaza, cugeta, judeca fiecare lucru, nazuieste dupa virtute, pana la indumnezeire,........."
---citat Parintele CLEOPA---din : http://www.sfaturiortodoxe.ro/Luminasifaptelecredintei.htm

Eu am reusit. A fost foarte greu la inceput, ingrozitor de greu insa am persistat in schimbare cu o dorinta de neclintit. Totul a pornit de la o introspectie, nu vreau sa dau amanunte, oricum nici nu are importanta.

M-am apucat pur si simplu sa-mi schimb obiceiurile proaste pe care le aveam. Daca ... spre exemplu, veneam de la birou si dadeam drumul la tv, m-am fortat sa nu mai folosesc televizorul si sa citesc o carte buna in schimb. Sau, daca imi era lene si zaceam pe fotoliu fara chef...ma fortam sa ma ridic si sa ma apuc de facut pe bicicleta ergonomica asa vreo ora pana dadeam in primire. Sau...daca eram deprimata din diverse motive, ma fortam sa nu ma mai gandesc la tampeniile respective si sa ma apuc de treaba (dadeam cu aspiratorul, frecam tot luna, faceam ceva de mancare, spalam geamurile) pana eram asa de ocupata si epuizata ca uitam sa ma gandesc la alte ineptii (care oricum imi faceau rau).

Cu timpul, am ajuns ca parte din obiceiurile proaste sa mi le transform in obiceiuri bune (tot repetandu-le in timp pe alea bune mi-au ajuns ele insele obiceiuri si le-am uitat pe alea proaste). Am zis...o parte ca inca mai am si d-alea proaste:((( Fricile de tot felul sunt cele mai nenorocite, e greu de lucrat cu ele, iti paralizeaza nervii si mintea. E ca si cum iti iau tot elanul si optimismul din tine.

De regula, la inceput de an (pe 1 ianuarie) la ora 24,00 meditez adanc si-mi promit ca in anul urmator sa scap de inca unul sau doua obiceiuri nenorocite. Imi iese figura. Daca imi aleg prea multe si prea grele, nu imi reuseste chestia cu nici unul. Merg in pasi mai mici dar mai siguri.

A fost foarte greu sa ies din inertia enorma care ma tragea inapoi. Ajunsesem sa zic "de maine ma apuc de sport/invatat franceza/mancat doar sanatos/etc" si tot asa treceau zilele, lunile si anii si eu nu ma mai schimbam, amanam mereu "mainele" asta. Ajungi sa mori si sa nu stii de ce ai mai trait?

Am citit un studiu scris de o tipa care lucra benevol cu pacienti batrani (care se aflau in stadii terminale) intr-un spital. Cam 99% dintre ei erau deprimati fiindca isi traisera viata fara rost, asa simteau ei. Faptul ca mare parte dintre ei erau bogati sau avusesera cariere ca lumea sau familii normale...nu reprezenta nimic pentru ei. Acum cand mureau isi dadeau seama ca si-au trait viatza degeaba si nu stiau de ce simt golul respectiv in suflete. Interesant, nu?

Se poate sa te schimbi daca vrei si e socant sa descoperi ce poti sa faci din tine. Faptul ca intr-o prima faza esti neincrezator in fortzele proprii (ca o sa fii in stare intr-adevar sa te schimbi in bine) e o chestie care tzine de ego. Asta a fost cea mai grea faza...restul a venit de la sine.

E ca in curele de slabire...e mai greu pana incepi, ca pe urma te obisnuiesti cu regimul si ajunge sa-ti placa :))) Si apoi...eu ma gandesc la aia care ajung sa treaca Canalul Manecii inot si nu au maini sau picioare sau la cei care au supravietuit lagarelor de concentrare...si imi trece brusc deprimarea sau neincrederea in fortele proprii.

in fond, te-ai casatorit tinerica. asta a fost prima greseala.
in plus, mi se de-a dreptul penibil, iarta-mi indrazneala, sa te apuci si sa iti spui povestea vietii aici. un barbat nu ar face niciodata asta.
am impresia ca am mai auzit povestea asta, putin schimbata, in tren, autobuz, etc.
no, acuma nu te supara. sunt convinsa ca nu esti o femeie slaba. revino-ti si nu mai cere atatea sfaturi. daca omul ar fi renuntat dupa ce a cazut prima oara cand a incercat sa mearga, ma tem ca eram nevoita sa iti traiesti viata plina de drame in patru labe. te-am pupat sincer

Eu cred ca lucrurile s-au mai schimbat in ultimii 4-5 ani chiar si pe me-
leagurile romanesti. Chiar si fotografii pro au auzit de internet, chiar daca
nu il practica, iar unii dintre ei, cum ar fi mai tinerii NV si MB aici de fata,
au simtit probabil pe pielea lor cam ce inseamna lipsa de unitate si de
sprijin cind este nevoie. Sigur, multe probleme se pot rezolva individual,
dar in acelasi timp multe din ele se pot preintimpina. Cum ar fi aceste
incalcari de drepturi de autor. De ex. cum ar privi un client un deviz care
pe dos are o pagina intreaga de restrictii legale de altfel, iar in subsolul
paginii scrie "aprobat de Asociatia Fotografilor din Romania",
asociatie din care ar face parte mai toti fotografii profesionisti? Eu
cred ca multi si-ar schimba optica in ce priveste furtul de imagine,
mai ales cind asociatia ar avea un avocat specializat care in cazul constatari
unui delict, le-ar scrie respectivilor, ori si mai bine, i-ar da in judecata
pt. daune materiale si morale, iar justitia ar actiona in spiritul legii.
Citeva astfel de cazuri bine publicizate si va garantez ca optica privind
furtul de imagine se va schimba radical.
In rindul profesionistilor de care spune Dinu, eu cred ca sint si citiva,
nu multi dar sint, interesati de aceste probleme, chiar daca nu ii afec-
teaza personal. De aceea cred ca acestia trebuie cooptati in procesul
asta de asociere, iar daca asociatia prinde radacini si stie cum sa atraga
un numar rezonabil de fotografi consacrati, si cei care acum "nu au
timp de Internet..." si nu stiu ce inseamna alea drepturi de autor, se
vor gindi mai adinc la aceste probleme. Si vor participa poate numai
pt. ca alti mai mari, mai buni, mai cunoscuti, participa deja.
In ce priveste invazia de fotografi straini, nu e exclusa. Piata din strai-
natate este din ce in ce mai saturata de mina de lucru, preturile in strai-
natate scad ori nu cresc deloc, si nu este exclus ca in urmatorii 2-3 ani
Romania sa devina un teritoriu atractiv pt. tinerii fotografi flaminzi de
prin Vest. Si cum tot ce este din "import" ne place mai mult... vorba
lui Dinu "vor cara trepiede de colo-colo".

"in fond, te-ai casatorit tinerica. asta a fost prima greseala."
Adica de ce sa fie o greseala? Stiu atatea cupluri casatorite "timpuriu" dupa parerea ta, si nici pe departe nu ar numi acel pas "greseala". Crezi oare ca o casatorie facuta la anii maturitatii sentimantale (care or fi aia?) ar garanta un curs lin? Fiecare cuplu este unic, nu cred ca poti generaliza, standardiza sau gasi formula reusitei.

"in plus, mi se de-a dreptul penibil, iarta-mi indrazneala, sa te apuci si sa iti spui povestea vietii aici."
Iertata-mi fie si mie indrazneala, dar sunt in complet dezacord cu parerea ta. De ce sa fie penibil? Cineva se afla la greu, poate dezaprobat de familie, prieteni si atunci isi descarca sufletul. Ce e penibil in asta? Este trist, dar penibil, nu.
Cat despre "un barbat nu ar face niciodata asta." am cel putin doua lucruri sa iti aduc in atentie. Primul e ca, da , intr-adevar, ai dedus bine, ea NU e un barbat, deci nu se va comporta ca un barbat, sau de fapt, cum crezi tu ca s-ar comporta un barbat. Si doi, am exemple multiple de pe acest site (si nu numai) de barbati care si-au adus la lumina fapte de suflet, care-i framantau, macinau.

"am impresia ca am mai auzit povestea asta, putin schimbata, in tren, autobuz, etc."
Iar faptul ca ai mai auzit-o nu cred ca iti da dreptul sa o tratezi cu dispret. Sa-ti argumentez. De pilda, un oncolog intalneste zeci de cazuri de oameni bolnavi de cancer, si totusi dupa ce "aude de en ori aceeasi poveste" nu trateaza ca "rasuflate" noile cazuri. Intelegi?

"revino-ti si nu mai cere atatea sfaturi. daca omul ar fi renuntat dupa ce a cazut prima oara cand a incercat sa mearga, ma tem ca eram nevoita sa iti traiesti viata plina de drame in patru labe."
Poate nu ai observat, dar ea nu cere "atatea sfaturi", ci lumea de aici a binevoit sa zaboveasca asupra istoriei ei si sa isi spuna o parere.
Linule, fii mai bland, rogu-te. Si nu judeca atat de aspru. Unui suflet ratacit nu-i mai arzi o palma, asa, doar ca sa fii sigur ca-si "invata" lectia.
Salutari amicale.

Am citit cometariile de pe aceasta pagina si cind vad inversunarea si agresivitatea exprimarilor unora dintre participanti ma duce gindul la "MINERIADE".
Aia strigau "Noi muncim nu gindim"... multi dintre participanti ar putea striga:"Noi scrim nu gindim".

Nu ma mai mira cu nimic atitudinea celor din Romania care, fara sa stie cine sint si de unde sint, imi strgau in fata: "Ei Domnu' pai dumneata n-ai mincat salam cu soia, ca noi..."

Acelasi lucru il vad si aici! Este asta ceva caracteristic poporului nostru???... ori sint eu ghinionist ca dau numai peste altfel de oameni?!

Dar ce ma surprinde mai tare este faptul ca aceeiasi atitudine o pot vedea si din comentariile unora deja plecati din Romania, si inca de multi ani.
Oameni care ar fi trebuit sa se schimbe, sa se adapteze la noua societatea si sa devina mai civilizati.

De unde aceasta obesesie despre "comunism vs capitalism", de unde ideea de a-i striga in fata unuia si altuia "securistule" sau "militianule"??!!

Multi din cei participanti sint prea tineri ca acum 15 ani sa fi putu fi securisti si, din cite stiu, de 15 ani incoace nu s-au mai facut altii... si totusi sint gratificati cu aceasta denumire.

Din cite am crezut, subiectul acestei conferinte este "Ce regretati de pe vremea lui Ceausescu" si nu "Injura cit poti de mult, frate".
Este o conferinta in care fiecare e liber sa-si spuna parerea si are dreptul sa se simta safe fara sa-i fie teama ca este atacat si stigmatizat cu tot felul de denumiri.

Nu mai vorbesc de faptul ca multi dintre voi nu ati avut curajul sa deschideti gura nici macar in somn sa spuneti ceva impotriva regimului Ceausescu si ati fi sarutat pamintul de bucurie daca ati fi fost facuti membri de partid. Ca sa puteti trece mai usor prin facultate sau sa ocupati un post mai bun. Multi dintre voi ati avut parinti membri de partid. Le strigati si lor acelasi lucru?
Nu am cunoscut prea multi care sa fi refuzat "onoarea" de a deveni
UTC-ist sau PCR-ist si acum toti sint cei mai infocati capitalisti, cei mai mari luptatori pentru libertate sociala si democratizare.

Dar... ca intotdeauna, dupa razboi multi viteji se-arata...

All the best,

Pribeagul

Profil:
Varsta: de obicei intre 45-55 ani.
Studii: tehnice, politehnica, geologie si/sau drept la fara frecventa inainte de 1989. Studii postuniversitare: eventual ziaristica la Stefan Gheorghiu.
Fizic: 1.75-1.80m, 80-85 kg atletic de obicei, practicant in tinerete de sport performanta/semiperformanta, acum cu strat adipos mai dezvoltat;
Ideologie: stanga si stanga nationalista;
Gusturi culinare: palinca de Ardeal, branza, ceapa, rosii, carne de oaie.
Partener de viata: obligatoriu casatorit legitim, cu aventuri extraconjugale admise tacit de partener;
Moralitate: aparenta, de convenienta sociala dar expusa la tot coltul, cerand limbaj adecvat, maniere, etica...;
Avere: medie spre mare, la limita bunsatarii, in Romania obligatoriu posedand cabana montana.
Religie: declarativ ortodoxa sau greco catolica, uraste profund neoprotestantismul si religia mozaica. In realitate este ateu.
Se recunoste dupa un discurs sarac ideatic, accentuand pe:
istoria romaneaca Decebal si Ion Antonescu, patriotism de mucava, superioritatea societatii ante-89, potentialul ascuns al Chinei, "tigrii" asiatici, razboiul drept al sarbilor, anti-occidentalism si mai ales anti-americanism patologic, similar gruparilor HizbAllah etc.
Deviante sexuale: necesitatea exhibarii virilitatii in discutii asa-zis amicale, laudarosenie cu numarul de "cuceriri" amoroase, in realitate individ inhibat si obsedat de inevitabilitatea andropauzei.
Familie: copii educati materialist/ortodox, rasfatati cu cadouri trendy, fiind viitorul batranului formator de opinie. Cei de varsta mai inaintata pozeaza in bunicuti placizi, veseli.


Mario

Imi pare rau d-le AG dar nu pot fi in acord cu spusele dvs. Si eu cred ca ideal ar fi fost ca asociatia sa fie un proiect initiat si gestionat de fotografii consacrati de la noi. Din pacate, suntem la 15 ani de la schimbarea regimului si la mai putin de 3 ani de integrare si nu avem un asemenea body. Mie unul mi se pare incredibil.
De ce nu exista in prezent o asemenea asociatie functionala? De ce nu a fost facuta pana acum? Eu vad numai 2 posibile raspunsuri: lipsa de interes fata de un asemenea proiect, sau incapacitatea "batranilor" de a se coagula in jurul unei asemenea idei.
Eu cred in existenta si utilitatea unei asemenea asociatii. Nu sunt fotograf profesionist pentru ca nu castig bani din asta, dar sunt pasionat, iar fotografia este unul din cele mai frumoase lucruri care mi s-au intamplat. Daca pot cumva sa ajut fenomenul asta o voi face.
Nu voi astepta ca speta ideala sa se produca. Cei de buna credinta vor veni oricum spre proiect, fie de la inceput, fie pe parcurs si asociatia va avea legitimitate. Oricum nu vor fi toti interesati sau atrasi, dar asta nu inseamna sa stam cu mainile in san si sa asteptam.
Eu unul imi pun la dispozitie expertiza si o parte din energia si timpul meu pentru infiintare. Am mai infiintat si eu vreo 2 asociatii, chiar daca nu asta e domeniul meu principal de activitate. Ma pricep de asemenea, mai mult decat binisor, si la drepturile de proprietate intelectuala si voi ajuta asociatia in disputele cu furaciosii.
Salut si initiativa lui Vlad cu situl oficial, pe care sunt nerabdator sa o vad pusa in practica.
Prin urmare, am constientizat nevoia unei asemenea oganizatii. Uii dintre noi vor sa puna umarul la realizarea proiectului. Stim cam ce este de facut. Intrebarea este: ne apucam sau nu de treaba? Unde gasim nucleul de membri fondatori? Trebuie sa fie exclusivist si elitist acest nucleu? Cat ne va lua sa ii aducem la un loc sa gandeasca schema asociatiei si sa semneze actele de constituire?

Toate bune,
Stefan Dinu

Dinule, toate intrebarile tale privind lipsa asta de interes din partea unor
fotografi pro locali pt. mine au un raspuns foarte clar: piata! Piata dic-
teaza oferta si cererea, si respectivii se simt foarte bine in situatia in
care concurenta este inca limitata. Altfel, fi convins ca o sa incepi sa
auzi plinsete si idei de asociere la toate colturile. Unii dintre ei, aici de
fata, se pling deja, pt. ca nu au loc sa intre in aceasta tagma "privilegiata",
si poate inteleg necesitatea unei organizatii puternice care sa le acorde
un anumit tip de sprijin. Ceilalti, vor apare cind cutitul va ajunge la os,
cind comenziile vor inceta sa apara, alti fotografi mai tineri le vor lua
caimacul (ca tot sintem la cafenea), etc. Si vorbind de generatia tinara
de fotografi, mai precis de virsta, impresia mea este ca si asta ar tre-
bui sa dea gindit acestor fotografi in "ton" acum... Generatiile de clienti
care cumpara fotografie se schimba si ele, fiecare generatie vine cu
oamenii ei si gusturile lor, si nu ar fi exclus ca la o anumita virsta sa
fie dati la o parte numai pt. ca au parul mai gris decit ADul care are
parul vopsit portocaliu! :) Si atunci... poate asociatia asta ar putea asi-
gura niste servicii, educatie suplimentara, ajutor financiar, poate chiar
un fond de pensii, modalitati de investitie pt pensie, etc. Numai citeva
idei.
Pt. cei care inca doresc sa infiinteze o asociatie, le-as sugera sa citeasca
mai intii ce se face in alte tari, unde exista astfel de asociatii, unele
chiar puternice. Numai acum 2 zile NPPA a publicat un document care
ar putea sta la baza oricarei asociatii de fotografi.

Viata ... uneori ne da peste nas...
Zici de libertate in cuplu? Nu exista asa ceva...
Exista doar compromis.
Sunt casatorita numai de 2 ani... si fiecare zi inseamna un nou compromis...

Cred ca nu ar fi trebuit sa renunti la cel cu care te maritasei .. "de tinerica" ... Ar fi trebuit sa lupti pentru casnicia ta...
Indiferent cu cine ai fi si indiferent ce tip de relatie ai... in fiecare zi trebuie sa lupti, sa recuceresti persoana iubita ... nu sa te lasi prada dezamagirii si rutinei...

De ce nu ai luptat?
De ce renuntam asa usor?
De ce?

Buna Desdemona,

Nu e usor sa-ti analizezi defectele, cui ii place asta?! Dar e asa de necesar...foarte, daca ar raspunde aici toti forumistii pe rand, i-ar ajuta sincer. Da' cine are curajul asta?!

Eu sunt omul extremelor si am defecte foarte multe din cauza asta. Unele se bat cap in cap insa e precum scriu. Uite cateva:

- prea multa rabdare si prea mult calm. Unii imi reproseaza ca sunt rece si distanta si ca trebuia sa ma fac procuroare;). De exemplu cand e cutremur sau se intampla vreun accident toti urla si sunt terminati iar eu sunt prima care suna la salvare sau care le da "indicatii pretioase". Mi se reproseaza sangele rece si duritatea;

- emotivitate excesiva cand e vorba de animale, oameni cu probleme (batrani, bolnavi). Mi-e foarte greu sa ma abtin si sa nu intervin in situatii dramatice pe care le vad si de cele mai multe ori ajung sa am probleme grave eu din cauza asta. Emotivitatea si inconstienta nu sunt deloc bune;

- tendinta de a spune "da" chiar si atunci cand gandesc "nu" ca sa-i fac placere interlocutorului. Asta se intampla numai fiindca nu vreau sa ma cert, detest scandalul. E un defect pe care am reusit sa-l corijez putin in ultimul timp (am devenit mai agresiva si indiferenta:));

- tendinta spre visare...capul in nori (pericole de accident relativ dese). Era sa mor de cateva ori calcata de masini sau prin innec ("m-a luat valul" si am innotat prea departe);

- dorinta de continua schimbare, independenta. Daca nu am ce sa schimb ma apuc sa mut mobilele prin casa. Ma mut foarte des. Noroc ca sotul meu este exact la fel in privinta asta. Ni se reproseaza ca suntem inconstienti, precum tziganii, ca nu stim ce vrem si ca avem spirit aventurier. Socam lumea, mai ales pe cei apropiati. Stiu ca nu e bine si ca asta poate sa fie un defect mare insa e greu sa ma schimb desi realizez ca intr-o zi o sa fie nevoie sa ma potolesc.

Mai sunt da' ma opresc aici. Uite dom'le cat am scris...oau. Si ca sa bag si un defect de fizic...am nasul stramb fiindca am deviatzie de sept :)))

"Doamne, Tu iartă-ne gândul şi tinereţea şi visul…" :)) amin....i`mi place versul asta si nu numai...toata poezia...Tine`o tot asa

Hei...sa trec direct la subiect...:P nu ma simt in masura sa dua sfaturi totusi vreau sa o fac...:) Batran nu te simti numai atunci cand ai par alb si nu`ti mai poti satisface nevasta...ci atunci cand te simti inutil (parerea mea)...Si nu cred ca lucrul acesta se rezolva cu o calatorie in Tibet. "Batranetea" ta a declasnsat si teama de moarte si gandul la ce vei face dupa ce vei trece in nefiinta (daca pot sa`i zic asa) si gandul ca fericirea si nemurirea s`ar gasi in Tibet poate proveni si din multele povesti pe care le`ai citit in care personajul principal trebuie sa faca un mare efort si sa sacrifice multe lucruri pt a capata nemurirea (si nu numai)
"Vreau sa meditez la pace ,la nemurire,la infinitate , sa ma autoobserv."
Cred ca se poate face asta si fara a merge in Tibet sa invarti roti de rugaciune...sa legi pamblici cu rugaciuni in varful muntelui si sa contribui cu banii tai la placarea idolilor muti cu aur si diamante...Cauta langa tine...pacea...nemurirea...si infinitatea...O vei gasi unde nici nu te astepti...:)

http://www.gardianul.ro/index.php?a=mediacultura2005020701.xml

"Guvernul a luat o hotarare care dezavantajeaza artistii independenti"
Marius Stefanescu


Fondul Cultural National, organism creat de catre Ministerul Culturii si
Cultelor in sprijinul celor care doresc finantari pentru proiectele
proprii, avantajeaza institutiile publice in defavoarea artistilor
independenti, a organismelor neguvernamentale (ONG).

Pana nu de mult, pe site-ul Ministerului Culturii si Cultelor (MCC) se
putea citi un proiect de ordonanta, mai precis o varianta de lucru, privind
finantarea proiectelor culturale, impotriva careia un numar apreciabil de
artisti si-au declarat nemultumirile. Intre timp, varianta de lucru a
ordonantei in cauza, cu cateva mici modificari, a fost aprobata de Guvern
si a fost publicata in "Monitorul Oficial" al Romaniei din 28 ianuarie
2005. Se pare ca transparenta vizata de MCC si dezbaterea pe textul
proiectului pe care o aveau in vedere toti cei interesati nu au mai
functionat de data aceasta. Cel putin asa se promisese saptamana trecuta,
la Clubul Prometheus, acolo unde Mona Musca a ascultat pentru prima data
cateva opinii ale tinerilor artisti. Acestia i-au atras atentia ministrului
ca Fondul Cultural National pune pe acelasi picior de egalitate
institutiile statului si ONG-urile. Reactiile in urma acestei intalniri nu
au intarziat. Cea mai violenta dintre critici ii apartine lui Cosmin
Manolescu, dansator independent, care considera ca "MCC nu are (inca) nici
un plan, nici o strategie privind creatia artistica contemporana.
Propunerea MCC de infiintare a unui Fond National Cultural care sa
subventioneze proiectele culturale a fost facuta rapid, pe genunchi cum se
spune popular, fara consultarea operatorilor culturali si a artistilor. Nu
stiu cine a initiat-o, insa, cu siguranta, este departe de a fi un
instrument modern de finantare culturala".


Finantari pentru cei cu bani

De fapt, in textul ordonantei, a carui aparitie in "Monitorul Oficial" nu a
fost anuntata de catre reprezentantii ministerului, se mentioneaza
"obligativitatea unor surse de finantare proprii sau atrase ale
beneficiarului". Din punctul de vedere al creatorilor independenti, aceasta
reglementare face "discriminari la adresa zonei private, a artistilor si
operatorilor culturali persoane fizice, in favoarea institutiilor publice
beneficiare de subventii pentru programe anuale minimale. Subventiile le
permit rularea unor fonduri pentru cheltuieli structurale si
administrative, care se constituie intr-un ajutor implicit pentru atragerea
altor fonduri".

Pozitia de mai sus ii apartine lui Mihai Mihalcea, dansator contemporan. De
fapt, in textul ordonantei sunt mentionate in mod explicit doar
institutiile publice care "pot beneficia de finantare nerambursabila, in
conditiile prezentei ordonante, pentru programele, proiectele ori actiunile
culturale, altele decat cele stabilite ca obligatii sau programe minimale
anuale".

Tot citind actul normativ respectiv, nu aflam nici un loc din care sa ne
dam seama ca si artistii independenti pot beneficia de finantare. Despre
ONG-uri, si ONG-uri-persoana fizica, Mihai apreciaza ca "nu vor avea
niciodata aceste fonduri pe care sa le ruleze. In plus, ca sa poata aplica
acest fond, unui independent i se cere sa indeplineasca conditii greu de
indeplinit. El va avea doar cateva sanse anuale sa obtina finantare, dar si
tot atatea sanse sa nu obtina".


Normele si dezbaterile pot aduce corectii

Ioana Manolescu, consilier personal pentru transparenta institutionala si
acces la informatie in Cabinetul ministrului, ne-a declarat ca "normele
metodologice care vor aparea in cateva saptamani vor corecta tocmai aceste
inegalitati sesizate de independenti. Dar nu inainte de a avea loc o
dezbatere publica la sediul Ministerului Culturii si Cultelor cu toti cei
angajati in accesarea finantarilor pentru proiectele proprii. Textul
ordonantei in intregime va fi trecut prin Parlament la sfarsitul lunii
iunie, cand va intra in vigoare", afirma Ioana Manolescu. Consilierul
ministrului sustine ca textul ordonantei nu are nici un articol referitor
la inegalitatile dintre institutiile publice si ONG-uri. Dezbaterea de la
MCC va rezolva, sa speram, si aceste nedreptati. Problema conditiilor de
accesare a acestor finantari nu este singura creata de aceasta ordonanta.
Irinel Anghel, muzician independent, Asociatia culturala Pro Contemporania,
atrage atentia ca la formarea Consiliului Administratiei FCN iau parte si
"asociatiile de creatori - 6 membri, cate unul pentru fiecare asociatie cu
cel mai mare numar de membri pe domeniu. Irinel Anghel considera ca
"Uniunile artistilor, ca asociatii de creatori cu numarul cel mai mare de
membrii sunt niste organizatii imbatranite, reprezentativitatea lor pentru
miscarea artistica contemporana romaneasca fiind foarte mica. Si nu toate
domeniile au o astfel de asociatie, de exemplu dansul".


informatie preluata de pe lista de discutii "nettime-ro", Vladimir Bulat

"Un ziarist de provincie ce trecea printr`un sat vazu la o poarta un batran care plangea. Se apropie si`l intreba :
- De ce plangi tataie ?
- Fiindca m`a batut tata ...
- Tatal ? Pai cati ani ai matale ?
- 102 ...
- Si de ce te`a batut ma rog ?
- Eh! I`am furat toporu` lu` bunicu`... "

Bancul asta circula prin Rusia pe la jumatatea secolului trecut si se baza pe o oarecare realitate : foarte multi tarani rusi ajungeau la niste varste la care un orasean nici nu visa. Munceau pe branci o viata intreaga in conditii grele , nu dadeau pe`afara de destepti ... dar erau longevivi. Nu duceau insa viata dezordonata si plina de excese a orasenilor.

O legenda japoneza "ne povesteste" ca : un maestru privea pe fereastra in timp ce afara ningea foarte tare si a observat cum crengile mari si - teoretic - mai rezistente se rupeau sub greutatea zapezii , iar crengile mici , mult mai firave dar mai elastice , se aplecau incet pana se eliberau de zapada acumulata si supravietuiau "incercarii". Asa a aparut arta martiala Ju-Jistu.

Natura ne arata ca organismele aparent mai firave sunt defapt mai rezistente in fata vicisitudinilor. Si noi facem parte din natura , chiar daca ne place sa credem ca o putem guverna.

Pai zii asa :"Nea Nelule batrane, trai-ti-ar familia...hai sa facem un grill cu totii si sa incingem focu' cu toate hartoagele astea ...ca ne-am saturat de ele pana in gat!".

Uneori este asa precum spui, sau sa admit ca de cele mai multe ori. Cu toate astea nu trebuie uitat faptul ca cele mai grele munci fizice (uneori chiar si psihice pt. ca, nu-i asa, simtirea barbatului nu se poate compara cu a femeii- si invers) le presteaza barbatii. De aia femeile nu se ocupa de turnat betoane, de ridicat case din temelii, de asfaltat strazi, de construit si intretinut masini samd. Firea femeii este de asa natura ca pur si simplu nu are cum se ocupa de asa lucruri dificile fara a cadea lata. Exista si exceptii, insa astea doar intaresc regula. As vrea eu s-o vad pe femeia aia care isi pune sotul sa aiba grija de copii pt. cateva zile in timp ce ea se duce si sapa la gradina cu cazmaua in soarele dogoritor de vara. SI daca femeile in general se lauda cu faptul ca sunt cele mai bune in a oferi educatie copiilor, atunci de ce se mai plang de neputintele barbatilor care ar trebui printre altele sa faca si aceste lucruri pt. a le lasa lor ceva timp liber in plus? Nu cumva asta e doar o chestie menita sa-i puna in lumina proasta pe barbati si sa le dea femeilor satisfactia (indreptatita, dupa parerea lor) de a-si consuma timpul numai pt. ele? Ce vreau eu sa spun e ca depinde de la caz la caz si dupa cum se inteleg cei doi. Dar daca tu sau ea ati luat impreuna niste decizii intr-un anumit moment al vietii si dupa aia ati descoperit ca aveti alte prioritati in viata decat cele din inceput (deh, lumea se mai schimba, se mai emancipeaza, mai merge prin cele strainataturi, mai vede traiul usor- ca sa nu zic usuratic- al unor femei lipsite de scrupule si de bun simt pt. familia pe care au intemeiat-o, mai gaseste cu cale ca merita mai mult decat partenerul fiindca ea pune/investeste peste puterea lui de a "restitui"), deci daca prioritatile se schimba in timp, de ce nu mai ramane macar amintirea faptului ca inainte de a ajunge sa constientizam asta am fost niste persoane care ne-am gandit initial la binele familiei intregi si abia apoi la binele personal? Eu asa cred, ca atat femeile cat si barbatii ajung sa-si puna astfel de probleme atunci cand forteaza lucrurile si vor sa obtina in mod cu totul egoist ceva doar pt. binele si fericirea proprie, lasand la o parte binele conjugal. Asta am facut si eu intr-o oarecare masura, asta cred eu ca facem noi toti. Probabil un f. mic procent dintre noi este capabil de a tine cont de acest aspect pana la sfarsitul vietii. Fiecare vrea sa-i fie bine si, de cele mai multe ori, fara a depune un efort personal. Fiecare asteapta sa-i fie daruit din partea celuilalt, daca se poate fara nici cel mai mic gest de multumire. Doar auto/satisfactia si auto/suficienta de a primi pt. cine/ce suntem noi (si ce meritam) sunt vizate, atata tot. Stiti ce cred eu, ca daca lumea toata n-ar fi abuzat atata de mandria asta care mananca pur si simplu rarunchii societatii moderne si daca fiecare ar fi invatat sa plece capul acolo unde trebuie- si cand trebuie- astazi n-ar mai fi existat subiect de discutie pe forum aici.
Tu spui ca o femeie munceste mai mult decat un barbat de cel putin 3 ori... Pe ce se bazeaza afirmatia ta? Apoi cu ce suntem noi vinovati ca v-ati nascut neputincioase in anumite privinte?- fizic vorbind. Sau cu ce sunteti voi vinovate ca ne-am nascut noi barbatii fara capacitatea de purtare in pantece a copiilor pe care n-ii dorim? Si tot nu pot intelege de ce majoritatea interpreteaza copiii ca pe un balast/surplus/povara in viata lor. Oare nu sunt acestia prima si cea de pe urma posibila investitie care ne poate aduce bucuria si satisfactia unei vieti cu adevarat implinite? Sau ce ne impiedica pe noi sa ne ingrijim de copiii nostri si in acelasi timp sa ne ocupam si de noi insine? Sau de ce nu i-am implica si pe ei in viata noastra sociala si nu i-am trata ca pe niste membri viabili ai familiei chiar daca sunt bineinteles fara minte destula ca sa inteleaga ce se petrece cu adevarat? Cred eu ca aici se dovedeste discrepanta si parca irealitatea unei situatii existente de facto. Copiii au nevoie de la un capat la celalalt sa li se dovedeasca nu numai dragostea si purtarea de grija din partea parintilor lor, dar si tratarea ca membri cu drepturi depline si egale in lumea si la sanul familiilor in care au luat fiinta. Asa mi se pare corect si logic. Altfel riscam sa facem din ei niste dusmani atat ai timpului nostru, cat si ai lor insisi.
Pe de alta parte ma gandesc la cate beneficii poate aduce in viata unei familii un copil- ca sa nu spun de mai multi. Chiar daca greutatile intretinerii si cresterii lor par insurmontabile uneori, chiar daca regretam decizia luata de a-i avea, chiar daca..., chiar daca..., ce poate fi mai frumos si mai plin de bucurie decat zambetul minunat al acelei mogaldeti cu ochisori sinceri si curati, ce poate fi mai de vis decat sa te uiti dupa ani si ani in urma si sa-i povestesti "la gura sobei" nazdravaniile copilariei?... Ca doar de aia sunt nepotii atat de indragiti de cei batrani, ca abia atunci inteleg si ei (bunicii lor) frumusetea clipelor prin care au trecut ei insisi candva.
Am cunoscut in viata mea familii care au trecut prin pragul unui colaps total cand singurul lor copil s-a sinucis (sau pur si simplu a murit din stie ce cauze nefericite); am cunoscut deasemeni familii care n-au putut avea copii si si-au fortat norocul, ca sa zic asa, luand spre ingrijire copii de la casele ce se ocupa de adoptii; apoi am vazut in lumea asta secularizata in care traiesc si eu ca exista o multime de oameni dispusi sa-si lase averile cainilor si pisicilor (de multe ori viata lor se rezuma doar la a creste si ingriji animale) decat sa faca un bine unor suflete fara ajutor si fara posibilitati reale in viata. E adevarat ce am spus, prioritatile se schimba pe zi ce trece si nu mai suntem interesati de viata umana cat mai ales de cea animala (sau extraterestra, dupa caz). Indraznesc sa spun ca am cazut inca de multa vreme sub simturile animalelor pe care le ingrijim si le iubim parca mai mult decat pe ingerasii de care vorbeam- si sa fiu iertat pt. indrazneala asta, sa nu se interpreteze ca afront adus adevaratilor parinti. Spun acestea indreptand degetul unei maini spre acei prunci muritori de foame si de sete si al celeilalte maini indreptate spre cainii si pisicile care cresc cu carne si arata ca niste batoze de nu mai pot merge pe strada. Si in timp ce unii se scarpina de mizerie si de purici din cauza saraciei, ceilalti se gudura si se scarpina pe dupa urechi (sau se ling in dos dupa excrementele delicioase) din cauza puricilor la fel de grasi si de lenesi ca si gazdele lor. Nu spun ca animalele trebuie sa sufere si sa stea flamande, intreb doar unde a disparut simtirea umana si incotro se indreapta?
Concluzia mea este ca nu copiii sunt o povara pt. noi, ci noi insine devenim o povara pt. ei atunci cand ii tratam ca pe niste hoti/banditi ce ne fura timpul acordat EGO-ului.
-----------------------------------------------------------------
So far, so good.

in 7 februarie am pus cateva mesaje, insa imi sarea autentificarea mereu si erau anonime... eram intr-un ciber-cafe cu computere doar in araba, nu prea le dibuiam eu... iar cu tastatura asta, imi pierd si rabdarea...
pana azi nu-s afisate...

ziceam ca pe aici (sana-a, yemen) seara e plin ciberul-cafe si nu gasesc un computer liber,

ca trebuie sa vin intre ora 12 si si 15 dupa masa, cand ei se roaga si mananca
seara pe aici tinerii yemeniti nu prea au ce face, asa ca la internet

strainii au mai multe posibilitati, cine cu spectacole si dans din buric, la marile hoteluri, unde pretul pe persoana ( 4700 reali, adica cam cca 20
euro, sau 26 dolari), impiedica yemenitii sa intre

salariul unui doctor la spital este 120 dolari pe luna,
iar un functionar de banca ia doar 13.000 reali pe luna, adica cca 60 euro

internetul este 1 real minutul

mai ziceam ca eu sunt inainte cu 2 ore fata de franta si 3 ore fata de romania

INTALNIRE
ar fi la ora 18 seara (6) a RO, la mine ar fi ora 21 seara, in SUA , la Belle ar fi ora 12 la pranz si ivy ar fi ora 9 sau 10 dimineata...

cand vorbeam de 35 de grade in aden, vorbeam de grade Celsius, nu de farheit
in ori ce caz, o sa ma scald in mare, mi-am luat costumul de baie din franta cu mine...
plec sambata pt o saptamana , o sa vad daca pot intrq intr-un internet pe acolo

Cat ati donat societatilor romanesti care se ocupa de orfani sau de batrani, in ultimii 30 ani? De cate ori ati dat un covrig unui om "de pe strada"?
Prin asemenea campanii se muta atentia de la problemele unei natiuni catre unele care nu o privesc. Calamitati naturale exista de mii de ani si tot de mii de ani oamenii mor din cauza acestora. Copii romani care sunt traficati sau batuti , umiliti, etc, de ce nu li se ia apararea si sa li se ofere ajutorul? Tam tam politic, cat de generos sunt eu, care din averea mea de 1,2, sau 3 mil USD stiuti, donez 30 mil lei, pentru victimele cutremurului!! dar cand merg cu masina pe strada ii injur pe cei care spala parbrize sau vin sa cera cateva mii de lei la geamul fumuriu al limuzinei. O tara de tampiti