sleita

Eu n-am citit decit Alchimistul si gindul nu m-a dus pina la Micul print, am ramas pe la noi, pe la basmele cu Fat-Frumos cel truditor pe la diverse babe. Dupa cit zgomot auzisem despre el am fost sleit-dezamagita.

In sfirsit am ajuns si eu sa scriu doua cuvinte.

De cind au inceput Olimpiadele stam lipiti de televizor. Sintem inebuniti sa vedem ce se intimpla, cine cistiga, si asa mai departe. Binenteles tinem cu Romanasii nostri de cite ori apar in competitie, speram sa cistige fetele la gimnastica si la canotaj. De asemenea speram ca Irakienii sa cistige orice medalie la fotbal. Nu stiu care-i ultima stire despre ei, dar tare ne-am bucurat ca i-au batut de Costa Ricani si pe Portugali. Cu ocazia asta poate se lasa teroristii de terorizare si se-apuca de fotbal.

Nu stiu ce se intimpla cu mine dar in ultima vreme nu prea am chef de nimic. Ma simt sleita de orice putere si parca tot astept sa ma trezesc din moleseala asta odata. Ma uit pe Cafenea sa vad ce-a mai scris unul sau altul si nimic nu-mi inspira nici cel mai mic interes. Toate mi se par lipsite de orice menire, toate sint gri, multi se bat in piept cu ultima prostie, credinta in Dumnezeu este un fleac aiurea, cel mai important este egoul, si cam tot ce zboara se maninca. De fapt n-ar trebui sa ma mir de loc de lucru acesta, asa este toata lumea la ora actuala. Nu stiu de ce imi tot fac iluzii ca Romanii sint un popor Crestin, care-si mentin traditiile si valorile. Am ajuns la concluzia ca putini sint cei care mai sint asa.

Weekendul care a trecut a venit tatal meu pe la noi, si pentru ca la sfirsitul lunii implinesc 32 de ani mi-a adus un cadou foarte frumos care de ani de zile tot am vrut sa-mi i-au dar niciodata nu m-am indurat sa dau asa de multi bani. Mi-a adus un shevalet portativ, in care poti sa-ti tii culorile si pensulele. Este din lemn solid si foarte frumos facut. Sint asa de incintata de el ca il tin in sufragerie instalat numai ca sa ma uit la el. Acuma trebuie sa-l pun in functie, dar nu prea am inspiratie. As vrea sa ma apuc de pictat ceva dar nu stiu ce sa fac. De nu stiu citi ani tot imi fac planuri sa ma pregatesc pentru o expozitie mare si nici acuma nu ma simt pregatita destul pentru lucru asta. Pe vremuri cind eram la Universitate aveam un mentor, un profesor de arta care tot timpul ma certa si ma rusina cind o luam pe ulei. Acuma nu are cine sa ma certe si uite-ma in ce stare sint. Rusine mie! Rusine cu "R" mare! Cind am deschis subiectul cu arta in Romania speram sa intre mai multi in vorba, cica ma gindeam eu ca-mi aflu vre-un mentor, dar frunza verde turturea asta e beleaua mea, in loc sa ma apuc eu singura de lucru astept pe cineva sa ma impinga de la spate.

Vorbesc aiurea, si eu ca sa ma aflu in treaba. Asta-i viata de artist, uneori bolunzesc de-abinelea cu atitea ginduri si vorbiri cu mine insumi. Mai inainte ma plingeam ca nu gasesc inspiratie si sint prea molesita, acuma imi trag suturi si-mi dau palme peste cap. Baieti, fete, ma aude cineva???? Ajutor!!!!

Dinishor zise ca inceput de comentariu la ceea ce spusesem eu ca eu ma simt sleit cand iubesc si dupa ce iubesc

"poate ca esti prea tanar ca sa intelegi... poate ca nu ai iubit cu adevarat... poate ca nu ai fost indragostit cu adevarat...
"


Aparent nu a fost dat importanta parantezei (si dupa) si nici marelui semn larg care, emoticon fiind, ar insemna un mare zâmbet.
Pentru a ushura intelegerea mesajului meu dau definitia verbului a iubi, numai sensul primar unde as dori sa pun accentul pe partea a doua a definitiei, acolo unde este forma sa reflexiva

a iubi: a fi indragostit, a simti o mare afectiune pentru o peresoana se sex opus - a avea relatii sexuale cu o persoana de sex opus.

Regret ca mesajul meu care s-a dorit a aduce un zambet a fost intseles ca o intrebare filozofica:-(

AlexM

povestea ta suna la inceput atat de inocent, dar citind mai departe am inteles ca nu ma mai pot opri si chiar ca as dori sa se termine cat mai tarziu.. Ai redat cu gingasie puritatea umana contopita cu cea a naturii.. Sufletul fetitei tale visatoare este el insusi minunat ca ninsoarea dorita de ea. Si asta: "fulgul nici macar nu era fulg, era o lacrima mica, sleita de puteri, care adunase in ea toata suferinta soarelui, zapezii, bunicii, a ei…" m-a dat gata! Povestirea ta ar putea fi un real poem si inca unul deosebit de reusit. Felicitari!

fericirea e un timp trecut.
te uiti in urma si zici:si ieri am fost fericit,si alaltaieri, si acum o saptamana ... asta-ti da curajul de-a spune cu teama, "azi sunt fericit".
fericirea nu exista la viitor si este incompleta in prezent.
singurul lucru pe care-l caut sunt EU: autocunoasterea e cheia, cred.
stiindu-te,te poti feri de tine insuti, ii poti feri pe altii de tine, cu sinceritate.
fericirea e un sentiment egoist si absolut individual, indiferent daca se realizeaza din implinirea intru ceilalti sau exploatandu-i.

n-am 'schite', eu traiesc instinctiv, cum imi spune inima.
daca iau un pumn in gura de la viata, imi zic ca eu am cautat-o,trec mai departe, fara sa ma macar certitudinea ca nu mai repet aceeasi gresala.
asta fiindca un pas la stanga intr-un anume context ar putea fi benefic in altul...sau ... nu.:)))

cred sincer ca cea mai buna atitudine in viata este sa nu te pacalesti singur ...minciunile astea mici nu se razbuna imediat, se acumuleaza in timp, asa de multe, ca nu te mai regasesti, uiti cine esti si ce vrei, iar daca inca mai stii ce-ti doresti, realizezi ca-i mult prea stramt corsetul in care te-ai varat de unul-singur.

sunt bune compromisurile, dar nu atunci cand ne indeparteaza de adevaratul nostru eu ...eroarea pe care-ofacem e ca ne inchipuim ca putem trai in compromisuri de-astea toata viata.
ne vom trezi sleiti si fara vlaga intr-o zi, si nu vom sti de unde ni se trage.
fireste, cand te cuprinde disperarea si gustul ratarii,te simti obligat sa dai vina pe altii.

ce spun eu aici sunt 'atitudini':n-am decat sinceritatea de partea mea si mandria ca tot ce fac e rezutatul propriilor decizii.

da ce mai stiti voi trancanii cind nu sint eu pe-aici!!!!

hehe, nici nu ne mai pasa ca e intuneric or ba, vorbim si cine raspunde
bine cine nu, pierderea lui.

mi-ati adus aminte ca acu doi ani si ceva am fost in Romania la dentist,
am avut o carie si o masea de minte care a trebuit scoasa. La carie n-a
fost mare lucru, dar sa vedeti chin pe mine la scos maseaua. Era
ingramadita in fundul gurii, si avea si o radacina aiurea. Domnule am
crezut ca mor, in viata mea n-am suferit atita ca atunci. Pe cind a
terminat cu scosul, eram sleita de toate puterile, uda de transpiratie de
parca am iesit din baie, alba ca varul, si ametita de cap de ziceai ca-s
beata. Total opus de cum m-am simtit cind mi-a scos-o pe aialalta
masea de minte aici la doftorul american. Ca sa vedeti si voi diferenta,
numa ca diferenta la bani m-a facut sa ma simt mai bine.

nu le-am bagat niciodata in seama. nu stiu daca pe motiv ca au insemnat sfarsitul unui capitol, sau pur si simplu pentru ca am fost prea sleita de puteri ca sa mai am timp si de ele. acuma ca citii textul tau, imi dau seama ca am trecut printr-o serie de despartiri. cele de la gradinita, scoala, liceu, facultate nu au fost triste. pentru ca isi aveau firescul lor. eram pregatita pentru ele. iar ultima zi impreuna cu cei ce reprezinta etapele respectiva a fost intotdeauna placuta.
despartiri triste am trait cateva in viata. cand mi-am pierdut oameni dragi din familie si nu numai. nu e relevant sa povestesc momentele in sine. pentru ca nu i-ar aduce inapoi. consider insa important sa traiesc in asa maniera incat, de acolo de unde s-au dus, sa ma poata privi cu mandrie si liniste. sa le fie drag de omul ce incerc sa fiu.
dor? normal ca mi-e dor. in fiecare clipa a existentei mele. dar dorul este o parte din dragoste. degetul mic al ei, poate. si cata vreme exista dorul, continua sa existe si dragostea. si amintirile. si apropierea sufleteasca. am sa fiu pustie cand ori daca am sa incetez sa-mi mai fie dor...

nu putem scapa de trecut, dar putem sa ne prefacem c-am scapat de el... dibacia stii unde este? intocmai in a invata sa uiti partea urata care te duce la a face acele comparatii, a fi sceptic, a porni cu un bagaj de retineri in noua relatie. nu-i usor sa inveti sa uiti, dar nici imposibil! totul ca un decor din actul II...sau III... viata, in definitiv, este o piesa de teatru. suntem nascuti actori, fiecare cu rolul lui...

gelozia este un atentat la libertatea individului din pacate, asa-i! sa fim deci vigilenti si la primul semn sa facem stanga-mprejur, inainte ca acest "demon" sa apuce sa-si face de cap.se impune!

aici nu prea stiu ce sa raspund; las pe altii...:) ba bine ca nu... intruderul nu stie ce sa raspunda...nice try! stii ce cred eu? nu e vorba de panda. e vorba de neconcordanta. adica, doi oameni se intalnesc, se plac, se implica, incepe "jocul ielelelor". unul din cei doi se implica mai tare, pentru ca trairile lui sunt mai intense. asa-i omul acela construit. de aceea, el pare ca "uita de sine". din pacate, nu intotdeauna se intampla ca si celalalt sa aiba puterea/dorinta sa tina tempo-ul. si-atunci apare discordanta. nu e vorba de cerebral ori ba. ci e vorba de compatibilitate ori ba. e ca si cum ai pune la masa un visator si un om al stiintei...

pai sa cuceresti o femeie, chiar ca te seaca puterile! te seaca, daca le dozezi gresit! si in loc sa te bucuri de victoria in sine, te asezi sleit de puteri pe margine si contempli "realizarea" cea mare? si daca, tu furat de contemplarea ta... vine altul din urma si-ti fura trofeul?nu mai este inaccesibil - doar pentru ca ai gustat odata dintr-un mar la care ai poftit, nu inseamna ca ai mancat tot marul. daca-ti scapa din mana si se rostogoleste la vale...ce faci? il lasi sa se duca, ori o iei de la capat cu "lupta" si alergi dupa el?

la partea cu sufocarea suntem de acord...hehe... zici ca am pus o gramada de intrebari? pai mai am, dar le tin pentru mai tarziu. ca deh, oi fi crezand matalutza ca ai dat un test, dar nu-i asa. ca testul urmeaza sa vina...:)

ok...sa nu ne ''prefacem'', sa ''invatam sa uitam''...bun, am luat nota!
nu te pot contrazice pe matalutza...numai ca eu vreau sa fiu tot timpul actorul principal..:)))

mama ei de gelozie! (expresia asta cu ''mama ei'' de la tine o stiu, asa cum o stiu pe aia cu ''pa si pu'' de la gigi)
cum apare gelozia, cum ii dam la cap!...pai ce, face ce vrea ea??

la al treilea punct...nu am replica la mine.
cred ca fiecare om este unic si se manifesta ca atare...

am ajuns si la mar...
cat ar fi un barbat de sleit, nu lasa marul din mana pentru nuca din cocotier!...sleit, sleit...dar nu-i in stare sa manance un amarat de mar?...numai daca ii lipsesc dintii! (sic!)

partea ''sufocanta'', am rezolvat-o...
daca vine vreun test, eu nu sunt pe-aici...spune la testul ala sa ma ocoleasca si sa ma crutze...multzam anticipat...:))

seara buna, dragi fârtazi,
sunteti buni ca sa imi dati
cate-un pic din ce-i prinos
si ce credeti de folos
imi va fi in anul nou
ca-s sleita tare, zau!?!

iata-ncerc sa fac bilantul
si sa las sa cada lantul,
cel ce strans ma tzine-n joaca
ce nu-mi da nimic de-a moaca,
ba mai mult... imi ia pe-ascuns
si lasa de nepatruns

vechi dorinte, vise noua
amintiri in haina noua.
m-am gandit, anul ce vine
sa gandesc mai mult la mine
si sa-ncerc, fara prihana,
sa devin mai nazdravana.

sa pasesc cu voie buna
si sa las departe-n urma
indoieli, tristeti ori temeri.
stiu, veti zice: "ai, ce semeni"!
si asa-i, aveti dreptate!
nu-mi ramane, dintre toate

decat sa ma hotarasc
lumea sa o cuceresc...






_________________________________________________
daca n-ai sa mai fii tu, am sa fiu si eu un om obisnuit! "

Si cum sti tu daca si cand iubesti sau urasti ?
La ce te raportezi ? Nu la niste conventii si conveniente ? Adica la lucruri stiute si acceptate.

Tocmai aici e frumusetea iubirii si a urii. In nici un caz nu se incadreaza in conventii si conveniente! Le depaseste! Este in afara lor.

De acord insa cu tine in alt comentariu cu energia degajata atat de iubire cat si de ura. Nu stiu daca e fuziune sau fisiune dar stiu zilele astea cat de rau este sa le simti pe amandoua in acelasi timp si cat de sleita de puteri ma simt dupa ce a mai trecut o zi de lupta intre cele doua pe terenul sufletului meu!

Spuneai ceva de senzatii si perceptii. Senzatia e o forma abstracta de perceptie ! Cu radacini metafizice, mai mult sau mai putin adanci Te contrazic: senzatia nu este o forma a perceptiei ci este prima care apare ca reactie la stimuli si abia apoi intervine perceptia ca imagine sintetica si unitara.



________
"Razbim noi cumva la lumina" Marin Sorescu

atenuante, chiar :))

cara-te la somn, ca de maine
iara o iei de caruta...
si te vrem in weekend plin de versuri
rime si catrene...
nu sleit ca un pui de bogdaproste ;)

noapte buna, om bland...
_____________________________________________________
métamorphoser...

si te vrem in weekend plin de versuri
rime si catrene...
nu sleit ca un pui de bogdaproste ;)
Adica te vrem ca vineri seara, nu ca acuma...:-))))

Multumesc.
Acu' ma duc cu inima usoara sa ma culc...:-)))))

mai astept, cum crezi ca nu
cand te vad sleita tu
mi-amintesc de vremea cand
ma trezeam ca mi-s zacand
obosita, surmenata
prea sleita si uitata

pun acuma vin la fiert
caci un lucru este cert
dorul, tzucul si o vorba
fac pe bune chiar o ciorba
de ganduri si trancaneli
amintiri si plimbareli :)

___________________________________________________________
doar pentru ca toate pasarile au aripi, nu inseamna ca zboara toate la aceeasi inaltime...

"Ma enervez, deci exist"...
Privit asa, ai fost mereu vivace, chiar si cand eu eram sleit - tu numeai asta apatic - sau cand incercam sa conciliez intre tine si tine - atunci eram antipatic...
M-ai iubit oare?
Da, cred ca da. La inceput sigur, cand ne intalneam seara pe furis in parcul nostru...
Oare mai exista parcul acela cu banci cioplite, unde parea ca suntem singurii care nu stau pe spatar si cu picioarele pe suprafata de sezut?
Mai tarziu nu stiu, daca m-ai mai iubit la fel ca atunci...
Mai tarziu nu stiu, daca te-am mai iubit la fel ca atunci...

Mai tarziu....
Zilele au devenit din ce in ce mai asemanatoare: Serviciul, cariera, griji, facturile lunare (aia cu telefonul era intotdeauna astronomica...).
Cand si cand un zambet, pe care il purtam in inima saptamani intregi, pana la urmatorul pe care mi-l daruiai... (La un moment dat am avut impresia ca sunt scapari. Te-am nedreptatit: Erau doze...).
Asa cum mi-ai - si mi-am - dozat intreaga viata intre succes, cariera si speranta iubirii vesnice, fara a remarca irelevanta primelor doua daca ultima se neimplineste pe zi ce trece...

Nu stiu unde au ramas anii, mai ales anii din urma si nu stiu unde am ramas noi. Timpul a trecut pe langa mine.
Pe langa noi?

_________________
Omule, nu uita: Eu sunt cu tine!
Things to do today: 1) Get up; 2) Survive; 3) Go back to bed.

Pentru mine aflarea in treaba se confunda pana la un punct cu diletantismul. Romanul nostru se pricepe la toate. Cate un pic. Isi repara singur amarata de Dacie, desfunda "ghiveta" dupa ce a infundat-o cu zatz de cafea si zoaie sleite, isi da doct cu parea despre Liiceanu, despre catolicism si despre coruptia din invatamant, are tupeul sa te contrazica exact pe felia pe care esti specializat, si multe altele. In schimb, cand apelezi la "specialist" pentru a face exact la ce ar trebui sa se priceapa mai bine, dai de un carpaci. Si nu ma refer neaparat la instalatori, depanatori, "mesteri" de tot felul. Din pacate e perfect valabil si pentru o multime de "profesionisti" cu diploma.
Lucrurile o sa inceapa sa mearga in tara asta cand o sa depasim era diletantismului, cand o sa capatam constiinta lucrului bine facut si facut la timp. Adica atunci cand o sa fim mai putin balcanici si mai "nemti":))) Probabil la Sfantu Asteapta:((

Lost without music in a world of noises

Legat de limba. Limba dacilor, ca şi a altor popoare din acea vreme, era una vorbită şi nu scrisă, dorind poate astfel să păstreze secretul informaţiilor pe care le aveau. Se ştie că şi celţii făceau la fel. Se gasesc pe internet denumiri ale unor munti si riuri in limba daca, preluate din surse grecesti. "În Geografia (VII, 3, 5), Strabon scrie: Tot aşa şi acest munte a fost recunoscut drept sacru şi astfel îl numeau geţii; numele lui, Kogaion, era la fel cu numele râului care curgea alături". KOG-A-ION înseamnă "Capul Magnificului", fiind şi denumirea getică a Bucegilor"
" Râul ce curgea prin apropiere, despre care scrie Strabon, nu poate fi decât Ialomiţa, căreia geţii îi spuneau şi NAPARIS "Cerescul; Divinul". Evident, adăpostul marelui preot era Peştera Ialomicioarei.
Deocamdată, singura inscripţie getică, unde apare numele Kogaion, este un text orfic, în versuri, pe o cărămidă descoperită la Romula (Reşca-Dobrosloveni, jud. Olt)"
Mai multe la http://www.zamolxis.ro/modules.php?name=News&file=article&sid=81
Cred ca stii ca sint cunoscute citeva nume de regi daci. Un istoric get povesteste de regele get Domihete, care l-a invins pe Lisimah. Inscripţiile descoperite la Histria menţionează numele a doi regi geţi din sec. III î.Ch., Zalmodegicos şi Rhemaxos, faţă de care ascultau cetăţile greceşti de pe ţărmul dobrogean al Mării Negre. Trogus Pompeius (sec.I î.Ch.-sec.I d.Ch) în "Prologul" cărţii a XXXII-a menţionează despre "creşterea puterii dacilor prin regele Rubobostes"
In timpul lui Octacianus Augustus erau 5 regate dacice in stinga Dunarii si trei in Dobrogea. Seutonius scrie: "M. Antonius scrie că [Octavian] a făgăduit-o pe Iulia mai întîi fiului său Antonius, apoi lui Cotiso, regele geţilor, şi că tot atunci a cerut, în schimb, în căsătorie, chiar pentru el pe fiica regelui" Cotiso era un rege din zona Olteniei si Banatului.
In inscriptie "per" cred ca inseamna "a lui" sau asa ceva. S-a presupus ca Decebal era fiul lui Scorilo pt ca Scorilo a fost un rege dac (28 - 68 d.Ch). Istoricul Frontinus vorbeste de el ca nu a vrut sa atace provinciile de peste Dunare.
Dio Cassius scrie: "Duras care domnise mai înainte lăsase de bună voie domnia", în favoarea lui Decebal, "fiindcă era foarte priceput la planurile de război şi iscusit la înfăptuirea lor"
Despre religie. Se pare ca dacii aveau totusi un singur zeu. Ceilalti zei erau ai marii familii a tracilor. Aici lucrurile pot fi discutabile, probabil unii mai aveau si acesti zei. "Slujbele religioase se ţineau în sanctuare ce aveau formă patrulateră sau circulară. Ritualul funerar consta în arderea morţilor, iar cenuşa era pusă în urne şi îngropată în pământ. Dacii iubeau muzica. Izvoarele antice spun că ei cântau din gură, dar şi din chitare. Dio Chrysostom îi socotea pe geţi la fel de înţelepţi ca şi grecii."
" În cartea ,,Getica” istoricul Iordanes (VI.e.n) face nişte afirmaţii uluitoare referitoare la cunoştinţele strămoşilor geto-daci. Ne spune că Deceneu, „preotul lui Zamolxe”, i-a invăţat, printre altele, că Pământul este un glob, planetele nu sunt fixe, ci se mişcă potrivit unor legi. "
Despre Zamolxis unii istorici greci afirmau ca ar fi fost un ucenic al lui Pitagora si s-ar fi dus in Dacia si i-ar fi invatat multe lucruri pe daci.
După calculele mai multor istorici această întâlnire nu ar fi fost posibilă pentru că Zamolxe a existat cu mult înaintea lui Pitagora.
Despre proprietate. Se spune ca dacii nu cunosteau sclavagismul. "Ceea ce se poate afirma cu certitudine este ca forma dominanta de stapanire a pamantului era cea comuna, insa nu arhaic-gentilica, ci sub forma obstilor ulterioare." Stiu ca atunci cind s-a descoperit America de exemplu unele populatii indiene nu aveau notiunea de proprietate a pamintului, considerau pamintul ca si aerul, nu puteau sa imparta aerul. Stim de asemenea ca scrie ca erau cei mai viteji si mai drepti dintre traci. Herodot spune ca "Neamul tracilor este cel mai numeros din lume dupa cel al inzilor. Daca ar avea un singur cirmuitor sau daca tracii s-ar intelege intre ei, el ar fi de nebiruit si cu mult mai puternic decit toate neamurile." Deci dacii erau cei mai drepti din al doilea popor ca marime cunoscut in vremea aceea.
O explicatie a decimarii lor de catre romani este faptul ca se impotriveau cu indirjire oricarei cuceriri (vezi si relatarea despre Darius) si nu considerau ca mor de tot (credeau in nemurirea sufletului).
Ca o parte negativa, se zice ca tracii erau singurii in Europa care practicau jerta omeneasca religioasa. Bine cel putin ca la daci era o data la 5 ani.
Despre bogatia dacilor. Istoricii apreciaza ca romanii au luat imediat dupa cucerirea Daciei aprox 165 tone de aur, 330 de argint si obiecte din aceste metale ce nu puteau fi cuantificate.
"Cezarul hotaraste suprimarea tuturor darilor si - mai mult decât puteau visa cetatenii Romei - fiecare cap de familie primeste 650 de dinari spre a se simti partas la marea victorie. saptesprezece saptamâni in sir au durat jocurile in circuri, 10.000 de gladiatori infruntându-se cu arma in mâna, Aceasta imensa cheltuiala se produce dupa ce, cu putina vreme inainte de a se incheia campania in Dacia, se instituise o comisie de notabili in vederea stabilirii unor masuri de severe economii, tezaurul imperiului fiind aproape sleit. Afluxul de metal nobil survenit insa in 106 a fost atât de important, incât s-a produs o scadere vertiginoasa a cursului aurului. Introdus masiv pe piata, aurul Daciei a micsorat cu o zecime pretul lui in tot imperiul, unii autori sustinând ca scaderea cursului a fost chiar si mai sensibila."
Nu stiu ce cultura aveam, dar stiu ca eram bogati. S-a descoperit ca dacii aveau mine de aur si nu au fost facute de romani dupa cucerire. (lemn din perioada dacica).
Pot fi speculatii de exemplu ca dacii scriau pe placute de aur sau argint, de aceea nu s-au pastrat f multe inscrisuri. Despre asirieni nu s-a stiut nimic pina in sec 19, apareau doar in Biblie. Poate dacii nu stiau sau nu agreau sistemul de invatare folosit intr-o perioada de greci (tineri la maestrii).
Fiind drepti, poate nu aveau nevoie de tot felul de acte de proprietate ca romanii, cuvintul era cuvint. :)
Au mai ramas date pe net, pot fi citite.


cattallin2002@yahoo.com

Adrian Fuchs :

Thiiiiii. Ai rupt gura targului, cu atata maturitate-n tumbe. Clovneriile si ghidusiile din strachina-ti, sunt sleite.

La o privire superficiala si din spate, aduci nitzel cu Maria Magdalena. Aia din perioada prechristica.

-"ai grijă să nu faci zgomot când ieşi" zise viata si se intoarse cu fata la perete.........
-"tacidraculuidingurăcurvăîmpuţită" mai apuca sa zica si tranti usa....... lasandu-si viata sleita si zemuind a uitare....

" Si...pe la...8.600 de metri sa presupunem... un coleg de ascesiune se prabuseste sleit..." = pai ii pun repede cortul (bazele sunt mai dese dupa 6000m) pt un somn de cateva ore (si asa trebuie sa-si recupereze puterile ;), iar eu dau o fuga de aproape 600 m dus-intors;)). La coborare il trezesc si'l pun sa ma ia in carca, el este mai odihnit :))