sloiuri

aia "calda": braga. mie chiar imi placea braga (isi mai aduce cineva aminte?). si dupa revolutie... ioc! de asta chiar mi-e dor.

acuma cealalta: adrenaline rush. stii de unde imi venea la vremea aia? eram copil, dar imi aduc aminte de veritabila "adrenaline rush" mai ceva ca in filmele cu impuscaturi, sau nodul din git dinainte de bungy jumping: taiatul porcului de craciun - nu "fapta" in sine, ci transportarea ramasitelor pamintesti ale bietului animal din curtea bunicilor pina in congelatorul de acasa: tata cu degetele inclestate pe volan cu borboane reci de sudoare (zic eu reci, ca erau aproape sloiuri de gheata, data fiind temperatura din masina), si el si mama cu ochii in 4 - concentrare maxima in scopul depistarii militiei, condus pe drumuri laturalnice sa nu cumva sa dam de vreun punct de control sa ne gaseasca cu carne in portbagaj. de aia nu mergeam cu trenul, ca nu era suficient de rece, incepea sa picure din sacose si ceilalti calatori din compartiment si-ar fi dat seama ce aveam in bagaje... ne-ar fi putut piri si riscam sa fim luati ca din oala si dusi la mititica pt incomensurabila crima de a consuma carne... pe firul ideii asteia, daca stau sa ma gindesc, pe de o parte, comunismul nu ne voia decit binele - sa ne faca pe toti vegetarieni (aveau grija de sanatatea noastra!) deci ar fi fost un lucru bun, nu? pe de alta parte insa... creierul maimutei a inceput sa se dezvolte pina a ajuns ca in ziua de azi din momentul in care semi-bipedul a descoperit nu focul, ci cum sa pirleasca carnea inainte de a o minca si tocmai acele proteine l-au facut mai inteligent. concluzionez ca se vroia (comunismul) sa redevenim cu totii animale cu IQ similar maimutelor de dinainte de descoperirea focului. o masa de brate de munca fara cap.

vom pune de-o trancaneala
ca doar ulciorul s-a spart
ca n-a mers prea mult la apa
si-o-nghetat ca-i ger si vant
si apleaca toata creanga
codrului pan' la pamant.
dar stapana nu-i acasa,
ca sa bage-acum de seama
si cum spune canticelul:
jos din cui acum oglinda
ca am pus zavor la tinda
gazda-i dusa-n sat cu doru'
spargem gheata cu toporu
sloiurile curg la vale
Tibrul apele-si inmoaie
caci dan brown l-a gasit
si-ntre ingeri l-a proptit.
ce-i cu Tibrul? ce-i cu Roma?

"chiar crezi ca un om dintre noi poate naste fara tata pamintean si merge pe apa?"
1. Se pare ca a mers pe sloiuri de gheata.

www.livescience.com/othernews/060404_jesus_ice.html

Jesus Could Have Walked on Ice, Scientist Says
By Sara Goudarzi
LiveScience Staff Writerposted: 04 April 200612:03 pm ET

Rare conditions could have conspired to create hard-to-see ice on the Sea of Galilee that a person could have walked on back when Jesus is said to have walked on water, a scientist said today.Nof figures that in the last 120 centuries, the odds of such conditions on the low latitude Lake Kinneret are most likely 1-in-1,000. But during the time period when Jesus lived, such “spring ice” may have formed once every 30 to 60 years. Such floating ice in the unfrozen waters of the lake would be hard to spot, especially if rain had smoothed its surface. "In today's climate, the chance of springs ice forming in northern Israel is effectively zero, or about once in more than 10,000 years," Nof said. The findings are detailed in the April 2006 Journal of Paleolimnology.

2. "fara tata pamintean" - exraterestru?

"au trecut asa multi ani de la gerul care a inghetat marea? cand ultimele dumneavoastra fotografii au circulat prin toata lumea?"

Privind la rece, acele imagini poate ca erau interesante pentru ca
toata lumea s-a plimbat pe faleza la Constanta dar putini au avut
norocul sa vada marea inghetata si faleza cu sloiuri; imaginile nu au
circulat pentru ca ar fi fost ceva de capul lor, ci pentru ca descriau -
-partial - o chestie mai putin obisnuita.
La fel ar circula si un snop de imagini despre aurora boreala de la Patirlagele
sau despre sfinxul de la Gagesti sau orice imagini despre orice bazaconie.

"credeti ca doar timpul este vinovat ptr. valoarea unei opere"

Categoric nu, dar pe masura ce trece acest timp, eu personal nu imi mai
dau seama pe loc daca o imagine meria sau nu a fi aratata.
Trebuie sa treaca multe vizionari si sa se produca o lunga decantare,
pina sa-mi pice mie personal fisa daca o imagine pot sa o pun in
folderul de imagini care ar putea sa fie interesante.
Oricum, imaginile de placere, imaginile in care caut si ma caut, le fac
numai pentru mine, ma bucur eu la ele, si ma bucur asa de tare, ca aici
se trage apa, nu le mai arat la nimeni, de obicei.
Timpul judeca altfel imaginile.
Cu doua exceptii, ca exemplu, imaginile cu marea inghetata
mi se par acum niste declansari
de proba ale shuterului ( obturator, pentru inapoiati) ca sa vad daca
nu a inghetat, si nu niste imagini cit de cit.

'Se pare ca a mers pe sloiuri de gheata' si 'extraterestru' sint raspunsuri fara inteles la intrebarile mele,daca poate naste un om fara spermatozoid omenesc si daca poate merge pe apa.poti raspunde mai bine?nu prea stiu ce s-a scris despre dumnezeu in alte religii,dar crestinii,cu imaginatia lor,nu puteau sa spuna mai multe.ma intreb daca primele texte despre dumnezeu spuneau atitea.

În Sankt Petersburg e ger mare.
Pe Neva curg sloiuri.
Ceaiul a îngheţat în samovare.
Pe străzi nihilişti, stahanovişti, decembrişti, ochelarişti, spioni cu umbrele otrăvite.
Poeţii şi-au luat de mult tălpăşiţa.
Maestrul şi Margareta îşi fac jocul de dame la masa din sufragerie sub privirele palide ale lui Pillat din Pont.
Hristos s-a spalat pe mâini, lasându-şi crucea în grija tâlharilor.
Dostoievski îşi îngână decalogul. Ivan îl loveşte pe Alioşa cu biciul. Iar acesta îl roagă, printre lacrimi, să nu se oprească, să dea mai tare şi mai tare.
Raskolnikov se târăşte pe Nevski Prospect, umbră a umbrei sale, mai umilit şi mai obidit ca oricând.
Ermitajul se ghiceşte în ceaţa ce se ridică peste ape, corabie fantomă plutind în derivă.

Si timpul încremeneşte în întunericul alb al cercului polar, lasând să-i scape printre degetele degerate fulgi de albatros, patetică ninsoare boreală.

Lost without music in a world of noises

io-s la rand!
acum o beau a doua... ca de la prima n-a pornit masinaria.
am enorm de lucru azi si vorbesc serios atunci cand spun ca mi se par tare departe sarbatorile.
m-am tampit de cap cu muncile astea.
la noi e frig si sunt inghetzate toate. abia am reusit sa dau sloiurile jos de pe masina. se pare insa ca va fi o zi superba afara.

Lasa Intrusule ca uite ce de sloiuri aparura pe un rau frumos, baga carbuni sa dovedeasca spargatorul de nuci toate banchizele ca sa iesim la liman pe langa Curmatura...
Ca din poveste...inca mult mai este...

Suportul ploilor si sloiurilor
Ce e clanul??

sloiurile mai mici reprezinta copiii ghetarilor.Ghetarii mai mari,suntem noi ce-i care distrugem totul in calea nostra.
Natura la rindul ei isi ia revansa.

mi-a amintit de Nichita cu ma tem ca n-am sa te mai vad, uneori, emotie surpriza la lacrimă rece îmi curge pe dinăuntru pe dinafară curg sloiuri si am ramas nedumirita la ultimul vers. pana cand am vazut titlul :)

Exista lucruri pe care e bine sa le pretuiesti atunci cand le ai. Un text scris intre doua sloiuri de gheata nu ajunge.
Intr-un punct ai dreptate: Craciunul a trecut.

si eu ,si e,si eu...zic asa ca proletaru.
Fruntea sus Adriana,timpul se inalta ca pasarea in zbor,acusi vine primavara.
Sà vezi tu cum se topesc sloiurile de gheata...

Fain tare subiectul conita.

Aveam vreo trei ani, purtam o rochita inflorata, cu bretelute ce se legau pe umar si Dan a trecut pe acasa, ca era in cartier. Statea pe pe fotoliu care in ziua aia era in mijlocul sufrageriei, lui mama ii placea sa mute mobila intr-una. I-am luat chipiul si mi l-am pus in cap, si acum imi aduc aminte mirosul chipiului si il asociez cu el. M-am dus spre tata sa ma ia in brate dar el a intins mainile spunand 'nu pot acuma papusa, imi stric uniforma'.

O alta amintire draga, mergeam cu mama la film la Sala Mare a Palatului si mergeam de la autobuz pe langa magazinul Eva iar in vitrina erau manechine pe care le admiram cat de frumos imbracate erau. Ce ma fascina la ele e ca erau negrese.

Pe la vreo 4 ani, la Grigore Alexandrescu, 'sa vedem daca mai scapa' a spus doctorul.

Si mai am amintiri dar sunt doar disparate cum ar fi gumita ce o gaseam tot timpul in torpedoul masinii lui Gicu, tataitu intreband ce sa-mi faca la micul dejun, iarna pantalonii de lana tricotati cu sloiuri de zapada inghetata, mirosul de cofetarie, discul cu Calutul Roib si mama tricotand.

Zi buna, om bun.
Nu-s toti pe mii de euro in partea aia. Zona este defavorizata. Dar primesc in schimb ajutoare de la stat: de varsta care defavorizeaza la angajare (peste 47 ani), de lipsa de calificare multipla (insotit de curs de recalificare), de te miri ce, pentru copii care urmeaza a XI-a si a XII-a cate 600 euro/luna pentru a descuraja abandonul scolar, pentru studentii cu domiciliul in alta localitate decat universitatea cam 3000/an pentru transport, si altele. Nu vorbim de Franta sau alte state si nici de Mizil. Vorbim de o cioranie cam ca a noastra (ca aia de catar pe langa aia de cal) dar cu putintica atentie si pentru aia prosti da' multi care undeva in trecut au cotizat pe la impozite. Incerc sa fiu impartial. Nu zic ca e bine nici la ei, dar nici la noi. Am prieteni care merg zi de zi dupa servici la Universitate. Pasa-mi-te sunt un pic mai optimisti (sau poate mai disperati) decat sunt eu. Tu cum iti petreci timpul? Eu incerc sa calatoresc atunci cand am ceva pitule in desaga si timp liber. Dar se intampla parca din ce in ce mai rar...