comentarii

soarele prizonier al norilor


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
latu - de alex andra la: 10/11/2007 16:51:44
(la: Jurnal de bord (18))
Care gand ? N-am inteles.
Cel la soare, sau la nori ?
Intre ele ai de-ales:
Ramai jos ? Sau vrei sa zbori ?
#254319 (raspuns la: #254315) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
tentativa de vers - de proletaru la: 13/05/2008 10:04:17
(la: Mic)
Prea mare
Sa nu ma tenteze
Sa incerc sa-o ridic pe umar,
Sa nu ma blazeze.
Sa nu-mi tremure
Picioarele cand o infrunt.
Sa o simt,
Intre murmure
Sa o inteleg,
Sa o vad
Inainte
Sa se tulbure.
Cand doare
Sa nu strig
Si simt pe frunte
Cum curge sudoare.
Sa nu cada lacrima
Cand simt ca moare.
Sa vad soarele
Dincolo de nor,
Dincolo de cenusiu,
S-aud izvoarele.
#310239 (raspuns la: #310103) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Cher - de philo la: 30/10/2009 19:31:22
(la: Lupii si mutu')
Cher, buna seara.
M-am adresat unui avocat pentru a verifica ce trebuie facut pt. a reobtine cetatenia romana. Spre mirarea mea, acesta a raspuns ca avind in vedere data plecarii si virsta, cetatenia mi se cuvine automat. S-o fi schimbat legea.
Pai daca sunt cetatean roman, poate ca mai pot si eu arunca vreo vorba, doua. Adevarul e ca am sperat ca romanul o va duce mai bine cu intrarea in UE. Nu a fost sa fie, deocamdata, cel putin si sunt intristat.
Cher. Sa-ti spun ceva. Esti ca o raza de soare dupa multi nori.
#495320 (raspuns la: #495318) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
*** - de zaraza sc la: 13/06/2010 09:20:32
(la: Doctor in biologie, Mircea Ciuhrii)
"1956: Stramutari de populatie

prin trimiterile la lucrările de desţelenire a stepelor Kazahstanului demarate de Nikita Hruşciov în 1956 si trimiterea prin "detaşamentele de komsomoli

1941: Lagăre de concentrare pentru prizonierii militari

Lagăre de concentrare pentru prizonierii militari: Cel mai mare a fost "Spassk nr. 99", infiinţat in iulie 1941 pe structura Diviziunii Spassk a "Karlag"-ului NKVD, situat la 45 km de oraşul Karaganda, pe teritoriul fostei Uzine de extracţie a cuprului "Spassk". Dintr-un total de 66.160 de prizonieri, 6.740 de prizonieri au fost de naţionalitate română. La aceştia se adaugă un numar de peste o mie de prizonieri de alta naţionalitate, care au luptat in Armata Română, având probabil cetaţenia română la acea vreme (evrei, ucraineni, armeni, "moldoveni"). (Vasile SOARE : Prizonierii militari si civili romani detinuti in lagarele de concentrare staliniste de pe teritoriul regiunii Karaganda, Kazahstan, in perioada 1941-1950)

--Vasile SOARE - PREZENŢA ROMÂNILOR ÎN KAZAHSTAN - ISTORIE ŞI DESTIN "
Azi? Soarele! - de Cristall la: 06/11/2004 14:58:55
(la: Ce v-a inseninat ziua de azi?)
Ce mi-a inseninat ziua de azi? La figurat mi-a inseninat-o aparitia, la propriu, a soarelui intr-o dimineata rece de noiembrie. Neasteptat, toamna tarziu, soarele sa fie colo sus, neacoperit de nori si sa incalzeasca primavaratec copacii fara funze. Am sa merg sa fac o plimbare lunga in auriul zilei, cat sa fur pentru intreaga iarna cenusie ce vine.
soarele e in parcare s-a pit - de cosmacpan la: 13/05/2006 16:11:54
(la: TRANCANEALA NEARISTOCRATA - REPRIZA A DOUA)
soarele e in parcare
s-a pitit dupa un nor
azi e ziua de gratare
sforaim in si bemol
sfaraie-n calduri pastrama
spumege in tapuri berea
caci sezlongul sta si-asteapta
ce asteapta?
aperitivul?
cred ca-l vrea pe digestivo.
dulce ca o adiere
trece lenea sau siesta
sambata-i ca si trecuta
unde-i oare saptamana?
Mazariche...sclipind in soare - de zaraza sc la: 23/01/2007 09:20:28
(la: Bucurii marunte)
Sufletul inundat de frumusetea naturii: ghioceii imbobociti in ianuarie, soarele care face cu ochiul printre nori, albastrul cerului senin si pur;

Pisicile care isi poarta alene blana, cind afara, cind inauntru;

Glasul vesel al fetei cind povesteste ultimele intimplari;

Minutele de magie ale filmelor de calitate;

Muzica, muzica, muzica;

Poate voi ati trece filmele si muzica la mari bucurii...si eu le-as trece, dar imi ramine lista prea scurta :P

cere si ti se va da
#170716 (raspuns la: #170624) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
*** - de maan la: 10/09/2008 23:43:40
(la: vreau)
care-i partea ta bright?
in afara de bla bla, mai luminezi cu cate ceva ?
uite, imagineaza-ti ca ai avut si tu 16 ani, candva, si nu 5 ca acum...


fiindca exista (mare) riscul sa-ti raspunda partea cealalta, o sa-mi iau liberatea sa-si arata eu partea luminoasa:

azi port în buricele degetelor
zece miresme ale copilăriei
de mare de dor de sănii cu zurgălăi de reavăn frunziş de somn pustiit de plită vopsită în bronz de piele unsă cu soare de pământ galben de acasă de mamă

înapoia lor în bumbii pumnilor
în carnea durută
câte o uşă în fiece cută
una pe care n-am putut s-o ascund una uitată una mereu zăvorâtă
una prea mică să-ncapă una rămasă deschisă una zidită

mi-am închis norii
în cutia milei
la încheieturi
am presărat vânt
să-i alinte cu noaptea bună
şi-am lăsat păsările lunii flămânde
să mă ciugule tandru
să mă poarte în aripi
să mă zică
în cânt



sau: mosneag cu drum

am găsit un străin
în spatele ochilor mei
despuiat de convenienţe
stă şi priveşte
ascultă
martor tăcut
şi nu pricepe
această tocmeală cu timpul
pierdut în averse
chiriaş ilegal
al dimineţilor siameze

sau: papila printa


îmi bate surd sub retină
parcă vorbeşte
iar eu parcă-l aud
cum mă neagă albastru
cum mă ceartă că uit
cine e pentru ce
sunt
gardianul deşertaciunii
o să-i spun
şi el o să zâmbească
profesional şi scurt
măcar astăzi
nu te mai prefaci
că-s un străin
într-un ochi
de-ţinut (minte)

sau:

ma arde-o aripa mocnit
o cioara veche a-nlemnit in ram
mireasa galbena de frici

in ce culori sa mai traim nu stim
pamantul pare sa se-nvarta stang
aton
mosneag pe drumul fara cap
cu oase roase
si copacii infloriti.

sau: (...)

toamnele mele au gust de frica
mi se opresc in gat
ca un cuvant defectiv de concret
pe care-l tii prizonier preventiv
sub acuzatia de turnator

toamnele mele au gust de sfarsit


si-i atat de putin.
dar ai sa-mi zici ca nu te intereseaza, ca si-asa-s multe si ca deja aveai raspunsul la intrebare.
stiu, vezi?
de-aceea o mai repet: le-am scris pentru mine.
si pentru cei care au ochi sa simta.
dincolo de pojghita aparentei.
#341075 (raspuns la: #341064) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
...soare cu nor - de 0..0 la: 23/10/2008 08:45:21
(la: Buna dimineata soare...?)
in seara in care m-am gandit ca s-a terminat chiar asa era.
Ea, acolo cu baiatul ala cu 5 masini si prietenii lui de fitze...eu incatusat in indoieli si disperare.

A doua zi m-a sunat sa ne intalnim. Ne-am vazut, ne-am certat, ne-am impacat si a ramas ca mai vorbim. Vroia sa fim iar impreuna. Vroiam sa fim iar amandoi. M a sunat si seara am plecat undeva departe si frumos. A fost un weekend perfect. Azi e joi si ne-am certat de 4 ori ca si cum ne am fi despartit.

Mi-a marturisit ca nu mai poate avea incredere in mine, ca nu ma poate ierta. I-am marturisit ca vreau sa am incredere in ea si ca am iertat-o.

Azi dimineata soarele nu mai era acolo unde il lasasem mai demult...astept sa rasara iar.

Mai vorbim!

PS: Nu mintea ci sufletul te face fericit.
Ce este curajul? - de Areal la: 05/12/2008 09:54:05
(la: POVESTIRI CU TALC (IV))
Dar ce este in realitate curajul? Cum poate fi el recunoscut?
M-am intrebat mereu in ce masura curajosii sunt oameni ca toti ceilalti,
care sfideaza frica, sau pur si simplu sunt inconstienti.
Curajul… este o provocare la adresa vietii si a mortii. Ne permite
sa suportam cu resemnare durerile. Este cucerit reluand in fiecare zi urcusul.
Cui ii este frica, si are teama de viitor, trebuie sa lupte astfel incat previziunile funeste
sa nu se adevereasca. Mintea umana este in stare sa invinga atitudinile gresite
ale vietii si ne poate aduce pe calea adevarului.
Cand ne insoteste prea multa prudenta oriunde, curajul ramane ascuns in spatele lasitatii.
Este corect sa se duca la bun sfarsit ceea ce trebuie facut,
dar trebuie lasat un spatiu si viselor.
Curajul consta in tenacitatea cu care suportam suferinta si ceea ce ne infricoseaza.
Adesea suntem prizonierii unor frici absurde pentru fapte care nu se vor intampla niciodata…
Curajul este ca dragostea – are nevoie de speranta care il hraneste.
Nu te-ai gandit niciodata la curajul onestitatii, la taria de cuget
pe care trebuie sa o avem pentru a sti sa rezistam la tentatia
de a face rau, la curajul de a spune adevarul ramanand noi insine?
Soarele si luna au curajul sa rasara in fiecare zi, in ciuda norilor si furtunilor.
Natura are curajul sa se reinnoiasca mereu, infruntand instabilitatea anotimpurilor,
frigul, caldura, ploile.
Plantele pe care le vezi au puterea sa creasca, un bob de grau, puterea de a rasari,
o floare, de a se deschide la vederea Creatorului. Si totusi, de cele mai multe ori
sunt plante mici si flori care nu-ti sar in ochi, dar, cu toate acestea,
infloresc catre cer fara nici o teama.
Au curajul de a trai, de a muri, de a iesi din starea de apasare,
de fiecare data cand terenurile pietroase le impiedica cresterea.
Si omul ar trebui sa aiba aceeasi tarie de cuget.
Frica si rusinea conditioneaza adesea multe persoane care se inchid
in ele insele si sufera in liniste fara a cere ajutor…
Curajul sta in constientizarea faptului de a putea infrunta orice adversitate,
in timp ce prea des, pentru o viata linistita, ne comportam cu lasitate.
Prin coerenta vom reusi sa ne schimbam viata in bine,
iar daca nu o facem este numai pentru ca ne lipseste curajul de a spune adevarul.
Cel caruia nu ii este frica de nici un eveniment nu este mai puternic
decat acela caruia ii este teama de tot.
Sursa: Romano BATTAGLIA – O inima curata
#369504 (raspuns la: #368923) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Prima zi in Iran, furtuna, soare si francezi de treaba - de zaraza sc la: 04/04/2014 09:54:06
(la: Cu bicicleta pe Drumul Mătăsii)
http://www.diaconescuradu.com/prima-zi-iran-furtuna-soare-si-francezi-de-treaba

"[...]Initial a venit cu un vant de cam 100 de kilometri la ora ce batea chiar din spate si care ma impingea ca o mana invizibila, dar care a strarnit si tot praful dintr-o vale destul de uscata. O mica furtuna de nisip cu care s-ar putea sa ma mai intalnesc pe drum, dar faptul ca pe un drum intr-o usoara coborare pot sa merg cu 40 de kilometri la ora fara a munci prea mult compenseaza.

Dupa vant vin si norii, care trec pe deasupra mea si par sa inghita valea larga pe care calatoresc. Pentru a avea un reper despre viteza vantului sa spunem ca daca ma opream si batea vantul din laterala erau sanse destul de mari ca sa ma culce cu tot cu bicicleta. La un moment dat, perdele de ploaie apar la cateva sute de metri in dreapta mea purtate in mod fascinant de vantul puternic. Nu am mai vazut niciodata asa ceva pana acum. Atunci cand se puna sa ploua e o combinatie intre ploaie si lapovita ce vine aproape orizontal fata de cum pedalez eu, si care ma uda doar pe o parte.

Dar cu aceasi viteza cu care a venit, furtuna trece pe deasupra mea, continuand spre est, si soarele isi face rar aparitia printre norii purtati cu viteza de vant. Deci cam asa arata o furtuna in Anatolia. La un loc atat de spectaculos, o furtuna pe masura.

Oricum cei 40 de kilometri pana la granita cred ca au zburat intr-o ora si un pic, un record de deplasare pana acum pentru mine. La granita sper sa mearga totusi repede si sa mai profit de vant. Fix cand ajung acolo mai vad doua mountain-bike-uri cu un rucsac pus in spate pe portbagaj, dar posesorii nu erau de vazut, astfel incat imi vad de formalitati.[...]"

Multumesc. Vacanta a fost cu - de Daniel Racovitan la: 04/09/2003 07:24:08
(la: Felicitari pt casa noua, Daniel)
Multumesc. Vacanta a fost cu soare si fara pic de nor, kilometri de plaja curata, dune, greieri, padure de pini, saline, albastru de Mediterana, castelul de la Aigues-Mortes (de unde a plecat ultima cruciada), Port de Camargue, etc.
Norul - de dogmatic la: 17/09/2003 07:41:03
(la: Cat cantareste un nor?)
Trebuie sa recunosc ca are mare dreptate CRAZYSIN! De ce? Simplu! Chiar si un nor care "completeaza o priveliste", poate cantarii destul de mult. Priveste-l ca pe o marfa. Incepand de la apa de ploaie, la care faci referire ... continuand cu minunatele imagini(fotografii, tablouri, etc...) far' de care acel "ceva" lipsa nu te indeamna sa-l cumperi. Nimic nu pe aceasta lume nu este creat fara vreun rost! Norul valoreaza mai mult decat greutatea sa in aur. Este viata, este frumos, este mai greu decat dimensiunea sa in plumb si mai usor decat visele noastre. Apa de ploaie este doar ce ne ramane in suflet cand privim si nu stim sa ne bucuram...dar are si asta rostul ei, pana la urma.
#288 (raspuns la: #247) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Iad in California > > Aer - de SB la: 27/10/2003 08:12:30
(la: Incendiul din California- sunt români acolo??)
Iad in California
>
> Aer greu de respirat mirosind a lemn ars, atmosfera galben-cenusie ca o
sepia din alte vremi, undeva sus soarele s-a transformat intr-un glob rosu
care pluteste printre norii de cenusa din care cad fulgi peste case, masini,
pomi.
> O fierbinteala inabusitoare usuca totul. Gatul parca-i o rana, ochii te
ustura si-ti lacrimeaza. Prietenii in San Diego au strans cate ceva in cutii
si asteapta din moment in moment sa le puna in masina si sa fuga din fata
valvatailor ce vin din toate partile. Mai ingroziti sunt cei din Simi
Valley - Valea Vantului, in vechea limba a bastinasilor - pe care
autostrada inchisa si intr-o directie si in alta ii tine captivi in locul,
care ca un blestem al indienilor disparuti sau alungati, a devenit un cazan
de flacari.
> Arde si in nord de Los Angeles, si in sud, si la rasarit. Doar la apus
este oceanul care acoperit de nori desi de cenusa nu lasa nici pasarile sa
zboare, si nici avioanele sa decoleze sau sa aterizeze. Sa fie oare, asa cum
se zice, cel mai mare incendiu al secolului din aceasta parte de Californie?
> Si previziunile sunt sumbre, cel putin alte 36 de ore pana cand vantul
provocat de curentul fierbinte care vine dinspre desert se va mai potoli.
Morti, sute de case arse, schelete de masini, oameni ramasi doar cu hainele
de pe ei se uita cu ochi pierduti la vartejul de cenusa in care s-a
transformat agoniseala de o viata.
> O caprioara epuizata primeste oxigen de la o masina de salvare si intinde
botul disperata sa mai respire o gura. Trunchiuri de pini pe care rasina
arde ca o torta in timp ce crengile inca verzi se zbuciuma parca cerand
ajutor.
> Imagini de infern din Sudul Californiei in aceste zile de parjol.
> Si acum, abia acum ne aducem aminte de El.
> Numai Dumnezeu ne mai poate ajuta sa scapam din Iad.
> Doamne Dumnezeule !
>
> Mircea Popescu
> California de Sud
> 26 Octombrie 2003
>
...nu va speriati, nu eu am f - de SB la: 28/10/2003 14:57:41
(la: Tablitele de la Tartaria)
...nu va speriati, nu eu am fost pe-acolo! Merita totusi citit.

Ca toate popoarele primitive, Maya erau foarte religiosi fiind sclavi ai superstitiilor proprii. Ei credeau ca Hunab au creat lumea itzamna fiind domnul Raiului si prietenul oamenilor. Mitul creatiei la Maya este foarte ingenios. Creatorul a strigat “Pamant” si Pamantul a aparut. El l-a plantat cu pomi si animale, a creat barbatul care devenind prea inteligent, iar asta neplacandu-i Creatorului, acesta i-a acoperit ochii. Mai tarziu el a creat si femeia.

Cand am fost in Guatemala nu am putut intelege cum aceeasi Maya, pe care ii intalneam pe strazi, azi ca si atunci, demult au putut fi ingenunchiati asa de usor. Efectiv ei nu se impotrivesc. Om fi noi romanii mioritici dar ei ne intrec cu mult. Sunt scunzi, cu o fata lata mongoloida, si prietenoasa. Incearca sa-ti vanda tot felul de lucruri dar nu sunt agresivi ori cersetori; o fac, ca sa spun corect, cu demnitate.

Atentie, cea mai perfecta estimare a anului o gasim la Maya: 365,2420!!! Calendarul lor fiind mai perfect decat cel gregorian din 1782 de 365,2425 ori Romano Julian de 365,250. Azi se stie ca lungimea exacta a anului este de 365,2422.

In anii 1480 o teribila epidemie de “small pox” a locuit Yucatanul decimandu-i pe locuitori, transformand locurile in pustiuri, templele ramanand ca abandonate. Sa fie acesta “misterul” locului? In felul acesta, in 1526-1535 conchistadorilor spanioli le-a fost usor sa-i cucereasca.

Plimbandu-ma printre ruinele templelor Maya ma gandeam ,la noi acasa, la daci, la Sarmi-seget-usa ( care in sanscrita vedica inseamna eu ma grebesc sa curg ) ; la acei fantastici daci care, cu 2-3000 de ani inainte de Maya au construit temple, acolo in nori, in masivul Surya-nului ( Surya a fost numele Zeului Soare la vechii vedici), pe Godeanu, cu mult mai grandioase decat acestea, avand un calendar chiar mai perfect decat cel maya, temple care nu sunt puse nici pana azi in circuitul mondial de informatii, a caror descriere lipsesti pana si din manualele scolare romanesti.

De ce oare la romani le este “rusine” sa se mandreasca cu stramosii lor , cu cei ce au descoperit: roata, plugul, jugul, caruta cu doua si cu patru roti, cu cei ce ne-au lasat primul mesaj scris din istoria omenirii, cel de la Tartaria !





#2470 (raspuns la: #2467) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
poze numerice cu soarele in fata - de Jimmy_Cecilia la: 12/11/2003 12:12:23
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
exista filtre pentru aparatele numerice, sau metode pentru a putea fotografia un rasarit sau un apus de soare?
Desi iarna este aproape... - de Ingrid la: 25/11/2003 12:07:03
(la: Cele mai frumoase poezii)
vazand la PROTV International o "pauza" cu imagini din Ceahlau si mi-am amintit de superba poezie a lui Cosbuc:

Vara

Priveam fãrã de tinta-n sus...
Intr-o salbatica splendoare
Vedeam Ceahlaul la apus,
Departe-n zari albastre dus,
Un urias cu fruntea-n soare,
De paza tarii noastre pus.

Si ca o taina calatoare,
Un nor cu muntele vecin
Plutea-ntr-acest imens senin
Si n-avea aripi sã mai zboare !

Si tot vazduhul era plin
De cântece ciripitoare.
Privirile de farmec bete
Mi le-am întors catre pãmânt
Iar spicele jucau în vînt,

Ca-n hora dup-un vesel cînt
Copilele cu blonde plete,
Când salta largul lor vestmînt.
In lan erau feciori si fete,
Si ei cântau o doinã-n cor.

Juca viata-n ochii lor
Si vintul le juca prin plete.
Miei albi fugeau cãtrã izvor
Si grauri suri zburau în cete.

Cit de frumoasa te-ai gatit,
Naturo, tu ! Ca o virginã
Cu umblet drag, cu chip iubit !

As vrea sã plâng de fericit,
Ca simt suflarea ta divina,
Ca pot sã vad ce-ai plasmuit !
Mi-e inima de lacrimi plina,

Ca-n ea s-au ingropat mereu
Ai mei, si-o sã mã-ngrop si eu
O mare e, dar mare lina --
Natura, în mormintul meu,
E totul cald, ca e lumina !


Titlu: filtre...filme...lumina... - de Dinu Lazar la: 16/12/2003 14:48:49
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Zapada e un subiect formidabil, pacat ca e alb. Suna ca in butada despre o zona care pote sa fie la Tropice - sau poate sa nu fie - cu "tzara e minunata, pacat ca e locuita".
Peisajele cu zapada fotografiate pe film alb negru au un farmec aparte; constituie unul din subiectele grele ale fotografiei.
Daca este soare si nu avem brazi verzi in cadru, pe film alb negru un filtru portocaliu va accentua reliefl zapezii si va face norii sa se profileze bine pe cer; daca avem brazi sau fetze, un filtru verde e mai potrivit; aparatele cu celula TTL vor face corectia de expunere automat, daca nu, prelungim timpul de expunere cu factorul pe care il gasim de obicei pe montura filtrului.
CIne proceseaza singur filmul, daca va developa la o gama mai joasa si va folosi un aparat de marit cu cutie de amestec si o hirtie mata moale, va putea obtine adevarate bijuterii, footgrafii matasoase cu zapada si o simfonie de tonuri atit in lumini cit si in umbre.
Daca se foloseste film color, filtrul de polarizare este singurul pe care il indic.
Pentru fotografiile de interior, eu as folosi lumina existenta si un film de 800 ISO (ASA) ; filmele contemporane sunt incredibil de bune, sunt elastice, in sensul ca permit supra si sub expuneri de citeva diafragme, si nu reactioneaza violent la diversele temperaturi de culoare; nu as folosi becuri suplimentare de loc, ci numai lumina existenta, fie ea ce anormala sau chiar de la luminarile bradului.
Diafragma 2,8 si 1/30 ar trebui sa fie suficiente pentru fotografii generale, considerind iluminarea unei camere normale iluminate de 2-3 becuri de 100W sau echivalente.
Interesant la filmele de 800 ISO actuale este ca pina cel putin la formatul 18x24 cm nu au granulatie vizibila, sau o au foarte mica, daca sunt bine procesate si bine marite.
Idei despre fotografiatul artificiilor si alte sfaturi utile gasim la www.photo.net , un sit pe care il recomand tuturor celor care vor sa mai invete cite ceva despre fotografie. Amatorilor de fotografie digitala, le recomand, printre altele, un extrem de interesant sit, http://www.luminous-landscape.com/
#6730 (raspuns la: #6579) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
poeziile mele cum vi se par? - de ufo strengaritza la: 22/12/2003 17:22:20
(la: Cele mai frumoase poezii)
am si eu niste poezii...si vreau sa aud mai multe pareri...chiar va rog sa comentati...nu zic ca sunt cele mai frumoase...astept o parere...mutumiri!

Ganduri...

De cate ori in sus privesc
Imi pierd ochii in albastrul ceresc.
Undeva departe-n zare
Inainte de-asfintit...
Era un cer minunat si fermecat
Si printre norii mari
In zeci de culori pictati
Curgeau raze de soare aurii.
Puritatea vie a culorilor
Veghea pamantul fumuriu...
Dar cerul se intuneca,
Soarele se ascundea,
Culoarea, incet, se stergea.
Si-apoi m-am gandit:
Oare de ce se termina
Aceasta zi atat de senina?
Un spectacol minunat...
Pacat!...pacat ca s-a terminat
...oare cine a mai privit
Al meu asfintit?
Culori vii nemaivazute,
Raze nestiute ce s-au aratat...
Toate...au plecat!
Acum noaptea se lasa
Si intunericul apasa
Soapta calda a vantului ma scalda
Si-abia adie-n noaptea asta adanca...
Si stau si ma gandesc:
Cateodata lumea asta,
E prea mica sa visez.
Cateodata cerul larg,
E prea mare sa-l cuprind
Cu a mea privire...
Uneori, as vrea in brate sa strang apa
Dar e prea moale si prea uda
Nepasatoare si prea surda
Grabita si galagioasa...
Altadata intreg pamantul
Sa-l calc, sa il ating as vrea ,
Dar cu durere simt apoi
Ca e prea rece si tacut...
As vrea sa vad chiar noaptea,
Dar e prea neagra si ascunsa...
As vrea cu frunze sa vorbesc
Pacat ca sunt prea multe...
Flori mi-ar place sa culeg
Si parca ele-s prea frumoase...
Stele de pe cer as lua
Insa acestea ziua ar pieri!
Si luna as vrea sa o fur,
Dar s-ar intuneca totul in jur
Si ar pieri speranta...
Ce s-ar intampla cu viata
Daca soarele-as fura?
Ce s-ar intampla cu lumea
Daca iubirea si credinta ati lua?
Si totusi...
Sunt prea multe ganduri negre
Si inimi de ura inundate
Caci in lumea asta exista atatea suferinte
Si atat de multe lacrimi care curg
In speranta ca in ele ne vom ineca
Si durerea o vom sterge...
Si atatea vorbe goale aruncate in noapte
Numai pe unii ii doare...pe altii poate nu.
De ce atata chin loveste sufletele pure?
...abia acum imi amintesc
Ca sunt prea multe fire de nisip
Pe malul marii preasarate
Intr-o lume...atat de mica si de mare.
Si atunci ma intreb din nou:
De ce?...de ce?...de ce?
Nimic nu se va schimba?
De ce?...de ce?...de ce?
...ramane tot asa.
Si iar imi amintesc ca nu se poate
Sa le ascunzi toate in noapte...
De ce? De ce? La nesfarsit,
De ce? De ce? Iar m-am gandit.
...dar nu mai spun nimic
Asa a fost sa fie
E legea firii poate...
...sau a naturii...cine stie?



adevarul vietii
mi-e somn...vreau sa adorm...
pe margina patului am sa las cosmarurile
afara din gand am sa las neplacerile
ura va fi departe de casa
am sa iau cu mine doar partea frumoasa
a vietii pe care o duc momentan.
cred ca asa de frumos va fi
incat nu voi mai vrea a ma trezi


conditia umana
as vrea sa mai fac macar un pas
mi-am pus in gand sa nu ma las...
dar parca nici vointa nu ma mai lasa
durerea si viata pe mine apasa.
vreau sa inaintez in viata peste toate
desi stiu ca nimeni nu poate
...ca acest lucru e cu neputinta
si totusi mi-am dat putina silinta.
inspre capatul lumii veneam
cand am vazut ca de acolo eu porneam


fir de praf
ce de fericire...
asa de multa incat radeam
si toate zburau...
in jurul meu le invarteam
am ras asa de tare
incat vocea mea rasunatoare
de perete s-a izbit
si cand m-am uitat mai bine
de sus din tavan sangera
am inceput sa plang de spaima
si uite ca nu m-a crezut.
dar mi-a luat fericirea
si mai tare m-a durut
curgeau siroaie pe pereti
curgeau si lacrimile mele
un fir de praf le despartea
si intamplarea l-a calcat
iar baltile s-au adunat.
ce s-a intamplat?
ne-am impacat

moment
priveam cerul intr-o zi si ma gandeam...
oare cat e de pur acest albastru minunat
si cum stam sa ma gandesc usor vedeam
ca se lasa seara...fiorii m-au adunat

si unde mai era acum enigma mea?
a disparut...in timp ce vroiam s-o elucidez.
m-am gandit degeaba...a fost de vina intamplarea
si grijilor de maine incep ca sa cedez

orb
ma uit si privesc in gol
dar nu vad nimic
privesc atent ceva
ceva ce nici nu vad
prea atent privesc
pentru a putea vedea.

ufo strengaritza
nu e "cea mai" dar e frumoasa - de mapopescu la: 05/01/2004 17:12:20
(la: Cele mai frumoase poezii)
O motocicleta parcata sub stele
Mircea Cartarescu

sint o motocicleta parcata sub stele, linga vitrina magazinului de reparat televizoare.
din gang vine curent. sint palida, slabita.
in magazin au lasat un bec aprins, asa ca vreo doua tuburi catodice
ghivece cu asparagus si cactusi, rafturi de cornier intesate de carcase de televizor, casete AGFA si cabluri
lucesc tulbure, imi populeaza singuratatea.
caci ma simt singura.
in oglinda mea retrovizoare roiesc galaxiile,
aburesc stelele in roiuri globulare, isi trimit gîfîitul radiosursele
toate indepartindu-se-n fuga, ca niste criminali de la locul faptei
lasind o dira de singe in urma.

ce liniste. citeodata ma-ntreb
ce-o insemna sa faci dragoste. caci ei vorbesc doar de asta. in fiecare simbata ei ma incaleca
si ma tirasc pe sosele. vad dealurile, norii, soarele
picaturile de ploaie, copacii incurcindu-se-n curcubeu ...
ah, cilindrii mei imi ticaie nebuneste. atunci chiar simt ca traiesc.
ei intra in motel si fac dragoste.
ei sint Stapinii si se simt liberi.
dar cum poate fi cineva liber cind e facut din celule?
... si inapoi in gang; linga vreo dacie prafuita.

mi-e sete de dragoste. daca as putea iubi macar vreun stecker cu prelungitor din vitrina asta.
mi-as luneca degetele pe pielea lui de plastic alb, dac-ar vrea
si dac-as avea degete. dac-as putea sa traiesc
macar si in cimpul bioelectric al cactusului ...
curind, curind o sa mor, si n-am facut nimic in lumea asta, or sa ma arunce la fiare vechi
or sa imi crape farul si becul ars are sa-mi atirne de doua firisoare de lita.
toata viata i-am ajutat pe altii sa faca dragoste
iar eu o sa mor printre bobine, magneti si ciulini.

sint o motocicleta parcata sub stele.
dimineata or sa ma-ncalece iar, or sa-mi suceasca ghidonul, or sa ma ambreieze
si iar pe asfaltul multicolor, printre dealurile roscovane, printre muntii albastri
prin depresiunile strabatute de riuri
peste pasajele de cale ferata, prin orase de provincie cristaline
rulind impotriva vintului prin stropii de ploaie si gazul de esapament, mincind kilometrii.
asta o insemna sa faci dragoste?
oricum, asta e consolarea mea, e meseria mea, e dragostea mea.
pentru asta merita sa fii singur.



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...