comentarii

socializa


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
cum percepeti socializarea pe internet? - de om la: 22/10/2012 16:36:58 Modificat la: 22/10/2012 16:49:22
(la: confa blocatilor)
De ex uitati un unghi :))
confa: http://www.cafeneaua.com/nodes/show/29480/efecte/1

mesaj:
Buna Baby - de mony13 la: 22/10/2012 14:09:24

text:
Ei bine nu caut critici contructive. Caut doar sa socializez si sa impart atat cat pot putin din experienta mea. = a naibii socializare unidirectionala (macar sa fi fost ceva inteligent)! :((
In alte cuvinte: ea zice si voi aplaudati...sau in cel mai rau caz: urechea ciulita si somn de voie !
Morala: somnul internautilor creaza monstrii :((
Categoric nu. Scoala nu insea - de lifeform la: 11/11/2003 11:15:42
(la: Scoli mixte sau unisexe?)
Categoric nu. Scoala nu inseamna numai invatatura, inseamna si socializare. Nici nu-mi pot imagina cum ar fi fost viata mea fara "Uite-o pe tipa aia draguta de la a zecea" si dileme cum ar fi "Sa ma duc sa-i vorbesc?".
singuratatea - de karina la: 02/12/2003 21:31:45
(la: Singuratatea a devenit o boala rusinoasa?)
nu e boala rusinoasa;in primul rand nu e o boala,ci o o simpla stare pe care noi o alegem pentru ca vrem asa sau pentru ca nu putem socializa,intr-un moment al vietii.Il s'arrive...Si daca e o stare,nu vad ce ar fi rusinos la ea,face parte din noi,de ce ne-ar fi rusine de noi insine?

a!oamenii evita singuratatea pentru ca-i sperie faptul ca nu au cu cine sa-si imparta suisurile si coborasurile vietii sau ceea ce singuri fiind, descopera despre ei,gandindu-se la ei?E un drum sinuos autocunoastera,dar necesar.Cred eu.
Ii dau dreptate lui Athos .... - de LMMagain la: 04/12/2003 03:29:52
(la: Singuratatea a devenit o boala rusinoasa?)
Sint anumite expressi pe care le citim numai o data si ni se intiparesc pentru totdeauna in memorie. Asa nu am uitat ce am citit acum multi ani(nu spun citi! :)´´Singuratatea este o maladie a secolului...´´Si de cind au fost scrise sintem deja in alt secol...
Cred ca singuratatea este de mai multe feluri si deci nu o putem generaliza. Si fiecare putem numai vorbi din experientele traite, normal.
Este singuratate VOITA care la rindul ei se imparte in folositoare -adica ne face bine! cind o folosim rational pentru a gindi,medita relaxa, si aerisi creierul de stress. Singuratatea care ne ajuta sa ne gasim centrul, balanta fiintei noastre . Si este singuratatea daunatoare cind ne uitam pe noi in acea stare si uitam ca urmare sa ne socializam .
Mai este singuratatea NEVOITA care tine atitia oamenii departe unii de altii din tot felul de motive. Uneori nu stiu in singuratatea lor unii de altii,e greu sa iti imaginezi cine este singur cind vezi strazile pline de oameni.. multi ne credem singuri in singuratatea noastra,si unora le este jena sa admita. Unora le este teama sa-si afirme singuratatea, sub Motto ´´Mai bine un rau cunoscut decit unul necunoscut´´.Teama unora de altii...
Sint singuratati de iubire si singuratati de prietenie.
Sint singuratati din care nu mai vrem sa iesim si singuratati de care nu mai scapam.
Dar poate una din cele mai rele este ´´singur in doi´´. Dar asta este alt subiect pentru fiecare in parte...

...si mai exista categoria ce - de Daniel Racovitan la: 26/02/2004 04:35:27
(la: Cat de uniti sunt romanii din strainatate?)
...si mai exista categoria celor care cred ca daca intalnesti un roman automat trebuie sa socializezi cu el, sa te bagi in vorba cu de-a sila, sa ii povestesti lucruri personale si sa ii ceri sa faca la fel, etc.

..................................................................................
"aceste cuvinte ne doare" (sic)
#10654 (raspuns la: #10651) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Invers - de (anonim) la: 10/03/2004 01:16:07
(la: Armata, o necesitate sau un semnal de alarma?)
Cum adica "sa faci invers"?
Cred ca, de placut, disciplina (mai ales disciplinarea si postura de disciplinabil) nu-i place nimanui. Problema nu e placerea, ci intelegerea si acceptarea normelor sociale, iar acestea se dobandesc (eventual) in cei 7 ani de-acasa. Am spus ca e ineficient sa se incerce disciplinarea (brutala, nepedagogica a) tinerilor care au fost baietei needucati. Pentru tinerii deja socializati (civilizati), tratamentul din armata e doar barbar si imoral.
Sugerezi ca educatia in cei 7 ani de-acasa trebuie sa se "imbogateasca" cu tratamente cazone (vezi Makarenko)? Cred ca educatia copiilor si dresura de animale NU pot fi sinonime!
#11727 (raspuns la: #11703) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Belazur - de gabriel.serbescu la: 12/03/2004 13:58:07
(la: Integrarea tiganilor)
socializarea=educatie, respectiv un complex proces prin care un individ nou (un copil) invata obiceiurile, regulile, obligatiile, comportamentul si manifestarile permise sau care apartin grupului de care apartine, si culturii in s-a nascut. Nu ma refer la cultura ca si totalitate artistica ci ca si tot social. E folosit si asa. Consulta un dictionar.
Integrare presupune incorporarea unui individ deja format, deja definit, intr-o cultura noua lui. Presupune un proces constient si sustinut voluntar din ambele parti. Altfel e asimilare. Ideea apartine sociologiei.
Am numit-o fidelitate ca sa nu-i spun de alta forma, insa e o legatura afectiva foarte puternica, ceea ce ai remarcat si tu: ¨era foarte mandra de apartenenta sa etnica¨
Practic nu pot fi integrati pentru ca nu vor sa fie integrati. Teoria e frumoasa insa prea putin demonstrabila practic. Vorbim insa de practica generala, pentru ca asta e principiul democratic.
Nu sunt xenofob, urasc etnocentrismele si nationalismul in general. Sunt doar concluzii personale, e un diagnostic propriu.

Acum de tiganii spanioli nu pot sa-ti spun decat ca sunt o societate intr-o alta. Pe cei straini entiei ii numesc ¨payo¨. Exista o certa discriminare cum exita si o certa rezistenta culturala tiganeasca. (Cultura ca tot social). Relatiile sunt astfel de repingere, din partea spaniola, de refuz de integrare iar de asimilare nu poate fii vorba.
Li se ofera sprijin social, case, campinguri, iar ei se ocupa cu mici negoturi ambulante, si de flamenco.

numai bine
#11923 (raspuns la: #11832) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
integrare vs.asimilare - de belazur la: 12/03/2004 16:32:20
(la: Integrarea tiganilor)
Cred ca vorbim despre lucruri diferite. Faptul ca N. (sa-i zicem asa colegei mele) e foarte mandra de apartenenta sa etnica este un lucru normal la un minoritar (as putea adauga ca impartasea cu mine un interes deosebot pentru folclor, ea fiind si dansatoare de profesie - deci, e si un fel de "arhivar "al culturii rrome)... Pentru ca si eu vin dintr-o zona in care romanii (moldovenii) au fost timp de decenii (chiar secole) MINORITATE NATIONALA, trebuie sa spun ca e un sentiment absolut firesc: daca nu ar exista acea "rezistenta culturala" de care vorbesti, minoritatile ar disparea foarte usor (s-ar asimila in totalitate), iar lumea ar deveni de o omogenitate plictisitoare.

Cred ca nu prezenta culturilor minoritare este impedimentul in calea integrarii unei etnii sau a alteia, ci tocmai ceea ce ai mentionat la inceputul mesajulu: nivelul scazut de socializare.

E adevarat, nu toti tiganii de la noi sunt la fel de integrati cum e colega mea, ea fiind si dintr-o familie de intelectuali. Existenta, la noi cel putin, a unor sate de tigani care nu se deosebesc de romani decat prin faptul ca sunt putin mai bruneti, vorbesc o limba in plus (limba materna), danseaza si canta ALTFEL decat romanii - mi se pare o baza solida pentru speranta intr-o viitoare integrare mai buna a tiganilor. Nu mai mentionez ca avem scriitori, actori, pictori, cantareti, diplomati de origine rroma, care sunt mult mai bine integrati decat cei mai scoliti si bogati rusi, de exemplu. Or, faptul ca rusii nu respecta legile (Constitutia) este, la fel, o manifestare a nedorintei de integrare, dupa parerea mea... Si lor nu le poti reprosa ceea ce li se reproseaza tiganilor, in general - desi niste similitudini exista, ele nu tin de specificul cutural, ci mai degraba de o psihologie, mentalitate aparte... Fara a le cere sa renunte la cultura lor, as dori sa fie si ei la fel de integrati cum e colega mea N. de etnie rroma.

Sper ca am explicat mai bine, de asta data: e vorba de loialitate fata de lege si concetateni, nu de renuntarea la valorile culturale (care, altfel, sunt "adunate" de secole, in procesul comunicarii cu diverse culturi, si nu are nimeni caderea sa le ceara sa renunte la ele).
#11932 (raspuns la: #11923) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Idee buna...asa ajungem sa ne cunoastem unul pe altul.



Eu sint in Uk din 1998,si am doar 3 romani cu care ma socializez
Nu locuim in acelasi oras dar ne sunam si ne vedem regulat.
pe 2 dintre ei ii stiu de 6 ani...si ne-am creat limbajul nostru fara se vrem romeng...vb in rom dar o "inflorim" cu cuvinte in eng

Am o sora in Roma deci romana-italiana cu ea.

Cred ca unele cuvinte ne vin mai usor intr-o limba decit alta..
Am sot pur englez ;acasa si la munca vb eng
Desi gindesc in eng uneori vb prin somn in rom
Am parintii si prieteni in tara
Si eu ca si tine vorbeam franceza fluent...acum intelg ce mi se spune dar daca vreau sa vb ....iese amestecat franceza romana engleza
Cu cit "folosesti" o limba si o auzi in jurul tau o mare parte din timpul tau,
cu atit mai mult mintea ta se "obisnuieste" cu ea
Repetarea este mama invatarii...cam asa ceva

Bineinteles ca am fost pe alt rom sites si am "chat" cu alti romani, dar acest site este mai altfel...mai bun...
Un inteligent mod de a ne practica romana prin scris dar si minte (multe lucruri interesante de citit)

Eu cred ca daca ai prieteni de alta nationaltate si vorbesti cu ei depre ro untr-un fel e ca si cum ai vorbi cu un roman.


"Personal insa nu caut relatii romanesti deloc,cite am azi sint de ajuns"

Nu trebuie sa cauti relatii rom, eu cred ca vin sigure, fara sa le programezi
Vrei sa spui ca ai de ajuns prieteni....ciudat? e oare de aface ca traiesti in afara ro?si ai devenit ca ei?

Poate gresesc dar dupa cum vad eu la familia mea noua de aici si prietenii mei eng ei nu prea au asa multi prieteni cum avem noi in ro.

Eu nu am sa intorc spatele unei relatii rom...
Si deja noi doi avem un fel de relatie romaneasca ...scriind.



De cind am gasit acest site am "Probleme mari" la munca,cind vb la telefon, sau cu colegii "scap" cuvinte in ro..acasa la fel


Deci se poate vorbi romaneste chiar si cu cei care nu sint rom!


Adelina
Radu - de gabriel.serbescu la: 01/04/2004 13:11:54
(la: Nevoia de modele)
Problema modelelor e una sociala si e studiata ca atare. Primul exemplu de model e Isus Cristos, iar daca nu implica asceza imitativa, atunci reprezinta un model moral. Disursul sau ideologic (orice model isi are o proprie justificare, o proprie ratiune, altfel nu ar mai exista) e unul comunitar, caritabil, si in ultima instanta pacific. Daca nu reusea sa aduca omul simplu la stadiul de gratie metafizica macar ii se cerea sa nu dea cu pietre in ceilalti. Respectiv e un model care educa civic, in sensul tolerantei fata de ceilalti din jur. Tot odata a fost un model plebeu, din momentul in care era dulgher, dislocand astfel religia si clasele ei privilegiate, care tineau divinul intr-o sfera contactuala privata.

Incepand insa din copilarie primele modele le reprezinta parintii, colegii, si tutorii formali (profesorii si educatorii). Sunt insusite prin mecanisme psihologice, dar in special somatice si sociale, si se mai poate numi socializare daca nu educatie.
Nu cunosc o clasificare exacta a modelelor insa acesta trebuie sa coexiste in ton cu directia sociala imprimata de un sistem de gandire sau de un altul altfel risti sa devi un neintegrat. Respectiv poti fi bun patriot sai implicit trebuie sa aperi Tara Mama (ex: inrolarile voluntare masive din primul razboi mondial, cand pentru prima oara propaganda si modelele propuse de aceasta a functionat). Un alt model a fost cel arian. Un altul a fost anticomunistul american. Si un model actual e cel antisemit. Asta vorbind de dimensiunea sociala generala a unui model.

Alte tipuri de modele sunt cele eroice, mitologice si cele care constituie mentalitatea unui popor sau altul. Practic odata insusita tinuta lui Napoleon, omul respectiv nu mai asteapta nimic, pentru ca el se simte Imparat. Confirmarea ii va fii data in plus, de membrii aceluiasi grup social cu care evident, imparte o aceiasi ideologie. Exemplele actuale le ai in grupurile ce impart aceleasi preferinte muzicale, sau cei care apara ¨cu inversunare si indarjire¨ un bun colectiv conceptual.
Un ultim exemplu de model il gasesti la independeta indiana, in Ghandi. O independenta pacifica obtinuta in marea ei parte prin boicotul produselor englezesti, ¨lupta¨ promovata si propovaduita de Ghandi, un model desavarsit de lider politic inspirat direct de spiritualiatatea orientala.

Modelele pot fi inspirate asadar, dar majoritatea lor sunt create artificial. Imaginea, doctrina si ideologia fiecaruia functioneaza sigur, sunt imitate, si sunt asimilate inconstient sau voit, pentru ca aici vorbim direct de naturaletea umana. Incepand pe scara evolutiva, tot ce depaseste stadiul de insecta, va trece printr-un proces formal de educatie, socializare, iar lucrurile aratate de parinti si de membrii societatii respective vor imitate, ulterior reproduse, si foarte greu chestionate sau puse la indoiala.

E o lipsa de modele? Nu. Nu e, e un surplus de modele, unele sunt mai pregnante decat celalalte, conving mai usor si pacalesc mai usor.Explicatia lor e un final consumerist. Pe tine nu te va convinge o reclama sa cumperi o haina, care pe deasupra e si scumpa, ci in primul rand faptul ca un model apropiat tie si vehiculat in grupul social pe care-l frecventezi si caruia ii apartii, o face. E evident atunci ca in spatele oricarui artist sau grup de artisti se afla un interes financiar. Astfel aprinzi televizorul si o suma intreaga de modele te vor afecta subliminal sau nu.

E bine ca denunti falsa aperenta si adoptia in graba a modelelor masmedia, in special a celor propuse de americani, si de influenta americana, insa intrebarile tale nu cer neaparat explicatii psihologice. De altfel tu insuti ai dat un raspuns modelului: fotografii pe care le punem in locul oglinzii, si abia aici ajungem la psihologie si la ego, sau la imaginea inconstienta pe care o avem fata de noi insine, evident o imagine bantuita de o sumedenie de modele, din care cele televizive au macar un numitor comun: vand, si daca vand sunt colective. Adica: Fii tu insuti-fa/bea/poarta.
Cat despre modele umane, pai astea sunt. Doar ca modelele astea se misca intr-o societate de consum. Insa toate urmaresc fericirea si in final toate au calitati altruiste, fata de membrii aceluiasi grup. Daca nu impart o carte impart o punga de ceva. Toate impart in acelasi timp o aceiasi filosofie individualista si competitiva. Toti lupta, si unii o fac chiar corect. Toti sunt eroi, fie si pentru o zi, si toti se zbat pentru recunoastere sociala, pentru ca vorbim de o alta trasatura naturala umana sau a oricarei alte specii: ierarhizarea, si locul in comunitate.
In rest cum spune Dorina, fiecare alege ce vrea.


#13147 (raspuns la: #13063) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
despre femei - de (anonim) la: 05/08/2004 18:01:56
(la: De ce simt femeile nevoia sa fie sexy?)
de ce fusta? de ce freza? de ce sexi?
Pentru ca prima impresie despre un om sau oama vine pe cale vizuala. receptorii vizuali ne furnizeaza destule informatii despre persoana pe care o avem in fata. Increderea in noi este data si de nr. de relatii sociale pe care le avem( cantitate si calitate). vezi vorbele din popor!
exista femeie si barbat,fiecare cu ce are mai bun in el. armele care ne ajuta la socializare sunt diferite, in functie de sex, varsta, cultura educatie. Criteriile acestea ni le creem impreuna. Noi am ales, femeie sau barbat, ca femeile in ziua de azi "sa simta nevoia sa fie sexy", noi le-am incurajat, fie prin TV, reviste,etc. Imaginea de sine si comportamentul lucreaza impreuna. asupra lor actineaza doi agenti tu si ceilalti. Asa ca suntem responsabili pentru toate lucrurile placute sau neplacute ochilui sau sufletului.
Parerea Mea - de LMC la: 11/08/2004 18:03:22
(la: Nu stiu ce sa fac ?!!??)
Si zici ca esti elev. La liceu, sau la Facultate? Oricum, America este tara visurilor, si este loc pentru toata lumea. Un lucru sa stii ca in America se munceste, nu se chiuleste! Viata sociala este poate egala cu zero, mai ales la inceput cind nu cunosti pe nimeni, si apoi dupa ce incepi un servici inseamna ca vei avea prea putin timp pentru socializare. Acuma depinde si de tine, ce fel de persoana esti. Iti place viata sociala sau iti place sa muncesti? Daca te decizi sa vii in America, te asigur ca daca nu-ti place poti pleca inapoi in Romania. Te costa doar biletul de avion. Arizona, tre' sa-ti spun este total diferita de Romania. Climatul este un climat de desert. Caldura este foarte mare in timpul verii. Chiar si noaptea temperatura poate fi 90+F, nu stiu cit ii in Celsius. Deci daca ai probleme cu sanatatea sau nu crezi ca te vei putea acomoda cu asemenea temperaturi Arizona nu este pentru tine. Cunosc foarte multi oameni care locuiesc acolo si toti se pling de una sau de alta pentru ca la caldura de acolo nu rezisti fara aer conditionat in casa si-n masina, si pe unii ii afecteaza. Dar daca zici ca esti elev poate ca tineretea iti va fi un avantaj. Eu zic ca daca ai sansa sa vii in America, chiar si in Arizona, vino. Cum ti-am zis poti pleca oricind inapoi.
Hai si eu, ma bag in seama. - de LMC la: 26/08/2004 20:31:51
(la: Radu Herjeu: televiziune, radio, prietenie si cultura)
Draga Radule, ce sa-ti spun, sint destul de impresionata de munca depusa pina in prezent. Faptul ca esti in frunte la virsta ta de 34 de ani si nu te dai inapoi imi face o impresie destul de buna despre tine. Totusi sint unele aspecte ale vietii care poate inca nu ai ajuns sa le intelegi. Dar ramine pentru alta data sa-ti spun de ce cred eu asta.

Conversatia cu Jay se pare ca a fost cam aprinsa si poate de aceea ma bag si eu in seama acuma. Cred ca toata chestia a inceput cu analiza ta a starii sufletesti al oamenilor din America. Poate din punctul tau de vedere este adevarat, dar 5 luni de stat in America, doar in vizita, nu poate sa-ti dezvaluie aproape nimic. Iti sugerez sa mai stai de vorba si cu alti oameni despre chestia asta, sint sigura ca vei auzi 1001 de versiuni si opinii. Toti vorbim din propria noastra experienta, de aceea nu se poate generaliza nimic. Adevarul este, cum iti asterni asa dormi. Deci, fiecare isi face viata cum vrea, si America se pare ca este una dintre cele mai solicitate tari pentru emigrare, deci s-ar putea cu adevarat sa fie tara de vis. Binenteles, nimic nu se primeste pe tava, oriunde ai fii. Muncesti si te lupti sa-ti faci un viitor tie si copiilor tai, daca ii ai, si asta o faci fie in Romania, fie in America.

Cum am mai zis si pe un alt forum, eu aleg America deocamdata, ca tara unde poti munci cinstit si fara sa trebuiasca sa te lupti cu coruptia sau cu alte chestii care iti sint in afara puterilor sa le combati. Cit priveste relatiile mele cu cei din jurul meu, eu si sotul meu am ales sa traim o viata mai privata. Nu ne prea socializam dar avem destui prieteni cu care ne intelegem foarte bine. Tinem legatura, dar nu ne ducem la 100 de evenimente de an ca sa ne mentinem relatiile. Tu, fiind un om al mediei, poate nu te-ai simtii prea bine in locul nostru. Sint sigura ca menirea ta nu este pentru a trai in America sau in alta tara in afara de Romania. Ce faci tu, nu poate avea aceleasi roade care le ai in Romania. Competitia este prea mare in America si de multe ori trebuie sa dai prea mult din coate sa ajungi in fata. Talentele tale sint mult mai stralucitoate in Romania, unde se duce lipsa de asa ceva, decit in America unde intr-un fel sau altul suferim de explozia Hollywood-eana sau al vedetelor de 15 minute.

Cit priveste persoana lui Jay: desi in unele chestii (nu toate) are dreptate si eu sint de acord ca dumnealui a cam intrecut masura. Eu zic, daca vrei sa-ti cistigi argumentele, cunoaste mai bine cu cine stai de vorba. Faptul ca nu a fost interesat sa mearga sa se documenteze de persoana lui Dinu Lazar sau al lui Radu Herjeu, decit numai in ultima instanta, da dovada de ignoranta. Don't take it personally Jay, dar banii nu fac pe om, si nici masina care o conduce. Totusi, tot respectul pentru reusita ta si pentru faptul ca te descurci mai bine decit altii. In acelasi timp sint sigura ca iti place ce profesezi, deci o steluta in plus pentru tine.

Sper ca sintem cu totii prieteni, si in viitor vom putea "vorbi" omeneste si respectuos. Ramine sa vedem.
Portretul lui Dorian Gray - de (anonim) la: 15/09/2004 14:11:12
(la: Despre frumusetea uitata a vietii-Andrei Plesu/Opinii-Jurnalul N)
Este de remarcat faptul ca frumusetea vietii este totusi inca o amintire, si s-ar putea spune ca deja trebuie recurs la literatura pentru a lua contact cu elementele vietii depline. Domnul Plesu are insa inca mule elemente din pierduta si fermecatoarea viata patriarhala atit de prezenta inca la Topirceanu, etc. Acest fenomen de pierderea simturilor, imaginatiei si al ideilor nu este deloc un event rominesc. Cu adevarat romaneasca este capacitate de asi aminti despre o forma diferita de a intimpina viata. Toata omenirea se gaseste in acesta incrucisare, unde devine absolut evident ca realitatea nu exista ca ceva strain subiectului ce o traieste ci ea depinde si se construieste pe horizontul animic spiritual si cultural al fiecaruia si, vai...ea depinde de libertatea individuala. Socializarea spiritului si prin urmare a gindirii este cauza principala a acestei pierderi. Libertatea trebuie cucerita.
Felicitari domnului Plesu pentru acest portret a lui "Dorian Gray", adevaratul guru al desteptarii individuale.
Cu riscul de a va plictisi as - de gabriel.serbescu la: 20/10/2004 22:19:25
(la: Obligativitatea religiei in scoli - o masura nelegala?)
Cu riscul de a va plictisi as vrea sa spun ca exista un terment stiintific (in sociologie) care se numeste ¨curriculum ocult¨, un termen introdus de I.Ilich un sociolog austriac, si care desemneaza forma prin care un copil, in procesul sau de maturizare si de formare a personalitatii (socializare intre altele) ajunge sa achizitioneze, sau sa asimileze inconstient anumite reguli sau forme de gandire. La o lectie de geografie sustine Iilich, nu vei invata doar munti, ape si paduri, dar si care e locul tau in banca, cum va trebui sa i te adresezi profesorului, care este locul tau la o adica, in insasi societatea in care existi. Procesul este unul lent si dureaza exact cat dureaza un sistem obligatoriu de invatamant.

Problema religiei in scoli apare din momentul in care induce in noii indivizi, in copii nostri la o adica, fatalismul, acceptarea, soarta, prin insasi versetele biblice unde ni se povesteste de maretia Domnului, de puterea vointei Lui, de a faptului ca doar el cunoaste soarta omenirii, etc.
Nu spun daca e bine sau rau, ci pur si simplu ca se intampla, insa sa luam urmatorul caz: Bush.
Aici pe forum,la un moment dat s-a afirmat: ¨Bush a fost ales in fata natiunii (americane) si a lui Dumnezeu!¨
Cine e Bush stim, insa a invoca pe Dumnezeu pentru validarea unui presedinte de stat, ales prin vot elector, intr-un context politico-social dat, suna a ev mediu si a monarhie. Cazul Bush nu este unul singular, au existat si alti presedinti, poate chiar mai sangerosi si mai inepti ca el,
iar un alt caz este cel al persoanelor, tot mai multe, care sa ¨dea Domnul¨ decat sa mearga la vot.
Astfel, intr-un sistem laic de educatie nimeni nu contesta o credinta, sau nu incearca invalidarea unui Dumnezeu sau al altuia, ci pur si simplu se evita o interferare a acestuia in viata sociala comuna, aceea care te face sa crezi ca Constantinescu sau Nastase, au fost pedespele lui Dumnezeu pentru romanul pacatos.

Pentru ca aici apare problema religiei, accea ca interfereaza cu politicul.
Cand se intampla, un lider poate fi confundat mesianic cu un ales al Domnului, o natie se poate trezi dintr-o data elitista, ariana, ori pentru cei care ignora e bine de amnitit forta devastatoare a celui de al doi-lea razboi mondial.

Sa fim intelesi, Europa nu lupta contra unei ideologii, doctrine sau dogme anume, ci a tuturor dogmelor ideologiilor, sau doctrinelor existente, caci,
si nu-mi fie luat in nume de rau, daca li s-ar da o arma unora dintre voi, a-ti in stare sa varsati si sange pentru idolii vostrii.
Aici te aduce fundamentalism sau extremismul.

Astfel, observand directia europeana comuna, ma chinui sa inteleg de ce aceste isterizari subite in momentul in care se vrea introducerea religiei in scoli. Si care vad ca atinge si Romania refractara oricarei schimbari, doar pentru ca Isus a zis, si pentru ca Dumnezeu a facut, sa fim seriosi.
Mergeti la biserica daca aveti chef, dar nu invitati un copil sa ajunga sa priveasca in jurul lui si sa creada ca totul se intampla de la Dumneze, ca el da si el ia, si numele lui sa fie slavit.
Lasati-o mai moale.
midan - de (anonim) la: 02/11/2004 16:49:25
(la: Reorganizare)
'destept', 'frumos', 'bun', 'cinstit', sunt numai citeva din atributele pe care fiecare om si le atribuie, instinctiv. de-asta ne-am nascut si am trait. una dintre milioanele acelea de celule care s-au luptat sa fertilizeze a invins, astia suntem noi, cei mai puternici, prin insusi actul nasterii noastre. gandim, simtitm, existam. cea mai apropiata fiinta de noi suntem tot noi si avem simtul proprietatii noastre, ne recunoastem trupul ca fiind al nostru, constientizam ca ne reprezinta, in consecinta, incepem sa ne apropiem la modul afectiv de noi, sa ne iubim.

la intrebarea 'pe cine iubim cel mai mult?' raspunsul sincer va veni tot de acolo, adica din sinele fiecaruia. unii sintem cinstiti si recunoastem, 'da, dom'le, pe noi-insine ne iubim cel mai mult'. ar fi bine, e-adevarat sa-l iubim mai intii pe dumnezeu, pentru ca el ne-a ingaduit existenta, sau pe parintii nostrii, cei care ne-au dat viata, dar tot noi ne sintem mai aproape si tot pe noi ne vom iubi cel mai mult. cine nu recunoaste acest lucru, ori este ipocrit, ori nu a reusit sa constientizeze faptui in sine. chiar si cand iubim sau ne indragostim o facem in acord cu fiinta noastra, o facem intru o satisfactie a implinirii in doi, pana la urma, doi si nu unu, adica celalalt. absolut orice gest pe care il intreprindem este facut, mai mult sau mai putin constient, tot pentru noi-insine. desigur, exista si nuantele, ascunzisurile, refularile, defularile, mimesisul, dar pina la urma, la o analiza aprofundata, toate rezultatele vor duce spre firescul egocentrism.

fiecare se va crede 'cel mai' pentru ca perceptia despre sine este alterata de afectul firesc al egolatriei. unii mai au si simtul proportiilor si al masurii, altii sunt mai exigenti cu ei, altii, se inhiba si se simt mici, depinde. modestia exista ca si calitate, dar cred ca e o pseudo-insusire, o atitudine contrafacuta, o insusire desprinsa din codul bunelor maniere sau a bunului simt, venind odata cu civilizarea. daca s-ar face un sondaj de opinie, s-ar descoperi probabil un procent de 0,0 nu stiu cat la 100 dintre intervievatii, (cu intelect normal) ca practica asa-numita falsa modestie, prefabricata modestie, etc.

aceasta tendinta nu este alarmanta, decat atunci cand devine o piedica in relatiile interumane sau cand disproportia intre realitate si afectul cauzator al procesului este uriasa. ca solutii de indreptat sau de reparat tendinta exacerbata a egolatriei ar fi cultivarea simtului proportiilor, a simtului estetic, civic, cultivarea in sine a persoanei, socializarea si multe altele, care imi scapa in momentul de fata. tendinta 'cel mai' ar putea fi o componenta a instinctului nativ al supravietuirii, asadar nu e condamnabila si poate fi combatuta in mare masura prin educatie, autoeducatie si dezvoltarea unui simt al valorilor sau al proportiilor, cum spuneam mai sus.
#27339 (raspuns la: #26666) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
pentru ca are un simt al 'ego'-ului mai dezvoltat - de midan la: 02/11/2004 17:09:44
(la: Reorganizare)
'destept', 'frumos', 'bun', 'cinstit', sunt numai citeva din atributele pe care fiecare om si le atribuie, instinctiv. de-asta ne-am nascut si am trait. una dintre milioanele acelea de celule care s-au luptat sa fertilizeze a invins, astia suntem noi, cei mai puternici, prin insusi actul nasterii noastre. gandim, simtitm, existam. cea mai apropiata fiinta de noi suntem tot noi si avem simtul proprietatii noastre, ne recunoastem trupul ca fiind al nostru, constientizam ca ne reprezinta, in consecinta, incepem sa ne apropiem la modul afectiv de noi, sa ne iubim.

la intrebarea 'pe cine iubim cel mai mult?' raspunsul sincer va veni tot de acolo, adica din sinele fiecaruia. unii sintem cinstiti si recunoastem, 'da, dom'le, pe noi-insine ne iubim cel mai mult'. ar fi bine, e-adevarat sa-l iubim mai intii pe dumnezeu, pentru ca el ne-a ingaduit existenta, sau pe parintii nostrii, cei care ne-au dat viata, dar tot noi ne sintem mai aproape si tot pe noi ne vom iubi cel mai mult. cine nu recunoaste acest lucru, ori este ipocrit, ori nu a reusit sa constientizeze faptui in sine. chiar si cand iubim sau ne indragostim o facem in acord cu fiinta noastra, o facem intru o satisfactie a implinirii in doi, pana la urma, doi si nu unu, adica celalalt. absolut orice gest pe care il intreprindem este facut, mai mult sau mai putin constient, tot pentru noi-insine. desigur, exista si nuantele, ascunzisurile, refularile, defularile, mimesisul, dar pina la urma, la o analiza aprofundata, toate rezultatele vor duce spre firescul egocentrism.

fiecare se va crede 'cel mai' pentru ca perceptia despre sine este alterata de afectul firesc al egolatriei. unii mai au si simtul proportiilor si al masurii, altii sunt mai exigenti cu ei, altii, se inhiba si se simt mici, depinde. modestia exista ca si calitate, dar cred ca e o pseudo-insusire, o atitudine contrafacuta, o insusire desprinsa din codul bunelor maniere sau a bunului simt, venind odata cu civilizarea. daca s-ar face un sondaj de opinie, s-ar descoperi probabil un procent de 0,0 nu stiu cat la 100 dintre intervievatii, (cu intelect normal) ca practica asa-numita falsa modestie, prefabricata modestie, etc.

aceasta tendinta nu este alarmanta, decat atunci cand devine o piedica in relatiile interumane sau cand disproportia intre realitate si afectul cauzator al procesului este uriasa. ca solutii de indreptat sau de reparat tendinta exacerbata a egolatriei ar fi cultivarea simtului proportiilor, a simtului estetic, civic, cultivarea in sine a persoanei, socializarea si multe altele, care imi scapa in momentul de fata. tendinta 'cel mai' ar putea fi o componenta a instinctului nativ al supravietuirii, asadar nu e condamnabila si poate fi combatuta in mare masura prin educatie, autoeducatie si dezvoltarea unui simt al valorilor sau al proportiilor, cum spuneam mai sus.
#27346 (raspuns la: #26666) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
NU dati cu pietre - de Dani Popa la: 08/11/2004 18:47:34
(la: Copii romani in SUA)
Cred ca toata lumea are dreptul la opinie. Nu cred ca are nimeni dreptul sa spuna: du-te in Romania daca nu iti place in America.

Si eu ma inscriu printre cei care recunosc ca invatamintul (public) in State este la pamint, mult departe de ce am primit noi in Romania. Dar pe de alta parte stiu ca nici in Romania nu mai este nici pe departe ce a fost pe vremea noastra (am numai 30 de ani). Stiu ca in Romania se vind droguri in liceu, chiar si la cele mai bune caci au parintii mai multi bani.
Si eu ma ingrijorez pentru copilul meu nascut in State care are numai 2 anisori si o sa fie o decizie f importanta cea pe care o sa o iau peste citiva ani cind va trebui sa mearga la scoala. Dupa cum stiti mai e si varianta "homeschooling", dar cred ca un copil trebuie sa se mai si socializeze, sa interactioneze, sa mai faca si el o "prostioara" cu alti copii.
Varianta cu scoala in Romania, noi fiind aici iar e f greu de ales. Copii trebuie sa creasca cu parintii, nu cu bunicii.
Legat de sex la virsta de 12-13 ani...eu cred ca libertatea nu inseamna destrabalare. Sincera sa fiu nu cred ca aduce nici un beneficiu. Asta e parerea meu.
#28080 (raspuns la: #28024) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
repetatele mele (noastre) crize existentiale.. - de murmur la: 21/11/2004 18:53:53
(la: repetatele mele crize existentiale..)
...Nu trebuie sa disperam daca undeva pe drum am pierdut din entuziasmul tineretii....
...O astfel de disperare, nu-i decat rezultatul constientizarii noastre, noi indivizi subordonati unei stari de fapt necesare existentei noastre ca specie socializata.
Cred ca suntem irecuperabili pentru o altfel de viata!Cumva instinctual unii dintre noi aleg sa-si creeze un univers interior in care se regasesc perfect, acolo cu toate visele si sperantele adunate ca intr-o masarda mobilata cu tot ceea ce a fost incompatibil cu lumea exterioara.
Si de cele mai multe ori asta-i solutia sau cel putin una dintre solutiile suitabile!

Bucura-te ca-ti poti permite sa fi nefericita sau poftim, fericita din motive abstracte ca misterul si melancolia unei strazi de Chirico sau evadarea in vieti mai mult sau mai putin fictive, prinse in pagini de carti fara poze, caci cei care mai pot fi fericiti astfel sunt din ce in ce mai putini.....rara avis!
despre grasi si slabi. - de Grettel la: 11/01/2005 17:45:21
(la: Sunt supraponderal! De ce ma alunga lumea?)
La 14 ani aveam deaj 1,75... erma foarte inalta pentru varsta mea si foarte slaba. Apoi m-am oprit brusc din crestere si m-am ingrasat instantaneu. Si acum, daca mananc 2 felii de paine pe zi ma ingras cumplit. (2 kg / luna). oscilez intre 70 si 65 de kg. Am avut insa, in urma unui regim alimentar disociat, si 58 de kg. Eram slaba si puteam sa imbrac orice, ca mi se potrivea.
Insa nici la 58 nici la 70, chiar daca eu m-am simtit diferit, nu am fost tratata diferit.
Cunosc "grasi" absolut fermectori, de care nu te poti abtine sa nu te indragostesti, si slabi pe care nu-i pot suferi. Dar sunt si oameni nesuferiti sau carismatici indiferent de greutate.
faptul de a fi respins sau acceptat nu cred ca are legatura cu reactia celorlalti. De obieci suntem perceputi exact asa cum ne percepem si noi. O stima de stima scazuta are ca urmare un comportament anxios si in consecinta ne face mai putin deschisi spre socializare sau chiar dezagreabili.
Cred ca totul e in mintea noastra.
In rest, supragreutatea e o chestiue ce tine de sanatate, dar nu singura: excesul in orice directie este daunator.
Asa ca, indiferent de caracteristicile fizice, un tip e placut in masura in care si el se place, se ingrijeste si se respecta pe sine. daca ai ridicat aceasta problema, totul de fapt e in mintea ta. Fii bun si grijului cu tine si asa o vor face si ceilalti.
Cu simpatie,
Grettel
(care nu e grasa sau slaba, dar nici nu-i pasa)



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...


loading...

cautari recente
mai multe...

linkuri de la Ghidoo: