comentarii

sociologie universala


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
(s)marty - de latu la: 20/10/2006 09:01:52
(la: AROGANTA noastra, cea de toate zilele...)
Inlocuieste Romania cu omenirea si inscrie-te in CSUA (Clubul Sociologilor Universali Amatori) fondat de Marx si Engels.
Fata de acestia din urma tu ai un mare avantaj: Ti-ai dat seama ca timpul unei societati bazate pe constiinta omului, n-a venit inca si asta inainte de a definitiva disertatia (recte completa lista)!
Daca-i dai bataie, poate reusesti sa instaurezi o dictatura mondiala inca inainte de aderarea la UE! Iti dai seama??
__________________
Things to do today: 1) Get up; 2) Survive; 3) Go back to bed.
Anita47, ma dezamagesti..Si Declaratia Universala?? - de Coralie la: 18/11/2003 13:01:09
(la: Ce este antisemitismul?)
vroiam definitii concrete, date de legi, de ordonante, poate chiar definitiile date de "DECLARATIA UNIVERSALA a DREPTURILOR OMULUI" proclamata de ONU in 1948

IRESPECTAREA celor 30 de articole ale Declaratiei Universale inseamna discriminare de etnie, de indivizi, grupuri de indivizi, rasiala si antisemita, asta este antisemitismul...

Nu ma in tereseaza alegatii pentru sau contra de pe un forum, subiectul nu era sa faci copie de ce spunea careva (ca inca mai trebuie sa reproduci ci contextul intreg :)
Puteai sa pui doar linkul...

Subiectul este sa discutam despre articolele acestei declaratii, care este universala si se aplica pentru toti, cu exemple concrete, sa vedem o data pentru totdeauna definitia antisemitismului.

difuz, in ceata, aprecieri personale, selective.. nu-i asta subiectul,
de data aceasta discutam concret.. CE SPUNE LEGEA? cu sau fara virgula uitata.. :)

Daca mai adaugi la asta art. 24, legea Pleven, Legea Gayssot si art. 6 (Statutul Tribunalului Militar International),

avem toate definitiile de ce este sau nu este antisemitismul

Bine înteles ca tu le cunosti, atunci discuta despre ele, nu de

"foie verde leustean, m-a facut mama moldovean...
moldovean mândru, cu gura mare,
ca ti-i bag pe toti la... intimidare" :))


iata mai jos cele 30 de articole ale DECLARATIEI UNIVERSALA a DREPTURILOR OMULUI:

Articolul 1
Toate fiintele umane se nasc libere si egale în demnitate si în drepturi. Ele sunt înzestrate cu ratiune si constiinta ii trebuie sa se comporte unii fata de altele în spiritul fraternitatii.

Articolul 2
Fiecare om se poate prevala de toate drepturile si libertatile proclamate în prezenta Declaratie fara nici un fel de deosebire ca, de pilda, deosebirea de rasa, culoare, sex, limba, religie, opinie politica sau orice alta opinie, de origine nationala sau sociala, avere, nastere sau orice alte împrejurari.
În afara de aceasta, nu se va face nici o deosebire dupa statutul politic, juridic sau international al tarii sau al teritoriului de care tine o persoana, fie ca aceasta tara sau teritoriu sunt independente, sub tutela, neautonome sau supuse vreunei alte limitari a suveranitate.

Articolul 3
Orice fiinta umana are dreptul la viata, la libertate si la securitatea persoanei sale.

Articolul 4
Nimeni nu va fi tinut în sclavie, nici în servitute; sclavajul si comertul cu sclavi sunt interzise sub toate formele lor.

Articolul 5
Nimeni nu va fi supus torturi, nici la pedepse sau tratamente crude, inumane sau degradante.

Articolul 6
Fiecare om are dreptul sa i se recunoasca pretutindeni personalitatea juridica.

Articolul 7
Toti oamenii sunt egali în fata legii si au, fara nici o deosebire, dreptul la o egala protectie a legii. Toti oamenii au dreptul la o protectie egala împotriva oricarei discriminari care ar viola prezenta Declaratie si împotriva oricarei provocari la o asemenea discriminare.

Articolul 8
Orice persoana are dreptul la satisfactia efectiva din partea instantelor juridice nationale competente împotriva actelor care violeaza drepturile fundamentale ce-i sunt recunoscute prin constitutie sau lege.

Articolul 9
Nimeni nu trebuie sa fie arestat, detinut sau exilat în mod arbitrar.

Articolul 10
Orice persoana are dreptul în deplina egalitate de a fi audiata în mod echitabil şi public de catre un tribunal independent si impartial care va hotarâ fie asupra drepturilor si obligatiilor sale, fie asupra temeiniciei oricarei acuzari în materie penala îndreptata împotriva sa.

Articolul 11
1. Orice persoana acuzata de comiterea unui act cu caracter penal are dreptul să fie presupusa nevinovata pâna când vinovatia sa va fi stabilita în mod legal în cursul unui proces public in care i-au fost asigurate toate garantiile necesare apararii sale.
2. Nimeni nu va fi condamnat pentru actiuni sau omisiuni care nu constituiau, în momentul când au fost comise, un act cu caracter penal conform dreptului international sau national. De asemenea, nu se va aplica nici o pedeapsa mai grea decât aceea care era aplicabila în momentul când a fost savârsit actul cu caracter penal.

Articolul 12
Nimeni nu va fi supus la imixtiuni arbitrare în viata sa personala, în familia sa, în domiciliul lui sau în corespondenta sa, nici la atingeri aduse onoarei si reputatiei sale. Orice persoana are dreptul la protectia legii împotriva unor asemenea imixtiuni sau atingeri.

Articolul 13
1. Orice persoana are dreptul de a circula în mod liber si de a-si alege resedinta în interiorul granitelor unui stat.
2. Orice persoana are dreptul de a parasi orice tara, inclusiv a sa, si de reveni in tara sa.

Articolul 14
1. În caz de persecutie, orice persoana are dreptul de a cauta azil si de a beneficia de azil în alte tari.
2. Acest drept nu poate fi invocat în caz de urmarire ce rezulta în mod real dintr-o crima de drept comun sau din actiuni contrare scopurilor si principiilor Organizatiei Natiunilor Unite.

Articolul 15
1. Orice persoana are dreptul la o cetatenie.
2. Nimeni nu poate fi lipsit în mod arbitrar de cetatenia sa sau de dreptul de a-si schimba cetatenia.

Articolul 16
1. Cu începere de la împlinirea vârstei legale, barbatul si femeia, fara nici o restrictie în ce priveste rasa, nationalitatea sau religia, au dreptul de a se casatori si de a întemeia o familie. Ei au drepturi egale la contractarea casatoriei, în decursul casatoriei si la desfacerea ei.
2. Casatoria nu poate fi încheiata decât cu consimtamântul liber si deplin al viitorilor soti.
3. Familia constituie elementul natural si fundamental al societatii si are dreptul la ocrotire din partea societatii si a statului.

Articolul 17
1. Orice persoana are dreptul la proprietate, atat singura, cât si în asociatie cu altii.
2. Nimeni nu poate fi lipsit în mod arbitrar de proprietatea sa.
Articolul 18
Orice om are dreptul la libertatea gândirii, de constiinta si religie; acest drept include libertatea de a-si schimba religia sau convingerea, precum si libertatea de a-si manifesta religia sau convingerea, singur sau împreuna cu altii, atât în mod public, cât si privat, prin învatatura, practici religioase, cult si îndeplinirea riturilor.

Articolul 19
Orice om are dreptul la libertatea opiniilor si exprimarii; acest drept include libertatea de a avea opinii fara imixtiune din afara, precum si libertatea de a cauta, de a primi si de a raspândi informatii si idei prin orice mijloace si independent de frontierele de stat.

Articolul 20
1. Orice persoana are dreptul la libertatea de întrunire si de asociere pasnica.
2. Nimeni nu poate fi silit sa faca parte dintr-o asociatie.

Articolul 21
1. Orice persoana are dreptul de a lua parte la conducerea treburilor publice ale tarii sale, fie direct, fie prin reprezentanti liber alesi.
2. Orice persoana are dreptul de acces egal la functiile publice din tara sa.
3. Vointa poporului trebuie sa constituie baza puterii de stat; aceasta vointa trebuie sa fie exprimata prin alegeri nefalsificate, care sa aiba loc în mod periodic prin sufragiu universal, egal si exprimat prin vot secret sau urmând o procedura echivalenta care sa asigure libertatea votului.

Articolul 22
Orice persoană, în calitatea sa de membru al societatii, are dreptul la securitatea sociala; ea este îndreptatita ca prin efortul national si colaborarea internationala, tinîndu-se seama de organizarea si resursele fiecarei tari, sa obtina realizarea drepturilor economice, sociale si culturale indispensabile pentru demnitatea sa si libera dezvoltare a personalitatii sale.

Articolul 23
1. Orice persoana are dreptul la munca, la libera alegere a muncii sale, la conditii echitabile si satisfacatoare de munca, precum si la ocrotirea împotriva somajului.
2. Toti oamenii, fara nici o discriminare, au dreptul la salariu egal pentru muncă egala.
3. Orice om care munceste are dreptul la o retribuire echitabilă si satisfacatoare care sa-i asigure atât lui, cât si familiei sale, o existenta conforma cu demnitatea uman si completata, la nevoie, prin alte mijloace de protectie sociala.
4. Orice persoana are dreptul de a întemeia sindicate si de a se afilia la sindicate pentru apararea intereselelor sale .
Articolul 24
Orice persoană are dreptul la odihna si recreatie, inclusiv la o limitare rezonabila a zilei de munca si la concedii periodice platite.

Articolul 25
1. Orice om are dreptul la un nivel de trai care sa-i asigure sanatatea si bunastarea lui si familiei sale, cuprinzând hrana, îmbracamintea, locuinta, îngrijirea medicala, precum si serviciile sociale necesare; el are dreptul la asigurare în caz de somaj, boala, invaliditate, vaduvie, batrânete sau în celelalte cazuri de pierdere a mijloacelor de subzistentă, în urma unor împrejurari independente de vointa sa.
2. Mama si copilul au dreptul la ajutor si ocrotire deosebite. Toti copiii, fie ca sunt nascuti în cadrul casatorii sau în afara acesteia, se bucura aceeasi protectie sociala.

Articolul 26
1. Orice persoana are dreptul la învatatura. Invatamântul trebuie sa fie gratuit, cel puţin în ceea ce priveste invatamântul elementar si general. Invatamântul elementar trebuie sa fie obligatoriu. Invatamântul tehnic si profesional trebuie sa fie la îndemâna tuturor, iar învatamântul superior trebuie sa fie de asemenea egal, accesibil tuturora, pe bază de merit.

2. Invatamântul trebuie sa urmareasca dezvoltarea deplina a personalitatii umane si întarirea respectului fată de drepturile omului si libertatile fundamentale. El trebuie sa promoveze întelegerea, toleranta, prietenia între toate popoarele si toate grupurile rasiale sau religioase, precum si dezvoltarea activitatii Organizatiei Natiunilor Unite pentru mentirenea păcii.

3. Parintii au dreptul de prioritate în alegerea felului de învatamânt pentru copiii lor minori.

Articolul 27
1. Orice persoana are dreptul de a lua parte în mod liber la viata culturala a colectivitatii, de a se bucura de arte si de a participa la progresul stiintific si la binefacerile lui.
2. Fiecare om are dreptul la ocrotirea intereselor morale si materiale care decurg din orice lucrare stiintifica, literara sau artistica al carei autor este.

Articolul 28
Orice persoana are dreptul la o orânduire sociala şi internationala în care drepturile si libertatile expuse în prezenta Declaratie pot fi pe deplin înfaptuite.

Articolul 29
1. Orice persoana are îndatoriri fata de colectivitate, deoarece numai în cadrul acesteia este posibila dezvoltarea libera si deplina a personalitatii sale.
2. In exercitarea drepturilor si libertatilor sale, fiecare om nu este supus decât numai îngradirilor stabilite prin lege, exclusiv în scopul de a asigura cuvenita recunoastere si respectare a drepturilor si libertatilor altora si ca sa fie satisfacute justele cerinte ale moralei, ordinii publice si bunastarii generale într-o societate democratica.
3. Aceste drepturi si libertati nu vor putea fi în nici un caz exercitate contrar scopurilor si principiilor Organizatiei Natiunilor Unite.

Articolul 30
Nici o dispozitie a prezentei Declaratii nu poate fi interpretata ca implicând pentru vreun stat, grupare sau persoana dreptul de a se deda la vreo activitate sau de a savârsi vreun act îndreptat spre desfiintarea unor drepturi sau libertati enuntate în prezenta Declaratie.



#4622 (raspuns la: #4578) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
ai citit ceva sociologie? teo - de (anonim) la: 28/12/2003 17:53:45
(la: Castigati 1 milion de euro. Ce veti alege: Romania sau occident?)
ai citit ceva sociologie? teoriile lui JURGEN HABERNAS,,AUGUST COMTE, EMILE DURKHEIM, KARL MARX(ete foarte citit aici)PIERRE BOURDIEU?
Inaintarea frontierei NATO si UE si criza din Republica Moldova - de belazur la: 24/03/2004 19:01:54
(la: Adevarata sursa de anti/americanism este Rusia)
În statul multinational al Imperiului sovietic, tendinta ruseasca în directia statului centralizat a intrat în coliziune cu renasterea constiintei nationale a mai mult de o suta de minoritati din republicile autonome. În cazul Republicii Moldovenesti, raportul dintre crearea statului si crearea natiunii era chiar mai complex, deoarece atât identitatea nationala, cât si cea statala, erau creatii artificiale. Natiunea moldoveneasca fusese inventata de rusi pentru a preveni (re)nasterea unei constiinte nationale românesti la populatia basarabeana. Statul moldovean fusese creat în Imperiul sovietic în 1924.”
Wilhelmus Petrus Van Meurs,1
„Ideea ca moldoveni sunt o natiune distincta, în sensul obisnuit al cuvântului, e problematica astazi. Limba pe care o vorbesc ei este româna, chiar daca a fost numita mult timp moldoveneasca de locuitorii din zonele rurale si este în continuare numita astfel în constitutia republicii post-sovietice. Istoria Moldovei moderne este o parte ce nu poate fi ignorata a istoriei mai largi a latinitatii rasaritene, regiune ce se întinde de la padurile Transilvaniei si dealurile Bucovinei, în nord, pâna la Câmpia Dunarii si Marea Neagra, în sud, si pâna la dealurile rotunde si stepele ce se întind de-a lungul Nistrului, în est. Toate aceste regiuni, incluzând teritoriul de astazi al Republicii Moldova, au apartinut României Mari aparute dupa primul razboi mondial si distruse de cel de-al doilea. Moldovenii de astazi nu au reusit sa se afle în acelasi stat cu românii mai mult de câteva decenii, dar cultura, limba si traditiile folclorice provin incontestabil din aceleasi radacini. Eroii nationali si marile personalitati dintr-o regiune sunt, cu siguranta, recunoscute si în cealalta. În acest sens, din punct de vedere cultural, sunt astazi doua state 'românesti’ în Europa de Est, chiar daca ambele adapostesc si multe alte minoritati etnice – unguri, ucraineni, rusi, romi si turci.”
Charles King 2

„Cei care încearca sa dezvolte o constiinta moldoveneasca ar putea sa revina, astfel, la interpretarile sovietice de alta data privitoare la istoria si cultura Basarabiei. Prin urmare, putem fi martorii unei renasteri a unor pareri comuniste cu privire la trecutul Moldovei si ai unei reactii concomitent a românilor fata de ele.”
Denis Deletant3

Preambul. Republica Moldova – spatiu de frontiera euro-atlantica

Acest text va vorbi despre asa numita Conceptie a politicii nationale de stat a R. Moldova si Dictionarul moldovenesc-românesc a lui Vasile Stati încercând sa le aseze pe fundalul geopolitic adecvat. Nu doar informatia legata de aceste chestiuni lipseste astazi în România, dar si cadrul geopolitic just în care aceste evolutii sa fie plasate si citite. Caci, dincolo de amprenta locala pe care aceste evenimente o au neîndoielnic, ele sunt parte a unor evolutii politice si geopolitice mai ample care nu pot fi ignorate în nici o analiza. De prea multe ori aspectele legate de Republica Moldova sunt abordate într-o grila provinciala, în care actorii principali sunt personajele politice de la Chisinau iar evenimentele majore - alegerile locale sau parlamentare (vag, este pomenita si Rusia). În realitate, toate evenimentele de la Chisinau poarta, mai mult sau mai putin, amprenta unor evolutii geopolitice globale. Mai concret, ele sunt determinate de înaintarea frontierei NATO si UE spre Republica Moldova, de decizia acestor institutii de a fixa granita pe Prut si de reactia pe care aceste evolutii le genereaza.4

Frontiera ar însemna, în cadrul teoretic utilizat aici, aspectul dinamic al unei evolutii geopolitice, respectiv totalitatea proceselor prin care se manifesta o expansiune istorica, un popor, o civilizatie sau un imperiu etc. Frontiera, ca aspect dinamic, declanseaza si întretine o gama larga de procese spirituale sau institutionale, pe care le denumim procese ale frontierei. Granita este aspectul static, stabil (stabilit) al înaintarii unei frontiere. Înaintarea unei frontiere se fixeaza (este fixata) undeva, pe o granita. Dar asta nu înseamna, automat, ca, o data fixata granita, dinamica procesului de înaintare a frontierei dispare sau ca este suspendata. Dimpotriva. Atunci când avem de a face cu o fixare artificiala (politica, geo-strategica) a unei granite vom asista la perpetuarea manifestarilor de frontiera, iar spatiul în care asemenea evolutii se petrec îl numim spatiu de frontiera 5 . Aceste spatii de frontiera6 sunt, geopolitic vorbind, de multe ori, spatii de criza, de turbulenta geopolitica, care nu pot fi decriptate sau întelese just fara a lua în considerare aceste aspecte7.

Un asemenea spatiu de frontiera este astazi Republica Moldova. Nimic nu se poate întelege acolo daca se ignora înaintarea frontierei euro-atlantice si consecintele pe care aceasta înaintare – si, mai ales, fixarea granitei artificiale pe Prut - le genereaza. Republica Moldova este astazi un spatiu de frontiera euro-atlantic. Decizia politica (geo-strategica) de a fixa granita înaintarii frontierei euro-atlantice pe Prut, cuplata cu refuzul majoritatii populatiei din Republica Moldova de a accepta aceasta decizie sunt responsabile de evenimentele care au loc acolo. Razboiul din Transnistria, refuzul Moscovei de a retrage armata si armamentul de acolo, proiectul de federalizare, manifestarile din Piata Marii Adunari Nationale sau din fata Ambasadei Ruse, Conceptia presedintelui Voronin, chiar si Dictionarul lui Stati etc. sunt consecinte directe sau indirecte ale acestei decizii8.

Acesta este cadrul în care momentele punctate mai jos trebuie citite si percepute.

„Conceptia politicii nationale de stat a Republicii Moldova”

„Proiectul Conceptiei politicii nationale de stat a R. Moldova, inclus pe agenda de lucru a parlamentului R. Moldova, este un document politic, în esenta provocator, ce îsi propune, în ansamblul sau, sa anuleze Declaratia de Independenta din 27 august 1991, ca act juridic de nastere a celui de al doilea stat românesc, si sa-i confere R. Moldova o noua identitate etno-culturala, istorica, lingvistica si politico-juridica. El reprezinta suma tentativelor ideologice privind crearea unei doctrine nationale de stat si ideologizarea fortata a întregii societati. Axul respectivei doctrine îl constituie preceptele false din punct de vedere stiintific, cultural si istoric al existentei unui asa-numit popor moldovenesc si a unei limbi moldovenesti, camuflate inabil si de o maniera totalitara cu notiuni la moda, precum ‘multiculturalismul’, ‘multilingvismul’, ‘polietnicismul’ - toate amalgamate si ambalate sub drapelul tolerantei’, ‘pacii interetnice’ si ‘concordiei civice’”.9

Într-o ancheta a publicatiei Contrafort pe tema asa-zisului Dictionar moldovenesc-românesc, academicianul Mihai Cimpoi facea urmatoarea constatare: „Ma întristeaza atât aparitia, sustinuta oficial, a Dictionarului cât si atentia extraordinara pe care i-o acorda posturile TV din România (o ora la Pro TV, doua ore la Realitatea) fapt care nu s-a întâmplat cu nici o carte a vreunui scriitor basarabean” 10.

Naduful reputatului academician trebuie înteles corect: nu doar dezamagire fata de liderii de opinie din România care se întrec în a neglija si uita performantele culturale autentice ale carturarilor de peste Prut (supararea ar fi fost justificata fie si numai din aceasta pricina!), dar si deceptie fata de cecitatea vadita a acelorasi personaje care, lipsite de perspectiva si viziune, au transformat un eveniment minor, totusi, în eveniment de presa ignorând vinovat ca gestul ridicol al lui Stati – „renumit criminal al culturii noastre, plastograf si plagiator de cea mai joasa speta” cum numeste academicianul pe autorul acestei „monstruozitati” – este numai vârful de aisberg, expresia rizibila a unei evolutii politice mai profunde care se petrece în Republica Moldova si care, ea, ar fi trebuit sa se afle în colimatorul presei sau a societatii civile de la Bucuresti. O evolutie politica si geopolitica inedita, ale carei expresii reale si consistente sunt, pe de-o parte, asa numita Conceptie a politicii nationale a Republicii Moldova – document programatic complet ignorat, cu rarisime exceptii, în România! - si, pe de alta, dezbatere în jurul problemei federalizarii (incluzând aici chestiunea transnistreana). Aparitia Dictionarului lui Stati nu este decât partea cea mai putin consistenta a acestor evolutii ce se desfasoara astazi si despre care asa zisa „societatea civila” din România (analistii, jurnalistii si „purtatorii ei de cuvânt”) sau politicienii de la Bucuresti se încapatâneaza sa nu vorbeasca sau sa nu stie nimic. Ciudata reactie a celor chemati sa ghidoneze opinia publica a unei societati care sta sa se integreze în NATO si UE, adica institutiile a caror granita viitoare va fi, într-o prima instanta, tocmai Prutul...

Proiectul legii numit Conceptia politicii nationale de stat a R. Moldova a fost publicat pe 25 iulie în oficialul guvernamental, Moldova Suverana. Este un proiect de lege initiat de presedintele Voronin. Cum se va vedea mai departe, exista o legatura evidenta între aceasta conceptie si Dictionarul moldovenesc-românesc al lui V. Stati, publicat, în aceeasi zi, în ziarul partidului de guvernamânt, Comunistul. Validarea lui de catre guvernul de la Chisinau s-a facut recent, fara a stârni, nici de data asta, o discutie atât de necesara la Bucuresti.

Textul este aproape necunoscut publicului din România, astfel ca remarcile si comentariile vor fi flancate de ample apeluri la text .11

Axul definitoriu al documentului este indicat în deschidere: „Conceptia politicii nationale de stat a Republicii Moldova, denumita în continuare conceptia, reprezinta totalitatea principiilor, obiectivelor si sarcinilor prioritare privind integrarea si consolidarea poporului unic multicultural si multilingv al Republicii Moldova prin armonizarea intereselor nationale generale cu interesele tuturor comunitatilor etnice si lingvistice din tara”. Baza juridica este si ea sugerata din plecare: „Conceptia se bazeaza pe prevederile Constitutiei Republicii Moldova, pe normele legislatiei nationale si ale dreptului international, inclusiv ale: Declaratiei Universale a Drepturilor Omului, Pactului International cu privire la drepturile civile si politice, Pactului International cu privire la drepturile economice, sociale si culturale, Conventiei europene pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, ale altor acte internationale referitoare la drepturile omului si ale persoanelor apartinând comunitatilor etnice si lingvistice la care a aderat Moldova”. Temeiul elaborarii proiectului este acesta: „Actualitatea elaborarii si adoptarii conceptiei este determinata de necesitatea de a stabili principiile si sarcinile politicii nationale de stat, orientata spre consolidarea independentei si suveranitatii tarii noastre, crearea unor conditii favorabile pentru dezvoltarea libera a tuturor comunitatilor etnice si lingvistice, spre integrarea lor în poporul unic al Republicii Moldova”. Despre importanta textului vorbeste limpede un paragraf întreg: „Conceptia este documentul de baza pentru autoritatile publice la promovarea politicilor social-economice si culturale în domeniul dezvoltarii si consolidarii independentei si suveranitatii tarii, a poporului multietnic, multicultural si multilingv al Moldovei. Tot de aceste principii trebuie sa se conduca organele de stat ale Republicii Moldova în activitatea de sustinere a eforturilor de edificare a unei societati civile”.

Urmeaza apoi cinci sectiuni care cuprind: I. Dispozitii generale; II. Principiile politice nationale de stat; III. Scopurile politicii nationale de stat; IV. Sarcinile politicii nationale de stat; V. Asigurarea politicii nationale de stat.

Sa vedem însa ce spune, în detaliu, acest text, dincolo de protocolarele declaratii de intentii.

O declaratie explicita de politica interna si externa

Atmosfera textului este data deja de paragrafele citate. Înainte de a intra însa în substanta (!) lui, sa sesizam contextul în care se lanseaza documentul: momentul aparitiei proiectului coincide, practic, pe plan intern, cu demararea campaniei electorale în Republica Moldova (este vorba de alegerile parlamentare din primavara lui 2005), proiectul servind, implicit, drept platforma electorala pentru Partidul Comunistilor aflat la guvernare. Cel putin al acelei factiuni din acest partid care va merge neconditionat cu actualul presedinte, Vladimir Voronin, chiar daca, pentru asta, va fi necesara o scindare a partidului între linia dura si cea „moderata”, capabila sa faca o alianta cu partide necomuniste de genul Partidului Democrat al lui Diacov. Proiectul initiat de presedintele Voronin este un semnal clar si o conditie explicita pentru viitorii sai suporteri.

Pe plan extern, aparitia proiectului vine în consonanta cu presiunile pe care Rusia le face din ce în ce mai insistent asupra republicii, presiune „stimulata” tot mai mult de dorintele exprimate insistent în ultima vreme de catre UE de implicare a acestui organism în solutionarea conflictului din Transnistria, deci într-o chestiune care afecteaza direct interesul Rusiei în zona. Proiectul este, din acest punct de vedere, o declaratie de politica externa, cel putin prin atentia si grija deosebite care se acorda limbii ruse în document sau încapatânarii de a ignora organismele europene în care Moldova ar putea nazui sa fie parte12 .

Un text nul din punct de vedere academic

Conceptia este în primul rând un text politic, dar „argumentatia” sa deriva însa dintr-o perspectiva ce se vrea „stiintifica” asupra proceselor de formare si dezvoltare a natiunilor.

În primul rând, textul este parte a unui proces mai amplu de „nation building” (demarat însa în Basarabia de ocupantul sovietic si continuat astazi de Partidul Comunistilor). Ideea care fundamenteaza argumentatia este una de tipar modernist (inventionist, instrumentalism etc.) dupa care natiunile se nasc prin proiect (by design), ca o creatie de sus în jos si în care un rol crucial trebuie sa revina statului si institutiilor acestuia. Agresivitatea cu care este promovata o asemenea perspectiva în document este cel putin stranie, mai cu seama ca este vorba despre un teritoriu care, vreme de mai bine de 60 de ani a fost supus de catre puterea sovietica, cu sistem si încrâncenare, unui proces de nation building (asta este, în esenta, moldovenismul), respectiv de creare a unei Republici Moldovenesti de limba, traditie si istorie rusesti. Procesul a esuat, dupa cum evenimentele de la 1989 au demonstrat-o cu prisosinta. Acest esec trebuie sa faca pe cei care pariaza fara rest pe asemenea abordari mult mai circumspecti.

Cert este însa ca perspectiva constructivista a demersului – „Am creat Moldova, acum sa-i cream pe moldoveni...” –, lipsita de minimale precautii sau spirit critic, sfideaza ridicolul când încearca sa justifice tentativa.

În al doilea rând, frapeaza în text confuzia (voita sau nu) si inconstienta cu care autorii textului se joaca cu vorbele si conceptele. Un text care nu urmareste decât sa „legitimeze” un stat, o limba si o etnie nu gaseste de cuviinta decât sa.... vitupereze „nationalismul”. Iata o mostra inclusa în „Expunerea de motive la proiectul Conceptiei politici nationale de stat a Republicii Moldova”: „Însa evenimentele de la sfârsitul anilor ‘80 si începutul anilor ‘90 ai secolului trecut, inspirate, în republica de fortele politice radicale de orientare nationalista, au dus le dezintegrarea statului si societatii moldovenesti, la confruntarea interetnica si la scindarea teritoriala a tarii, scindare care mai persista. Din aceiasi perioada dateaza tentativele, care continua si astazi, de a nega existenta natiunii moldovenesti si a limbii moldovenesti, de a discredita istoria Moldovei - bazele politico-juridice si national culturale ale statului moldovenesc”13.

Prin urmare, tot ce s-a petrecut în perioada indicata este manifestarea fortelor „de orientare nationalista” împotriva carora Conceptia îsi propune sa lupte. Sofismul este aici la ele acasa: caci Conceptia, care îsi propune, cum spuneam, explicit, sa impuna un stat, o limba, o etnie, o limba etc. reprezinta, dupa toate normele sociologiei natiunii si nationalismului, chintesenta unui proiect sau program nationalist, în ciuda lipsei de consistenta si a falsului pe care se bazeaza argumentatia. Pentru autorii conceptiei, a fi nationalist moldovean nu e nationalism, dar a sustine limba, natiunea si etnia româna... da! Utilizarea atributului cu conotatii negative - nationalist – doar pentru ceea ce înseamna „românesc” nu este, în fond, decât o tehnica de propaganda sau proba unei confuzii majore care fundamenteaza acest document.

În al treilea rând, documentul se bazeaza pe o manipulare grosolana a textelor si conceptiilor europene privind drepturile omului sau ale comunitatilor etnice. În pofida filosofiei de la care pretinde ca se revendica, Conceptia nu face decât sa impuna de sus o carcasa identitara unei comunitati (populatia Republicii Moldova), ignorând nepermis dreptul individual la optiune al fiecarui cetatean. Altminteri spus, în loc sa plece de la drepturile omului pentru a ajunge la drepturile colective (multiculturalismul), textul le decreteaza pe cele din urma neglijându-le sistematic pe cele dintâi! În ciuda retoricii, este exact invers decât traseul european pe care documentul îl invoca cu obstinatie. Cum bine a sesizat un comentator de la Chisinau: „...atât actele privind drepturile si libertatile fundamentale ale omului, cât si actele referitor la drepturile minoritatilor etnice si nationale, vizeaza doar individul si autonomia sa ireductibila. Drepturile culturale si lingvistice sunt considerate drepturi individuale, dar care se exercita în mod colectiv. Ceea ce înseamna ca unui grup etnocultural i se acorda drepturi nu pentru a pastra si perpetua cu orice pret existenta acestui grup, indiferent de optiunile membrilor grupului. Dimpotriva, grupului i se acorda drepturi deoarece pentru persoanele respective apartenenta la acest grup este plina de sens si importanta pentru exercitarea libertatii lor”. În opozitie, cum sugeram deja, Conceptia, dimpotriva, propune o viziune si un sistem de valori care ar trebui împartasite de catre toti cetatenii. Autorii Conceptiei considera drept scop strategic: "afirmarea unui sistem de valori nationale la baza carora se afla constientizarea de catre toti cetatenii tarii noastre a apartenentei lor la poporul unic al Republicii Moldova" (partea IV, Sarcinile politicii nationale de stat)”14.

În esenta, este vorba despre „un proiect totalitar”, cum îl numea academicianul Cimpoi, care nazuieste sa impuna, de sus în jos, o unica identitate tuturor cetatenilor Republicii moldova, indiferent de optiunile sau dorintele lor. Indiferent, adica, de ceea ce comunitatea internationala numeste „drepturile omului”...

Mitul „fondator” al Republicii Moldova: moldovenismul

Axul principal al textului este ideologia modovenismului. Documentul vizeaza, în esenta, impunerea „moldovenismului” ca ideologie de stat. Cu vorbele unor reprezentanti ai societatii civile de la Chisinau: „Moldovenismul ca doctrina a asa-zisului specific national al ‘poporului moldovenesc’, cu istorie, cultura si limba diferite de cele ale poporului român, este, precum se stie, o fabricatie a regimului tarist de ocupatie si, în special, a ideologiei sovietice staliniste, menita sa justifice anexarea provinciei românesti Basarabia de catre Rusia tarista si, ulterior, prin aplicarea prevederilor Protocolului aditional secret la Tratatul sovieto-german din 23 august 1939 (Pactul Ribbentrop-Molotov) de catre Uniunea Sovietica”15.

Nu avem spatiu suficient pentru a descrie evolutia acestei ideologii relativ la teritoriul dintre Prut si Nistru (dar nu numai). Genealogia aceste idei indica limpede emitentul: Moscova si Kominternul, iar aparitiile ei pe scena istoriei – dupa cum sugereaza un comentator de la Chisinau - nu este lipsita de semnificatii: „De fapt, aceasta teza conceptie cominternista a mai fost formulata în aceiasi termeni si în noiembrie 1988, când au aparut faimoasele teze ale Comitetului Centra al PCM si cuvântarea lui N. Bondarciuc, la acea vreme secretar al CC al PCM, azi fruntas al aceluiasi partid, care se încheia cu celebrul ‘niet, niet I niet’. Anume acele teze au catalizat miscarea de emancipare nationala a românilor basarabeni si procesul de acordare a limbii române a statutului de limba de stat si de revenire la alfabetul latin”16.

Fenomenul moldovenismului a fost resuscitat în Republica Moldova mai ales dupa venirea la putere a Partidului Comunist, dar el nu este, în nici un caz, apanajul acestei formatiuni politice, caci versiunile în care acesta este livrat pe piata sunt diferite (cazul Partidului Democrat Agrar si a reuniunii acestora din 1994 – „Casa Noastra – Republica Moldova” – este primul care vine în minte). Recent, fenomenul a beneficiat de o analiza pertinenta sub forma unei teze de doctorat si care merita tata atentia. Una dintre concluziile lucrarii merita reluata: „ ... moldovenismul nu este ‘minciuna întreaga’, ci o semiminciuna. De aceea, demontarea acesteia nu este un lucru usor: a afirma ca basarabenii nu sunt moldoveni ar fi la fel de gresit cu a afirma ca ei nu sunt români. Într-o eventuala disputa privind tezele moldoveniste, este foarte important a nu se ataca partea asa-zis pozitiva a moldovenismului – faptul de a fi moldovean nefiind o contradictie cu a fi român. Pe de alta parte, faptul existentei statului Republica Moldova implica recunoasterea politonomului ‘moldovean’, care nu este o emanatie a moldovenismului, ci o realitate geopolitica. În calitatea lor de cetateni ai Republicii Moldova, si românii basarabeni si minoritarii sunt moldoveni. Speculând însa pe chestiunea identitara, moldovenistii comit în mod deliberat tot felul de confuzii, mizând pe deruta si ignoranta. (...) Astfel, moldovenismul se prezinta ca o manifestare a crizei identitare în Republica Moldova (urmare a politicilor de rusesti de deznationalizare si rusificare), dar si ca o continuare a acestor politici”17.

Miturile fondatoare ale Republicii Moldovenesti (2)

Proiectul de constructie se bazeaza pe câteva „axiome” repetate obsesiv. „Republica Moldova constituie continuarea politico-juridica a procesului multisecular de statalitate continua a poporului moldovenesc. Moldovenii - nationalitatea fondatoare a statului, împreuna cu reprezentantii altor etnii: ucrainenii, rusii, gagauzii, bulgarii, evreii, românii, belorusii, tiganii (romii), polonezii si altii constituie poporul Moldovei, pentru care Republica Moldova este Patria lor comuna”.

Textul este uluitor. În primul rând, prin acreditarea ideii ca actuala Republica Moldova ar fi succesoarea de drept a Principatului Moldova, principat al Tarilor Române care a participat la fondarea României moderne în 1859. Mai mult, acreditarea unui „proces secular de statalitate” este rizibila când implica un teritoriu (actual Republica Moldova) care nu a participat, de fapt, nici la unirea din 1958 (se afla atunci sub ocupatia Imperiului Rus). A doua chestiune, contradictorie, se refera la compozitia etnica a populatiei: acreditarea unui „melanj etnic” într-o republica care are, conform recensamântului în vigoare, o majoritate clara de circa doua treimi, nu face decât sa reia o ideea mai veche, de sorginte cominternista, referitoare la acest spatiu.

Românii ca „minoritate etnica”

O alta intentie clara a autoritatilor de la Chisinau este transformarea românilor într-o minoritate etnica. Plasarea „românilor” undeva între evrei si belorusi în textul Conceptiei sugereaza clar unul dintre obiectivele strategice ale Chisinaului. Unul dintre instrumentele cu care se va realiza acest obiectiv este recensamântul din 2004, unde confuzia etnie/cetatenie – se spera – va transforma „românii” într-o minoritate etnica, covârsita de... „moldoveni”. Textul Rezolutiei este relevant la acest punct: „Beneficiarii respectivei conceptii vor fi Rusia si diaspora rusa din R. Moldova: Rusia îsi va asigura astfel, pentru decenii înainte, dominatia sa în regiune si realizarea intereselor geostrategice în raport cu Uniunea Europeana si NATO. Pentru mentinerea statutului de mare putere în afacerile europene, Rusia impune R. Moldova, prin intermediul actualilor guvernanti comunisti de la Chisinau, un plan de deznationalizare definitiva a românilor basarabeni, de creare a unui "popor unic" în care elementul românesc majoritar va fi "dizolvat" în asemenea masura încât va putea fi ignorat. Diaspora rusa, care are la ora actuala suprematia economica si mediatica, va dobândi oficial si suprematia cultural-lingvistica si îsi va prezerva toate drepturile politice necesare pentru realizarea scopurilor geopolitice ale Rusiei. Astfel, R. Moldova i se pregateste, prin aceasta conceptie funesta si prin tentativa de federalizare, statutul de enclava rusa la frontiera Uniunii Europene si NATO, dupa modelul regiunii Kaliningrad”.

Aceasta idee ca românii sunt o minoritate etnica nu este noua în Republic Moldova, dar, odata cu recensamântul, va capata o confirmare „stiintifica”. Cu voie sau fara, aceasta ideea a mai fost invocata la Chisinau chiar de gazetari aflati în tabara democratica . Cea mai importanta „contributie” la impunerea acestui sofism periculos apartine însa lui Renate Weber, Valentin Stan si Gabriel Andreescu cei care, în studiul „Relatia României cu Republica Moldova”19 sustineau acelasi lucru: optiunile cetatenilor care se declara români sau a celor care se declara moldoveni trebuie respectate deopotriva etc., etc. Nu e de mirare ca textul a fost republicat rapid de catre publicatiile guvernamentale de la Chisinau!

Consecintele unei asemenea evolutii sunt extrem de grave si periculoase, pe termen scurt, iar pe termen lung insolubile. Pe termen scurt va exista atunci „baza legala” pentru impunerea limbii ruse ca a doua limba de stat – limba româna va deveni a limba a minoritatilor – a eliminarii cursului de „istoria românilor” sau chiar a... etnicizarii Mitropoliei Basarabiei prin transformarea ei într-o biserica româneasca, deci minoritara. Pe termen lung, însa, acest multiculturalism extrem – caci pulverizeaza bazele consensuale ale oricarui stat - nu are nici o solutie, pentru ca intra într-o serie de contradictii din care nu se mai poate iesi. Inutil sa spunem ca acest mod de gândire nu este acreditat de nici un document european si, mai ales, nu este practicat (caci este imposibil!) de nici un stat de pe continent20.

Multiculturalismul sau noul „marxism-leninism”

Socheaza aproape, în textul Conceptiei, abundenta termenului „multiculturalism”, „multicultural”, „multilingv”. În primul rând, e ciudata aceasta strategie pentru un text care vrea sa promoveze unitatea unui stat si a unei „natiuni”. Se vadeste însa în acest document – veritabila struto-camila din acest punct de vedere – dorinta de a pune cap la cap tezele mai vechi si mai noi ale internationalismului proletar, pe de-o parte ideologia moldovenismului, pe de alta, cea a multiculturalismului. Dupa cum comenta un ziarist de la Chisinau: „Daca în perioada sovietica politica de deznationalizare si rusificare a popoarelor ocupate se desfasura sub acoperirea ideologica a internationalismului proletar, iar temelia doctrinara o asigurau Marx, Engels si Lenin, astazi politica de asimilare, promovata de Rusia prin intermediul comunistilor, utilizeaza terminologia împrumutata din limbajul occidental despre societatea civila multinationala, stat polietnic, popor multicultural si multilingv”21.

Este limpede însa ca aceasta incoerenta doctrinara nu poate pretinde pretentii de document fondator.

O limba, doua limbi...

O alta contradictie ce brazdeaza textul se refera la limba. Iata textele: „Limba moldoveneasca, având statutul de limba de stat, se foloseste în toate sferele vietii politice, economice, sociale si culturale. Una din prioritatile nationale ale Republicii Moldova este asigurarea însusirii limbii moldovenesti”. Dar si: „Limba rusa care, în conformitate cu legislatia în vigoare, are statutul de limba de comunicare interetnica, se aplica si ea în toate sferele vietii statului si societatii. Pentru Moldova este caracteristic bilingvismul moldo-rus si ruso-moldovenesc statornicit istoriceste, care, în actualele conditii, este necesar sa fie dezvoltat si perfectionat”. Pe de-o parte: „crearea neîntârziata a conditiilor necesare pentru însusirea limbii moldovenesti de catre o parte a populatiei Moldovei”, pe de alta: „neadmiterea restrângerii sferei de folosire a limbii ruse în toate domeniile vietii statului si societatii” si „asigurarea de conditii pentru pastrarea si dezvoltarea în continuare a functiilor oficiale ale limbii ruse”22.

Textul este cel putin ambiguu. Pe de-o parte, daca, programatic, „limba moldoveneasca” va deveni o „prioritate nationala”, ce sens mai are acordarea unui statut egal limbii ruse? Care este, în mod real, intentia celor care au lansat documentul? Publicatia Flux, ziarul de limba româna cu cel mai mare tiraj, încearca sa raspunda: „autorii acestui plan cauta sa mentina, în mod artificial, situatia când majoritatea româneasca si toate minoritatile, cu exceptia celei ruse, vor cunoaste si vor vorbi obligatoriu limba rusa, în timp ce minoritarii reprezentând fosta natiune dominanta a imperiului sovietic vor cunoaste doar limba rusa. Prin urmare, avem de-a face cu un asa zis bilingvism cu totul distorsionat, care ar trebui numit mai corect aparhaid, adica dominatia discriminatorie a unei minoritati asupra majoritatii. Sa nu uitam ca aceasta majoritate include atât majoritatea româneasca cât si minoritatile ruse” .

O conceptie represiva a unui regim represiv

Chestiunea cea mai grava, probabil, si care ridica semne serioase de întrebare asupra acestui demers, este maniera în care acesta va fi implementat în societatea moldoveneasca. Indiferent de parerea pe care o avem fata de tezele documentului, o discutie sau dezbatere democratica pe aceasta tema nu are, în principiu, a dauna. În fond, democratia presupune si dreptul la eroare: poti gresi, te poti însela, dar pentru asta nu poti fi eliminat din spatiul discursului public.

Alta este însa problema grava – apropo de democratie – care apare relativ la acest document. Ea tine de maniera în care puterea politica propune si vrea sa impuna acest proiect. O discutie reala lipeste si, mai mult, textul stipuleaza explicit pedepse pentru cei care se vor opune. Acesta este principalul motiv pentru care academicianul Cimpoi o definea, la conferinta deja invocata, „cu caracter totalitar”: „Conceptia pusa în discutie este, de fapt, o anticonceptie, deoarece ignoreaza adevarul stiintific despre românii moldoveni si limba româna. Este construita pe un temei de nisip, o utopie ce nu tine cont de realitate. Ea nu are nici o sansa de a fi transpusa în practica, fiindca nu se tine cont de parerea intelectualitatii. Asa-zisul dialog fructuos între autoritatile publice si societatea civila s-a dovedit a fi o farsa mincinoasa. Aceasta conceptie nu respecta drepturile fundamentale si principiile democratice recunoscute pe plan european si international, libertatea de gândire si exprimare, valorile democratiei, drepturile omului etc. Este o conceptie cu caracter totalitar”23.

Textul contine, explicit, avertismente limpezi si deloc linistitoare în legatura cu viitorul Republicii Moldova. Astfel, documentul sustine orientarea politicii de stat catre: „neutralizarea juridica si politica a necontenitelor tentative de demoldovenizare, de negare a existentei natiunii moldovenesti si a statalitatii moldovenesti, de discreditare a istoriei moldovenesti, de negare a etnonimului „moldoveni” si glotonimului „limba moldoveneasca””. social-economica a tuturor regiunilor Republicii Moldova. Dupa cum s-a exprimat presa democratica de la Chisinau, „într-o singura propozitie avem concentrata dorinta expresa a comunistilor de a neutraliza, din punct de vedere juridic si politic, pe toti cei care vor îndrazni sa împartaseasca o alta opinie. Însusi faptul ca Voronin urmareste neutralizarea juridica si politica a celor pe care îi considera indezirabili, arata, fara putinta de tagada, adevarata fata a regimului comunist de la Chisinau. Acesta a ramas fidel traditiilor marxist-leniniste si staliniste de practicare a terorii ca norma politica si a violentei ca mijloc de anihilare a oponentilor. Aceste rânduri sinistre trebuie privite în contextul tuturor ajustarilor legislative operate de comunisti în ultimii doi ani, prin care sunt distruse în mod premeditat si metodic institutiile democratice si suprimate drepturile fundamentale ale omului”24.

Aceste planuri apar si mai periculoase daca ne gândim la initiativa comunista de modificare a Constitutiei care urmareste introducerea unui regim de functionare a unor legi speciale si extraordinare, ce ar anula, de fapt, principiile constitutionale democratice si ar distruge statul de drept, ca si prin Legea privind combaterea activitatii extremiste. Dupa prognoza aceluiasi ziarist: „Ar fi de asteptat ca dupa intrarea în vigoare a acestui document monstruos sa urmeze modificarea Codului Penal si a altor legi care sa permita lichidarea Opozitiei si a presei incomode”.

Dictionarul moldovenesc-românesc

„A promova sub orice forma o limba moldoveneasca deosebita de limba româna este, din punct de vedere lingvistic, ori o greseala naiva, ori o frauda stiintifica; din punct de vedere istoric si practic, o absurditate si o utopie; din punct de vedere politic, e o anulare a identitatii etnice si culturale a unui popor si, deci, un act de genocid etnico-cultural”
Eugen Cosariu25

Vineri, 25 iulie, în Partidului Comunistilor din Moldova Comunistul se putea citi o prezentare oficiala a straniului Dictionar moldovenesc-românesc. Evident, textul este scris de „neobositul detractor al culturii românesti V. Stati” (cum îl numeste presa de la Chisinau), tot el autor al dictionarului. Textul este plasat la rubrica „raftul de carti” si poarta supratitlul „Senzational! Prima data în istorie! A aparut dictionarul moldovenesc-românesc!” Nu e nici o coincidenta ca si Dictionarul si i au fost tiparite, practic, concomitent. Cum am scris deja, Dictionarul este parte organica a Conceptiei si cine nu îl percepe asa este în teribila eroare.

Un jurnalist de la Chisinau comenta astfel aparitia lui: „În fata unei tiparituri de acest fel, am înteles în sfârsit cum se descifreaza sigla comunistilor de azi, în care pe lânga secera si ciocan, mai e plasata si o carte deschisa. Negresit, cartea din sigla bolsevica, monument al prostiei si deopotriva al arogantei si agresivitatii împotriva bunului simt, este dictionarul lui Stati (...) Într-adevar o astfel de scriitura de sorginte stalinista apare în premiera si împinge dincolo de limitele absurdului vechea teorie comunista prin care se neaga unitatea etnolingvistica si culturala a românilor. Noi, românii de dincoace de Prut, am suportat din plin efectele nefaste ale politicii expansioniste rusesti, care si-a acoperit dintotdeauna invaziile din 1812, 1940 si 1944 cu „misiunea eliberatoare” a armatei de ocupatie, care salva „moldovenii” de ocupantii români”26.

Cartea presupune, practic, mai multe etaje de lectura, inclusive. În primul rând, volumul a fost o provocare organizata tocmai în acel moment (si) cu scopul de a stârni reactia oficialitatilor de la Bucuresti în preajma întâlnirii între Iliescu si Voronin27 . Pe lânga aberatiile inserate acolo sau strofele inepte semnate de acelasi V. Stati28 sunt inserate în prefata jigniri la adresa României sau a primului-ministru, România fiind, de fapt, ortografiata „Rromânia”.

Dincolo de mitocanie si provocare se afla al doilea nivel e lectura. Acesta justetea justetea, în sine, a întreprinderi. Care e, fireste, nula. Cel putin la acest capitol. Daca nu la altele, unanimitatea intelectualilor români de dincolo de Prut e clara si fara echivoc. Alaturi de textele din publicatii precum Flux29 sau Timpul30, grupajul realizat de publicatia Contrafort31 da radiografia reactiei intelectualilor de la Chisinau. Vasile Gîrnet scrie despre „... Vasile Stati, personaj grotesc, mândru purtator al unei prostii flamboiante, dublate de o impertinenta pe masura, care produce periodic diversiuni în mediul cultural si politic de la Chisinau”; Nicolae Negru spune ca „e rodul unei crize de schizofrenie antiromâneasca (cu foarte posibile radacini kaghebiste) combinate cu complexul lui Herostrat”; Mihai Cimpoi comenteaza: „Asa numitul Dictionar moldovenesc-românesc al lui Vasile Stati, renumit criminal al culturii noastre, plastograf si plagiator de cea mai josnica speta, este o monstruozitate care nu ar merita nici o atentie daca nu ar reprezenta o mentalitate ce tine de moldovenismul primitiv si nu ar avea sustinere oficiala”; Eugen Lunga avertizeaza ca „efectul stiintific al acestui op este nul”, dar ca „dictionarul semnaleaza... întoarcerea la era troglodita, când cutuma politica si ideologica scârnavea adevarul istoric si stiintific”; Vasile Romanciuc îl numeste „un certificat al prostiei ajunsa la paroxism”; Leo Butnaru scrie despre „sfertodoctul cu sistem” si despre dictionar ca „un mod de a scotoci în pubelele de gunoi ale ideologiei comunist-tariste”; Lidia Codreanca argumenteaza despre „fobia glotonimica”, aceasta „pecingine veche pe trupul Moldovei dintre Prut si Nistru, al Basarabiei noastre”; Constantin Cheianu îl numeste, simplu, „o escrocherie”; Andrei Burac scrie ca „V. Stati este o persoana care a sfidat deseori istoria, a scuipat în fata unui întreg neam din care face si el parte”; Iuria Colesnis afirma ca „nici chiar comunisti ortodocsi sovietici n-au îndraznit sa faca o asemenea mojicie sau ceva similar”; Ion Ciocanu scrie ca „în loc sa combata rusismele care s-au latit asemenea unei pecinegi pe corpul limbii noastre stramosesti, autorul „dictionarului” le considera piloni ai unei limbi distincte – „moldovenesti””; Nicolae Rusu crede ca „acest dictionar este o aberatie atât de evidenta, încât, probabil, nici autorul nu crede cu adevarat în „teoria” pe care, de mai multe decenii, o promoveaza cu atâta tupeu”; Grigore Chiper afirma ca „în noile conditii, când la putere au acces radicalii comunisti, pro-rusi si românofobi declarati, ideea moldovenismului a devenit doctrina de stat. În acest sens, V. Stati este expresia a ceea ce s-ar numi comanda politica”; Iurie Bodrug scrie ca „Antiromânismul veninos al celor care au pus la cale acest kitsch monstruos i-a impus sa scoata pe piata un asemenea produs cu o denumire atât de bizara”; Nicolae Spataru considera ca „sa le oferi basarabenilor un asemenea dictionar înseamna sa-ti bati joc de ei în modul cel mai mojicesc, sa nesocotesti în mod criminal soarta lor vitrega si faptul ca mai bine de jumatate de secol au fost îndobitociti, batjocoriti, umiliti si deznationalizati”; iar Iulia Ciocan crede ca „este în natura lucrurilor sa apara ineptii într-un stat în care domneste dezmatul, sa existe românofobie într-o republica condusa de fostii nomenclaturisti”. Alte comentarii sunt, cu siguranta, inutile... Vom încheia aceasta sectiune cu un pasaj din articolul directorului publicatiei Timpul, Constantin Tanase, deja citat: „Aparitie Dictionarului moldovenesc-românesc m-a facut sa-mi schimb parerea despre V. Stati. Dupa mine, Stati merita cu prisosinta un loc de cinste în Aleea Clasicilor din Chisinau. Stati, editând mult blamatul dictionar, a facut pentru clarificarea definitiva a problemei limbii române în R. Moldova mai mult decât academiile de la Chisinau si de la Bucuresti. Prin acest dictionar, Stati demonstreaza cp asa-zisa „limba moldoveneasca”, diferita de cea român, NU EXISTA! Si punctum, aplicând astfel o lovitura mortala (sa speram, ultima) moldovenismului primitiv anti-românesc”.

Al treilea nivel de lectura a dictionarului lui Stati este cel al semnificatiei lui dincolo de provocare si fals. Iar semnificatiile ultime sunt de esenta geopolitica. Nu doar în sensul ca este parte si expresia a proiectului numit Conceptia politicii nationale de stat a R. Moldova, ci ca ilustreaza întreaga fobie occidentala pe care un regim de extractie comunista înca o încarneaza si ilustreaza. România este pentru Republica Moldova, geopolitic vorbind, Uniunea Europeana si NATO. Un gazetar de la Chisinau a surprins excelent ideea ca atacul regimului comunist de la Chisinau nu este doar asupra României, ci asupra Occidentului pe care, în raport cu R. Moldova, România îl ilustreaza: „Dupa ce s-au tot facut glume pe seama inexistentei unui dictionar moldo-român, iata ca provocatorul de serviciu Stati ajunge sa materializeze un banc, care, devenind realitate, înceteaza sa fie comic si devine sinistru. V. Stati îsi bate joc cu nerusinare de România, îi prezinta pe români ca pe niste tigani si îl insulta mitocaneste pe premierul Adrian Nastase. Cliseul batjocoritor este cunoscut. Întreaga propaganda sovietica împotriva Occidentului se facea dupa acelasi tipar, acesta fiind un element de baza al „razboiului rece” dintre URSS si lumea libera. Denigrarea si insulta porcoasa erau procedeele predilecte ale propagandistilor sovietici. Asa cum R. Moldova de azi a devenit un URSS în miniatura, România este identificata cu Occidentul, prin urmare devine tinta unor atacuri sordide. Prin aceasta scriitura abominabila, puterea de ocupatie a Federatiei Ruse, exercitata de catre un partid de ocupatie, cel comunist, urmareste si testarea capacitatii de reactie a societatii” 32.

Razboiul regimului comunist nu este doar cu România, ci cu valorile euro-atlantice pe care (si) aceasta le reprezinta si semnifica. Aceasta este explicatia ca, în Piata Marii Adunari nationale sau în fata Ambasadei se pot auzi si cântece românesti, si drapele NATO sau ale Uniunii Europene...

Concluzii. Ce se întâmpla acolo? Dar ce se întâmpla aici...

“Desi pare convenabila, trebuie sa recunoastem ca este falsa sau cel putin incompleta ideea ca în Basarabia de azi discutiile despre glotonimul ‘limba româna’ si etnonomul ‘popor român’ ar purta doar un caracter stiintific… Aici, în Basarabia, afirmatia ca esti român constituie un act politic… La noi poti fi foarte bine orice, dar daca te îndaratnicesti sa fii ceea ce esti, adica român, exasperezi toata tagma de artizani ai unei noi natiuni”
Tara, 1995

Doua concluzii, redate succint, vor încheia acest material si vor tine deschis un dosar care este departe de a fi epuizat:

Criza identitara a Republicii Moldova

Recentele decizii ale autoritatilor comuniste sunt doar expresia unui razboi mai adânc care se petrece peste Prut. Genealogia conflictului si radacinile crizei trebuie cautate mult mai departe. Batalia aceasta culturala la care asistam – sa ne reamintim ca una dintre putinele, daca nu unica, miscare de protest care a pornit de la explicite revendicari culturale s-a petrecut anul acesta la Chisinau – a început demult în Basarabia si s-a acutizat odata cu aparitia statului Republica Moldova. Nu e cazul sa insist aici asupra unei istorii, în general, stiute33 .

Care este, de fapt, esenta chestiunii? Citatele au sugerat deja: una identitara. Întrebarea “Cine sunt eu?” ramâne una dintre mizele cruciale ale oricarui pariu existential. Nu vom intra aici în complicate chestiuni de sociologia natiunii si nationalismului sau de geopolitica, dar merita reamintit – apropo de statul moldovean - ca unul dintre elementele constitutive ale unei asemenea entitati este cel pe care Anthony Smith îl numea “etno-istorie” (etno-history). Intra aici suma tuturor elementelor – mituri, memorie comuna, simbolistica etnica, legatura cu teritoriul, asumarea trecutului etc. – care constituie si configureaza legitimitatea implicita a statului în cauza (pe care se bizuie, apoi, prestatia lui politica, culturala, economica etc.). Este vorba despre aceea parte necontractuala a contractului despre care vorbea clasicul sociolog francez Emile Durkheim si care constituie, în esenta, orice proiect comunitar (national), respectiv fixeaza bazele acelui consens care nu este – nu poate fi – doar de natura rationala. De aceea nu poate fi inventat rational, de sus în jos. În lipsa unui asemenea fond sau a neasumarii celui “oficial” (promovat de sus de o putere politica), criza este perpetua sau, în orice caz, recurenta. Acesta este cel putin verdictul lui Anthony Smith si a celora din scoala lui. Mai mult: în conditiile unor discursuri identitare paralele si/sau concurentiale – mai cu seama când unul dintre ele ale girul statului – ne aflam în situatia numita de geopoliticieni “tara sfâsiata” (torn-country). Instabilitatea, în asemenea conditii, este endemica, iar criza perpetua, în ciuda unor momente de aparenta stabilitate. Pe de o parte, oricând pot aparea noi generatii care sa urce pe scena publica si sa revendice sau sa impuna un alt discurs identitar, sau, pe de alta parte, niciodata discursul identitar forjat de oficialitate nu va reusi sa se impuna cu adevarat. Criza normalitatii se transforma în asemenea situatii în normalitatea crizei. Pe acest fundal se joaca, mai mult sau mai putin coerent, celelalte evolutii (Republica Moldova nu e în nici un caz unicat: nici Macedonia – FYROM sau Bosnia-Hertegovina, printre altele, nu o duc mai bine…)

Într-o asemenea situatie pare sa se gaseasca astazi Republica Moldova si de aici precaritatea statului de peste Prut. Conflictul la care asistam este de esenta identitara. Razboiul cultural si identitar este nu doar concomitent, ci sinonim cu Republica Moldova.

Momentele descrise aici sunt parte a acelei crize profunde34...

Integrarea euro-atlantica si obligatiile României

Ce e de facut? Paradoxal – doar pentru cei are gândesc raportul problematicii cu integrarea europeana ca incompatibil - extrem de mult. Si tocmai acum ceva e de facut, pentru ca trebuie sa fie facut! Altminteri spus, tocmai apropierea României de structurile euro-atlantice aduce, intempestiv, chestiunea Republicii Moldova în prim plan.

Din doua motive. Pe de-o parte, ca formula de angajare europeana. Integrarea în structurile institutionale europene nu aduce numai beneficii, dar si obligatii. Iar una dintre ele se refera strict la protectia minoritatilor si a drepturilor omului. Asa cum România din acest punct de vedere are, poate, cea mai liberala constitutie, excedând chiar baremurile impuse de procesele de integrare, ea trebuie sa-si asume rolul de curea de legatura între ce se întâmpla în alte spatii pe care, lingvistic cel putin este cel mai bine pregatita sa le abordeze, si institutiile europene. O încalcare a drepturilor unei minoritati vorbitoare de lima româneasca si traitoare în tari care se afla înca mai prost plasate în raport cu UE trebuie facuta publica si semnalata la nivel european. Este, în esenta, una dintre obligatiile care deriva (si) din conditia de candidat al României. România nu îsi poate asuma un rol de lider regional în zona daca nu va deveni lider regional si la nivelul respectarii drepturilor omului. Si asta nu înseamna numai legislatie interna – de departe cea mai liberala din zona -, ci si atentie la ceea ce se petrece în jurul ei din acest punct de vedere si colaborare sistematica cu structurile europene din acest punct de vedere. Activismul european pe aceasta directie este, deci, nu doar o optiune, ci o obligatie.

Daca prima motivatie are în vedere chestiunea integrarii în UE, a doua ratiune majora se refera la integrarea si locul României în NATO. Integrarea – este un lucru prea putin constientizat - a accelerat masiv interesul pentru populatia româneasca risipita în jurul frontierelor. Românii se întind nu doar în Balcani, Ucraina sau Republica Moldova, dar si în Georgia, tarile baltice, Armenia sau Moscova… Rolul pe care România îl va dobândi din punct de vedere strategic va spori, geometric, importanta acestor comunitati. Si contemplata pe acest versant, problema poarta, iarasi, stigmatul obligativitatii, nu cel al simplei optiuni…
Daca ce e de facut este, nadajduim, limpede, cum e de facut pare mai dificil de abordat. Dar nu e. Tinând seama de defectiunile lesne reperabile în acesti 13 ani, în ciuda unor gesturi laudabile, desi singulare, poate ca cel mai bun punct de plecare este… evitarea lor. Asta înseamna, înainte de toate, suprematia proiectului asupra proiectelor, coerenta institutionala si, mai ales, mutarea accentului – cantitativ vorbind – de la politic la civic, respectiv de la actiuni guvernamentale la cele prin intermediul asociatiilor non-guvernamentale (ONG, publicatii, cercuri de dezbateri etc.). În lipsa unor fundatii local (nationale) care sa aiba pe agenda aceasta chestiune, guvernul, prin fondurile pe care le aloca – nu o data complet aiuritor si pe niste directii absolut hazardate – va trebui sa-si asume plasarea problematicii în zona de interes a publicului român (finantare de publicatii de acest profil, cercetari, seminarii nationale si internationale, ONG cu activitati în zona etc.).

Si înca o observatie. Doar o redefinire a pozitiei problemei românilor Republica Moldova în spatiul civic poate sa redeschida cu succes acest dosar. Numai transformarea ei în chestiune cheie o poate impune atât la nivelul interesului public, dar si – prin recul - la nivelul interesului politicienilor. (Politicianul român de astazi, cu rarisime exceptii, ignora sistematic aceasta problematica. Si nu exista vreo speranta pe termen scurt ca lucrurile se schimba. Dar, indirect, prin plasarea chestiunii în spatiul public, deci ca problema care poate mobiliza o parte de public sau anumiti lideri de opinie, aceasta poate intra si pe agenda de interese a politicianului român, cel putin din motive pragmatice. La rându-i, acesta va putea perpetua atentia asupra problemei în mediile politice în care evolueaza).

Textul de fata nu vrea, fireste, sa epuizeze gama de solutii, cât, mai ales, sa deschida problema. Care, cum am sugerat, nu mai tine doar de registrul optiunilor României, ci de cel al obligatiilor ei – ca sa nu mai pomenim aici, excesiv, de vetusta… demnitate nationala35.


--------------------------------------------------------------------------------

Chestiune Basarabiei în istoriografia comunista, Editura Arc, Chisinau, 1996.
Moldovenii, România, Rusia si politica culturala, Editura Arc, Chisinau, 2002.
„Prefata” la Chestiune Basarabiei în istoriografia comunista, Editura Arc, Chisinau, 1996.
Cadrul conceptual utilizat în aceasta analiza l-am dezvoltat în alta parte. Vezi Ilie Badescu, Dan Dungaciu, Sociologia si geopolitica frontierei, Editura Floarea albastra, 2 vol., Bucuresti, 1995.
Numai în cazul în care fixarea granitei înaintarii unui proces frontalier este naturala, deci organica, spatiul de frontiera înceteaza sa existe. Cazul tipic aici este, de pilda, înaintarea frontierei protestante în Europa. Aceasta înaintare s-a oprit, organic, la marginea spatiului ortodox, deci fixarea granitei protestante s-a petrecut de la sine (de ce stau lucrurile asa nu e locul sa detaliem aici).
Este vorba despre acele zone care emit – justificat sau nu - pretentii la apartenenta la acel spatiu.
Este vorba mai ales despre acele spatii de frontiera refuzate, respectiv acele spatii care emit, justificat sau nu, pretentii la includere în interiorul granitei.
Chiar si exodul masiv al populatiei din Republica Moldova spre Occident – circa 1 000 000 de persoane – este explicabila doar în acesti termeni. Caci acesti oameni, care vor – si demonstreaza ca pot – sa munceasca si sa traiasca în spatiu occidental sunt adeptii si electoratul partidelor din Opozitie, deci anti-comuniste, care refuza programatic locul în care cancelariile politice au stabilit ca trebuie fixata granita înaintarii frontierei euro-atlantice. Ne aflam astazi în situatia în care acesti emigranti – activ socio-politic si anti-comunisti ca structura – ajung sa sustina regimul Voronin atât economic – prin valuta pe care o aduc în tara sau o trimit regulat familiilor lor – cât si politic – prin deprivarea partidelor din opozitie, anti-comuniste, de sectiunea cea mai activa a electoratului lor! Gestul acestora de a pleca a fost generat, din pacate, trebuie sa repetam, si de mesajele cinice pe care unele cancelarii europene (inclusiv OSCE) le-au transmis în legatura cu viitorul „ne-european” al Republicii Moldova. Principalul mobil pentru emigrare este astazi un amestec de lipsa de proiect, necredinta si sentiment de abandonare. Lipsa de încurajare sau declaratiile de respingere a Republicii Moldova formulate de membrii importanti ai institutiilor europene (Prodi este doar unul dintre acestia), lipsa de proiect si de angajare a României – ca virtuala punte spre Europa sau NATO a Moldovei – au facut mai mult rau populatiei de dincolo de Prut decât toate tancurile Armatei a XIV stationata în Transnistria.
Din Rezolutia conferintei „Conceptia politicii nationale de stat a R. Moldova”, desfasurata duminica, 14 septembrie, în sala mare a Uniunii Scriitorilor din Moldova. Moderator a fost academicianul Mihai Cimpoi, presedintele Uniunii Scriitorilor din Moldova. Au participat savantii si profesorii: Anatol Ciobanu, Gheorghe Bobâna, Andrei Esanu, Mihai Purice, Ion Barbuta, Ana Bantos, Anatol Petrencu, avocatul Gheorghe Susarenco, scriitorii Mihail Gheorghe Cibotaru si Ion Ciocanu, Stefan Urâtu, presedintele Comitetului Helsinki Moldova. În dezbateri au mai luat cuvântul academicienii Petru Soltan si Alexandru Mosanu, scriitorii Haralambie Moraru, Serafim Saka, Valeriu Matei, Ion Hadârca, Pavel Balmus s.a.
Contrafort, Anul X, nr. 7-8 (105-106), 2003.
Conceptia politicii nationale de stat a Republicii Moldova a fost examinata miercuri, 11 septembrie, în cadrul Clubului de presa de la Chisinau, participantii la dezbateri apreciind documentul elaborat de institutia prezidentiala drept „batjocura fata de natiunea titulara”. Potrivit presedintelui Uniunii Jurnalistilor, Valeriu Saharneanu, conceptia respectiv trebuie tratata în modul cel mai serios, deoarece „principalul scop al conducerii de vârf este ca Republica Moldova sa nu se integreze în Europa”. O atitudine similara fata de conceptie a exprimat-o liderul Partidului Social Democrat, Oazu Nantoi, desi considera ca „acest proiect nu merita o abordare academica, deoarece este o provocare politica cam rasuflata”. „Prin intermediul lui, conducerea de vârf încearca, de dragul succesului, sa faca vrajba interetnica. Faptul ca partidul de guvernamânt intentioneaza sa implementeze aceasta conceptie începând cu luna ianuarie 2004 este o dovada ca actuala guvernare comunista se pregateste de viitoarele alegeri parlamentare. Aceasta conceptie, elaborata la Presedintie, contravine flagrant prevederilor legislatiei internationale”, a conchis Nantoi. Comentatorul politic Vasile Botnaru a mentionat la rândul sau ca autorii conceptiei „nu si-au propus sa gaseasca o solutie pentru politica relatiilor interetnice, ci încearca sa satisfaca ambitiile puterii”. „Aceasta conceptie este o utopie care nu tine cont de realitate, de istorie si de procesul de deznationalizare, autorii urmarind o mentinere a limbii ruse si a realitatilor din perioada sovietica”, a declarat academicianul Mihai Cimpoi, care evidentiind contextul lingvistic al Conceptiei politicii nationale, a mentionat ca în cazul în care limba rusa va fi proclamata de stat, limba natiunii titulare va fi desconsiderata. Cu aceste opinii nu a fost de acord liderul partidului "Ravnopravie", Valerii Klimenko, caruia, desi „nu-i place aceasta conceptie”, articolul privind proclamarea limbii ruse ca limba de stat „ar fi o perspectiva”. „O treime din populatia Republicii Moldova vorbeste limba rusa si aceasta ar fi o solutie pentru rezolvarea conflictului transnistrean, deoarece transnistrenii nu vor accepta sa se reintegreze daca limba rusa nu va fi proclamata de stat in Republica Moldova”, a conchis Klimenko.
În ciuda unei retorici „europene”, documentul nu pomeneste nici o institutie euro-atlantica careia Republica Moldova ar dori sa i se alature în viitor.
Merita citat aici comentariul din Rezolutie la aceasta chestiune: „Între alte scopuri nedeclarate, dar urmarite de proiectul conceptiei, este denaturarea adevarului despre ampla miscare nationala din anii 1989-1991, definita ca fiind un "conflict civil", precum si anularea tuturor cuceririlor democratice din anii de renastere nationala a românilor basarabeni”.
Tamara Caraus, „Despre politica nationala în Republica Moldova: între bilingvism si unilingvism”, în Timpul, vineri 5 septembrie, pp. 12-13.
Din Rezolutia conferintei „Conceptia politicii nationale de stat a R. Moldova”.
Igor Burciu, „Revansa bolsevica în actiune. Conceptia impunerii minciunii prin teroare”, Flux, Editia de vineri, 1 august, 2003, p. 5.
Argentina Gribicea, National si politic în Republica Moldova. Contributii de sociologie si geopolitica regionala, teza de doctorat, Universitatea Bucuresti, Facultatea de Sociologie si Asistenta Sociala.
Vezi în aceasta chestiune polemica dintre publicatiile Literatura si Arta si Tara din iulie-august 1994.
Texul a fost tiparit în „22 Plus”, 25 ianuarie 1995.
Vezi, pe aceasta chestiune, articolul Tamarei Caraus, deja citat.
Burciu, articol citat. Sau, cum spune Rezolutia deja citata: „Proiectul conceptiei impune, de fapt, o maniera sfidatoare, fara precedent, de desconsiderare si umilire a românilor basarabeni – natiunea de baza a statului, prin promovarea ideii potrivit careia nu cultura, limba, istoria si jertfa pentru aceste valori eterne sta la temelia Republicii Moldova, ci amalgamul de "culturi" ale diasporei, de fapt, cultura si limba rusa. Realizarea acestei idei revansarde ne-ar situa în anii '50 din secolul trecut si ar fi de natura sa arunce în aer "pacea interetnica" si "concordia civica", declarate cu atâta emfaza în proiectul conceptiei ca valori fundamentale ale R. Moldova. Mai mult decât atât, o asemenea politica nationala urmareste si scopul izolarii societatii din R. Moldova de România si de poporul român, aflate într-un benefic proces de integrare în Uniunea Europeana”.
Burciu, articol citat.
Iar academicianul Alexandru Mosanu avertiza, în aceiasi idee, asupra persecutia românilor basarabeni: „În baza acestei conceptii, care prevede "formarea de catre stat a unei politici de cadre bazata pe criteriile profesionalismului, competentei si devotamentului fata de patrie", românii basarabeni vor fi discriminati pe motive de lipsa de patriotism ruso-comunist. Conceptia are drept scop transformarea celui de-al doilea stat românesc într-un stat antiromânesc, într-un stat-focar de tensiune la granita cu NATO si UE. Societatea civila trebuie sa creeze un centru de coordonare a luptei împotriva tentativelor de rasturnare a ordinii constitutionale în R. Moldova, de transformare a ei într-o enclava a Rusiei”.
Burciu, articol citat.
Apud. Gheorghe Ghimpu, Constiinta nationala a românilor, Editura Garuda-ART, Chisinau, 2002, p. 438. Eugen Cosariu este unul dintre marii savanti ai lumii: filolog, filosof, sociolingvist, cunoscator a circa treizeci de limbi ale lumii, Doctor Honoris Causa a 17 universitati si membru titular si membru de onoare al mai multor Academii.
Vitalie Calugareanu, „O carte între secera si ciocan”, în Flux, Editia de vineri, 1 august, 2003.
În plus, poate fi si un soi de praf în ochi pentru a distrage atentia de la initiativa politica mult mai grava si mai periculoasa pe care o ilustra, respectiv Conceptia presedintelui Voronin.
Iata o mostra a gândirii „savantului” Stati (în versuri de data asta) care te lasa fara glas: „Unii zic ca e otrava,/Dar de stai sa te gândesti,/Limba noastra cea moldava-i/Mama limbii românesti”.
Articolul lui Vitalie Calugareanu deja citat.
Vezi Vlad Pohila, „Când limba nationala e lasata la cheremul unor cârpaci” si, mai ales, textul nemilos al lui Constantin Tanase, „De neamul si limba moldovenilor”, nr. 29(91), p. 9 si, respectiv, 6,10.
Anul X, nr. 7-8 (105-106), 2003, pp. 16-19.
Calugareanu, articol citat.
Vadit, unul dintre momentele cele mai semnificative ale acestui conflict s-a derulat acum zece ani. Atunci, un “Ordin” semnat de Adrian Usatâi, directorul general al Radioteleviziunii, interzicea folosirea notiunii de “Basarabia” în institutia asupra carui rusii, vorba lui Eminescu, “l-au pus nacialnik”. Iata un fragment dintr-un text de la fata locului si intitulat “Fiecarui român – câte un calus în gura”: “Unul pentru Eminescu, altul pentru Iorga, se vor mai gasi câteva si pentru Kogalniceanu, Hasdeu, Russo. De azi înainte, adio Basarabie!… La nevoie se va gasi câte un calus si pentru Matcovschi cu Basarabia lui cu tot, care (ce neobranzare), chipurile, ar fi fost ‘trecuta prin foc si prin sabie, furata, tradata mereu’. Îi vine rândul si lui Vieru, facem rost de un cep si pentru ura lui. Sa astupam cu pamânt si gurile lui Ion si Doina Aldea Teodorovici, sa nu mai rasune din eternitate vocile lor anti-constitutionale care si de dincolo de mormânt submineaza statalitatea Republicii Moldova” (Tara, Chisinau, 1 iunie, 1993).
Daca 60 de ani de dominatie sovietica – iar regimul comunist a fost si un proiect identitar al unui stat care încalca orice reguli si avea la dispozitie toate institutiile culturale pentru a reusi – nu au fost capabile sa modifice si sa obliter
#12771 (raspuns la: #12770) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Pâna la urma si universal va - de Rolfex la: 20/01/2005 20:00:00
(la: Oare ce sa fac???)
Pâna la urma si universal valabil este :
"Asculta sfatul meu, fa cum crezi!"

Tot degeaba!
To So happy! - de irina fiorentina la: 28/07/2005 20:18:08
(la: Oamenii devin homosexuali/lesbiene, sau se nasc asa ?)
Ce sa spun, in unele chestiuni ai dreptate, dar afirmatiile tale imi dau senzatia ca te-ai obisnuit sa te conformezi unor scheme mentale mult difuzate si unor argumentatii generalizate...in baza unor principii sau convingeri pe care nu pot sa le contest, dar pot sa le contraargumentez.

In primul rand, homosexualitatea a fost de prin anii '70 esclusa din DSM IV - Manualul APA (Asociatiei Psihiatrilor Americani), deci nu se mai poate vorbi, nici macar d.p.d.v stiintific, de boala sau deviatie sexuala.

In al doilea rand, ceea ce afirmi tu, si anume, asa-zisul principiu universal al cauzei si efectului in realitate nu e decat o prejudecata filozofica (trebuie sa recunosc ca si eu am fost suprinsa cand am aflat acest lucru, dar era o prietena cu facultatea de filozofie la activ, intre altele o persoana de o extraordinara inteligenta, deci nu ma pot indoi asupra afirmatiei sale).

Cat despre materialismul ce ar rezulta din formatia ta profesionala - inginer ai spus - nu are nimic de face. Poate mai curand cu o anumita educatie si experienta de viata care ti-a dat poate satisfactia dar si dificultatea de a afla ce inseamna sa trebuiasca sa-ti castigi un loc sub soare cu fortele proprii si in consecinta sa stii sa pretuiesti valorile materiale ale acestei vieti.

Acestea fiind spuse, nu cred ca are sens sa pui in aceeasi turma politicienii cu sociologii sau daca vrei cu filozofii. Sunt categorii, chiar si numai la nivel profesional, complet diferite si cu comportamente diferite.

Intre altele, cred ca legalizarea casatoriilor intre gay sau lesbiene - concept cu care nu sunt deloc de acord, pentru ca legamantul casatoriei trebuie sa asigure unirea unui barbat cu o femeie, pentru crearea acelei celule capabile sa duca si la procreare - este o exigenta impusa de transformari ale societatii actuale liberale si "democratice", fiind vazuta de adeptii acesteia ca un mod de a-si exercita drepturile umane atat de mult invocate de atatea organisme internationale. Dupa mult esecole de anihilare si ascundere a acestor realitati - gay si lesbiene - acestia vor sa fie recunoscuti nu numai ca persoane normale ci si in exercitarea drepturilor lor "naturale". Daca s-a ajuns la o manipulare la nivel politic sau social al acestor revendicari prea mult timp reprimate e un alt aspect si ar trebui sa instituim o nou conferinta asupra modalitatilor si consecintelor manipularii politice sau sociale.

Pe de alta parte nu putem nega faptul ca multi dintre intelectualii sau oamenii de stiinta, de arta care au trait pe acest pamant au fost gay, chiar si nedeclarati public. Dau doar exemplul lui Michelangelo, da Vinci, Hamingway, Oscar Wilde, Freddy Mercury, Valentino si cred ca e suficient pentru a spune ca au fost sau sunt persoane privilegiate, care au lasat ceva in urma lor, valabil pentru omenire...doar pentru optiunea lor sexuala nu cred ca trebuie exclusi din cartea vietii sau a istoriei.

Mai curand cred ca suntem noi, cei care aparam atat de infocat eterosexualitatea in detrimentul celorlalti, diversi de noi, cei care falsificam realitatea si cream tabuuri inutile, gandind si actionand "unilateral". In fond Universul e in evolutie si legile sale sunt independente si nu totalmente cunoscute gandirii umane...ar fi ipocrit sa limitam Universul si manifestarile sale doar pentru ca gandirea noastra, obiceiurile noastre nu pot accepta si alte manifestari sau expresii ale diversitatii sale, in numele unei morale sau a binelui colectiv. Si Hitler facea apel la o morala si la un bine colectiv ca si tot atatia alti dictatori, dar asta nu inseamna ca actiona in interesul comunitatii.

Ar fi multe de spus, dar acum am de rezolvat niste probleme si trebuie sa inchei discursul...sper sa fi fost suficient de coerenta.

Pe curand,
Irina.
#62004 (raspuns la: #61860) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
irina - de rodi la: 29/07/2005 02:07:37
(la: Oamenii devin homosexuali/lesbiene, sau se nasc asa ?)
As vrea si eu sa contraargumentez (fara sa contest...) cateva pasaje din mesajul tau, se poate?

In primul rand, homosexualitatea a fost de prin anii '70 esclusa din DSM IV - Manualul APA (Asociatiei Psihiatrilor Americani), deci nu se mai poate vorbi, nici macar d.p.d.v stiintific, de boala sau deviatie sexuala.

Homosexualitatea a fost scoasa de pe lista bolilor mintale in 1973 la presiunea activistilor homosexuali. Nici o descoperire noua stiintifica (NONE) n-a dus la aceasta decizie. Activistii homosexualii au spus ca ei sunt normali si ca nu vor sa fie tratati. Punct. Pe asta s-a bazat decizia "stiintifica".

In al doilea rand, ceea ce afirmi tu, si anume, asa-zisul principiu universal al cauzei si efectului in realitate nu e decat o prejudecata filozofica

Sper ca Happy intelege fraza asta, ca pe mine m-a lasat... curioasa, cel putin.

experienta de viata care ti-a dat poate satisfactia dar si dificultatea de a afla....

cu alte cuvinte Happy a avut satisfactia de a avea dificultatea in a afla... sau a avut satisfactia de a nu afla...? ce mai, sunt tare de cap!

Acestea fiind spuse, nu cred ca are sens sa pui in aceeasi turma politicienii cu sociologii sau daca vrei cu filozofii. Sunt categorii, chiar si numai la nivel profesional, complet diferite si cu comportamente diferite.

a.... pai asta-i clar. In sfarsit, ca ma speriasem...

Intre altele, cred ca legalizarea casatoriilor intre gay sau lesbiene - concept cu care nu sunt deloc de acord, pentru ca legamantul casatoriei trebuie sa asigure unirea unui barbat cu o femeie

si sexul in sine de ce n-ar fi tot asa, intre un barbat si o femeie(ca stii de-aia au fost create doua sexe)? Si-apoi , cu definitia asta casatoriei, nu cumva contrazici ce spui mai incolo? Mi se pare mie sau tu cam "aperi prea infocat heterosexualitatea in detrimentul celorlalti"? Daca sexul homo e normal, de ce n-ar fi si casatoria same-sex normala?

, pentru crearea acelei celule capabile sa duca si la procreare

adica a zigotului daca nu ma-nsel? zic si eu asa, nu stiu....

- este o exigenta impusa de transformari ale societatii actuale liberale si "democratice",

deci nu esti de acord cu same-sex marriage, dar recunosti ca e o exigenta , adica o necesitate. Am ghicit?


Pe de alta parte nu putem nega faptul ca multi dintre intelectualii sau oamenii de stiinta, de arta care au trait pe acest pamant au fost gay, chiar si nedeclarati public. Dau doar exemplul lui Michelangelo, da Vinci, Hamingway, Oscar Wilde, Freddy Mercury, Valentino ...

Cu Freddy Mercury si Valentino sunt de acord, dar de unde stii ca Michelangelo , Da Vinci, Oscar Wilde sau Hemingway au fost gay? Sper ca nu de pe gaymonkey.com sau mai stiu eu ce alte siteuri obscure pe internet. Ca tot vorbeai de manipulare, asta afla ca e manipularea de cea mai joasa speta care intampla in lumea de azi - reinterpretarea operelor si vietilor marilor personalitati, cu scopul de a scadea valoarea lor in ochii generatiilor de azi, pentru ca valorile pe care le exprima sunt incompatibile cu noua ordine mondiala. Globalizarea are nevoie de maimute care nu se pot raporta la nici un sistem de valori, in care totul e relativ, si unde crima poate fi scuzata. Nu, Irina, David al lui Michelangelo nu e expresia homoerotica a artistului, in nici un caz!
irina fiorentina - nu mai sintem pe aceeasi pagina:-))) - de reincarnat la: 29/07/2005 07:39:41
(la: Oamenii devin homosexuali/lesbiene, sau se nasc asa ?)
irina fiorentina,

***Ce sa spun, in unele chestiuni ai dreptate, dar afirmatiile tale imi dau senzatia ca te-ai obisnuit sa te conformezi unor scheme mentale mult difuzate si unor argumentatii generalizate...in baza unor principii sau convingeri pe care nu pot sa le contest, dar pot sa le contraargumentez.***

Da, ai dreptate, dar nu putem trai chaotic, (la voia intimplarii). Trebuie sa avem niste reguli generale de coinduita. Unele vin din credinta noastra (nu neaparat religioasa) altele din educatie, altele din experientza de viatza.

***In primul rand, homosexualitatea a fost de prin anii '70 esclusa din DSM IV - Manualul APA (Asociatiei Psihiatrilor Americani), deci nu se mai poate vorbi, nici macar d.p.d.v stiintific, de boala sau deviatie sexuala.***

Very enough, dar asta nu explica cauza ei. Deci daca nu este boala sau deviatzie sexuala?!... atunci este libera alegere/preferintza. Este exact ce am sustzinut all along si m-a pus in conflict cu majoritatea participantzilor la aceasta conferintza...:-)))

***In al doilea rand, ceea ce afirmi tu, si anume, asa-zisul principiu universal al cauzei si efectului in realitate nu e decat o prejudecata filozofica (trebuie sa recunosc ca si eu am fost suprinsa cand am aflat acest lucru, dar era o prietena cu facultatea de filozofie la activ, intre altele o persoana de o extraordinara inteligenta, deci nu ma pot indoi asupra afirmatiei sale).***

Eu apreciez foarte mult filosofii si filosofia... dar cu asta nu sint deacord. Cauza si efectul stau la baza realitaztii... nu este o prejudecata filosofica. Daca cineva poate sa demosntraze asta sau macar sa dea exemple, poate sa participe pentru Premiul Nobel. Este ca si cum ar inventa un "perpetum mobile" in spatiul gravitatzional...

***Acestea fiind spuse, nu cred ca are sens sa pui in aceeasi turma politicienii cu sociologii sau daca vrei cu filozofii. Sunt categorii, chiar si numai la nivel profesional, complet diferite si cu comportamente diferite.***

Well, sociologia si filosofia stau la baza politicii. Inainte de a formula o lege noua, de a introduce o schimbare politicienii (cel putin ar trebui...) sa studieze impactul social si corectitudinea in relatie cu linia filosofica a partidului/gruparii politice pe care il reprezinta.

***Dupa multe secole de anihilare si ascundere a acestor realitati - gay si lesbiene - acestia vor sa fie recunoscuti nu numai ca persoane normale ci si in exercitarea drepturilor lor "naturale".***

Toata lumea stia ca homosexualismul exista si a existat. Nu asta este problema. Problema este decentza si confidentzialitatea relatziei sexuale.
IDaca fiecare ar iesi in strada si ar striga in gura mare: "uitatzi-va la mine ca sint heterosexual... sau homosexual... sau bisexual... unde mai este decentza? Nu o sa merg pina la extrem (ca nu sint religios din fire...) sa mentzionez de "taina casatoriei"... Nu ma intereseaza optziunea sexuala a nimanui si nu accept pe nimeni sa mi-o arunce in fatza fara sa-l intreb. Vorba englezului: "f_ck off, tell someone who cares!"
Problema este ca orice grup minoritar incearca sa obtzina avantaje pe seama "DISCRIMINARII"... Daca eu as fi homosexual, as tine-o pentru mine si m-as dissocia de cei care demonstreaza pe strada imbracati in femei sau mai mult desbracatzi... E murdar, inestetic si nu face decit sa instige si mai mult sentimentele impotriva lor... HateFree mentziona de diferenta dintre a ride cu clownul sau a ride de el... In asemenea situatzie nu-mi vine sa rid nici cu si nici de...mi se face scirba si mila in acelasi timp!

***Pe de alta parte nu putem nega faptul ca multi dintre intelectualii sau oamenii de stiinta, de arta care au trait pe acest pamant au fost gay, chiar si nedeclarati public. Dau doar exemplul lui Michelangelo, da Vinci, Hamingway, Oscar Wilde, Freddy Mercury, Valentino si cred ca e suficient pentru a spune ca au fost sau sunt persoane privilegiate, care au lasat ceva in urma lor, valabil pentru omenire...doar pentru optiunea lor sexuala nu cred ca trebuie exclusi din cartea vietii sau a istoriei.***

Nimeni nu contesta asta. Dar care este legatura? Ce influentza a avut orientarea sexuala in activitatea lor profesionala. Daca ne amintim de Hemingway... "Adio Arme" a fost o poveste de dragoste minunata intre un barbat si o femeie... Michelangelo, in statuile si picturile lui a ilustrat "BARBATZIA" si curajul unor eroi si nu orientarea lor sexuala. Statuia lui David nu sugereaza cu nimic ca ar fi fost gay. Chiar daca in proportzie organul sexual este undersized...:-))))
Freddy Mercurry??? well, el s-a luat dupa moda vremii... dar a si murit de SIDA...

***Mai curand cred ca suntem noi, cei care aparam atat de infocat eterosexualitatea in detrimentul celorlalti, diversi de noi, cei care falsificam realitatea si cream tabuuri inutile, gandind si actionand "unilateral". **

Iarasi ne intoarcem de la punctul de pornire. In decurs de mii de ani societatea a dezvoltat niste reguli de conduita car in timp s-au dezvoltat, rafinat si chiar daca nu au ajuns la perfectiune... totusi mentznie un climat de convetzuire acceptabil. Nu putem trai in chaos! Ar insemna ca fiecare ar avea dreptul sa omoare, sa violeze dupa pofta inimii, sa ne insusim bunurile altora... you name it. Animalelel si insectele au reguli de convetzuire cu atit mai mult noi ca oameni...

***Si Hitler facea apel la o morala si la un bine colectiv ca si tot atatia alti dictatori, dar asta nu inseamna ca actiona in interesul comunitatii.***

Sa nu incercam sa advocam pentru anarhie folosind exemple negative. Dictatorii au existat, exista si vor exista. Ei sint cei care incalca legile naturii si ale societatzii nu cei care le sustzin. Ei sint cei care se deplaseaza de la "DECENTZA" si nu cei care o stimuleaza.

Pe curind.

So Happy




#62117 (raspuns la: #62004) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
francmasoneria si realitatea - de condor la: 23/08/2005 05:30:25
(la: Gregorian Bivolaru - MISA, guru şi servicii secrete)
VIII. UNUL CARE CREDE CA PAPA IOAN PAUL II E
VINOVAT


Vatican II a dat o lovitura mortala catolicismului, si Papa Ioan Paul II a parut ca oscileaza între slujirea puterilor oculte pe linia Vatican II si încercari de revenire la crestinismul traditional. Abatele Daniel Le Roux analizeaza aceasta aparenta în cartea sa Pierre M'Aimes-Tu? (Fideliter, Vernet, 1988; traducere engleza Instauratio Press, Yarra Junction, Australia, 1989, 1990).

De când si-a început studiile teologice, Karol Wojtyla, cel care urma sa devina Papa Ioan Paul II în 1978, a fost influentat de filozofia lui Husserl, Kierkegaard, Hans Urs von Balthasar, Scheler, Rudolf Steiner, si de personalitatea papei Paul VI. Monsignorul Wojtyla era cunoscut ca un cardinal "progresist", "mai progresist decât compatriotul sau, Cardinalul Wyszynski", chiar "înfrânat de presenta Cardinalului Wyszynski", scrie ziarul Le Matin la 17 Octombrie 1978 cu uimitoare veracitate; si tot cu uimitoare candoare, ziarul The Times scrie în aceeasi zi ca "au facut cardinalii poate o alegere buna, dar pe de alta parte si-au asumat riscul de a da frâu liber fortelor umanismului în politica si'n religie, pe care nu le vor mai putea controla." Ziarul Le Monde remarca faptul ca noul papa "este mai degraba existentialist decât tomist", ca "se opune celor care vor sa condamne cu severitate ateismul", si ca, desi în public se arata în dezacord cu comunismul si totdeauna a aparat drepturile omului, "nu este anti-comunist în adâncul fiintei lui" (Le Roux, pp. 4-5).

"Trebuie sa studiem ateismul cu ajutorul sociologiei si psihologiei, nu ca o negare a lui Dumnezeu, ci mai degraba ca o stare a constiintei persoanei umane," scria viitorul Papa Ioan Paul II în 1965. De acum încolo nu credinta în Isus Hristos este preocuparea bisericii fondate de El ci unanimitatea diverselor populatii ale globului: "Scopul Papei Ioan XXIII a fost în primul rând unitatea crestinilor; ... ce-i uneste pe crestini e mai puternic decât ce-i desparte. Dorul de unitate a crestinilor merge mâna'n mâna cu dorinta de unitate a întregii rase omenesti. ... Aceasta premisa arata atitudinea bisericii fata de celelalte religii, care este baza recunoasterii valorilor care sunt spirituale, umane si crestine în acelasi timp, extinse la astfel de religii ca islamul, budismul, hinduismul ... Biserica doreste sa initieze un dialog cu reprezentantii acestor religii. Aici iudaismul ocupa un loc special. Conceptul declaratiei viitoare va vorbi raspicat despre unitatea spirituala dintre crestini si evrei.. Biserica se ocupa de dialogul cu necredinciosi care sunt de importanta capitala în zilele noastre, când pentru prima data în istorie, necredinta si ateismul apar ca fenomene de masa. ... Biserica întelege ca tendinta spre eliberarea omului si iesirea lui de sub orice alienare, manifestata sub forma ateismului, este poate un fel de a-l cauta pe Dumnezeu. ... E necesar sa scoatem crestinismul din forma sa europeana. Popoare cu culturi antice întâmpina piedici în fata crestinismului care se explica prin psihologia lor: li se prezinta formule europene! Vedem ca sunt necesare africanizarea, indianizarea, japonizarea si asa mai departe" (consemnat de Parintele Malinski în cartea Mon Ami, Karol Wojtyla, apud Le Roux, pp. 6-7).

Papa Ioan Paul II se declara fidel conceptelor care au guvernat Cel de-al Doilea Consiliu de la Vatican, numit pe scurt Vatican II: libertatea religioasa, colegialitatea, si ecumenismul. Cu mult înainte de a ocupa Sfântul Scaun, Papa nostru planuia sa renunte la crestinism si sa accepte ateismul, voodoo-ul african, cultul spiritelor celor morti, de dragul ecumenismului. De dragul libertatii religioase, Vaticanul a fost cel care a cerut statului italian sa revizuiasca Concordat-ul si sa transforme Italia dintr'o tara catolica într'una atee; la 19 Februarie 1984, papa a salutat acest eveniment din balconul catedralei Sf. Petru din Roma. Noua formula de conducere a bisericii este colegialitatea, adica descentralizarea si participarea laicilor la hotarârile doctrinale. Adica laicizarea. Formula aceasta tripartita, libertatea religioasa, colegialismul si ecumenismul, seamana cu trilogia masonica a libertatii, egalitatii si fraternitatii care a dominat revolutia franceza (Le Roux, pp. 9-11).

Dintre predecesori, Papa Ioan Paul II îi admira doar pe Ioan XXIII si Paul VI, caci doar acestia, explica el, s'au înhamat la opera de "reformare" a bisericii catolice. "Paul VI a fost papa umanismului, papa drepturilor omului", spune Ioan Paul II. Inainte de a fi ales papa, Ioan XXIII fusese observator permanent la UNESCO, si la 11 Aprilie 1963 lauda Organizatia Natiunilor Unite si declaratia drepturilor omului - al carei scop nu este sa asigure individului drepturi în Noua Ordine Mondiala ci sa-i dea iluzia ca le are si sa-l înrobeasca în socialismul universal, "eliberându-l" de nationalism, de crestinism, si de individualism. Papa Paul VI cânta laudele omului si bunatatii lui originare: "Avem încredere în om; credem în aceasta adânca bunatate din fiecare inima..." , negând doctrina pacatului originar si a salvarii prin Isus Hristos. La mai putin de un an dupa ce a devenit papa, Ioan Paul II ridica si el osanale Organizatiei Natiunilor Unite, de care, zice el, "Papii Ioan XXIII si Paul VI s'au apropiat cu încredere. ... Viziunea umanista pe care-ati proclamat-o în lume este si a noastra" (Le Roux, pp. 11-19).

Papa Leo XIII aratase sorgintea masonica a doctrinei ca "toate religiile sunt la fel de bune," si ca nu e nici o diferenta între crestinul care-l iubeste pe Dumnezeu si pe aproapele sau ca pe sine însusi, si satanistul care tortureaza si ucide copii si oameni nevinovati în cinstea demonilor carora li se închina. Rezultatul imediat al afilierii Bisericii Catolice la conceptul libertatii religioase au fost noile concordate prin care s'a realizat "separarea statului de biserica" si eliminarea "religiei de stat". Concordatele cu Columbia din 1972, cu cantonul Valais din Elvetia din 1974, cu Portugalia din 1975, cu Spania din 1976, cu Peru din 1986, si cu Italia din 1984 au fost realizate la cererea Vaticanului , nu a statelor respective; deci, Vaticanul a initiat pagânizarea lumii. Dupa semnarea noului concordat cu Italia, Papa a tinut un discurs prin transparenta caruia, dincolo de frazele frumoase si expresiile vagi si sentimentale, se zareste planul diabolic al Noii Ordini Mondiale. Libertatea religioasa este lozinca prin care masoneria a cautat sa distruga crestinismul dupa izbânda ei din 1789 în Franta, pe care Papa Ioan Paul II nu o deplânge ci o aproba, însirând: "Recunoasterea si garantia drepturilor inviolabile ale omului, ca individ si în grupuri sociale în care se poate dezvolta si-si poate extinde personalitatea; datorii ferme de solidaritate politica, economica si sociala; demnitatea si egalitatea tuturor cetatenilor fara discriminare în fata legii; respingerea razboiului ca instrument de atac al libertatii altor popoare; colaborare internationala." Cuvinte frumoase, la fel cu cele folosite de regimurile totalitare comuniste. Dupa câteva luni, la ratificarea concordatului cu Italia, papa a vorbit despre "ideea libera a pluralismului în relatii" si despre "profunda unitate de idei si sentimente." Celor care s'ar putea lasa sedusi de aceste cuvinte frumoase, le reamintim ca ele au fost alese cu grija în culise în cadrul unor colaborari ca de exemplu cea care a avut loc când Cardinalul Bea a vizitat loja masonica exclusiv iudaica B'nai B'rith; aceasta loja ceruse sa se promulge libertatea religioasa, promitând în schimb sa permita decurgerea consiliului Vatican II fara scandal (pp. 20-29).

Colegialitatea este un cuvânt care a aparut în vocabularul Vaticanului în 1959 cu un sens imprecis. In practica, colegialitatea îi ia papei autoritatea si o confera adunarii episcopilor, care cârmuiesc nava bisericii dupa model sovietic: adica hotarârile sunt luate dinainte de catre o retea organizatorica secreta care lucreaza din culise, unor participanti li se traseaza sarcina de a face propuneri, iar adunarea le voteaza dar rezultatul votului e cunoscut dinainte de votare. Ideea nu este noua; cu 140 de ani în urma, Bolgeni, un iezuit italian, facuse aceeasi propunere. "Totul s'a facut într'o maniera 'stranie' si misterioasa," scrie Parintele Schillebeekcx, teologul episcopilor olandezi (p. 32). Sunt deci doua surse de putere, una a papei, cealalta a episcopilor. Primele fructe ale colegialitatii sunt eliminarea celibatului preotilor, admiterea femeilor ca preoti, si admiterea celor divortati si recasatoriti. Apoi, publicarea de doctrine si catechisme la initiative locale, ca de exemplu catechismul Pierres Vivantes , care nu afirma creatiunea, considera ca înaltarea la cer a lui Hristos e doar o metafora, si zice ca doctrina despre Fecioara Maria nu e autentica. Când papa le-a cerut preotilor care fac pe ministrii în guvernul "revolutionar" al Nicaraguai sa nu participe în acel guvern, acestia au refuzat si au declarat ca este mai important pentru ei sa se întâlneasca cu conducatorii lumii a treia decât cu papa.

A remarcat Papa Ioan Paul II situatia precara în care s'a lasat sa cada? Inca înaintea lui, Papa Paul VI a deplâns roadele politicii pe care a sprijinit-o, iar Papa Ioan Paul II scria în 1981: "Trebuie sa admitem cu realism si cu mila ca multi crestini sunt pierduti, confuzi, perplecsi, si lipsiti de speranta; primesc idei contradictorii despre adevarul revelat si învatatura traditionala, se propaga erezii în domeniul moral si dogmatic, creându-se îndoieli, confuzii, revolte; pâna si liturghia a fost manipulata ... Crestinii sunt dusi în ispita de ateism, agnosticism, si de un iluminism vag moral ..." (Le Roux, pp. 30-39).
Din cauza ca textul e lung iata adresa:
http://miscarea.com/Catolica.htm
cine are rabdare va citi.



#67172 (raspuns la: #49955) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Fac o schema, sar in arena (Methadon 2000) - de gabriel.serbescu la: 19/10/2005 21:59:02
(la: Violenta: un "modus vivendi"?)
Cred ca ar trebui sa nu ne impiedicam de DEX. Multe concepte au evoluat, iar DEX-ul nu a binevoit sa se actualizeze.

Raspunzand astfel la intrebarea Cassandrei, ce mai e si cu cultura asta, din punct de vedere sociologic si antropologic nu este altceva decat totalitatea cunostintelor, credintelor, valorilor si regulilor pe care o societate le promoveaza, asigurandu-si prin asta implicit existenta.
Fotbalul este o cultura, la fel cum cultura este cultura, atat vreme cat asigura o coeziune membrilor integranti.
De aceea intalnim in societatile moderne Ministerul de Educatie, Cultura si Sport.

Termenul de cultura, care nu face asadar referinta exclusiva la arte si institutii specifice, contine: ¨natura umană, capacitatea universal umană de a clasifica experienţele, de a le codifica şi a comunica simbolic¨ Wikipedia. Articolul despre cultura il puteti gasi ahiar acolo, si se incheie cu:
¨Un sistem cultural (sau mai simplu spus o cultură) poate fi considerată ca făcând parte dintr-un sistem social¨.
___________________________________________________________

Hip-hop-ul, este asadar o cultura, nu doar pentru ca ofera coeziune unor grupuri sociale, ci pentru ca contine de la bun inceput niste valori.
Problema asadar nu este hip-hop-ul ca si gen muzical, ci valorile pe care le poate promova, la fel cum maneaua poate nu ar deranja (cel putin nu urechii occidentale, nefamiliarizate lumii din care ia nastere) daca versurile nu ar promova acelasi lucru: dusmanii care vor sa te faca, dusmanii pe care ii invingi cu banii facuti de tine, etc...

Neobstructionata, orice manifestare umana ne poate duce la diagnosticele sanatatii sociale. Prin hip-hop-ul romanesc, ne putem lamuri de ceea ce le lipseste tinerilor, problemele cu care se confrunta pe cai naturale lor, contra ce trebuie sa lupte, ce valori promoveaza sau la ce valori se pot raporta.

______

De la Parazitii se pot retine urmatoarele versuri

¨Ma poti privi cu admiratie, te rog de jos in sus
Caci milionul meu de parai ma face mai frumos, ti-am spus
Redus la ceea ce sunt, fara ceea ce am
Ai sa vrei sa ma masori pana la ultimul ban¨

In paralel, un membru BUG Mafia, cu tot respectul, versifica in plin sonorul unei creatii foclorice tipic oltenesti: ¨Peste tot unde ma duc, beau si fut, mai, beau si fut.¨

Atunci sa o luam pe cale inversa, ce este ceea ce vad compozitorii? Spre ce sint indemnati? De unde isi iau sevele si inspiratiile, ce doresc, si caropr frustrari li se datoreaza eczemele care le suipa, in adulatia sustinatorilor, si sper indignarea cetateanului liniar?


clasicii literaturii universale = coelho?!? - de anna maria la: 22/02/2006 20:34:42
(la: CLASICII LITERATURII UNIVERSALE)
Răsărit din neant ... acum câţiva anişori, distinsul autor de culegeri de texte literare pentru clasele V - VIII are pretenţia că a descoperit roata. Am citit, perseverentă ca un şcolar cuminte şi silitor, cărţile apărute pe piaţa românească sperând, la fiecare titlu nou, să descopăr magia care a fermecat "o lume întreagă" ... şi încă mai sper. Nu pot spune că sunt dezamăgită, dar avem o grămadă de autori români cvasi-contemporani care scriu cu mai multă substanţă, fără pretenţii de literatură "universală".

Ce atrage totuşi? Faptul că e brazilian? Sau că a fost internat într-un ospiciu, fapt care l-a ajutat să privească lumea din altă perspectivă? Sau că densitatea trăirilor din cărţile sale e atât de scăzută încât, printre rânduri, avem timp să ne gândim la problema de serviciu rămasă nerezolvată, la cearta cu iubitul/iubita sau la reţeta de prăjitură pe care am aflat-o azi?

Nu vreau să fiu acidă sau să jignesc în vreun fel fanii înfocaţi Coelho, care se regăsesc în cărţile lui sau care declară ritos că "scrie ca-n viaţă", dar chiar nu vede nimeni că împăratul e gol?



"Nu sunt ce par a fi -/ Nu sunt/ Nimic din ce-aş fi vrut să fiu!..."
Cititi-ma si pe mine putin. - de Lexis la: 19/10/2006 19:39:56
(la: Ce asteptam de la profesori?...)

Uuhh uhh ,profesori?elevi?scoala?Domeniul meu…prezent!
Uite cum sta treaba…in primul rand mi se pare total eronat ca in liceu, dupa ce copilu’ a trecut prin ani buni de scoala sa ti se predea niste materii ( la filologie fiind) ca fizica,chimia,biologia,latina ( mi se pare o prostie totala pentru ca daca stai sa te gandesti nu iti mai ajuta la absolut nimic decat daca vrei sa dai mai departe la o facultate care cere lb latina.Nu se vorbeste ,nu se intalneste ,rezulta=>> nefolositoare)etc.Ar trebui sa se faca numai ore din materii corespunzatoare profilului ( la uman: straine:romana,literatura universala,psihologie/sociologie,filozofie si eventual limbile straine si etc ).
Temele : mie una mi se par o prostie totala pentru ca gandeste-te , tu ca adult daca ai mai avea si in plus de lucrat acasa ,cum ti-ar fi? E adevarat ca,fiind elev,invatand o materie iti trebuie exercitiu mult ca sa reusesti si sa iti fixezi anumite notiuni dar asta nu inseamna ca trebuie sa ii iei din timpul liber .
Profesorii : aici e maaaare problema.De profesori depinde tot din punctul meu de vedere.Uite ca exemplu sa zic ca imi place…romana , na..asa , si am o profesoara jalnica,numai pedagog nu se poate numi.Asemenea detaliu aparent minor imi poate strica planurile , adik ma face sa urasc materia respectiva si sa dau la mate-info ca poate inteleg si eu ceva mai mult de la profesorul care imi explica frumos si calm radicalii sau permutarile.
Iti zic din proprie experienta ca am intalnit “n” tipuri de cadre didactice.Un profesor bun tre’ sa fie in stare sa faca ora placuta elevului.E important sa comunice cu ei , sa rupa niste bariere si sa lege relatii de amicitie nu numai acea “elev-profesor thing”.Sa fie intelegator,sa nu tipe sau sa fie isteric chiar daca are o zi proasta…ar trebui sa se gandeasca ca nu sunt elevii de vina pentru probleme lor,si cu toate astea sa stie si sa se impuna ca dupa aia iar nu e bine.Sa faca ora atractiva si sa predea intr-un mod original , asa incat elevul sa plece cu lectia deja invatata si sa vina cu placere la ora.
Ca exemplu de materie plictisitoare : istoria.Ma da’ daca stii sa o predai si sa nu plictisesti elevul,ii captezi atentia …sa ii explici de Tzepes sau mai- stiu- eu de cine pe limba lui….ii zici ceva gen “A crapat in anu’ cutare “ sau mai stiu eu ce , adik chestii amuzante,care sa distreze poate chiar socheze in asa fel incat elevul sa tina minte.
In legatura cu bibliografia,ei bine , eu stiu ca se da la sf. de an scolar pentru romana si de ce nu si engleza.Daca nu ti-o da si o vrei cauta si tu pe net programa-si ca parinte ca sa ii zici copilului ce sa citeasca ( desi sincer mi se pare o prostie sa il obligi) fie ca elev sa ai un pas inainte .Inca o chestie…ma , uitati-va in jur…ce vedeti? Internet,presa …peste tot informatii…eu una zic ca scoala e doar o traditie ca sa zic asa pentru ca daca vrei sa inveti o faci oricum,fie ca te duci sau nu la scoala.Frate,iti iei cartile ,acasa fiind , caiete si un pix si te pui pe invatat …nu intelegi ceva? Ai internetul prin care gasesti orice…Revenind la carti,crede-ma ca … chiar daca ar da programa chiar daca nu ar da-o tot in timpul scolii se citeste si nu in vacanta pentru ca oricum pana la ora in care se analizeaza opera respectiva cam uiti ce ai citit si nu mai stii decat in mare ce se intampla si tot aia e . Eu zic ca e subiectul asta pe care l-ai deschis e chiar inutil si crede-ma ca nu e vina numai a elevilor , ci in mare parte a profesorilor care nu stiu sa isi tina ora si au uitat ca e democratie si nu mai suntem pe vremea lu’ Ceasca cand te puneau sa canti imnul la inceputul orelor sau mai stiu eu ce.Unele cadre didactice pur si simplu nu au ce trebuie…n-au scanteia aia de profesor care aprinde focul viitorului unui copil.
Eu atat am avut de zis…daca e cineva disponibil sa ma contrazica…l-as sfatui sa nu. :D si daca totusi o face…bring it ooon baby! :))
Hai noroc!
p.s.Ondine,super tare filmul(il vazusem mai demult).Mi-a placut la nebunie…eh,despre asta vorbesc si eu .Ala e adevaratul profesor,care te face sa gandesti si sa iti urmezi visele.
Na ca mi-am adus aminte de fosta diriginta care mi-a zis clar "Faci ce-a mai mare prostie daca dai la uman,ca de fapt nu faci nimic cu el." Vreau sa va zic ca aproape imi impunea sa ma duc unde credea ea ca e mai bine desi asta era drumul pe care voiam sa il urmez...de asta ce mai zici?Numai eu stiu cat am putut sa o urasc pentru tot ce mi-a facut de-a lungul anilor....Bleah,zile ngre! Fratilor....urmati-va visul orice ar zice cei din jur...voi stiti ce e cel mai bine pentru voi,nu va luati dupa gura prostilor.Punct
PANACEU UNIVERSAL - de picky la: 19/11/2007 15:44:33
(la: Tăcere cu umeri rotunzi)
înseamnă leac universal universal. Deci pleonasm cras!
Sau panaceu sau leac universal! Valabil pentru oricine.
#257473 (raspuns la: #256996) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
alle 18 comincia il giudizio universale :)) - de GloriaVictis la: 04/08/2009 12:43:39
(la: Filme vechi)
Il giudizio universale (De Sica, 1961), cu
Manfredi, Fernandel, Ainouk Aimee, Sordi, Gassman, Silvana Mangano, Lino Ventura, Domenico Modugno... etc

cred ca l-am vazut acum vreo 20 de ani. mi-am adus subit aminte de el
"copilarii" - de proletaru la: 12/04/2010 20:37:16 Modificat la: 12/04/2010 20:41:15
(la: Noi)
"Romania de azi e infinit mai nefericita decat cea de atunci"
- am sa comentez serios aceasta idee, pentru a nu iti da ocazia sa arunci cu "expresii frumoase" din gura podului.

expresia folosita de tine indica clar o inadaptare. dupa tine, azi e mai rau ca "inainte", cu toate ca nu dai cu "sapa" in Romania.

posibil ca timpurile comunismului sa fi fost foarte bune pentru cei carora partidul le-a dat un apartament la bloc si un serviciu la uzina, i-a scos din "mizeria" unei vieti la tara si i-a facut oraseni. nu e vina lor ca li s-a intamplat. au si de ce sa fie recunoscatori regimului. chiar daca li s-a luat scaunul de sub fund, acum se simt mai putini tarani decat atunci cand au venit cu valiza de lemn la oras. totusi, nu stiu ce trecut ai avut si incerc sa nu-mi dau cu presupusul prea mult. cum ai ajuns tu din "fata simpla de la tara" (cum spuneai candva) sa traiesti in strainataturi, nu e treaba mea si nici cata fericire sau singuratate ti-au adus vremurile de acum. nefericirea sau deziluziile tale nu sunt universale si nu pot fi in nici un fel extrapolate unei mase de oameni.
faptul ca tu crezi ca romanii sunt azi mai nefericiti ca atunci e doar o experienta personala si nu una universal valabila. nu numai ca nu ai argumente la asa o zicere dar nu vad nici modalitatea obicetiva prin care tu sa tragi o asemenea concluzie fara sa masori fericirea unei tari. nu ai acces nici la studii sociologice si nici mare vizionar in ale socialului nu pari a fi.

evident, ai sa spui ca in alte comentarii in care a trebuit sa argumentezi si n-ai putut, ca sunt credintele tale si sunt suficiente ca sa inchei "discutia".

ar trebui sa ai acces la informatii, sa fi in "priza" cu realitatea si nu doar sa o "degusti" din jurnalele media. impresiile tale nu pot fi nici in acest caz argumente.
tu ai avut mereu o atitudine sfidatoare fata de cei care nu ti-au impartasit gogosile si comemntariu de mai sus e o dovada in acest sens.

fata de tine, cred ca pot fi mult mai obiectiv atunci cand afirm ca Romania nu e deloc nefericita astazi ci exista doar inadaptati care o duc mai rau ca acum 20 de ani. nimic nou sub soare
#535755 (raspuns la: #535752) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
nu cred in "unicitate culturala", culturile popoarelor au fost influentate de istorie, geografie, mentalitati si tot asa...si au interactionat intre ele.
definitia ta "înţeleg prin cultură română ansamblul format din totalitatea realizărilor culturale ale cetăţenilor..." e nesemnificativa, ca si cum as spune eu ca orasul e format din blocuri si strazi.

spui
Susţin că şi valorile create de cetăţenii români care sunt atei aparţin culturii române. .

...de parca a sustinut cineva ca numai ortodocsii au contribuit la realizarile culturale!

Doresc dezvoltarea laturii analitico-critice a culturii române şi îmi doresc o cultură română care să ia parte la provocările intelectuale date de dezbaterile filozofice, politologice, sociologice şi de altă natură actuale şi viitoare prin crearea unor valori cu caracter universal, nu o cultură blocată în contemplarea "sentimentului românesc al fiinţei". Vreau o cultură română dinamică bazată pe idei noi şi provocatoare din punct de vedere intelectual exprimate în cuvinte obişnuite şi nu o cultură română statică bazată pe idei primite de-a gata şi locuri comune exprimate prin metafore sforăitoare...

bun, si eu imi doresc un somn de 2-3 ore.
cum vezi "dezvoltarea laturii analitico-critice a culturii romane", concret??
...si ce-ntelegi prin "contemplarea sentimentului romanesc al fiintei"?
vrem-nu vrem, Miorita e a noastra desi, spiritul mioritic s-a dezvaluit acum peste 2000 de ani, departe de Romania.
in concluzie, textul nu provoaca la discutii sau nu--s eu capabil sa-l diger.
n-ai facut altceva decat sa tratezi incalcit niste teme foarte generale si sa ne spui ce ti-ai dori.
panaceul universal - de zaraza la: 03/02/2011 16:13:37
(la: cine stie sa vorbeste romaneste)
vad ca nici Base nu prea consulta dexul. ia uite ce frumos le zice: "Trebuie întărite consistent măsurile de combatere a evaziunii fiscale. Trebuie să fac o apreciere. Recunosc personal: pare că evaziunea fiscală a devenit un panaceu universal. Din analizele făcute se ştiu şi domeniile principale în care evaziunea se face", afirmă şeful statului.

de aici: http://www.cotidianul.ro/115483-Basescu_Evaziunea_fiscala_a_devenit_un_panaceu_universal
#595535 (raspuns la: #595473) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
De ce existam? - de ninel la: 08/10/2003 16:11:23
(la: Sensul vietii pe Terra)
Eu sper ca nu avem un scop, pentru ca a avea un scop inseamna ca cineva ne-a desemnat unul si asta ar insemna ca nu suntem mai mult decat niste cobai intr-un laborator. Prea trist. Pe chestia cu destinul, sper iarasi ca nu ni-l hotaraste nici o forta supraomeneasca, cel putin nu intentionat, pentru ca iarasi nu am fi mai mult decat niste cobai. Pe de alta parte, ca omul isi hotaraste destinul este doar o iluzie, fiindca tot ce decide un om este predeterminat de mediul inconjurator, trecutul sau si componenta genetica. Deci intr-un fel fiecare secunda din viata mea este predeterminata, dar nu de vreo forta supraomeneasca cum unii cred.

Partea interesanta este ca in teorie, o forta supraomeneasca/extraterestra ar putea interveni la orice moment sau ar putea renunta sa mai intervina daca a intervenit.

Daca eu as fi o forta supraomeneasca mult avansata pamantenilor, si as descoperi Terra acum sau cu zece mii de ani in urma, eu as considera Terra si viata de pe ea un experiment relativ neinteresant, cel mult cateva notite intr-un insectar al varietatii vietii in univers si nicidecum ceva demn de studiat in detaliu. As lasa o proba sa inregistreze date si sa mi le trimita la intervale de cateva zeci de ani, dupa care mi-as continua turneul universal in cautare de specii mai evoluate. Probabil ca m-as intoarce daca datele culese de proba mea ar detecta o schimbare radicala pozitiva in evolutia vietii pe Terra.

Daca eu as fi o forta supraomeneasca oarecum superioara pamantenilor, si as descoperi Terra acum sau cu zece mii de ani in urma, eu as considera Terra si viata de pe ea un experiment interesant pe care l-as studia de la distanta incercand sa nu fiu detectat si nicidecum sa fac contact si sa alterez permanent viata terestra.

Daca eu as fi o forta supraomeneasca asemenea celor din epicul lui Gilgamesh, Torah, Biblie, Koran, etc, eu as crea viata pe pamant, as interveni dupa cum imi vine mie pe chelie, as amagi pe acesti muritori, i-as umili, i-as ameninta incontinuu, i-as azmuti unul impotriva celuilalt, pe scurt mi-as face de cap. M-as ascunde de ei pentru a semana discordie intre cei care ma iubesc pe mine fara dovada si cei care neavand nici-o dovada a existentei mele, s-ar intreba pe buna dreptate daca eu exist cu adevarat.
Si inca: - de Ingrid la: 21/10/2003 11:32:05
(la: A existat holocaust in Romania?)
Eisenberg, Josy, O istorie a evreilor, Bucuresti, Humanitas, 1993.
Eliade, Mircea si I. Culianu, Dictionar al religiilor Bucuresti, Humanitas, 1993.
Harlaoanu, Alfred, Istoria universala a poporului evreu, Bucuresti, Zarkony, 1992. Hasefer, 1999.
Josephus, Flavius, Istoria razboiului iudeilor impotriva romanilor, Bucuresti, Hasefer, 1997
Josephus, Flavius, Antichitati iudaice, vol. I si II, Bucuresti, Hasefer, 1999, 2001.
#1791 (raspuns la: #1778) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
papadie67: somnul ratiunii pe scurt! - de Zamolxe la: 28/10/2003 03:12:16
(la: Primul ZID)
Somnul ratiunii naste monstrii

De regula monstrii nu sint persoane anume, ci situatii, solutii, atitudini care in final au in ele ceva monstruos.
In anii ’30-’40 somnul ratiunii a nascut Germania nazista impreuna cu WW2. In acei ani, “democratiile” europene au uitat sa rationeze si stim ce a aparut, personificarea monstrului numindu-se Hitler. Atitudinea europenilor si americanilor a permis distrugerea Cehoslovaciei si Austriei, atacarea Poloniei, Pearl Harbour, etc.
Anii imediat de dupa razboi (WW2) au permis alte monstruozitati similare care puteau sfirsi o data cu planeta. In timpul WW3!!!
Daca statul Israel s-ar fi proclamat o data cu statul Palestina, pe baza rezolutiei ONU nr. 181, ar fi lipsit o multime de razboaie. Socotiti razboaiele, invaziile, ocupatiile, intifadele, atacurile, represaliile, atentatele, pagubele si mai ales consecintele. Si daca aveti chef numarati mortii. Mustele. Palestinieni si evrei. Oameni. Acum ei sint doar statistica. Au trecut 55 de ani si problemele din Israel/Palestina (1948!) sint la fel de grave daca nu chiar mai acutizate. Populatia a crescut. Nevoile au crescut. Pretentiile au crescut. Iar solutiile sint tot mai putine.
Iata deci un monstru al somnului ratiunii. Daca nu ar fi fost permisa proclamarea unilaterala a statului Israel, si recunoastera lui in 11 minute de catre SUA, lumea ar fi fost alta. Asa s-a nascut un monstru: imposibilitatea coexistentei intre evrei si palestinieni in acelasi teritoriu finit! Eu nu vad acum o solutie. Pentru ca memoria colectiva este scurta. Tinerii evrei si palestinieni nu prea stiu exact ce si cum s-a intimplat cu 55 de ani in urma. Dar stiu precis ca “ieri” le-a fost darimata casa cu copii cu tot sau ca le-a fost omorit prietenul in explozia de la magazin. Iar riposta se face mereu la gramada. Nu sint pedepsiti vinovatii ci reprezentantii lor cei mai vulnerabili.
Somnul ratiunii i-a impins pe americani in Vietnam si pe sovietici in Afganistan. Monstrul a fost razboiul. Stim rezultatele.
Azi avem Irak. Acelasi somn, aceasi ratiune acelasi monstru.

Cultura universala este plina de idei de un extrem bun simt. Paca ca nu sint aplicate decit unele. Ce urmeaza poate fi regasit in oricare cultura, dar cu accelasi concept inclus!
”Ce tie nu iti place altuia nu face!
Cine seamana vint culege furtuna!
Ochi pentru ochi si dinte pentru dinte!


Azi in Israel somnul ratiunii naste un alt zid al rusinii. Istoria este plina de ziduri: al Ierichonului, al plingerii, al Berlinului. Mintile inguste au nevoie de ziduri.



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...


loading...

cautari recente
mai multe...

linkuri de la Ghidoo: