comentarii

sofism


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
exemple de SOFISME - de cico la: 04/09/2005 22:49:55
(la: Stiinta sub microscop)
Sofismele sint enunturi aparent corecte, dar care ascund o eroare de logica sau rationament. Citeva prime exemple comentate:

Accidentele de automobil omoara. Deci daca s-ar reduce poluarea, ar fi mai putini morti.

Scaderea poluarii implica desigur mai putine decese, dar nu neaparat pe cele datorate accidentelor de masina (masinile ar putea fi toate echipate cu sisteme nepoluante, si tot s-ar produce victime). Premizele nu-s deci direct legate de concluzie.

Cerul e albastru, zapada e alba, deci pamintul e rotund.

Nici o legatura intre partile A implica B. Scopul unor asemenea afirmatii e de obicei de a ridiculiza interlocutorul.

Cum poti sa crezi un ateu cind afirma ca e o persoana morala?

Iar nici o legatura intre calitatea unuia si lucruri irelevante de natura acesteia. Se incearca doar discreditarea generala si totala a celuilalt.

Cum poti spune ca un automobil poate sa ucida, din moment ce tu insuti conduci unul?

Se pretinde ca revendicatiile unuia ar fi false ca-s inconsistente cu ceea ce el insusi face.

Dzeu ne-a creat dupa chipul sau, asa scrie in biblia SFINTA! Care gindeste altfel e un pacatos

Folosirea fortei (ca argument aici: dogma) ca mijloc de presiune.

Omul acesta a trecut prin suferinte teribile. Trebuie crezut cind afirma ca pamintul e cubic!

Folosirea emotiei pt a convinge asupra a orice altceva.

Iliescu e cel mai bun roman, pt ca cei mai multi au votat pt el
sau Cum milioane de copii cred in Mos Craciun, acesta trebuie ca exista

Folosirea majoritatii ca argument de stabilire a adevarului.
conform unui BUN SOFISM, - de Intruder la: 29/11/2007 16:48:37
(la: ce inseamna pentru voi un om... bun?)
omu' bun si pomu' copta, astia n-au avut norok!
un bun sofism toarashi, inseamna ca e corect! daca ne induce in eroare, erorum humanum vest!

bah, io nu ma fofilez, ios elitist manca-v-as!!!
#261054 (raspuns la: #261035) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Inaintarea frontierei NATO si UE si criza din Republica Moldova - de belazur la: 24/03/2004 19:01:54
(la: Adevarata sursa de anti/americanism este Rusia)
În statul multinational al Imperiului sovietic, tendinta ruseasca în directia statului centralizat a intrat în coliziune cu renasterea constiintei nationale a mai mult de o suta de minoritati din republicile autonome. În cazul Republicii Moldovenesti, raportul dintre crearea statului si crearea natiunii era chiar mai complex, deoarece atât identitatea nationala, cât si cea statala, erau creatii artificiale. Natiunea moldoveneasca fusese inventata de rusi pentru a preveni (re)nasterea unei constiinte nationale românesti la populatia basarabeana. Statul moldovean fusese creat în Imperiul sovietic în 1924.”
Wilhelmus Petrus Van Meurs,1
„Ideea ca moldoveni sunt o natiune distincta, în sensul obisnuit al cuvântului, e problematica astazi. Limba pe care o vorbesc ei este româna, chiar daca a fost numita mult timp moldoveneasca de locuitorii din zonele rurale si este în continuare numita astfel în constitutia republicii post-sovietice. Istoria Moldovei moderne este o parte ce nu poate fi ignorata a istoriei mai largi a latinitatii rasaritene, regiune ce se întinde de la padurile Transilvaniei si dealurile Bucovinei, în nord, pâna la Câmpia Dunarii si Marea Neagra, în sud, si pâna la dealurile rotunde si stepele ce se întind de-a lungul Nistrului, în est. Toate aceste regiuni, incluzând teritoriul de astazi al Republicii Moldova, au apartinut României Mari aparute dupa primul razboi mondial si distruse de cel de-al doilea. Moldovenii de astazi nu au reusit sa se afle în acelasi stat cu românii mai mult de câteva decenii, dar cultura, limba si traditiile folclorice provin incontestabil din aceleasi radacini. Eroii nationali si marile personalitati dintr-o regiune sunt, cu siguranta, recunoscute si în cealalta. În acest sens, din punct de vedere cultural, sunt astazi doua state 'românesti’ în Europa de Est, chiar daca ambele adapostesc si multe alte minoritati etnice – unguri, ucraineni, rusi, romi si turci.”
Charles King 2

„Cei care încearca sa dezvolte o constiinta moldoveneasca ar putea sa revina, astfel, la interpretarile sovietice de alta data privitoare la istoria si cultura Basarabiei. Prin urmare, putem fi martorii unei renasteri a unor pareri comuniste cu privire la trecutul Moldovei si ai unei reactii concomitent a românilor fata de ele.”
Denis Deletant3

Preambul. Republica Moldova – spatiu de frontiera euro-atlantica

Acest text va vorbi despre asa numita Conceptie a politicii nationale de stat a R. Moldova si Dictionarul moldovenesc-românesc a lui Vasile Stati încercând sa le aseze pe fundalul geopolitic adecvat. Nu doar informatia legata de aceste chestiuni lipseste astazi în România, dar si cadrul geopolitic just în care aceste evolutii sa fie plasate si citite. Caci, dincolo de amprenta locala pe care aceste evenimente o au neîndoielnic, ele sunt parte a unor evolutii politice si geopolitice mai ample care nu pot fi ignorate în nici o analiza. De prea multe ori aspectele legate de Republica Moldova sunt abordate într-o grila provinciala, în care actorii principali sunt personajele politice de la Chisinau iar evenimentele majore - alegerile locale sau parlamentare (vag, este pomenita si Rusia). În realitate, toate evenimentele de la Chisinau poarta, mai mult sau mai putin, amprenta unor evolutii geopolitice globale. Mai concret, ele sunt determinate de înaintarea frontierei NATO si UE spre Republica Moldova, de decizia acestor institutii de a fixa granita pe Prut si de reactia pe care aceste evolutii le genereaza.4

Frontiera ar însemna, în cadrul teoretic utilizat aici, aspectul dinamic al unei evolutii geopolitice, respectiv totalitatea proceselor prin care se manifesta o expansiune istorica, un popor, o civilizatie sau un imperiu etc. Frontiera, ca aspect dinamic, declanseaza si întretine o gama larga de procese spirituale sau institutionale, pe care le denumim procese ale frontierei. Granita este aspectul static, stabil (stabilit) al înaintarii unei frontiere. Înaintarea unei frontiere se fixeaza (este fixata) undeva, pe o granita. Dar asta nu înseamna, automat, ca, o data fixata granita, dinamica procesului de înaintare a frontierei dispare sau ca este suspendata. Dimpotriva. Atunci când avem de a face cu o fixare artificiala (politica, geo-strategica) a unei granite vom asista la perpetuarea manifestarilor de frontiera, iar spatiul în care asemenea evolutii se petrec îl numim spatiu de frontiera 5 . Aceste spatii de frontiera6 sunt, geopolitic vorbind, de multe ori, spatii de criza, de turbulenta geopolitica, care nu pot fi decriptate sau întelese just fara a lua în considerare aceste aspecte7.

Un asemenea spatiu de frontiera este astazi Republica Moldova. Nimic nu se poate întelege acolo daca se ignora înaintarea frontierei euro-atlantice si consecintele pe care aceasta înaintare – si, mai ales, fixarea granitei artificiale pe Prut - le genereaza. Republica Moldova este astazi un spatiu de frontiera euro-atlantic. Decizia politica (geo-strategica) de a fixa granita înaintarii frontierei euro-atlantice pe Prut, cuplata cu refuzul majoritatii populatiei din Republica Moldova de a accepta aceasta decizie sunt responsabile de evenimentele care au loc acolo. Razboiul din Transnistria, refuzul Moscovei de a retrage armata si armamentul de acolo, proiectul de federalizare, manifestarile din Piata Marii Adunari Nationale sau din fata Ambasadei Ruse, Conceptia presedintelui Voronin, chiar si Dictionarul lui Stati etc. sunt consecinte directe sau indirecte ale acestei decizii8.

Acesta este cadrul în care momentele punctate mai jos trebuie citite si percepute.

„Conceptia politicii nationale de stat a Republicii Moldova”

„Proiectul Conceptiei politicii nationale de stat a R. Moldova, inclus pe agenda de lucru a parlamentului R. Moldova, este un document politic, în esenta provocator, ce îsi propune, în ansamblul sau, sa anuleze Declaratia de Independenta din 27 august 1991, ca act juridic de nastere a celui de al doilea stat românesc, si sa-i confere R. Moldova o noua identitate etno-culturala, istorica, lingvistica si politico-juridica. El reprezinta suma tentativelor ideologice privind crearea unei doctrine nationale de stat si ideologizarea fortata a întregii societati. Axul respectivei doctrine îl constituie preceptele false din punct de vedere stiintific, cultural si istoric al existentei unui asa-numit popor moldovenesc si a unei limbi moldovenesti, camuflate inabil si de o maniera totalitara cu notiuni la moda, precum ‘multiculturalismul’, ‘multilingvismul’, ‘polietnicismul’ - toate amalgamate si ambalate sub drapelul tolerantei’, ‘pacii interetnice’ si ‘concordiei civice’”.9

Într-o ancheta a publicatiei Contrafort pe tema asa-zisului Dictionar moldovenesc-românesc, academicianul Mihai Cimpoi facea urmatoarea constatare: „Ma întristeaza atât aparitia, sustinuta oficial, a Dictionarului cât si atentia extraordinara pe care i-o acorda posturile TV din România (o ora la Pro TV, doua ore la Realitatea) fapt care nu s-a întâmplat cu nici o carte a vreunui scriitor basarabean” 10.

Naduful reputatului academician trebuie înteles corect: nu doar dezamagire fata de liderii de opinie din România care se întrec în a neglija si uita performantele culturale autentice ale carturarilor de peste Prut (supararea ar fi fost justificata fie si numai din aceasta pricina!), dar si deceptie fata de cecitatea vadita a acelorasi personaje care, lipsite de perspectiva si viziune, au transformat un eveniment minor, totusi, în eveniment de presa ignorând vinovat ca gestul ridicol al lui Stati – „renumit criminal al culturii noastre, plastograf si plagiator de cea mai joasa speta” cum numeste academicianul pe autorul acestei „monstruozitati” – este numai vârful de aisberg, expresia rizibila a unei evolutii politice mai profunde care se petrece în Republica Moldova si care, ea, ar fi trebuit sa se afle în colimatorul presei sau a societatii civile de la Bucuresti. O evolutie politica si geopolitica inedita, ale carei expresii reale si consistente sunt, pe de-o parte, asa numita Conceptie a politicii nationale a Republicii Moldova – document programatic complet ignorat, cu rarisime exceptii, în România! - si, pe de alta, dezbatere în jurul problemei federalizarii (incluzând aici chestiunea transnistreana). Aparitia Dictionarului lui Stati nu este decât partea cea mai putin consistenta a acestor evolutii ce se desfasoara astazi si despre care asa zisa „societatea civila” din România (analistii, jurnalistii si „purtatorii ei de cuvânt”) sau politicienii de la Bucuresti se încapatâneaza sa nu vorbeasca sau sa nu stie nimic. Ciudata reactie a celor chemati sa ghidoneze opinia publica a unei societati care sta sa se integreze în NATO si UE, adica institutiile a caror granita viitoare va fi, într-o prima instanta, tocmai Prutul...

Proiectul legii numit Conceptia politicii nationale de stat a R. Moldova a fost publicat pe 25 iulie în oficialul guvernamental, Moldova Suverana. Este un proiect de lege initiat de presedintele Voronin. Cum se va vedea mai departe, exista o legatura evidenta între aceasta conceptie si Dictionarul moldovenesc-românesc al lui V. Stati, publicat, în aceeasi zi, în ziarul partidului de guvernamânt, Comunistul. Validarea lui de catre guvernul de la Chisinau s-a facut recent, fara a stârni, nici de data asta, o discutie atât de necesara la Bucuresti.

Textul este aproape necunoscut publicului din România, astfel ca remarcile si comentariile vor fi flancate de ample apeluri la text .11

Axul definitoriu al documentului este indicat în deschidere: „Conceptia politicii nationale de stat a Republicii Moldova, denumita în continuare conceptia, reprezinta totalitatea principiilor, obiectivelor si sarcinilor prioritare privind integrarea si consolidarea poporului unic multicultural si multilingv al Republicii Moldova prin armonizarea intereselor nationale generale cu interesele tuturor comunitatilor etnice si lingvistice din tara”. Baza juridica este si ea sugerata din plecare: „Conceptia se bazeaza pe prevederile Constitutiei Republicii Moldova, pe normele legislatiei nationale si ale dreptului international, inclusiv ale: Declaratiei Universale a Drepturilor Omului, Pactului International cu privire la drepturile civile si politice, Pactului International cu privire la drepturile economice, sociale si culturale, Conventiei europene pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, ale altor acte internationale referitoare la drepturile omului si ale persoanelor apartinând comunitatilor etnice si lingvistice la care a aderat Moldova”. Temeiul elaborarii proiectului este acesta: „Actualitatea elaborarii si adoptarii conceptiei este determinata de necesitatea de a stabili principiile si sarcinile politicii nationale de stat, orientata spre consolidarea independentei si suveranitatii tarii noastre, crearea unor conditii favorabile pentru dezvoltarea libera a tuturor comunitatilor etnice si lingvistice, spre integrarea lor în poporul unic al Republicii Moldova”. Despre importanta textului vorbeste limpede un paragraf întreg: „Conceptia este documentul de baza pentru autoritatile publice la promovarea politicilor social-economice si culturale în domeniul dezvoltarii si consolidarii independentei si suveranitatii tarii, a poporului multietnic, multicultural si multilingv al Moldovei. Tot de aceste principii trebuie sa se conduca organele de stat ale Republicii Moldova în activitatea de sustinere a eforturilor de edificare a unei societati civile”.

Urmeaza apoi cinci sectiuni care cuprind: I. Dispozitii generale; II. Principiile politice nationale de stat; III. Scopurile politicii nationale de stat; IV. Sarcinile politicii nationale de stat; V. Asigurarea politicii nationale de stat.

Sa vedem însa ce spune, în detaliu, acest text, dincolo de protocolarele declaratii de intentii.

O declaratie explicita de politica interna si externa

Atmosfera textului este data deja de paragrafele citate. Înainte de a intra însa în substanta (!) lui, sa sesizam contextul în care se lanseaza documentul: momentul aparitiei proiectului coincide, practic, pe plan intern, cu demararea campaniei electorale în Republica Moldova (este vorba de alegerile parlamentare din primavara lui 2005), proiectul servind, implicit, drept platforma electorala pentru Partidul Comunistilor aflat la guvernare. Cel putin al acelei factiuni din acest partid care va merge neconditionat cu actualul presedinte, Vladimir Voronin, chiar daca, pentru asta, va fi necesara o scindare a partidului între linia dura si cea „moderata”, capabila sa faca o alianta cu partide necomuniste de genul Partidului Democrat al lui Diacov. Proiectul initiat de presedintele Voronin este un semnal clar si o conditie explicita pentru viitorii sai suporteri.

Pe plan extern, aparitia proiectului vine în consonanta cu presiunile pe care Rusia le face din ce în ce mai insistent asupra republicii, presiune „stimulata” tot mai mult de dorintele exprimate insistent în ultima vreme de catre UE de implicare a acestui organism în solutionarea conflictului din Transnistria, deci într-o chestiune care afecteaza direct interesul Rusiei în zona. Proiectul este, din acest punct de vedere, o declaratie de politica externa, cel putin prin atentia si grija deosebite care se acorda limbii ruse în document sau încapatânarii de a ignora organismele europene în care Moldova ar putea nazui sa fie parte12 .

Un text nul din punct de vedere academic

Conceptia este în primul rând un text politic, dar „argumentatia” sa deriva însa dintr-o perspectiva ce se vrea „stiintifica” asupra proceselor de formare si dezvoltare a natiunilor.

În primul rând, textul este parte a unui proces mai amplu de „nation building” (demarat însa în Basarabia de ocupantul sovietic si continuat astazi de Partidul Comunistilor). Ideea care fundamenteaza argumentatia este una de tipar modernist (inventionist, instrumentalism etc.) dupa care natiunile se nasc prin proiect (by design), ca o creatie de sus în jos si în care un rol crucial trebuie sa revina statului si institutiilor acestuia. Agresivitatea cu care este promovata o asemenea perspectiva în document este cel putin stranie, mai cu seama ca este vorba despre un teritoriu care, vreme de mai bine de 60 de ani a fost supus de catre puterea sovietica, cu sistem si încrâncenare, unui proces de nation building (asta este, în esenta, moldovenismul), respectiv de creare a unei Republici Moldovenesti de limba, traditie si istorie rusesti. Procesul a esuat, dupa cum evenimentele de la 1989 au demonstrat-o cu prisosinta. Acest esec trebuie sa faca pe cei care pariaza fara rest pe asemenea abordari mult mai circumspecti.

Cert este însa ca perspectiva constructivista a demersului – „Am creat Moldova, acum sa-i cream pe moldoveni...” –, lipsita de minimale precautii sau spirit critic, sfideaza ridicolul când încearca sa justifice tentativa.

În al doilea rând, frapeaza în text confuzia (voita sau nu) si inconstienta cu care autorii textului se joaca cu vorbele si conceptele. Un text care nu urmareste decât sa „legitimeze” un stat, o limba si o etnie nu gaseste de cuviinta decât sa.... vitupereze „nationalismul”. Iata o mostra inclusa în „Expunerea de motive la proiectul Conceptiei politici nationale de stat a Republicii Moldova”: „Însa evenimentele de la sfârsitul anilor ‘80 si începutul anilor ‘90 ai secolului trecut, inspirate, în republica de fortele politice radicale de orientare nationalista, au dus le dezintegrarea statului si societatii moldovenesti, la confruntarea interetnica si la scindarea teritoriala a tarii, scindare care mai persista. Din aceiasi perioada dateaza tentativele, care continua si astazi, de a nega existenta natiunii moldovenesti si a limbii moldovenesti, de a discredita istoria Moldovei - bazele politico-juridice si national culturale ale statului moldovenesc”13.

Prin urmare, tot ce s-a petrecut în perioada indicata este manifestarea fortelor „de orientare nationalista” împotriva carora Conceptia îsi propune sa lupte. Sofismul este aici la ele acasa: caci Conceptia, care îsi propune, cum spuneam, explicit, sa impuna un stat, o limba, o etnie, o limba etc. reprezinta, dupa toate normele sociologiei natiunii si nationalismului, chintesenta unui proiect sau program nationalist, în ciuda lipsei de consistenta si a falsului pe care se bazeaza argumentatia. Pentru autorii conceptiei, a fi nationalist moldovean nu e nationalism, dar a sustine limba, natiunea si etnia româna... da! Utilizarea atributului cu conotatii negative - nationalist – doar pentru ceea ce înseamna „românesc” nu este, în fond, decât o tehnica de propaganda sau proba unei confuzii majore care fundamenteaza acest document.

În al treilea rând, documentul se bazeaza pe o manipulare grosolana a textelor si conceptiilor europene privind drepturile omului sau ale comunitatilor etnice. În pofida filosofiei de la care pretinde ca se revendica, Conceptia nu face decât sa impuna de sus o carcasa identitara unei comunitati (populatia Republicii Moldova), ignorând nepermis dreptul individual la optiune al fiecarui cetatean. Altminteri spus, în loc sa plece de la drepturile omului pentru a ajunge la drepturile colective (multiculturalismul), textul le decreteaza pe cele din urma neglijându-le sistematic pe cele dintâi! În ciuda retoricii, este exact invers decât traseul european pe care documentul îl invoca cu obstinatie. Cum bine a sesizat un comentator de la Chisinau: „...atât actele privind drepturile si libertatile fundamentale ale omului, cât si actele referitor la drepturile minoritatilor etnice si nationale, vizeaza doar individul si autonomia sa ireductibila. Drepturile culturale si lingvistice sunt considerate drepturi individuale, dar care se exercita în mod colectiv. Ceea ce înseamna ca unui grup etnocultural i se acorda drepturi nu pentru a pastra si perpetua cu orice pret existenta acestui grup, indiferent de optiunile membrilor grupului. Dimpotriva, grupului i se acorda drepturi deoarece pentru persoanele respective apartenenta la acest grup este plina de sens si importanta pentru exercitarea libertatii lor”. În opozitie, cum sugeram deja, Conceptia, dimpotriva, propune o viziune si un sistem de valori care ar trebui împartasite de catre toti cetatenii. Autorii Conceptiei considera drept scop strategic: "afirmarea unui sistem de valori nationale la baza carora se afla constientizarea de catre toti cetatenii tarii noastre a apartenentei lor la poporul unic al Republicii Moldova" (partea IV, Sarcinile politicii nationale de stat)”14.

În esenta, este vorba despre „un proiect totalitar”, cum îl numea academicianul Cimpoi, care nazuieste sa impuna, de sus în jos, o unica identitate tuturor cetatenilor Republicii moldova, indiferent de optiunile sau dorintele lor. Indiferent, adica, de ceea ce comunitatea internationala numeste „drepturile omului”...

Mitul „fondator” al Republicii Moldova: moldovenismul

Axul principal al textului este ideologia modovenismului. Documentul vizeaza, în esenta, impunerea „moldovenismului” ca ideologie de stat. Cu vorbele unor reprezentanti ai societatii civile de la Chisinau: „Moldovenismul ca doctrina a asa-zisului specific national al ‘poporului moldovenesc’, cu istorie, cultura si limba diferite de cele ale poporului român, este, precum se stie, o fabricatie a regimului tarist de ocupatie si, în special, a ideologiei sovietice staliniste, menita sa justifice anexarea provinciei românesti Basarabia de catre Rusia tarista si, ulterior, prin aplicarea prevederilor Protocolului aditional secret la Tratatul sovieto-german din 23 august 1939 (Pactul Ribbentrop-Molotov) de catre Uniunea Sovietica”15.

Nu avem spatiu suficient pentru a descrie evolutia acestei ideologii relativ la teritoriul dintre Prut si Nistru (dar nu numai). Genealogia aceste idei indica limpede emitentul: Moscova si Kominternul, iar aparitiile ei pe scena istoriei – dupa cum sugereaza un comentator de la Chisinau - nu este lipsita de semnificatii: „De fapt, aceasta teza conceptie cominternista a mai fost formulata în aceiasi termeni si în noiembrie 1988, când au aparut faimoasele teze ale Comitetului Centra al PCM si cuvântarea lui N. Bondarciuc, la acea vreme secretar al CC al PCM, azi fruntas al aceluiasi partid, care se încheia cu celebrul ‘niet, niet I niet’. Anume acele teze au catalizat miscarea de emancipare nationala a românilor basarabeni si procesul de acordare a limbii române a statutului de limba de stat si de revenire la alfabetul latin”16.

Fenomenul moldovenismului a fost resuscitat în Republica Moldova mai ales dupa venirea la putere a Partidului Comunist, dar el nu este, în nici un caz, apanajul acestei formatiuni politice, caci versiunile în care acesta este livrat pe piata sunt diferite (cazul Partidului Democrat Agrar si a reuniunii acestora din 1994 – „Casa Noastra – Republica Moldova” – este primul care vine în minte). Recent, fenomenul a beneficiat de o analiza pertinenta sub forma unei teze de doctorat si care merita tata atentia. Una dintre concluziile lucrarii merita reluata: „ ... moldovenismul nu este ‘minciuna întreaga’, ci o semiminciuna. De aceea, demontarea acesteia nu este un lucru usor: a afirma ca basarabenii nu sunt moldoveni ar fi la fel de gresit cu a afirma ca ei nu sunt români. Într-o eventuala disputa privind tezele moldoveniste, este foarte important a nu se ataca partea asa-zis pozitiva a moldovenismului – faptul de a fi moldovean nefiind o contradictie cu a fi român. Pe de alta parte, faptul existentei statului Republica Moldova implica recunoasterea politonomului ‘moldovean’, care nu este o emanatie a moldovenismului, ci o realitate geopolitica. În calitatea lor de cetateni ai Republicii Moldova, si românii basarabeni si minoritarii sunt moldoveni. Speculând însa pe chestiunea identitara, moldovenistii comit în mod deliberat tot felul de confuzii, mizând pe deruta si ignoranta. (...) Astfel, moldovenismul se prezinta ca o manifestare a crizei identitare în Republica Moldova (urmare a politicilor de rusesti de deznationalizare si rusificare), dar si ca o continuare a acestor politici”17.

Miturile fondatoare ale Republicii Moldovenesti (2)

Proiectul de constructie se bazeaza pe câteva „axiome” repetate obsesiv. „Republica Moldova constituie continuarea politico-juridica a procesului multisecular de statalitate continua a poporului moldovenesc. Moldovenii - nationalitatea fondatoare a statului, împreuna cu reprezentantii altor etnii: ucrainenii, rusii, gagauzii, bulgarii, evreii, românii, belorusii, tiganii (romii), polonezii si altii constituie poporul Moldovei, pentru care Republica Moldova este Patria lor comuna”.

Textul este uluitor. În primul rând, prin acreditarea ideii ca actuala Republica Moldova ar fi succesoarea de drept a Principatului Moldova, principat al Tarilor Române care a participat la fondarea României moderne în 1859. Mai mult, acreditarea unui „proces secular de statalitate” este rizibila când implica un teritoriu (actual Republica Moldova) care nu a participat, de fapt, nici la unirea din 1958 (se afla atunci sub ocupatia Imperiului Rus). A doua chestiune, contradictorie, se refera la compozitia etnica a populatiei: acreditarea unui „melanj etnic” într-o republica care are, conform recensamântului în vigoare, o majoritate clara de circa doua treimi, nu face decât sa reia o ideea mai veche, de sorginte cominternista, referitoare la acest spatiu.

Românii ca „minoritate etnica”

O alta intentie clara a autoritatilor de la Chisinau este transformarea românilor într-o minoritate etnica. Plasarea „românilor” undeva între evrei si belorusi în textul Conceptiei sugereaza clar unul dintre obiectivele strategice ale Chisinaului. Unul dintre instrumentele cu care se va realiza acest obiectiv este recensamântul din 2004, unde confuzia etnie/cetatenie – se spera – va transforma „românii” într-o minoritate etnica, covârsita de... „moldoveni”. Textul Rezolutiei este relevant la acest punct: „Beneficiarii respectivei conceptii vor fi Rusia si diaspora rusa din R. Moldova: Rusia îsi va asigura astfel, pentru decenii înainte, dominatia sa în regiune si realizarea intereselor geostrategice în raport cu Uniunea Europeana si NATO. Pentru mentinerea statutului de mare putere în afacerile europene, Rusia impune R. Moldova, prin intermediul actualilor guvernanti comunisti de la Chisinau, un plan de deznationalizare definitiva a românilor basarabeni, de creare a unui "popor unic" în care elementul românesc majoritar va fi "dizolvat" în asemenea masura încât va putea fi ignorat. Diaspora rusa, care are la ora actuala suprematia economica si mediatica, va dobândi oficial si suprematia cultural-lingvistica si îsi va prezerva toate drepturile politice necesare pentru realizarea scopurilor geopolitice ale Rusiei. Astfel, R. Moldova i se pregateste, prin aceasta conceptie funesta si prin tentativa de federalizare, statutul de enclava rusa la frontiera Uniunii Europene si NATO, dupa modelul regiunii Kaliningrad”.

Aceasta idee ca românii sunt o minoritate etnica nu este noua în Republic Moldova, dar, odata cu recensamântul, va capata o confirmare „stiintifica”. Cu voie sau fara, aceasta ideea a mai fost invocata la Chisinau chiar de gazetari aflati în tabara democratica . Cea mai importanta „contributie” la impunerea acestui sofism periculos apartine însa lui Renate Weber, Valentin Stan si Gabriel Andreescu cei care, în studiul „Relatia României cu Republica Moldova”19 sustineau acelasi lucru: optiunile cetatenilor care se declara români sau a celor care se declara moldoveni trebuie respectate deopotriva etc., etc. Nu e de mirare ca textul a fost republicat rapid de catre publicatiile guvernamentale de la Chisinau!

Consecintele unei asemenea evolutii sunt extrem de grave si periculoase, pe termen scurt, iar pe termen lung insolubile. Pe termen scurt va exista atunci „baza legala” pentru impunerea limbii ruse ca a doua limba de stat – limba româna va deveni a limba a minoritatilor – a eliminarii cursului de „istoria românilor” sau chiar a... etnicizarii Mitropoliei Basarabiei prin transformarea ei într-o biserica româneasca, deci minoritara. Pe termen lung, însa, acest multiculturalism extrem – caci pulverizeaza bazele consensuale ale oricarui stat - nu are nici o solutie, pentru ca intra într-o serie de contradictii din care nu se mai poate iesi. Inutil sa spunem ca acest mod de gândire nu este acreditat de nici un document european si, mai ales, nu este practicat (caci este imposibil!) de nici un stat de pe continent20.

Multiculturalismul sau noul „marxism-leninism”

Socheaza aproape, în textul Conceptiei, abundenta termenului „multiculturalism”, „multicultural”, „multilingv”. În primul rând, e ciudata aceasta strategie pentru un text care vrea sa promoveze unitatea unui stat si a unei „natiuni”. Se vadeste însa în acest document – veritabila struto-camila din acest punct de vedere – dorinta de a pune cap la cap tezele mai vechi si mai noi ale internationalismului proletar, pe de-o parte ideologia moldovenismului, pe de alta, cea a multiculturalismului. Dupa cum comenta un ziarist de la Chisinau: „Daca în perioada sovietica politica de deznationalizare si rusificare a popoarelor ocupate se desfasura sub acoperirea ideologica a internationalismului proletar, iar temelia doctrinara o asigurau Marx, Engels si Lenin, astazi politica de asimilare, promovata de Rusia prin intermediul comunistilor, utilizeaza terminologia împrumutata din limbajul occidental despre societatea civila multinationala, stat polietnic, popor multicultural si multilingv”21.

Este limpede însa ca aceasta incoerenta doctrinara nu poate pretinde pretentii de document fondator.

O limba, doua limbi...

O alta contradictie ce brazdeaza textul se refera la limba. Iata textele: „Limba moldoveneasca, având statutul de limba de stat, se foloseste în toate sferele vietii politice, economice, sociale si culturale. Una din prioritatile nationale ale Republicii Moldova este asigurarea însusirii limbii moldovenesti”. Dar si: „Limba rusa care, în conformitate cu legislatia în vigoare, are statutul de limba de comunicare interetnica, se aplica si ea în toate sferele vietii statului si societatii. Pentru Moldova este caracteristic bilingvismul moldo-rus si ruso-moldovenesc statornicit istoriceste, care, în actualele conditii, este necesar sa fie dezvoltat si perfectionat”. Pe de-o parte: „crearea neîntârziata a conditiilor necesare pentru însusirea limbii moldovenesti de catre o parte a populatiei Moldovei”, pe de alta: „neadmiterea restrângerii sferei de folosire a limbii ruse în toate domeniile vietii statului si societatii” si „asigurarea de conditii pentru pastrarea si dezvoltarea în continuare a functiilor oficiale ale limbii ruse”22.

Textul este cel putin ambiguu. Pe de-o parte, daca, programatic, „limba moldoveneasca” va deveni o „prioritate nationala”, ce sens mai are acordarea unui statut egal limbii ruse? Care este, în mod real, intentia celor care au lansat documentul? Publicatia Flux, ziarul de limba româna cu cel mai mare tiraj, încearca sa raspunda: „autorii acestui plan cauta sa mentina, în mod artificial, situatia când majoritatea româneasca si toate minoritatile, cu exceptia celei ruse, vor cunoaste si vor vorbi obligatoriu limba rusa, în timp ce minoritarii reprezentând fosta natiune dominanta a imperiului sovietic vor cunoaste doar limba rusa. Prin urmare, avem de-a face cu un asa zis bilingvism cu totul distorsionat, care ar trebui numit mai corect aparhaid, adica dominatia discriminatorie a unei minoritati asupra majoritatii. Sa nu uitam ca aceasta majoritate include atât majoritatea româneasca cât si minoritatile ruse” .

O conceptie represiva a unui regim represiv

Chestiunea cea mai grava, probabil, si care ridica semne serioase de întrebare asupra acestui demers, este maniera în care acesta va fi implementat în societatea moldoveneasca. Indiferent de parerea pe care o avem fata de tezele documentului, o discutie sau dezbatere democratica pe aceasta tema nu are, în principiu, a dauna. În fond, democratia presupune si dreptul la eroare: poti gresi, te poti însela, dar pentru asta nu poti fi eliminat din spatiul discursului public.

Alta este însa problema grava – apropo de democratie – care apare relativ la acest document. Ea tine de maniera în care puterea politica propune si vrea sa impuna acest proiect. O discutie reala lipeste si, mai mult, textul stipuleaza explicit pedepse pentru cei care se vor opune. Acesta este principalul motiv pentru care academicianul Cimpoi o definea, la conferinta deja invocata, „cu caracter totalitar”: „Conceptia pusa în discutie este, de fapt, o anticonceptie, deoarece ignoreaza adevarul stiintific despre românii moldoveni si limba româna. Este construita pe un temei de nisip, o utopie ce nu tine cont de realitate. Ea nu are nici o sansa de a fi transpusa în practica, fiindca nu se tine cont de parerea intelectualitatii. Asa-zisul dialog fructuos între autoritatile publice si societatea civila s-a dovedit a fi o farsa mincinoasa. Aceasta conceptie nu respecta drepturile fundamentale si principiile democratice recunoscute pe plan european si international, libertatea de gândire si exprimare, valorile democratiei, drepturile omului etc. Este o conceptie cu caracter totalitar”23.

Textul contine, explicit, avertismente limpezi si deloc linistitoare în legatura cu viitorul Republicii Moldova. Astfel, documentul sustine orientarea politicii de stat catre: „neutralizarea juridica si politica a necontenitelor tentative de demoldovenizare, de negare a existentei natiunii moldovenesti si a statalitatii moldovenesti, de discreditare a istoriei moldovenesti, de negare a etnonimului „moldoveni” si glotonimului „limba moldoveneasca””. social-economica a tuturor regiunilor Republicii Moldova. Dupa cum s-a exprimat presa democratica de la Chisinau, „într-o singura propozitie avem concentrata dorinta expresa a comunistilor de a neutraliza, din punct de vedere juridic si politic, pe toti cei care vor îndrazni sa împartaseasca o alta opinie. Însusi faptul ca Voronin urmareste neutralizarea juridica si politica a celor pe care îi considera indezirabili, arata, fara putinta de tagada, adevarata fata a regimului comunist de la Chisinau. Acesta a ramas fidel traditiilor marxist-leniniste si staliniste de practicare a terorii ca norma politica si a violentei ca mijloc de anihilare a oponentilor. Aceste rânduri sinistre trebuie privite în contextul tuturor ajustarilor legislative operate de comunisti în ultimii doi ani, prin care sunt distruse în mod premeditat si metodic institutiile democratice si suprimate drepturile fundamentale ale omului”24.

Aceste planuri apar si mai periculoase daca ne gândim la initiativa comunista de modificare a Constitutiei care urmareste introducerea unui regim de functionare a unor legi speciale si extraordinare, ce ar anula, de fapt, principiile constitutionale democratice si ar distruge statul de drept, ca si prin Legea privind combaterea activitatii extremiste. Dupa prognoza aceluiasi ziarist: „Ar fi de asteptat ca dupa intrarea în vigoare a acestui document monstruos sa urmeze modificarea Codului Penal si a altor legi care sa permita lichidarea Opozitiei si a presei incomode”.

Dictionarul moldovenesc-românesc

„A promova sub orice forma o limba moldoveneasca deosebita de limba româna este, din punct de vedere lingvistic, ori o greseala naiva, ori o frauda stiintifica; din punct de vedere istoric si practic, o absurditate si o utopie; din punct de vedere politic, e o anulare a identitatii etnice si culturale a unui popor si, deci, un act de genocid etnico-cultural”
Eugen Cosariu25

Vineri, 25 iulie, în Partidului Comunistilor din Moldova Comunistul se putea citi o prezentare oficiala a straniului Dictionar moldovenesc-românesc. Evident, textul este scris de „neobositul detractor al culturii românesti V. Stati” (cum îl numeste presa de la Chisinau), tot el autor al dictionarului. Textul este plasat la rubrica „raftul de carti” si poarta supratitlul „Senzational! Prima data în istorie! A aparut dictionarul moldovenesc-românesc!” Nu e nici o coincidenta ca si Dictionarul si i au fost tiparite, practic, concomitent. Cum am scris deja, Dictionarul este parte organica a Conceptiei si cine nu îl percepe asa este în teribila eroare.

Un jurnalist de la Chisinau comenta astfel aparitia lui: „În fata unei tiparituri de acest fel, am înteles în sfârsit cum se descifreaza sigla comunistilor de azi, în care pe lânga secera si ciocan, mai e plasata si o carte deschisa. Negresit, cartea din sigla bolsevica, monument al prostiei si deopotriva al arogantei si agresivitatii împotriva bunului simt, este dictionarul lui Stati (...) Într-adevar o astfel de scriitura de sorginte stalinista apare în premiera si împinge dincolo de limitele absurdului vechea teorie comunista prin care se neaga unitatea etnolingvistica si culturala a românilor. Noi, românii de dincoace de Prut, am suportat din plin efectele nefaste ale politicii expansioniste rusesti, care si-a acoperit dintotdeauna invaziile din 1812, 1940 si 1944 cu „misiunea eliberatoare” a armatei de ocupatie, care salva „moldovenii” de ocupantii români”26.

Cartea presupune, practic, mai multe etaje de lectura, inclusive. În primul rând, volumul a fost o provocare organizata tocmai în acel moment (si) cu scopul de a stârni reactia oficialitatilor de la Bucuresti în preajma întâlnirii între Iliescu si Voronin27 . Pe lânga aberatiile inserate acolo sau strofele inepte semnate de acelasi V. Stati28 sunt inserate în prefata jigniri la adresa României sau a primului-ministru, România fiind, de fapt, ortografiata „Rromânia”.

Dincolo de mitocanie si provocare se afla al doilea nivel e lectura. Acesta justetea justetea, în sine, a întreprinderi. Care e, fireste, nula. Cel putin la acest capitol. Daca nu la altele, unanimitatea intelectualilor români de dincolo de Prut e clara si fara echivoc. Alaturi de textele din publicatii precum Flux29 sau Timpul30, grupajul realizat de publicatia Contrafort31 da radiografia reactiei intelectualilor de la Chisinau. Vasile Gîrnet scrie despre „... Vasile Stati, personaj grotesc, mândru purtator al unei prostii flamboiante, dublate de o impertinenta pe masura, care produce periodic diversiuni în mediul cultural si politic de la Chisinau”; Nicolae Negru spune ca „e rodul unei crize de schizofrenie antiromâneasca (cu foarte posibile radacini kaghebiste) combinate cu complexul lui Herostrat”; Mihai Cimpoi comenteaza: „Asa numitul Dictionar moldovenesc-românesc al lui Vasile Stati, renumit criminal al culturii noastre, plastograf si plagiator de cea mai josnica speta, este o monstruozitate care nu ar merita nici o atentie daca nu ar reprezenta o mentalitate ce tine de moldovenismul primitiv si nu ar avea sustinere oficiala”; Eugen Lunga avertizeaza ca „efectul stiintific al acestui op este nul”, dar ca „dictionarul semnaleaza... întoarcerea la era troglodita, când cutuma politica si ideologica scârnavea adevarul istoric si stiintific”; Vasile Romanciuc îl numeste „un certificat al prostiei ajunsa la paroxism”; Leo Butnaru scrie despre „sfertodoctul cu sistem” si despre dictionar ca „un mod de a scotoci în pubelele de gunoi ale ideologiei comunist-tariste”; Lidia Codreanca argumenteaza despre „fobia glotonimica”, aceasta „pecingine veche pe trupul Moldovei dintre Prut si Nistru, al Basarabiei noastre”; Constantin Cheianu îl numeste, simplu, „o escrocherie”; Andrei Burac scrie ca „V. Stati este o persoana care a sfidat deseori istoria, a scuipat în fata unui întreg neam din care face si el parte”; Iuria Colesnis afirma ca „nici chiar comunisti ortodocsi sovietici n-au îndraznit sa faca o asemenea mojicie sau ceva similar”; Ion Ciocanu scrie ca „în loc sa combata rusismele care s-au latit asemenea unei pecinegi pe corpul limbii noastre stramosesti, autorul „dictionarului” le considera piloni ai unei limbi distincte – „moldovenesti””; Nicolae Rusu crede ca „acest dictionar este o aberatie atât de evidenta, încât, probabil, nici autorul nu crede cu adevarat în „teoria” pe care, de mai multe decenii, o promoveaza cu atâta tupeu”; Grigore Chiper afirma ca „în noile conditii, când la putere au acces radicalii comunisti, pro-rusi si românofobi declarati, ideea moldovenismului a devenit doctrina de stat. În acest sens, V. Stati este expresia a ceea ce s-ar numi comanda politica”; Iurie Bodrug scrie ca „Antiromânismul veninos al celor care au pus la cale acest kitsch monstruos i-a impus sa scoata pe piata un asemenea produs cu o denumire atât de bizara”; Nicolae Spataru considera ca „sa le oferi basarabenilor un asemenea dictionar înseamna sa-ti bati joc de ei în modul cel mai mojicesc, sa nesocotesti în mod criminal soarta lor vitrega si faptul ca mai bine de jumatate de secol au fost îndobitociti, batjocoriti, umiliti si deznationalizati”; iar Iulia Ciocan crede ca „este în natura lucrurilor sa apara ineptii într-un stat în care domneste dezmatul, sa existe românofobie într-o republica condusa de fostii nomenclaturisti”. Alte comentarii sunt, cu siguranta, inutile... Vom încheia aceasta sectiune cu un pasaj din articolul directorului publicatiei Timpul, Constantin Tanase, deja citat: „Aparitie Dictionarului moldovenesc-românesc m-a facut sa-mi schimb parerea despre V. Stati. Dupa mine, Stati merita cu prisosinta un loc de cinste în Aleea Clasicilor din Chisinau. Stati, editând mult blamatul dictionar, a facut pentru clarificarea definitiva a problemei limbii române în R. Moldova mai mult decât academiile de la Chisinau si de la Bucuresti. Prin acest dictionar, Stati demonstreaza cp asa-zisa „limba moldoveneasca”, diferita de cea român, NU EXISTA! Si punctum, aplicând astfel o lovitura mortala (sa speram, ultima) moldovenismului primitiv anti-românesc”.

Al treilea nivel de lectura a dictionarului lui Stati este cel al semnificatiei lui dincolo de provocare si fals. Iar semnificatiile ultime sunt de esenta geopolitica. Nu doar în sensul ca este parte si expresia a proiectului numit Conceptia politicii nationale de stat a R. Moldova, ci ca ilustreaza întreaga fobie occidentala pe care un regim de extractie comunista înca o încarneaza si ilustreaza. România este pentru Republica Moldova, geopolitic vorbind, Uniunea Europeana si NATO. Un gazetar de la Chisinau a surprins excelent ideea ca atacul regimului comunist de la Chisinau nu este doar asupra României, ci asupra Occidentului pe care, în raport cu R. Moldova, România îl ilustreaza: „Dupa ce s-au tot facut glume pe seama inexistentei unui dictionar moldo-român, iata ca provocatorul de serviciu Stati ajunge sa materializeze un banc, care, devenind realitate, înceteaza sa fie comic si devine sinistru. V. Stati îsi bate joc cu nerusinare de România, îi prezinta pe români ca pe niste tigani si îl insulta mitocaneste pe premierul Adrian Nastase. Cliseul batjocoritor este cunoscut. Întreaga propaganda sovietica împotriva Occidentului se facea dupa acelasi tipar, acesta fiind un element de baza al „razboiului rece” dintre URSS si lumea libera. Denigrarea si insulta porcoasa erau procedeele predilecte ale propagandistilor sovietici. Asa cum R. Moldova de azi a devenit un URSS în miniatura, România este identificata cu Occidentul, prin urmare devine tinta unor atacuri sordide. Prin aceasta scriitura abominabila, puterea de ocupatie a Federatiei Ruse, exercitata de catre un partid de ocupatie, cel comunist, urmareste si testarea capacitatii de reactie a societatii” 32.

Razboiul regimului comunist nu este doar cu România, ci cu valorile euro-atlantice pe care (si) aceasta le reprezinta si semnifica. Aceasta este explicatia ca, în Piata Marii Adunari nationale sau în fata Ambasadei se pot auzi si cântece românesti, si drapele NATO sau ale Uniunii Europene...

Concluzii. Ce se întâmpla acolo? Dar ce se întâmpla aici...

“Desi pare convenabila, trebuie sa recunoastem ca este falsa sau cel putin incompleta ideea ca în Basarabia de azi discutiile despre glotonimul ‘limba româna’ si etnonomul ‘popor român’ ar purta doar un caracter stiintific… Aici, în Basarabia, afirmatia ca esti român constituie un act politic… La noi poti fi foarte bine orice, dar daca te îndaratnicesti sa fii ceea ce esti, adica român, exasperezi toata tagma de artizani ai unei noi natiuni”
Tara, 1995

Doua concluzii, redate succint, vor încheia acest material si vor tine deschis un dosar care este departe de a fi epuizat:

Criza identitara a Republicii Moldova

Recentele decizii ale autoritatilor comuniste sunt doar expresia unui razboi mai adânc care se petrece peste Prut. Genealogia conflictului si radacinile crizei trebuie cautate mult mai departe. Batalia aceasta culturala la care asistam – sa ne reamintim ca una dintre putinele, daca nu unica, miscare de protest care a pornit de la explicite revendicari culturale s-a petrecut anul acesta la Chisinau – a început demult în Basarabia si s-a acutizat odata cu aparitia statului Republica Moldova. Nu e cazul sa insist aici asupra unei istorii, în general, stiute33 .

Care este, de fapt, esenta chestiunii? Citatele au sugerat deja: una identitara. Întrebarea “Cine sunt eu?” ramâne una dintre mizele cruciale ale oricarui pariu existential. Nu vom intra aici în complicate chestiuni de sociologia natiunii si nationalismului sau de geopolitica, dar merita reamintit – apropo de statul moldovean - ca unul dintre elementele constitutive ale unei asemenea entitati este cel pe care Anthony Smith îl numea “etno-istorie” (etno-history). Intra aici suma tuturor elementelor – mituri, memorie comuna, simbolistica etnica, legatura cu teritoriul, asumarea trecutului etc. – care constituie si configureaza legitimitatea implicita a statului în cauza (pe care se bizuie, apoi, prestatia lui politica, culturala, economica etc.). Este vorba despre aceea parte necontractuala a contractului despre care vorbea clasicul sociolog francez Emile Durkheim si care constituie, în esenta, orice proiect comunitar (national), respectiv fixeaza bazele acelui consens care nu este – nu poate fi – doar de natura rationala. De aceea nu poate fi inventat rational, de sus în jos. În lipsa unui asemenea fond sau a neasumarii celui “oficial” (promovat de sus de o putere politica), criza este perpetua sau, în orice caz, recurenta. Acesta este cel putin verdictul lui Anthony Smith si a celora din scoala lui. Mai mult: în conditiile unor discursuri identitare paralele si/sau concurentiale – mai cu seama când unul dintre ele ale girul statului – ne aflam în situatia numita de geopoliticieni “tara sfâsiata” (torn-country). Instabilitatea, în asemenea conditii, este endemica, iar criza perpetua, în ciuda unor momente de aparenta stabilitate. Pe de o parte, oricând pot aparea noi generatii care sa urce pe scena publica si sa revendice sau sa impuna un alt discurs identitar, sau, pe de alta parte, niciodata discursul identitar forjat de oficialitate nu va reusi sa se impuna cu adevarat. Criza normalitatii se transforma în asemenea situatii în normalitatea crizei. Pe acest fundal se joaca, mai mult sau mai putin coerent, celelalte evolutii (Republica Moldova nu e în nici un caz unicat: nici Macedonia – FYROM sau Bosnia-Hertegovina, printre altele, nu o duc mai bine…)

Într-o asemenea situatie pare sa se gaseasca astazi Republica Moldova si de aici precaritatea statului de peste Prut. Conflictul la care asistam este de esenta identitara. Razboiul cultural si identitar este nu doar concomitent, ci sinonim cu Republica Moldova.

Momentele descrise aici sunt parte a acelei crize profunde34...

Integrarea euro-atlantica si obligatiile României

Ce e de facut? Paradoxal – doar pentru cei are gândesc raportul problematicii cu integrarea europeana ca incompatibil - extrem de mult. Si tocmai acum ceva e de facut, pentru ca trebuie sa fie facut! Altminteri spus, tocmai apropierea României de structurile euro-atlantice aduce, intempestiv, chestiunea Republicii Moldova în prim plan.

Din doua motive. Pe de-o parte, ca formula de angajare europeana. Integrarea în structurile institutionale europene nu aduce numai beneficii, dar si obligatii. Iar una dintre ele se refera strict la protectia minoritatilor si a drepturilor omului. Asa cum România din acest punct de vedere are, poate, cea mai liberala constitutie, excedând chiar baremurile impuse de procesele de integrare, ea trebuie sa-si asume rolul de curea de legatura între ce se întâmpla în alte spatii pe care, lingvistic cel putin este cel mai bine pregatita sa le abordeze, si institutiile europene. O încalcare a drepturilor unei minoritati vorbitoare de lima româneasca si traitoare în tari care se afla înca mai prost plasate în raport cu UE trebuie facuta publica si semnalata la nivel european. Este, în esenta, una dintre obligatiile care deriva (si) din conditia de candidat al României. România nu îsi poate asuma un rol de lider regional în zona daca nu va deveni lider regional si la nivelul respectarii drepturilor omului. Si asta nu înseamna numai legislatie interna – de departe cea mai liberala din zona -, ci si atentie la ceea ce se petrece în jurul ei din acest punct de vedere si colaborare sistematica cu structurile europene din acest punct de vedere. Activismul european pe aceasta directie este, deci, nu doar o optiune, ci o obligatie.

Daca prima motivatie are în vedere chestiunea integrarii în UE, a doua ratiune majora se refera la integrarea si locul României în NATO. Integrarea – este un lucru prea putin constientizat - a accelerat masiv interesul pentru populatia româneasca risipita în jurul frontierelor. Românii se întind nu doar în Balcani, Ucraina sau Republica Moldova, dar si în Georgia, tarile baltice, Armenia sau Moscova… Rolul pe care România îl va dobândi din punct de vedere strategic va spori, geometric, importanta acestor comunitati. Si contemplata pe acest versant, problema poarta, iarasi, stigmatul obligativitatii, nu cel al simplei optiuni…
Daca ce e de facut este, nadajduim, limpede, cum e de facut pare mai dificil de abordat. Dar nu e. Tinând seama de defectiunile lesne reperabile în acesti 13 ani, în ciuda unor gesturi laudabile, desi singulare, poate ca cel mai bun punct de plecare este… evitarea lor. Asta înseamna, înainte de toate, suprematia proiectului asupra proiectelor, coerenta institutionala si, mai ales, mutarea accentului – cantitativ vorbind – de la politic la civic, respectiv de la actiuni guvernamentale la cele prin intermediul asociatiilor non-guvernamentale (ONG, publicatii, cercuri de dezbateri etc.). În lipsa unor fundatii local (nationale) care sa aiba pe agenda aceasta chestiune, guvernul, prin fondurile pe care le aloca – nu o data complet aiuritor si pe niste directii absolut hazardate – va trebui sa-si asume plasarea problematicii în zona de interes a publicului român (finantare de publicatii de acest profil, cercetari, seminarii nationale si internationale, ONG cu activitati în zona etc.).

Si înca o observatie. Doar o redefinire a pozitiei problemei românilor Republica Moldova în spatiul civic poate sa redeschida cu succes acest dosar. Numai transformarea ei în chestiune cheie o poate impune atât la nivelul interesului public, dar si – prin recul - la nivelul interesului politicienilor. (Politicianul român de astazi, cu rarisime exceptii, ignora sistematic aceasta problematica. Si nu exista vreo speranta pe termen scurt ca lucrurile se schimba. Dar, indirect, prin plasarea chestiunii în spatiul public, deci ca problema care poate mobiliza o parte de public sau anumiti lideri de opinie, aceasta poate intra si pe agenda de interese a politicianului român, cel putin din motive pragmatice. La rându-i, acesta va putea perpetua atentia asupra problemei în mediile politice în care evolueaza).

Textul de fata nu vrea, fireste, sa epuizeze gama de solutii, cât, mai ales, sa deschida problema. Care, cum am sugerat, nu mai tine doar de registrul optiunilor României, ci de cel al obligatiilor ei – ca sa nu mai pomenim aici, excesiv, de vetusta… demnitate nationala35.


--------------------------------------------------------------------------------

Chestiune Basarabiei în istoriografia comunista, Editura Arc, Chisinau, 1996.
Moldovenii, România, Rusia si politica culturala, Editura Arc, Chisinau, 2002.
„Prefata” la Chestiune Basarabiei în istoriografia comunista, Editura Arc, Chisinau, 1996.
Cadrul conceptual utilizat în aceasta analiza l-am dezvoltat în alta parte. Vezi Ilie Badescu, Dan Dungaciu, Sociologia si geopolitica frontierei, Editura Floarea albastra, 2 vol., Bucuresti, 1995.
Numai în cazul în care fixarea granitei înaintarii unui proces frontalier este naturala, deci organica, spatiul de frontiera înceteaza sa existe. Cazul tipic aici este, de pilda, înaintarea frontierei protestante în Europa. Aceasta înaintare s-a oprit, organic, la marginea spatiului ortodox, deci fixarea granitei protestante s-a petrecut de la sine (de ce stau lucrurile asa nu e locul sa detaliem aici).
Este vorba despre acele zone care emit – justificat sau nu - pretentii la apartenenta la acel spatiu.
Este vorba mai ales despre acele spatii de frontiera refuzate, respectiv acele spatii care emit, justificat sau nu, pretentii la includere în interiorul granitei.
Chiar si exodul masiv al populatiei din Republica Moldova spre Occident – circa 1 000 000 de persoane – este explicabila doar în acesti termeni. Caci acesti oameni, care vor – si demonstreaza ca pot – sa munceasca si sa traiasca în spatiu occidental sunt adeptii si electoratul partidelor din Opozitie, deci anti-comuniste, care refuza programatic locul în care cancelariile politice au stabilit ca trebuie fixata granita înaintarii frontierei euro-atlantice. Ne aflam astazi în situatia în care acesti emigranti – activ socio-politic si anti-comunisti ca structura – ajung sa sustina regimul Voronin atât economic – prin valuta pe care o aduc în tara sau o trimit regulat familiilor lor – cât si politic – prin deprivarea partidelor din opozitie, anti-comuniste, de sectiunea cea mai activa a electoratului lor! Gestul acestora de a pleca a fost generat, din pacate, trebuie sa repetam, si de mesajele cinice pe care unele cancelarii europene (inclusiv OSCE) le-au transmis în legatura cu viitorul „ne-european” al Republicii Moldova. Principalul mobil pentru emigrare este astazi un amestec de lipsa de proiect, necredinta si sentiment de abandonare. Lipsa de încurajare sau declaratiile de respingere a Republicii Moldova formulate de membrii importanti ai institutiilor europene (Prodi este doar unul dintre acestia), lipsa de proiect si de angajare a României – ca virtuala punte spre Europa sau NATO a Moldovei – au facut mai mult rau populatiei de dincolo de Prut decât toate tancurile Armatei a XIV stationata în Transnistria.
Din Rezolutia conferintei „Conceptia politicii nationale de stat a R. Moldova”, desfasurata duminica, 14 septembrie, în sala mare a Uniunii Scriitorilor din Moldova. Moderator a fost academicianul Mihai Cimpoi, presedintele Uniunii Scriitorilor din Moldova. Au participat savantii si profesorii: Anatol Ciobanu, Gheorghe Bobâna, Andrei Esanu, Mihai Purice, Ion Barbuta, Ana Bantos, Anatol Petrencu, avocatul Gheorghe Susarenco, scriitorii Mihail Gheorghe Cibotaru si Ion Ciocanu, Stefan Urâtu, presedintele Comitetului Helsinki Moldova. În dezbateri au mai luat cuvântul academicienii Petru Soltan si Alexandru Mosanu, scriitorii Haralambie Moraru, Serafim Saka, Valeriu Matei, Ion Hadârca, Pavel Balmus s.a.
Contrafort, Anul X, nr. 7-8 (105-106), 2003.
Conceptia politicii nationale de stat a Republicii Moldova a fost examinata miercuri, 11 septembrie, în cadrul Clubului de presa de la Chisinau, participantii la dezbateri apreciind documentul elaborat de institutia prezidentiala drept „batjocura fata de natiunea titulara”. Potrivit presedintelui Uniunii Jurnalistilor, Valeriu Saharneanu, conceptia respectiv trebuie tratata în modul cel mai serios, deoarece „principalul scop al conducerii de vârf este ca Republica Moldova sa nu se integreze în Europa”. O atitudine similara fata de conceptie a exprimat-o liderul Partidului Social Democrat, Oazu Nantoi, desi considera ca „acest proiect nu merita o abordare academica, deoarece este o provocare politica cam rasuflata”. „Prin intermediul lui, conducerea de vârf încearca, de dragul succesului, sa faca vrajba interetnica. Faptul ca partidul de guvernamânt intentioneaza sa implementeze aceasta conceptie începând cu luna ianuarie 2004 este o dovada ca actuala guvernare comunista se pregateste de viitoarele alegeri parlamentare. Aceasta conceptie, elaborata la Presedintie, contravine flagrant prevederilor legislatiei internationale”, a conchis Nantoi. Comentatorul politic Vasile Botnaru a mentionat la rândul sau ca autorii conceptiei „nu si-au propus sa gaseasca o solutie pentru politica relatiilor interetnice, ci încearca sa satisfaca ambitiile puterii”. „Aceasta conceptie este o utopie care nu tine cont de realitate, de istorie si de procesul de deznationalizare, autorii urmarind o mentinere a limbii ruse si a realitatilor din perioada sovietica”, a declarat academicianul Mihai Cimpoi, care evidentiind contextul lingvistic al Conceptiei politicii nationale, a mentionat ca în cazul în care limba rusa va fi proclamata de stat, limba natiunii titulare va fi desconsiderata. Cu aceste opinii nu a fost de acord liderul partidului "Ravnopravie", Valerii Klimenko, caruia, desi „nu-i place aceasta conceptie”, articolul privind proclamarea limbii ruse ca limba de stat „ar fi o perspectiva”. „O treime din populatia Republicii Moldova vorbeste limba rusa si aceasta ar fi o solutie pentru rezolvarea conflictului transnistrean, deoarece transnistrenii nu vor accepta sa se reintegreze daca limba rusa nu va fi proclamata de stat in Republica Moldova”, a conchis Klimenko.
În ciuda unei retorici „europene”, documentul nu pomeneste nici o institutie euro-atlantica careia Republica Moldova ar dori sa i se alature în viitor.
Merita citat aici comentariul din Rezolutie la aceasta chestiune: „Între alte scopuri nedeclarate, dar urmarite de proiectul conceptiei, este denaturarea adevarului despre ampla miscare nationala din anii 1989-1991, definita ca fiind un "conflict civil", precum si anularea tuturor cuceririlor democratice din anii de renastere nationala a românilor basarabeni”.
Tamara Caraus, „Despre politica nationala în Republica Moldova: între bilingvism si unilingvism”, în Timpul, vineri 5 septembrie, pp. 12-13.
Din Rezolutia conferintei „Conceptia politicii nationale de stat a R. Moldova”.
Igor Burciu, „Revansa bolsevica în actiune. Conceptia impunerii minciunii prin teroare”, Flux, Editia de vineri, 1 august, 2003, p. 5.
Argentina Gribicea, National si politic în Republica Moldova. Contributii de sociologie si geopolitica regionala, teza de doctorat, Universitatea Bucuresti, Facultatea de Sociologie si Asistenta Sociala.
Vezi în aceasta chestiune polemica dintre publicatiile Literatura si Arta si Tara din iulie-august 1994.
Texul a fost tiparit în „22 Plus”, 25 ianuarie 1995.
Vezi, pe aceasta chestiune, articolul Tamarei Caraus, deja citat.
Burciu, articol citat. Sau, cum spune Rezolutia deja citata: „Proiectul conceptiei impune, de fapt, o maniera sfidatoare, fara precedent, de desconsiderare si umilire a românilor basarabeni – natiunea de baza a statului, prin promovarea ideii potrivit careia nu cultura, limba, istoria si jertfa pentru aceste valori eterne sta la temelia Republicii Moldova, ci amalgamul de "culturi" ale diasporei, de fapt, cultura si limba rusa. Realizarea acestei idei revansarde ne-ar situa în anii '50 din secolul trecut si ar fi de natura sa arunce în aer "pacea interetnica" si "concordia civica", declarate cu atâta emfaza în proiectul conceptiei ca valori fundamentale ale R. Moldova. Mai mult decât atât, o asemenea politica nationala urmareste si scopul izolarii societatii din R. Moldova de România si de poporul român, aflate într-un benefic proces de integrare în Uniunea Europeana”.
Burciu, articol citat.
Iar academicianul Alexandru Mosanu avertiza, în aceiasi idee, asupra persecutia românilor basarabeni: „În baza acestei conceptii, care prevede "formarea de catre stat a unei politici de cadre bazata pe criteriile profesionalismului, competentei si devotamentului fata de patrie", românii basarabeni vor fi discriminati pe motive de lipsa de patriotism ruso-comunist. Conceptia are drept scop transformarea celui de-al doilea stat românesc într-un stat antiromânesc, într-un stat-focar de tensiune la granita cu NATO si UE. Societatea civila trebuie sa creeze un centru de coordonare a luptei împotriva tentativelor de rasturnare a ordinii constitutionale în R. Moldova, de transformare a ei într-o enclava a Rusiei”.
Burciu, articol citat.
Apud. Gheorghe Ghimpu, Constiinta nationala a românilor, Editura Garuda-ART, Chisinau, 2002, p. 438. Eugen Cosariu este unul dintre marii savanti ai lumii: filolog, filosof, sociolingvist, cunoscator a circa treizeci de limbi ale lumii, Doctor Honoris Causa a 17 universitati si membru titular si membru de onoare al mai multor Academii.
Vitalie Calugareanu, „O carte între secera si ciocan”, în Flux, Editia de vineri, 1 august, 2003.
În plus, poate fi si un soi de praf în ochi pentru a distrage atentia de la initiativa politica mult mai grava si mai periculoasa pe care o ilustra, respectiv Conceptia presedintelui Voronin.
Iata o mostra a gândirii „savantului” Stati (în versuri de data asta) care te lasa fara glas: „Unii zic ca e otrava,/Dar de stai sa te gândesti,/Limba noastra cea moldava-i/Mama limbii românesti”.
Articolul lui Vitalie Calugareanu deja citat.
Vezi Vlad Pohila, „Când limba nationala e lasata la cheremul unor cârpaci” si, mai ales, textul nemilos al lui Constantin Tanase, „De neamul si limba moldovenilor”, nr. 29(91), p. 9 si, respectiv, 6,10.
Anul X, nr. 7-8 (105-106), 2003, pp. 16-19.
Calugareanu, articol citat.
Vadit, unul dintre momentele cele mai semnificative ale acestui conflict s-a derulat acum zece ani. Atunci, un “Ordin” semnat de Adrian Usatâi, directorul general al Radioteleviziunii, interzicea folosirea notiunii de “Basarabia” în institutia asupra carui rusii, vorba lui Eminescu, “l-au pus nacialnik”. Iata un fragment dintr-un text de la fata locului si intitulat “Fiecarui român – câte un calus în gura”: “Unul pentru Eminescu, altul pentru Iorga, se vor mai gasi câteva si pentru Kogalniceanu, Hasdeu, Russo. De azi înainte, adio Basarabie!… La nevoie se va gasi câte un calus si pentru Matcovschi cu Basarabia lui cu tot, care (ce neobranzare), chipurile, ar fi fost ‘trecuta prin foc si prin sabie, furata, tradata mereu’. Îi vine rândul si lui Vieru, facem rost de un cep si pentru ura lui. Sa astupam cu pamânt si gurile lui Ion si Doina Aldea Teodorovici, sa nu mai rasune din eternitate vocile lor anti-constitutionale care si de dincolo de mormânt submineaza statalitatea Republicii Moldova” (Tara, Chisinau, 1 iunie, 1993).
Daca 60 de ani de dominatie sovietica – iar regimul comunist a fost si un proiect identitar al unui stat care încalca orice reguli si avea la dispozitie toate institutiile culturale pentru a reusi – nu au fost capabile sa modifice si sa obliter
#12771 (raspuns la: #12770) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Pasajul de care amintesti nu - de rational rose la: 24/05/2004 14:38:59
(la: Existenta Diavolului)

Pasajul de care amintesti nu e chiar original, el se gaseste in Biblie, in Apocalipsa, de sute de ani, cu modificarea ca Cel care se 'plange' e Dumnezeu.



"Stiu faptele tale: ca nu esti nici rece, nici in clocot. O, daca ai fi rece sau in clocot!

Dar, fiindca esti caldicel, nici rece, nici in clocot, am sa te vars din gura Mea."
(Apocalipsa 3, 15)



Diavolul nu poate decat sa se bucure de situatia asta, nu vad de ce s-ar plange. Nu exista decat Bine sau Rau. Starea intermediara este inventatata de el, de diavol. Starea asta de "caldut" este periculoasa, pentru ca e o stare de amorteala, de amanare a luarii unei decizii, si se poate croniciza. Ne nastem rai, nu sfinti, asa ca daca nu luam o decizie transanta spre Bine, ajungem Rau.



Aparitia Raului si a pacatului este o taina. A explica aparitia Raului ar insemna sa-i gasesti o justificare.
Dupa cum spune Biblia, Diavolul, din pozitia pe care o avea de capetenie a ingerilor a ajuns sa jinduiasca la pozitia lui Dumnezeu si sa nege autoritatea si principiile Lui.




>'duce oare studierea divinului la o proximitate periculoasa cu diabolicul?'



Apropiindu-te de divin iti dai tot mai bine seama de cum este Diavolul, de cat de departe esti de Dumnezeu si cat de aproape de Diavol. Cand te apropii de standardul divin constientizezi mai bine Raul si il detesti.



>Este ceva in contemplarea divinului, asemenea unui revers al medaliei inevitabil, care te face mai vulnerabil la "apele diavolului"?



Asta-mi suna a sofism... Diavolul este fiinta creata de Dumnezeu, deci este inferior. Dumnezeu l-a lasat 'sa-si' faca de cap doar in virtutea liberului arbitru, in virtutea faptului ca Dumnezeu este dreptate, dar si iubire. Iubirea nu poate exista fara posibilitatea alegerii, silita, ca sa iubesti trebuie sa ai si posibilitatea de a nu iubi. Desi este atotputernic si atotstiutor, Dumnezeu a riscat, din iubire, sa creeze niste fiinte care au avut posibilitatea sa aleaga raul.

Diavolul a pus la indoiala caracterul lui Dumnezeu si principiile universului (dreptatea si iubirea), de aceea trebuia demonstrat in fata universului pana unde va ajunge Diavolul cu razvratirea lui, si ca incalcarea acestor principii duce la moarte, la eliminarea din universul guvernat de ele. Dumnezeu si-a demonstrat caracterul prin jerfta lui Isus Hristos. Diavolul a pierdut razboiul.



In concluzie, apropierea de Dumnezeu ne face sa ne dam seama de Raul care e in noi si ne da putere sa ne schimbam.


!!!! - de Axel la: 11/10/2004 21:06:05
(la: Cine conduce lumea?)
Sofisme! Sofisme! :))

Interpretarea vis-a-vis de familiile cu 2 sau mai multi copii tine mai mult de logica naturii care are o lipsa imuabila de logica ce, pina la urma, devine propria-i logica.

Traind euclidian ( si minkovskian, as putea spune, aducindu-mi aminte de un text pe conferinta cu farfuriile zburatoare ale lui nenea ingineru' ), si logica pe care o aplicam e euclidiana.

Iar daca prin extrapolare ne comparam cu contemporanii lui Hristos ( tu ai spus-o... ) atunci pe aia din umbra cu cine sa-i comparam? Brrr...ne apropiem periculos de mult de luarea numelui lui Hristos in desert...

In tot cazul, acceptind teoria ta, imi place ideea de a gindi rimanian, deoarece asta inseamna o diferenta. Chiar daca, cinstit vorbind, habar n-am - inca - ce-i aia, imi place cum suna si imi place ideea.
#24745 (raspuns la: #24740) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Daniela - de carapiscum la: 18/10/2004 05:00:14
(la: Barbatii romani din diaspora (si nu numai))
Nu e cazul sa devii ofuscata sau isterica, am facut doar simple supozitii care pot sau nu sa fie verificate in timp. Asa ca si tine am zis la randul meu mai demult (de fapt nu prea demult) ca nimeni si nimic nu poate clatina ceva in viata mea. Ce iluzie desarta, mai devreme sau mai tarziu se poate intampla sa ai parte de cutremure si sa-ti aduci atunci aminte ca cineva, candva, ti-a atras atentia si tu n-ai vrut sa crezi (vorbesc tot la modul general).

Primo. Ai dreptate, nu stiu cat esi de frumoasa (se spune ca femeile sunt oricum frumoase). Insa imi dau seama ca nu esti o proasta, ca nu esti analfabeta, ca simti la fel ca toti oamenii, ca ai avut si mai ai experientele tale... De unde si pana unde ai insinuat ca te-am judecat in vreun fel? De la presupunerile mele? Pai la fel ai facut si tu asupra mea presupuneri, care mai apoi s-au dovedit gresite. Asta nu m-a determinat sa-ti spun ca ma judeci sau ca ma consideri intr-un anume fel.

Secundo. De cand niste generalitati de felul acesta nu pot sa aiba sau nu cuprind in ele si aspectele cerute de tema discutiei. Mie mi se pare ca tocmai despre asta era vorba, despre mentalitati in general la romani. Ceea ce ti-am expus eu mai inainte nu este o mentalitate? Atunci ce e? Ah, daca vrei sa vorbim numai despre partea rea a lucrurilor fara a cauta si o rezolvare oarecare, atunci spune-o frans in fata, nu-i nevoie sa ne inavartim in jurul cozii.

Introvertirea la care ma refeream n-are nici o legatura cu ceea ce afirmi tu acum. Du-te din nou la ce ti-am scris mai inainte si reciteste. Am pastrat un limbaj decent, faptul ca m-am exprimat impotriva ideilor tale enuntate din start nu-ti da dreptul sa cataloghezi asta ca fiind indecenta. Mi-ai pus intrebari personale si, culmea, eu sunt cel care ti-a raspuns fara a face parada de teorii si sofisme complicate. Insa cand a venit randul tau sa faci demonstratia de impartialitate si de sustinere logica a ceea ce ai scris: tacere...

Faptul ca sunt un tip de om extrovertit iti spune ceva? Prin urmare de unde crezi ca am scos ideile respective, am apelat la cezariana? Rar vorbesc din experientele altora, obisnuiesc sa vorbesc dintr-ale mele. Apoi la chestiunea in care separi relatia casnica romaneasca in doua (desi esti cam confuza in exprimare): felul cum decurge ea de facto si felul in care o vad eu... Imi pare cam ilogica cererea ta. Eu o vad si o percep la superlativ dorindu-i sa ajunga asa. Ca idealul nu exista pe pamant o stie toata lumea, dar de incercat putem incerca.

In Romania sau in diaspora...? N-are prea mare relevanta. Pt. mine o relatie intre romani ramane romaneasca indiferent unde s-ar afla in lume. Ca-si mai schimba unele mentalitati in functie de locuri si de moda vremii, nu-i mai putin adevarat. Insa in casnicie nu se duce viata in functie de moda, ci in functie de cum ne simtim noi mai bine.
-----------------------------------------------------------------
So far, so good.
#25392 (raspuns la: #25386) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Pt Itsy bitsy spider :) - de Cassandra la: 10/07/2005 22:35:26
(la: Oamenii nu se trag din maimuta)
Sa zicem ca eu, de exemplu, doresc "sa-mi creez o baza de unde sa porneasca intelegerea temei"; care ar trebui sa fie startul in acest scop?...

Bine, hai sa zicem. Atunci ar trebui sa pornesti de la intelegerea metodei stiintifice ca mod de gindire. Si mai ales sa intelegi diferenta intre modul de gindire stiintific si cel bazat pe credinta (de exemplu cea religioasa). Apoi sa stabilesti clar spre care te decantezi.

In ce directie ma orientez pentru a face primii pasi... si pe ce criterii ma bazez atunci cind aleg aceasta directie?...

Incepe cu definitia metodei stiintifice.

De cite diplome universitare voi avea nevoie, pentru a avea cit de cit sentimenul ca macar directia in care am pornit, este buna?...

Diplomele universitare nu sint esentiale pentru asta, desi cu cit cineva studiaza mai mult in mod organizat stiintele fundamentale ale naturii, cu atit este mai avantajat pentru a intelege fenomenele naturale. Daca nu obtii satisfactie din eforturile tale nu ai luat-o pe calea cea buna. Dar trebuie sa acorzi un timp rezonabil.

Pe baza caror criterii imi voi selecta sursele de informatie, pentru a evita risipa de timp si de efort intelectual studiind maculatura?... Voi verifica intii si-ntii daca poarta stampila "stiintific"?...

In privinta informatiei stiintifice, sursele de informatie fiabile sint articolele publicate pe baza de criterii riguroase in revistele stiintifice supuse criticii tuturor celorlalti oameni de stiinta. Calitatea de stiintific nu se introduce prin stampilare ci prin tipul metodelor de cercetare folosite si rigoarea aplicarii lor. Orice articol stiintific este si trebuie sa fie supus criticii.

Presupunind ca rezonanta etichetei "stiintific" mi-ar inspira cel mai mult incredere, cum as distinge "stiintificul" de "pseudo-stiintific"?... Pe cine ar trebui sa consult, pentru a face corect aceasta distinctie, astazi cind

Ti-ar inspira mai mult incredere in comparatie cu ce? Daca intelegi bine metoda stiintifica care sta la baza stiintei, vei sti sa vezi diferenta.

si evolutionismul, si creationismul se pretind stiintifice...

Creationistii pleaca de la acceptarea supranaturalului si cu asta neaga valabilitatea metodei stiintifice, ca urmare nu practica adevarata stiinta. Astfel de ipoteze nu sint stiintifice pentru ca desi permit explicatii, nu permit un model experimental de testare si nu sint falsificabile. De exemplu, teoria gravitatiei universale propusa de Newton prezice faptul ca forta intre doua mase este invers proportionala cu patratul distantei intre ele. Este o teorie stiintifica pentru ca permite un model experimental. Pe baza de masuratori verificam daca predictia este corecta. Dar esential este faptul ca este o teorie falsificabila in sensul ca exista posibilitatea de a observa daca ar exista, o relatie diferita de cea propusa de Newton, ceea ce ar invalida teoria. Ipoteza creationista nu este falsificabila si deci nu are nimic de-a face cu stiinta, doar poate fi crezuta de mintile dispuse din punct de vedere emotional sa o faca.

si evolutionistii si creationistii iti pot arata diplome universitare, obtinute pe cai oneste (fie de la aceleasi institutii universitare, fie de la institutii universitare cu acelasi prestigiu academic)...

Diplomele universitare nu garanteaza rigoarea stiintifica.

si evolutionistii, si creationistii! publica in "reviste de reputatie stiintifica"..
.
Arata-mi un singur articol intr-o revista de reputatie stiintifica care sa demonstreze existenta supranaturalului, sa demonstreze stiintific ca universul si pamintul au fost create in 6 zile si au o vechime de numai 6000 de ani, sa demonstreze ca toate fiintele vii pe pamint au fost create acum 6000 de ani exact asa cum exista in prezent etc. Sint unii care publica e adevarat, dar nimic din ceea ce am mentionat anterior. Din contra, exista creationisti ca Snelling, Woodmorappe, Baumgardner care desi sustin teoria pamintului “tinar”, au publicat articole in principalele reviste stiintifice evolutioniste folosind cronologia pamintului “vechi”. Ei sustin ca au fost fortati sa publice in felul acesta, afirmatie cit se poate de absurda de vreme ce nimeni nu este fortat sa publice.

nici evolutionistii, nici creationistii nu sint imuni la subiectivism...

Adevarat. Oamenii gresesc, dar in timp, metoda stiintifica s-a dovedit a fi imuna, si din acest motiv este o achizitie extraordinara pentru progresul omenirii.

exista si bigotism academic, nu numai bigotism religios...

Da, exista si problema apare atunci cind bigotii pretind ca isi “demonstreaza” stiintific sofismele. Posibilitatea de falsificare a fost criteriul pe care l-a folosit un judecator pentru a determina ca “stiinta creatiei” nu este in realitate stiintifica si ca nu poate fi predata ca atare in scolile publice din Arkansas.

Ce inseamna pina la urma "stiintific"... si cind putem avea certitudinea ca interpretarea pe care o dam "evidentelor" este corecta, pentru a trage concluzii corecte?...

La intrebarea asta va trebui sa ajungi sa-ti raspunzi singur, dupa ce acorzi un timp temei.


#58908 (raspuns la: #58848) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
paiaaanjene ;) - de cico la: 23/07/2005 01:18:54
(la: Oamenii nu se trag din maimuta)
- Cum adica "in stiinta... scopul este cautarea continua a adevarului" (si nu a adevarurilor!!!... devreme ce - potrivit afirmatie tale - numai in religie "adevarul este unic")?...

Realitatea e una, stiinta insa nu pretinde ca poseda adevarul absolut asupra ei (ca religia), ci ca e continuu in cautarea descoperirii ei.

ps Te joci cu sofismele :) Stii ce-s acelea?
#60840 (raspuns la: #60839) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
paing ! - de RSI la: 23/07/2005 23:46:39
(la: Oamenii nu se trag din maimuta)
-" atita timp cit nu ofera nici-un raspuns la simpla intrebare:

"Cu ce ocazie prin zona?..."..."

Raspuns:
-Cu ocazia trecerii prin acest oras !-mai ai si alte intrebari pe acelasi calapod ? ca eu-s amabil si iti dau raspunsuri imediat !
P.S. atentie la sofisme, clisme si onanisme...pseudo-intelectuale of course !



=================
"- Dubito ergo cogito"
"- Cogito ergo sum"

Descartes
#60900 (raspuns la: #60839) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
"crede si nu cerceta" (Honey) - de cico la: 03/09/2005 05:53:08
(la: Stiinta sub microscop)
Sa-ncep cu asta :) Crestinii pretind c-ar fi trecut acum la "crede si cerceteaza" (ba chiar destui spun ca asa ar fi fost dintotdeauna! :))). Cu alte cuvinte, au devenit toti ...cercetatori! Poate cea mai buna metoda de-a distruge un mod de gindire diferit e prin incercarea de a ti-l insusi, apoi a-l deforma prin optica doctrinei proprii. E ceea ce vad ca se-ntimpla :(

De nu ma-nseala memoria, Aristotle si Platon s-au "jucat" cu multe concepte de argumentare bizara, printre care si maieutica. Alaturi de sofisme, era un mod de-a atrage atentia asupra capcanelor discutiilor asa-zis "logice". Voluntar sau nu, chiar noi pe-un forum de-acesta folosim frecvent sofisme sau argumentari aparent corecte, in realitate false la baza ;) Dar asta tine de "arta conversatiei", in stiinta nu si-ar avea locul decit ca materie de studiu ;) Referitor la ce spui tu despre ei, chiar m-ai facut curios, imi voi reimprospata memoria cu acea epoca interesanta.

___________________________________
"Stiinta evolueaza logaritmic" ;)))
(un uom)
#69435 (raspuns la: #69429) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Mmm.. cu cele mai bune intent - de Honey in the Sunshine la: 03/09/2005 06:10:01
(la: Stiinta sub microscop)
Mmm.. cu cele mai bune intentii, permite-mi sa te corectez.

1)maieutica e "instrumentul" lui Socrate nu a lui Platon sau Aristotel, si nu era nici pe departe o capcana, Socrate fiind convins ca stiinta si cunostiinta sunt innascute in om si ele trebuiesc doar scoase la lumina.

2)cei doi nu se foloseau nici de sofisme, au contraire, dispretuiau aceasta parte a argumentarii.Platon are si o lucrare, "Sofistul", in care critica clar reprezentatii acestui... ma rog, sa-l numim curent, ca de exemplu Gorgia sau Protagora, considerandu-i mai degraba negustori decat filozofi pentru ca facusera din sofism o adevarata meserie in politica.

Cat despre conversatiile de pe cafenea... Daca ai gasit tu astfel de sofisme adu-le la Cafeavencu ca sa le disecam si sa ne distram putin... Chiar, din ce imi amintesc eu, un tip de sofism era acela de a repeta un lucru pana cand persoana respectiva ajunge sa se indoiasca de parerea lui si sa incline spre a ta.Mi s-a parut stupid pana cand am patit-o pe pielea mea. :)
_____________________________________________________
Communication is not just words, communication is architecture.
#69436 (raspuns la: #69435) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
thanks, mi-am amintit :)) - de cico la: 03/09/2005 06:24:00
(la: Stiinta sub microscop)
Ai dreptate cu Socrate (mea culpa pt Aristotle). Totusi, parca Platon a preluat "instrumentul" tocmai in dialogurile cu Socrate. Practica metoda "dovedirii" oricarui lucru ca ar iesi ori alb, ori negru, dupa cum doreau muschii lui :)

Oh nuuu, la sofisme chiar nu ma referisem la ei. Am zis "alaturi de sofisme" cu gindul la alta "scoala" (parca era o ceata f mare :)).

Sofisme pe cafenea? :)) Ar fi prea "grele" pt umorul simplu de pe Cafeavencu, poate deschide careva o rubrica mai ...specializata :) Era recent unul (l-a observat si RSI) cu adevarul si adevarurile (desigur ca implica si "adevarul" unic al religiei :)). O sa-l caut.

Hmmmm, repetarea unui lucru tine de altceva, mai degraba psihologic. Sofismul are totusi ..."logica" (chiar daca total deformata :))
___________________________________
"Stiinta evolueaza logaritmic" ;)))
(un uom)
#69438 (raspuns la: #69436) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Dumnezeul agnosticului (Einstein) - de cico la: 04/09/2005 22:08:09
(la: Stiinta sub microscop)
Se face frecvent aluzie la fraze celebre scoase de oameni precum Darwin, Newton sau Einstein referitor la apartenenta lor religioasa. Desi toti acestia au adus contributii insemnate la dezvoltarea stiintei cu teorii "materialiste" (multe din ele contrare dogmelor crestine), nici unul din ei n-ar fi fost sau n-ar fi murit ateu convins. A spune ca toti s-au convertit la biserica si s-au lepadat de rezultatele muncii lor e insa total aberant.

Lui Einstein i se atribuie de exemplu fraza "Religia fara stiinta e incompleta, iar stiinta fara religie e oarba." De-aici sofismul si falsa propaganda a creationistilor, cu "Einstein credea in Dzeu si deci nu se poate sa se fi inselat. Deci Dzeu exista!"

Mai intii, Einstein nu a fost nicidecum un credincios crestin. In "The Human Side" afirma:

"A fost desigur o minciuna cea pe care ati citit-o despre convingerile mele religioase, o minciuna sistematic repetata. Nu cred intr-un Dzeu personal si n-am negat niciodata asta, ci am exprimat-o clar. Daca e ceva in mine ce poate fi numit religios e admiratia detasata pentru structura lumii in general, asa cum stiinta poate s-o arate... N-am gasit o exprimare mai buna decit 'religie' pt a desemna increderea intr-o natura rationala a realitatii, pe cit de departe ne permite ratiunea s-o intelegem. ... Pozitia mea fata de Dzeu e aceea a unui agnostic. Sint convins ca impresia vie a importantei primare a principiilor morale pt mai binele si imbogatirea vietii nu necesita nevoia unui legislator, in special a unuia ce functioneaza pe baza unui sistem de recompensa si pedeapsa"

ps Agnostic = care neagă, parţial sau total, posibilitatea cunoaşterii obiective a lumii, a esenţei fenomenelor. (DEX)
domnul ADAM - de cico la: 05/09/2005 21:57:48
(la: Isi cere "cineva" scuze ca l-a ucis pe Isus ???)
observatiile cu cititul se aplica si la dvoastra. Doar v-am scris ca i-ati descris bine (pe cei din trecut) si ca (la carturarii de azi) fiece padure are uscaciuni, nu?

Dar e clar sofism (eroare de logica) asocierea intre unii de-acum doua mii de ani si cei de azi. Sint tot felul de oameni, domnule, care-au fost implicati in tot felul de crime de-a lungul mileniilor. Iar cind iesiti cu si mai invectivul "carturarii romani din zilele noastre au ucis un milion de oameni", dati-mi voie sa va las in patima dvoastra si sa va (re)amintesc simplu ca (lasind la o parte razboaiele) nu stiu de-au fost altii mai rai decit inchizitia cu acest gen de crime impotriva umanitatii in ansamblu.
#69843 (raspuns la: #69568) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
daca vrei sa le spui adevarul - de cico la: 05/09/2005 22:53:02
(la: De ce deranjeaza adevarul?)
daca vrei sa le spui adevarul

"adevarul" acesta e-o notiune ce se sprijina (sau AR TREBUI sa se sprijine) pe deductii logice corecte (nu ...sofisme!) si fapte concrete. Se tot vintura oricum si oriunde chestia asta cu "hai sa-ti spun eu adevarul in fata", dupa cum vrea oricine sa interpreteze si fara sa se tina seama prea mult de cum a fost "croit". La fel ca cealalata, cu "uitatul in oglinda" :((

"Apeluri" de-acestea tin mai mult de descarcari nervoase si falsa morala.

ps Comentariul e general, nu un raspuns cuiva anume.
_________________________
"Adevarul se da in tacere, doar minciuna se da strigind"
#69854 (raspuns la: #69853) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
anisia, guinevere - de picky la: 04/02/2006 11:04:17
(la: De ce te urasc)
Adrian Fuchs :

Mama, mama, ce de "causeure".
Lipseste doar alex andra !
Atunci cand parerile coincid, discutia nu-si mai are sensul, devenind fada, terna si monotona.
Asadar disputa fiind pe ring, iata argumente si partizanate. E bine.
Sunt in aceasta batalie si adevaruri si sofisme !
Unele enuntate, altele pe teava !
Hai sa le cautam impreuna.
1. Iubirea (cum si ura dealtfel) poate fi reala sau doar imaginata (inchipuita). "Prestatorul" de iubire (ura) crede ca iubeste (uraste) dar de fapt se-nsala, fiind de buna credinta. De fapt uraste dar avand nevoie de cel urat, crede ca-l iubeste. Si reciproca e valabila !
Punctul de trecere din iubire in ura si viveversa necesita o anumita "temperatura" si o anumita "stare de agregare".
Punerea in evidenta a trecerii e f. dificila din cauza melange-ului.

Astept punctul 2 si comentarii la punctul 1.
Hai ca nu-i greu. V-am dat mura-n gura ...
Homo Stultus - de picky la: 22/02/2006 20:32:41
(la: Omul, mamifer monogam ?)
Adrian Fuchs :

!.Ce are monogamia cu iubirea, de impartit ?
Adica daca-ti plac capsunele sa nu mananci pepene galben ?
2. De unde sti matale ca animalele n-au sentimente ? Ce-i sentimentul? Nu cumva vine de la simtire ? Sa sti ca si plantele simt, darmite animalele ...
3. Lebedele nu sunt monogame. Poate fidele. Deci, din nou error.
Au insa o anumita preferinta fata de un anumit individ de sex opus.
4.Din nou amesteci poligamia cu fidelitatea. Una-i autoimpusa, deci artificiala. Cealalta ?
5. Cred ca enuntul din teza ta este un mare sofism.
#107472 (raspuns la: #107016) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
picky - de Homo Stultus la: 23/02/2006 20:03:46
(la: Omul, mamifer monogam ?)
azi e mai bine in bine decat ieri. azi e mai rau in rau decat maine.

Contrar tuturor aparentelor sunt oameni care se casatoresc din iubire. Mai mult decat atat nu consider sotia sau sotul sunt pepene sau capsuna sau banana sau castravete. Daca ai fi citit cu atentie textul meu narod ti`ai fi dat seama ca nu este nici un sofism. Am spus ...omul este monogam atat timp cat incearca sa acceada la iubire. Daca vrei sa spui ca afirmatia nu e corecta trebuie cu toata parerea de rau sa fim in dezacord. Vezi tu este trist ca deseori oameni se casatoresc fara sa se iubeasca. Casatoria trebuie sa aiba la baza IUBIREA INTRE SOTI. Daca acest lucru nu se intampla nu mai vorbim de o casatorie in autenticul sens ci de convietuire.
Nu stiu de unde ai tras tu concluzia ca iubirea si monogamia nu au nimic de impartit. Sentimentul nu vine din simturi daca asta voiai sa zici. De exemplu dedicarea fata de celalalt nu poate fi justificata prin simturi. Sunt cazuri in care un om isi pune viata pentru celalalt fara sa`l cunoasca. Daca vezi un copil in pericol de inec chiar daca nu`l cunosti o sa incerci sa`l salvezi. Iata deci o alta dimensiune ce se manifesta prin grija, compatimire, responsabilitate.
Monogamia ca mod de viata include fidelitatea; aceasta din uma fiind o caracteristica a primei. Si contrar informatiilor tale chiar exista specii de animale care au toata viata un singur partener. Poti intreba orice om cu studii in medicina si o sa`ti raspunda (eu am primit raspunsul textual)..."din punct de vedere biologic omul ar trebui sa fie monogam."
#107712 (raspuns la: #107472) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
cute... but NON Logic - de dom.profesor la: 24/03/2006 00:16:52
(la: "Americanii sunt prosti")
A=B, B=C, deci A=C, logic, NU ???

Sunt doua felurile de sofisme. Unul este cel formulat de tine. Cu toate că spun foarte clar ca nu este bine sa generalizam, trec apoi la genul proxim, la experienta mea personala si enunt clar un adevar din punctul meu de vedere. Care tu il pui in contradictie cu partea generala, pe care am enuntat-o clar ca este generala. Aiurisanat ! Dar gandeste un pic ! Cum ai interpreta daca la Universitatea sau Agentia guvernamentala la care lucrezi, la testele Mensa de IQ tu obtii sa zicem 150 iar restul de americani vechi 130. Cum ai interpreta tu daca la concursul pentru un post de profesor asociat te clasezi primul, cu un confortabil 95 de puncte fata de urmatorul clasat, un american vechi care ia numai 77 de puncte. Cum ai interpreta tu daca doi dintre Board of Trustee te roaga la o petrecere sa renunti in favoarea americanului, care are patru copii si oricum este... american vechi, iar mie nu mi s-a uscat cerneala de pe Juramant si oricum o sa aiba ei grija de mine pentru ca sunt in atentia agentiilor guvernamentale de cercetare si ca probabil o sa castig un munte de bani de acolo. Banuiesc ca genul asta de mizerii se fac peste tot cand este vorba de bani foarte multi si de pozitii de conducere. Mie mi s-a intamplat in State. Norocul meu ! Si nenorocul lor. Acum am 11 oferte de granturi, majoritatea din Europa, dar si din Canada, care de care mai interesante pentru ca sa-mi duc tema de cercetare la final. Problemele mi le fac altii, nu le iau cu mine. Si exista un prag peste care nu pot trece. Numiti-l cum vreti : onoare, curaj, vanitate, prostie, înfumurare, intoleranta, lipsa de abilitate. Cred ca oricine face cu adevarat parte din "conditia umana" nu poate face compromisuri la infinit. Inca o data, asta este experienta mea, "adevarurile mele" si nu cred ca se poate aplica la cei care cinstit si muncind din greu in fiecare zi incearca sa-si castige o paine alba in State. Este dreptul lor, asa cum dreptul meu este sa-i averizez pe "lingatorii de vitrine" ca in State nu umbla catei cu covrigi in coada. Mie nu mi-a placut. Din multe puncte de vedere. Dar asta nu inseamna ca cei care se multumesc cu modul de viata american nu castiga imens la nivelul de trai fata de nivelul de trai din Romania. Depinde ce vrei de la viata, daca ai un punct de vedere sau un orizont de vedere. Solutia plecarii, dezradacinarii din Romania, este una dureroasa. Inca mai ma doare cu toate ca am plecat in 1983. Daca faci parte dintre cei care cum spunea latinul "ubi bene, ubi patria" nu o sa simti niciodata junghiul în piept şi nodul în gat când se pomeneste de tara de origine. Este, poate mai bine ! Suntem, devenim cetatenii lumii, poate - spre asta tinde globalizarea, nu ?
#113087 (raspuns la: #113052) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
sofisme :o) - de Guinevere la: 10/04/2006 11:49:12
(la: Omul, o greseala?)
Omul este masura tuturor lucrurilor: a celor ce sunt ca sunt, a celor ce nu sunt, ca nu sunt, spuneau sofistii indemnand la cunoastere. Daca omul este imperfect, cred ca asta se datoreaza faptului ca nu cunoaste destul. Tu o sa-mi spui ca totusi cata cunoastere iti trebuie ca sa intelegi efectele dezastruoase ale defrisarii, de pilda?! Si eu o sa spun ca urmarirea propriilor interese e tot o forma de ignoranta. Crasa! Ignoranta ne poarta pe acelasi cerc inchis, cum se intampla cu furnica ce continua sa mearga pe conturul lasat de buza paharului si dupa ce ridici paharul. De aceea nu cred omul ca se indreapta constient spre autodistrugere, ci crede numai ca e constient si habar nu are catre ce se indreapta! De aici, poate, in ultima instanta, autodistrugerea.
#116491 (raspuns la: #116469) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...