comentarii

solitar-valoarea conotativa


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Stiam ca e o valoare, dar nu - de Daniel Racovitan la: 03/10/2003 02:50:36
(la: Angela Gheorghiu)
Stiam ca e o valoare, dar nu constientizam ca e chiar atat de mare :)
Iar scriitorii de valoare se - de relu la: 21/12/2003 22:33:28
(la: Ce au in comun scriitorii de proza)
Iar scriitorii de valoare se pare nu numai ca au inteles ce inseamna a fi om (uman) intr-o profunzime in care cei mai multi niciodata nu vor intelege, dar si au avut capabilitatea (talentul) de a o impartasi pe intelesul populatiei.
--Relu
divagatii somnambule de la somn - de sugary la: 26/12/2003 17:28:23
(la: un fel de palavre?)
intrucat nu am inca statut de utilizator confirmat, m-am gandit sa incerc sa-mi "descarc"...ideile,nu nervii (!) aici.
daca nu stiati inca, azi(sau, mai bine spus, ieri)sarbatorim nasterea lui Oscar Wilde, cel care a spus, printre altele, ca america e o tara care a trecut "de la barbarie la DECADENTA fara faza de civilizatie".astazi, multi ar atribui "calitatea" subliniata de yours truly secolului XX si, bineinteles, noului mileniu.insa nu credeti ca restrangem putin (mai mult!)adevarul?
sa ma explic: tocmai ce am urmarit unul dintre acele sequal-uri despre care se vorbeste mai tot timpul ca sa se sublinieze valoarea seriei "nasul"--"tentatia seductiei 2".am destula incredere in voi incat sa nu incep aici sa-l desfiintez. vroiam de fapt sa ajung la ideea ca acest film se incadreaza,zic unii, in seria celor mai ilustrative pentru epoca perversa in care ne gasim.INSA, daca stau sa ma gandesc, nu a fost oare filmul bazat pe o carte? caut prin biblioteca si voila! choderlos de laclos,autorul infamei "les liaisons dangereuses" a scris povestea lui sebastian (in versiunea literara,contele de valmont) in secolul...XVIII ! asadar, "nebuniile"--si aici termenul ARE conotatii sezuale, Daniel :) --de care se plange azi bunica existau inca dinaintea vremii ei?! revoltator?! ma intreb cator alte picanterii spicing up our life today nu le-am putea gasi stramosi (din timpuri inca mai demult trecute) daca ne-am pune pe comparat cartile de ieri cu filmele de azi...
"Ramane de vazut daca are si valoare..." - de belazur la: 19/03/2004 10:55:21
(la: Abundenta de poezie si prea putina proza?)
Da, poate ca e mai usor sa faci pe cineva sa citeasca un text mic, decat sa-l faci sa te "urmareasca" pe parcursul a cateva sute de pagini, dar "atentia" cititorului nu-ti adauga valoare. Deci, in fata "marii judecati" poezia sau " marea proza" sunt egale, totusi.

Si mai e un aspect. Sunt timpuri noi cu ritmuri noi... Energiile creatoare se indreapta spre alte genuri, si se poate ca proza "pierde teren" din alta cauza, care nu are nimic cu lenea...
#12422 (raspuns la: #12252) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
"randurile mele n-au valoare - de Daniel Racovitan la: 25/07/2004 23:41:09
(la: Amintiri din Copilarie)
"randurile mele n-au valoare literara, is doar simple scheme de joc"

E nah, lasa schemele si pune mana pe scris, ca ai stil :)


_______________________________________________
"Where did where do you want to go today go?"
#18381 (raspuns la: #17851) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Un ansamblu de o inestimabilă valoare , - de DESTIN la: 04/08/2004 01:48:07
(la: Istoria Canonului ne obliga sa cercetam Istoria Bisericii)

1945 Decembrie, doi ţărani egipteni au descoperit în apropierea satului Nag Hammadi un vas de pământ conţinând treisprezece suluri de piele.
Acestea cuprindeau texte biblice, datând de la sfârşitul secolului al IV-lea şi începutul celui de-al V-lea. Între acestea se aflau:
Evanghelia lui Toma;
Evanghelia Adevărului;
Evanghelia Egiptenilor;
Evanghelia Mariei;
Evanghelia lui Filip,

Un ansamblu de o inestimabilă valoare pentru cunoaşterea literaturii creştine timpurii, cu nimic mai prejos de Evangheliile cunoscute.
Este vorba de documente originale ce aparţinuseră evreilor fugiţi din Palestina, care avuseseră privilegiul de a-l fi cunoscut personal pe Iisus.

Ansamblul sulurilor de piele cuprinde 52 de documente ce abordează subiecte gnostice creştine dintre cele mai importante: elementul feminin al divinităţii, natura lui Dumnezeu, natura lui Christos, suferinţa, moartea, învierea lui Christos.

De ce fuseseră îngropate aceste texte şi cum se explică faptul că rămăseseră necunoscute timp de aproape două mii de ani? Motivul este că un sobor de episcopi le etichetase drept eretice către jumătatea secolului al doilea.

Episcopul Irineu din Lyon scrisese către anul 180 cinci volume intitulate Respingerea şi desfiinţarea aşa-zisei cunoaşteri care începeau prin făgăduiala de a denunţa ideile celor ce propovăduiau erezia. Astfel, el ataca o evanghelie celebră numită Evanghelia Adevărului pe care o considera deosebit de periculoasă.

Cincizeci de ani mai târziu, Ipolit de la Roma a scris o altă "respingere" masivă a oricărei erezii, pentru "a dezvălui şi a respinge blasfemiile deosebit de eretice".

Potrivit tradiţiei eretic era cel care se abătea de la adevărata credinţă. Dar ce anume definea această adevărată credinţă? Şi de ce era numită astfel?

Primele comunităţi creştine, din vremea apostolilor, aveau aceeaşi credinţă şi se rugau împreună; toţi respectau autoritatea apostolilor.

Între grupurile de creştini circulau numeroase Evanghelii precum cele ale lui Matei, Marcu, Luca, Ioan dar şi Toma, Filip, a Adevărului etc. ca şi imnuri secrete atribuite lui Iisus sau discipolilor Lui.

De ce s-a modificat această situaţie către sfârşitul secolului al doilea? De ce creştinismul s-a transformat într-o instituţie ce avea în frunte o ierarhie pe trei niveluri: episcopi, preoţi şi diaconi care se dădeau drept păzitorii singurei "adevărate credinţe"? Cine a operat aceste schimbări şi din ce motive? De ce anumite texte au fost excluse şi declarate "eretice"?

În ochii lui Irineu, gnoza era cea mai nefastă dintre deviaţii. Ea se baza pe experienţa personală şi pe unirea cu Dumnezeu, minimaliza rolul preoţilor şi episcopilor şi se opunea constituirii unei puteri bisericeşti.

Aşadar, episcopul din Lyon s-a apucat să distrugă gnosticismul, descurajând demersul personal în favoarea unei credinţe colective, indiscutabile, graţie instaurării unor dogme definitive. Astfel s-a întâmplat ca Noul Testament încăput în mâinile lui Irineu să fie cernut prin sita deasă, prescurtat, adăugit sau modificat după interes, pentru a ajunge la ansamblul de texte ce se cunoaşte astăzi.




Cine se teme de suferinta...va suferi de teama.

Eu incerc sa dau o valoare s - de zaraza la: 17/08/2005 02:07:12
(la: Autenticitatea Internetului)
Eu incerc sa dau o valoare si o judecata proprie acestor atitudini si sa inteleg care este motorul care actioneaza actiunile participantilor...bineinteles ca nu am intentia de a face un studiu statistic, doar simpla curiozitate...

pai tu de ce scrii pe aici? care sunt impulsurile ce te mana spre virtual?

zaraza
#65767 (raspuns la: #65710) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
exista o unitate de valoare, - de Intruder la: 21/10/2005 11:32:54
(la: culturi)
exista o unitate de valoare, la care raportandu-ne propriile standarde, ne autodeterminam corect nivelul de cultura ca sa-l putem impune in societate, iar aceasta sa-l si accepte ca atare?

omul in general este o fiinta orgolioasa...din cauza asta, la multi, standardul il reprezinta propria persoana...si uite asa, tindem sa-i privim pe altii raportati la valoarea noastra...din cauza orgoliului (discutabil de multe ori!) avem impresia ca ceilalti sunt macar cu un milimetru sub noi...on a toujours besoin d'un plus petit que soi, vorba frantzului...
cred ca si din cauza asta, in lume este atata bulibaseala.
































Pt. maan - Unitati de valoare/masura - de Paianjenul la: 22/10/2005 07:53:26
(la: culturi)
"exista o unitate de valoare, la care raportandu-ne propriile standarde, ne autodeterminam corect nivelul de cultura ca sa-l putem impune in societate, iar aceasta sa-l si accepte ca atare?"


- Inca un posibil raspuns (prin parafrazare!) la intrebarea de mai sus: http://www.cafeneaua.com/node/view/2453#26032 . (Citeste comentariul "PROSTIOMETRUL", aplica principiul la domeniul cultura si decide daca respectivul comentariu raspunde si la intrebarea de mai sus).
vesti bune - de spirit_intelept la: 15/11/2005 03:15:52
(la: Gregorian Bivolaru - MISA, guru şi servicii secrete)
M-au distrat ultimele comentarii de pe forum, referitor la dotarea lui Grieg :). Revenind la aspecte mai importante, dupa cum probabil stiti zilele trecute a fost la Bucuresti Congresul Federatiei Europene de Yoga, organizat de MISA. Cu aceasta ocazie au fost prezenti sute de invitati straini de marca, de la mai multe scoli de yoga prestigioase din toata lumea, inclusiv din India. A fost prezent chiar si Swami Suryananda, presedintele acestei Federatii. Toti cei prezenti au fost incantati de yoga asa cum se practica in cadrul MISA si ne-au adus mai multe aprecieri deosebite. Intr-un post viitor poate am sa va citez din ele. Aici (http://www.yogaesoteric.net/content.aspx?item=3943&lang=ro) este descrierea celei de a doua zile a congresului. Tot cu aceasta ocazie Grieg si Mihai Stoian (presedintele NATHA si al Federatiei Atman de Yoga) au fost alesi ca membri onorifici pe viata ai Consiliului Federatiei Internationale de Yoga, cea mai mare federatie de yoga din lume. Pozele lor pot fi vazute aici (http://fiy.yoganet.org/fiyworldcouncil.htm).
Prin aceasta sper ca se poate raspunde la cel mai competent mod cu putinta la intrebarile relativ la calitatea yoga care se preda in cadrul MISA. Acest congres a fost doar primul dintr-o serie de manifestari similare, care vor avea loc atat in Romania cat si in strainatate.

Relativ la Cata si ultimul lui comentariu, in cea mai mare parte este doar expresia neputintei lui de a raspunde la intrebarile mele, asa ca practic nu a facut decat sa evite subiectele importante, legandu-se de cele mai putin semnificative. Cata, am sa te tot intreb urmatoarele aspecte pana cand ai sa-mi raspunzi sau pana cand ai sa recunosti ca nu poti sau nu vrei sa-mi raspunzi:

- sfintii catolici au facut minunile lor prin ajutorul si Gratia lui Dumnezeu, sau a diavolului?
- casatoria religioasa face ca o relatie, de orice fel ar fi ea, sa devina sfanta in fata lui Dumnezeu? Din acest punct de vedere, familiile celor peste patru miliarde de oameni care nu sunt crestini, de fapt reprezinta curvie?
- exista vreo dovada concreta si inatacabila prin care sa vedem daca ceva vine de la diavol sau de la Dumnezeu? Daca da, hai sa vedem care este si sa o aplicam atat pentru maestrii yoghini cat si pentru sfintii crestini, iar daca nu, atunci va trebui sa incetezi cu aberatiile despre faptul ca Dumnezeu face minuni doar prin crestinii ortodoxi, iar minunile celorlalti sunt opera diavolului.
- pe langa ortodoxism mai exista si alte cai spirituale care duc la Dumnezeu, sau ortodoxismul este singura cale spirituala autentica si completa?

Deocamdata acestea sunt intrebari simple, dar poate vom ajunge si la aspecte mai complexe, care tin de Sfanta Treime si altele. Deocamdata am sa-ti spun doar ca in crestinismul actual niciodata nu au fost si nu vor putea fi explicate convingator anumite aspecte profund spirituale, tocmai din cauza pervertirii in timp a invataturii bisericii. Relativ la unele din "raspunsurile" tale, pe scurt:

- moaste exista si la maestrii yoghini, nu doar la sfintii crestini. Un exemplu simplu este chiar corpul lui Swami Yogananda, care nu a putrezit dupa moartea lui. Legat insa de aceste aspecte, trebuie sa tii cont de un lucru la care poate nu te-ai gandit: fiecare religie are anumite specificitati, care fac sa apara si fenomene particulare. De exemplu in crestinism exista mai multe cazuri de sfinti care poarta stigmatele lui Iisus, dar evident ca acestea nu vor fi intalnite pe alte cai spirituale. In legatura cu corpul fizic, deoarce in yoga corpul fizic este doar unul din cele cinci invelisuri (koshas) ale Sinelui Divin si totodata datorita faptului ca un yoghin stie ca exista reincarnare, nu se pune mare accent pe valoarea spirituala a unui trup fizic. Deci ar degeaba ca un maestru yoghin sa faca in asa fel incat sa-i ramana corpul intact.
Pe de alta parte exista foarte multe cazuri de fenomene paranormale care apar in cazul yoghinilor si pentru care de fapt yoghinii sunt vestiti. De exemplu in crestinism se vorbeste foarte rar de cazuri de teleportare sau de invizibilitate, puteri paranormale care unui vestic i se par de domeniul fantasticului.

- Kali este o manifestare a lui Dumnezeu, si de fapt il personifica pe Dumnezeu in aspectul Sau de Timp si de Eternitate. Din acest motiv ea este uneori vazuta ca fiind "distrugatoare", pentru ca intr-adevar in acest Univers totul este distrus de timp. Fiecare aspect din simbolismul lui Kali, este foarte profund. Desi anumite lucruri cum ar fi siragul de cranii de la gat, culoarea neagra, faptul ca danseaza pe cadavrul lui Shiva, etc pot parea socante pentru cineva care nu a studiat simbolismul, ele totusi au conotatii spirituale foarte exacte. Daca vrei, ti le pot detalia.
Din cele de mai sus vezi ca departe de a fi un idol, adica pur si simplu o figurina fizica prin care uneori se manifesta anumite entitati subtile, Kali este de fapt un principiu universal care tine numai de Dumnezeu. Doar Dumnezeu poate sa genereze si sa manifeste energia misterioasa dar atotputernica a Timpului.
Pe langa Kali mai sunt inca alte noua moduri specifice de manifestare a lui Dumnezeu, toate impreuna generand ceea ce noi numim Creatia.

Spirit Intelept
#87682 (raspuns la: #83586) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
la mine mila are clar conotat - de zaraza la: 26/11/2005 23:40:12
(la: Mila: Am nevoie de definitie!)
la mine mila are clar conotatii negative. mi-e groaza de ideea ca s-ar putea sa starnesc vreodata mila. cand zic ca mi-e mila de cineva o fac constient si cu rautate. (si interpretez "mila" celorlalti in acelasi mod). daca am compasiune si simpatie pentru cineva in nici un caz n-o zic si nici nu dau de inteles.

ma enerveaza la culme "milosii" care tin neaparat sa te ajute, chiar daca tu n-ai cerut asta. o vad ca pe o dorinta de a avea ascendent asupra omului cazut, care in fond vrea doar sa nu fie remarcat. in ansamblu, milosii sunt niste penibili care n-au cum sa se remarce altfel.

zaraza
Rare sunt conotatiile pozitiv - de bloom la: 06/12/2005 13:37:37
(la: Smecher,un lucru bun?)
Rare sunt conotatiile pozitive ale cuvantului smecher-atunci cand rezolvi pozitiv un lucru pentru tine si nu produci pierderi altora. In rest cuvantul smecher se asociaza "invartelii ieftine" si de multe ori in detrimentul altora.
Semecheria un e un lucru pozitiv.
Wow, da' multe conotatii g - de AndreiB la: 17/12/2005 14:10:46
(la: Smecher,un lucru bun?)
Wow, da' multe conotatii gasirati pt. notiunea de smecher.
Pe mine ma duce insa cu gandul la alt tip de persoana: cea mereu condescendenta, incercand mereu sa spuna ceva doar ca sa-i faca pe ceilalti sa se simta inferiori. Cred ca stiti la ce ma refer, genul de om care a avut un numar mai mare de complexe in copilarie, decat majoritatea dintre noi, si pe care acum incearca sa le sufoce cautand defecte in cei din jurul sau...
Niciodata nu am stiut cum sa abordez astfel de oameni, de cateva ori am incercat sa le spun verde'n fata ca inteleg perfect ce-ncearca sa faca, insa de fiecare data , respectivul a turbat.
avem echipa, avem valoare :) - de Andre29 la: 05/02/2006 18:27:40
(la: TRANCANEALA NEARISTOCRATA)
avem echipa, avem valoare

imi place cu ce iesi la-naintare

la palinca nu ma bag

dar la vin as vrea cu drag

o ceptura sa-ncercam

langa peste sa adulmecam

cu cognac-ul

imi faci placul

la sfarsit un Benedictine

si cu totii la tine venim ;)

aduc eu desertul

si gata zaiafetul



________________
"Razbim noi cumva la lumina" Marin Sorescu
#104174 (raspuns la: #104171) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Fotbalul si valoarea... - de tatiku la: 27/02/2006 20:15:54
(la: Romania pe locul I in clasamentul coeficientilor UEFA)
Mda, si Steaua si Rapid au facut o figura buna. Dar hai sa nu uitam ca nu numai lipsa de constanta a evolutiilor ii priveaza de performante adevarate, ci si enorma suficienta de care vorbeam eu.E hilar ,dezgustator si complet neproductiv. Daca vrem performanta in orice domeniu si daca vrem sa fim recunoscuti ca "buni" va trebui in primul rand sa ne tratam prostia. Sa reactionam normal in conditiile in care avem de partea noastra valoarea si norocul.
Va rog sa urmariti detasati comentariile noastre de dupa un meci castigat. Ce zic fotbalistii, reporterii, presedintii de club, speakerii, presa scrisa si asa mai departe. Apoi urmariti felul imbecil in care se poarta galeria romaneasca. Banner-ele din josul tribunei. Scandarile. Toata desfasurarea ritualica de un imens haz, in cele din urma.
Stii, nu ar trebui sa ma doara decat propria prostie. Am si eu din asta, cu galetile. Dar atunci cand peste ea se varsa prostia altora, mult mai talentati ca mine in domeniu, ma doare rau de tot si atunci nu pot sa ma relaxez la un meci in Romania.
Concluzia mea e urmatoarea ( desi e o prostie sa tragi concluzii): Din punctul meu de vedere NICIODATA nu vom avea performanta adevarata atata timp cat suntem aroganti si narcisisti.
Simeon, nu discut valoarea sa - de RSI la: 21/03/2006 14:25:40
(la: Caricaturile lui Mahomed)
Simeon, nu discut valoarea sau non-valoarea intrinseca a piesei Evanghelistii, ca oricum nu despre asta este vorba. Oamenii pot sa fie "incuiati" si poti sa fie fundamentalisti. "Incuiatii" isi exercita dreptul la opinie fara sa recurga la impunrea pdv-ului lor prin forta si violenta - "am fost, am vazut nu mi-a placut, este o porcarie". Fundamentalistii vor sa-si impuna opinia asupra celorlalti cu forta. Aceasta din urma atitudine este cea periculoasa si condamnabila.
==================================================
"Eficienta este cea mai inteligenta forma de lene. (David Dunham) "
#112608 (raspuns la: #112603) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Ma simt dator sa ma explic - de Viorel_Anghel la: 20/04/2006 19:24:13
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Mai demul am citit ceva scris de D-l lazar si am fost indignat in sinea mea:cum ca la romanica nu poti duce ceva la bun sfarsit ca se gasesc destui sa iti puna bete in roate sau sa te scarbeasca.
Am ajuns sa ii dau dreptate pe pielea mea.trist dar asta e.
Se spune ca desteptii invata din greselile altora iar prostii din greselile lor.
Asta e am fost un prost.
Am intrat in lumea foto acum jumatate de an ca sa zic asa ,cu toate ca fotografii fac de 22 de ani dar nu integrat in comunitatea foto ci ca solitar.
Am cunoscut cativa oameni care mi-au marcat drumul in arta foto,Cristian Chitaru,Ioan Ciobotaru ,Trestian Gavanescu si Florin Constantinescu.
de la fiecare am invatat cate ceva,fiecare mi-a marcat evolutia prin ceva.
Adunanad sfaturile si modul lor de a fi in fotografie am reusit sa imi fac un stil propriu ,fara insa a copia pe vre-unul din ei..
Am ajuns ca la 6 luni de activitate bazata pe studiu,compozitie si mesaj in foto sa am onoarea ca D-L lazar sa selecteze una din lucrarile mele la Salonul de la Craiova la prima mea participare in lumea foto si sa iau o mentiune la tema libera.
In paralel cu asta am deschis un forum foto Agorafoto.com pentru a simti ca adaug si eu o picatura in pocalul artei foto din romania.
Am simtit ca asa ma implic si ajut la dezvoltatea artei foto.
Am deschis aici si singura scoala foto online cred din Romania bazata pe interactiune directa cu userii.
Am cautat ca zapaugul sa fac o echipa de moderatori de prestigiu daca se poate astfel incat numele si valoarea lor sa dea tonul forumului si sa aduca useri din toate categoriile si nivelele.
Am separat userii pe clase de valoare nu ca discriminare ci ca sa decelam nivelul discutiilor astfel incat nici incepatorul dar nici avansatul sa nu se simt prost.
sa nu amestecam un portret de concurs cu gandacul prins pe cartofii lu bunica.
Am fost acuzat de incepatori de discriminare.
Am incercat ca la sectiunea avansati sa am moderatori cat mai de prestigiu sa aiba nivel si sa poata gestiona bine temele.
a fost bine la inceput apoi pe motive de timp liber putin se dilua rau .
Am incercat eu sa suplinesc asta si am fost acuzat ca nivelul meu a alungat avansatii.
Am renuntat la reclama pe bani a firmei F64, bani cu care forumul se putea autointretine,am preferat sa platesc eu mai departe numai sa dam un premiu motivant e drept valoare mica dar totusi motivant la concursurile foto.
Am stat noptile cu adminul de soft sa urmarim vesnicele amanintari de hakereala care apar in romanica daca scoti capul prea mult intr-un domeniu unde sunt cateva forumuri care pretind ca detin monopolul absolut.
In ultima vreme am fost abordati intr-un mod care m-a determinat sa renunt.
ca exemplu: construiesi o masina si la urma ti se sugereaza ca nu dai bine la volanul ei ca e pacat de masina cu asa un sofer.
am fost bun la ridicarea forumului ca apoi sa primesc tot felul de observatii cum ca nu ma port ca un admin ,cum ca imaginea mea reflectata pe functie nu e tocmai buna ca trebuie sa imi reviziuesc postarile si cratimele din texte
Am fost catalogat un fel de becali.de ce nu stiu.
poate ca tre sa ai fata de fraier daca te bagi pe banii tai la asa ceva.
Am realizat tot pe banii mei siteul Clubului foto Dan Mihai Calinescu din Craiova.
la finantari sunt bun la postul de admin nu prea.
Am fost acuzat ca am facut forumul ca sa ma dau sef.
daca vroiam sa ma dau sef mai luam toate deciziile ce tineau de forum prin vot?
nici rank-ul la useri nu se facea prin vointa mea.
echipa de moderatori vota si majoritatea decidea.
Eu sunt satul de sefie in firma mea.nu am complexele subalternului.
Vazand atmosfera si hartuiala la care sunt supus de ceva vreme si de cine de cei din preajma mea care trebuiau sa puna umarul sa faca ceva bun in forum ca erau destule de facut nu ramasesem eu problema forumui acum ceva vreme am propus celor in cauza: ma fratilor eu ma pot retrage,il preluati voi?
Nimeni nu a vrut sa se bage.
Acum la ultimul val de critici strict personale la adresa mea nu am mai rugat pe nimeni.
L-am inchis si am ramas cu gustul amar de romanica.
Pot fi judecat ca l-am inchis asa cum ma judec eu ca am avut initiativa de a deschide un forum foto.
injurati-ma dar am obosit.
nu am vrut laude,nu linguseli.
stric o atitudine neutra am cerut.
nu se poate la noi.
la noi se cunosc doua stari: linguseala sau critica.
Sunt un om foarte ocupat si totusi am tras de acest forum si de nivelul lui.
dar sa mi se spuna ca reprezentand vocea mai multora,decizia este ca eu distrug forumul.........
asta e prea de tot.
neglijezi afaceri ,amani intalniri,neglijezi familie sa stai pana la 2 noaptea sa trudesti la un forum ca sa mi se spuna ca nus cum le leg eu in fraza si nus cum comentez o poza si ca asta duce forumul in jos ...e deja prea mult pentru mine.
efecetiv am renuntat si gata
sa faca altii mai bine ca mine ca eu nu am mai corespuns la un moment dat.
iar cand rog moderatorii sa aiba si ei o activitate constanta ca se plang userii ca sunt uitati in topic mi se spunea numa ca : nu suntem pe bani la tine in forum.
degeaba incerci sa le explici ca nu eu reprezint forumul ci comunitatea din el.
In romanica ca solitar ai succes nu poti crea o comunitate ca se gasesc sa iti sara la beregata destui.


hgrancea: "nu avem oameni de valoare" - de dorinteodor la: 04/05/2006 20:29:39
(la: Schizofrenia..mascata)
hgrancea, ai dreptate, nu avem oameni de valoare. cu partea a doua: "cei competenti nu se baga" ar fi ceva de discutat.

este clar ca nici un om nu poate sa faca mare lucru daca e singur. daca oamenii se aduna in jurul unora ca "aia" atunci ce poti sa faci? cu cine te razboiesti? cu partea din populatie care ii sustin?

in ultima instanta, avem conducatorii pe care ii meritam .

parerea mea este ca nu avem o elita adevarata pentru ca populatia nu are nevoie de o elita si nu sustine aparitia unei elite. in aceasta situatie, avem oameni obisnuiti (G. B. e un om obisnuit) care ocupa locurile rezervate elitei.

asta a fost situatia de cind exista tara romineasca. toata lumea ii venereaza pe eminescu si caragiale. nici unul nu a facut parte din academia romina unde erau "altii". constantin brincusi inainte de a muri a vrut sa lase totul statului romin. academia romina a refuzat oferta. rezultatul este ca statul romin nu poate scoate nici macar vederi ale operelor lui brincusi decit daca plateste drepturi de autor unui cetatean canadian (caruia brincusi i-a cedat drepturile de autor dupa refuzul academiei romine).

marele explorator emil racovita a murit literalmente de frig dupa ce comunistii l-au dat afara din casa si din academie si a ramas fara mijloace minimale de trai. nici celor care au fost colegii lui nu le-a pasat si cu atit mai putin populatiei, care ar fi trebuit sa apre astfel de oameni.

toata istoria rominiei este plina de astfel de situatii incredibile. e de mirare ca avem astfel de specimene in vechea si noua generatie? vedeti vreo solutie? dorinteodor
#120340 (raspuns la: #117465) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
valoarea umana a unor scrieri - de jeniffer la: 13/07/2006 02:37:18
(la: Codul Da Vinci (Da Vinci Code))
valoarea umana a unor scrieri despre zeu depaseste umanitatea, creind personaje enorme si ireale, dar pe care unii le cred reale. acest film permite sa vedem tendinta actuala despre ce se gindeste, ca nu zeul ne-a pus pe pamint, pentru a experimenta viata aici si apoi ne ducem unde el vrea, unde vom fi mai bine timp cit nu facem rau pe pamint, unde am putea avea si face tot ce ne place, paradisul inchipuit.

nu aceste idei fac sa progreseze calitatea de viata pe pamint. avem nevoie de o justitie mai dreapta, care apara inocentii si valorile.
#132964 (raspuns la: #132697) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Un răspuns ortodox la "Codul lui Da Vinci"-Dan Brown - de aling22 la: 15/07/2006 09:05:59
(la: Codul Da Vinci (Da Vinci Code))
Un răspuns ortodox la
„Codul lui Da Vinci” – Dan Brown


S-ar putea spune că trăim într-o lume în care se vorbeşte enorm de mult, o lume în care nu mai există loc şi timp pentru tăcere, dar, în acelaşi timp, o lume în care nu se spune nimic. Dacă am putea să ne „măsurăm” existenţa prin cuvinte rostite în chip demn, valoros, în prea puţine cazuri am găsi un rost al existenţei, al cuvântului.
Gravitatea stă în faptul că locul cuvintelor bune, locul înţelepciunii şi al cuminţeniei, nu poate rămâne gol, nu se constituie într-un vid. Acolo unde nu există binele, se instaurează răul. Întunericul este lipsa luminii, iar boala este o alterare, o lipsire de sănătate. Deci, dacă cuvântul bun lipseşte, nu este rostit sau nu este scris, atunci se naşte anti-cuvântul.
Ce este acest „anti-cuvânt”? Poate fi numit pur şi simplu „trădare”, „minciună”, „blasfemie”, „sperjur” etc. Este un cuvânt pornit dintr-un suflet care nu este totuşi un suflet. Pare ilogic, dar aici s-ar găsi dezlegarea nonsensului verbal sau existenţial în care ne aflăm. Aceasta pentru că sufletul este, la urma urmelor, legat de Dumnezeu. Adică de Adevăr, Viaţă, Sens.
Iar ceea ce se desprinde de Viaţă, decade în non-viaţă, în moarte.
Vorbim de suflete moarte, ascunse, îngropate în trupuri ce dau dovadă de toate semnalmentele unei existenţe normale! Oameni ce trăiesc în moarte, lipsiţi de sens, de valoare, de demnitate. Deşi dramatic, astfel de „oameni” ridică societatea actuală. Tot ei propun noi coordonate de viaţă, de gândire şi chiar de simţire. Neavând Adevărul, îşi permit să impună „adevăruri” maselor ce se complac într-o tot mai josnică incultură şi imoralitate. Se ridică din rândul inform al acestor mase şi propun „adevăruri” proprii. Iar lumea, în toată obtuza ei întunecime şi lipsire de verticalitate, acceptă aceste „adevăruri”. Le consideră normale, necesare şi universale. Nimeni nu se mai sinchiseşte să le cerceteze, să le caute sufletul. Înghiţim absolut orice ni se oferă, acceptăm orice ni se spune, aplaudăm frenetic tot ceea ce se vede, dorim tot ce ni se pune înainte. Ne place enorm de mult să nu mai fim liberi. Strigăm, urlăm chiar în gura mare că nu acceptăm să ni se lezeze libertatea, dar zâmbim dulce şi complice atunci când ne sunt dirijate, impuse, dictate coordonatele vieţii. Important este că s-a găsit cineva care să gândească pentru noi. S-a găsit cineva să ne spună ce să facem, ce şi cum să gândim şi chiar cine suntem. De acum putem dormi liniştiţi!
Putem fi fericiţi! Altcineva răspunde de noi şi pentru noi. Partea noastră de existenţă constă în a ne lăsa moale, diafan şi visători în voia unuia sau a unora care „riscă” totul pentru noi, pentru „fericirea” noastră.
Astfel, deci, se zideşte societatea actuală. Acest sărăcăcios articol îşi propune să abordeze un simplu aspect al acestei trădări la scară mondială. Şi voi trece direct la subiect!
Editura „Rao” propune publicului cititor român o carte extrem de interesantă: „Codul lui Da Vinci”. A nega valoarea artistică a acestei cărţi este inadmisibil. Partea acestui articol este însă alta: a intra în miezul acestui roman, în mesajul pe care absolut orice carte doreşte să îl transmită cititorului. Iar în cazul de faţă avem un mesaj cu totul anti-creştin. Dacă m-aş adresa unui public realmente trăitor întru Hristos, nu ar fi nevoie de o demonstraţie complexă. Simpla citire a unor pasaje din acest roman ar leza inimi şi conştiinţe ce trăiesc în şi pentru Hristos. Dar lucrurile nu stau tocmai aşa...
E drept, suntem creştini. Suntem, prea mulţi dintre noi, pentru că aşa ne-am născut, aşa sunt şi cei din jur, pentru că astfel şade bine. Dar care sunt coordonatele şi condiţiile acestui creştinism nu prea ştim. Iar golul acesta de cunoştinţe şi de trăire trebuie umplut cumva. Cum afirmam şi mai sus: aşteptăm să ni se spună cum, să ni se arate ce şi când trebuie să gândim sau să credem. Din păcate chiar şi în punctul esenţial al existenţei oricăruia dintre noi: cunoaşterea şi iubirea lui Iisus Hristos.
Ocazia s-a ivit. "Fericirea” ne-a venit iarăşi incognito! Dan Brown a devenit instantaneu un deschizător de drumuri, un luminător de conştiinţe. "Adevărul” a ieşit la suprafaţă. Până şi cei din urmă dintre oameni, românii (sic!), pot cunoaşte de acum ceea ce au gândit, ce au trăit şi ce i-a caracterizat de aproape două mii de ani! A venit ziua iluminării, a înţelegerii acestui dificil creştinism...
Nu îmi voi permite să relatez conţinutul acestui roman. Poate chiar cu spaimă am înţeles că este arhicunoscut. Simpla pronunţare a titlului făcea să apară pe chipul interlocutorilor mei zâmbete pline de complicitate. Parcă toţi ar fi vrut să îmi spună:”Aşa, deci ai aflat şi tu!” Dar apoi toţi se încruntau puţin şi parcă se temeau ca nu cumva să îmi permit să neg acest nou „adevăr”. De prea mult timp doreau să-l afle, să guste ceva senzaţional.
În tot acest „amalgam” indefinit de dogme, practici şi slujbe, din care mulţi nu înţeleg nimic, simţeau ei că trebuie să fie ceva ascuns, vreo conspiraţie a Bisericii! Da, acesta este cuvântul cheie al romanului: „conspiraţie”! Şi, după cum spuneam, se temeau ca nu cumva să vin eu, un oarecare, şi să îmi permit să neg, să mă opun, să refuz această dezvăluire a „conspiraţiei”.
Dar tocmai aceasta îmi propun, cu ajutorul Domnului! Nu căuta aici un răspuns ştiinţific, bine documentat! Hristos nu poate fi demonstrat! Însă poate fi trăit, iubit, rostit.
Ideea de bază a romanului este una mai mult decât evidentă: Iisus Hristos nu a fost şi nu este cea de-a doua Persoană a Sfintei Treimi, Dumnezeu adevărat şi Om adevărat. Nu I se neagă existenţa istorică. Nu se mai face asta, căci până şi ateismul a devenit ridicol, iar dovezile istorice sunt mai mult decât evidente. A existat Iisus Hristos.
Însă D.B. aduce câteva lămuriri bine venite! A fost un om, ca toţi ceilalţi. Un evreu ceva mai răsărit, cu iz profetic şi cu alură harismatică. Toate bune şi frumoase până ce acest Iisus îşi găseşte şi nevastă! Pe cine? Pe Maria Magdalena. Iar culmea chestiunii în cauză este că a mai avut şi copii. Unde mai pui că era îndrăgostit lulea, vorba românului. Se îmbrăţişa, se săruta pe unde apuca cu această Magdalenă. Toată lumea era fericită şi voioasă; doar Petru, Apostolul, era mai supărat. Că de, soţia lui era acasă şi nu avea pe cine să sărute...
Cum de nu s-a cunoscut acest „adevăr” până acum? Totul este o uriaşă conspiraţie a Bisericii, care a considerat necesar să „fabrice” un Iisus Hristos cu totul nou, să rectifice în mod flagrant Evangheliile şi să mintă în mod impertinent pe om timp de două mii de ani. Iar D.B. aduce adevărul la suprafaţă, încadrându-l într-un scenariu extrem de complex, palpitant şi chiar bine închegat.
Aspecte ale afirmaţiilor cuprinse în acest roman vor fi reliefate mai pe larg în cadrul acestui eseu. Pentru început consider necesar să punctez ceea ce găsesc a fi „cheia de boltă” a acestui roman. Ce urmăreşte la urma urmelor, care se dovedeşte a fi „target”- ul acestei scrieri?
Eu consider că este însăşi desfiinţarea, negarea calităţii de Dumnezeu a lui Iisus Hristos. A Celui pe Care Biserica Îl consideră a fi Fiul lui Dumnezeu, întrupat din Fecioara Maria, pentru noi şi pentru a noastră mântuire.
Totul se reduce la a admite sau nu lui Hristos această calitate. Nu este absolut nimic mai important între cadrele acestei existenţe.
D.B. se străduie, iar prin el o întreagă armată de mercenari ai conştiinţelor şi ai sentimentelor umane, să demonstreze că Iisus Hristos este un simplu om, supus păcatului şi morţii. Un om bun, un exemplu de (i)moralitate şi un profet al conştiinţelor acelor timpuri. Un om „îmbrăcat” de Biserică cu calităţi supranaturale şi apoi afişat timp de două mii de ani în scopuri mercantile, cât se poate de josnice şi de mincinoase.
Ce reiese de aici? Că timp de două mii de ani am trăit în minciună. Că pe minciună s-au zidit miliarde de vieţi, lipsite de sens, de valoare şi de o moarte să zicem echitabilă. Că timp de două mii de ani existenţa s-a consolidat pe un mit plin de artificii şi de neadevăruri grosolane. Căci dacă Hristos a fost doar un om, atunci în zadar au crezut, au sperat, au trăit şi au murit prea multe miliarde de oameni. Căci nu se face să trăieşti şi să mori pentru un om mai păcătos decât tine. Hristosul lui D.B. nu a făcut minuni, nu a cunoscut mila, iubirea, iertarea. Hristosul acesta nu a pătimit pe Cruce, căci patima lui nu îşi mai avea rostul. Apoi a murit ca oricare alt ins. Şi atât... Nimic ceresc, nimic sfânt...
Cine este Hristosul lui D.B.? Un afemeiat mizer? Un familist nu prea convins de propria moralitate? Un acerb propagator al feminismului? Un ins cu idealuri măreţe dar cu fapte josnice? Probabil nu vom cunoaşte niciodată „adevărul”, căci nici măcar D.B. n-a catadicsit decât să-şi lase cititorul în ceaţă şi să lase cortine peste simple supoziţii. Dar rămân prea multe întrebări fără răspuns, iar eu voi aminti doar o mică parte din acestea.
Hristosul lui D.B. nu este Fiul lui Dumnezeu. S-a născut şi el în urma unei relaţii sexuale la limita animalicului. Nu a săvârşit nici o minune, căci un simplu om nu le poate săvârşi. A făcut păcate, ca oricare alt om. A murit pe o cruce, nu din iubire de oameni, ci pentru simplul fapt de a se fi dovedit neascultător faţă de autorităţile romane. Mai înainte de aceasta a trăit totuşi bine! Cu toate condimentele necesare unei vieţi „frumoase”: reputaţie, ucenici, bani, desfătări şi până şi o viaţă sexuală intensă. Iar ceea ce este cu mult mai grav se arată faptul că nu a înviat! A murit şi basta! Mă întreb de ce o viaţă atât de comună şi totuşi atât de jalnică a interesat ulterior Biserica?!
Acest infam Hristos, profetul de doi bani al lui D.B. este deci un simplu om. Cu vicii, cu neajunsuri, visător şi idealist. Dar...
În Numele şi cu puterea Lui s-a ridicat şi încă există ceea ce D.B. numeşte parcă cu greaţă „Biserica”. Pentru El au murit prea mulţi creştini. Pentru El au trăit, au iertat, au iubit, au îndurat chinuri înfricoşătoare. Pentru El au refuzat păcatul, în toate formele lui posibile şi imposibile. Pentru El încă se mai învaţă demnitatea, adevărul şi iertarea. De două mii de ani ne ţine vii un mit ce abundă în minciună şi în compromis? Am crezut oare, noi şi strămoşii noştri, într-un infam desfrânat? Lui ne rugăm? Iubim un mit? Murim pentru un mit?
Conform lui D.B., de la acest „profet” nu ne-a rămas decât un curios exemplu de viaţă şi...un plod ce ar fi inaugurat o dinastie „regală”!
Anulăm toate învăţăturile Bisericii, inclusiv toate Sfintele Taine?
Te-ai botezat? Ai fost păcălit cu simplă apă. Te-ai împărtăşit? Erau pâine şi vin. Te-ai rugat? Cui oare? Ai postit? A fost doar un regim dietetic. Ai iertat în Numele Lui? Ai fost umanist. Ai spus la Înviere: „Hristos a înviat!”? Zadarnic vis, deşarte speranţe. Ai crezut în învierea morţilor, în învierea ta? Te înşeli, prietene. Cum a sfârşit „profetul”, aşa sfârşi-vei şi tu. Pământ şi cenuşă. Ai crezut că ai un suflet? Nu, doar instinctul te conduce. Ai crezut că Biserica te îndeamnă şi consideră corect a nu săvârşi păcate? Nu ai ştiut să te bucuri de viaţă şi ai fost minţit o viaţă întreagă.
Astfel totul se dărâmă...Rămânem astfel doar ca nişte animale. Care vin de nicăieri şi merg spre nicăieri. Trăiesc pentru a muri şi mor fără a fi trăit. Nimic sfânt, nimic curat, nimic veşnic. Totul este aici şi acum. Ridicol, trist şi lamentabil.
Dar cine este această „Biserică” care s-a folosit de un ins de acum două mii de ani pentru a subjuga miliarde de oameni? D.B. greşeşte în mod voit din start, refuzând, conştient sau nu doar cel rău mai ştie, să amintească că Biserica nu este reprezentată de Vatican. Nu ceea ce acest compromis Vatican afişează la ora actuală înseamnă Biserica instituită de Iisus Hristos.
Oare să nu fi auzit de existenţa Bisericii Ortodoxe acest D.B.? S-a temut cumva că nu îi poate pună în cârcă greşelile istorice ale Catolicismului? S-a temut să se apropie de Adevărul, de Sfinţii şi de Taina Ortodoxiei? A simţit cumva că Hristos este viu în, prin şi pentru Biserica Ortodoxă? De ce se fereşte de Adevăr, susţinând totuşi că propagă adevărul?
D.B. vorbeşte la un moment dat de „teama Bisericii”. De cine? Biserica aceasta este totuşi o instituţie? Şi cum îi poate fi frică unei instituţii? Sau este acea mână de oameni, mereu în umbră, gata să manipuleze şi să mintă, la care face mult prea des referire? Cine sunt aceşti oameni ce formează „Biserica”? Apostolii, care au murit crucificaţi, decapitaţi, schingiuiţi sau torturaţi? Martirii, milioane şi zeci de milioane, care au crezut că a muri înseamnă a fi mereu cu Cel ce a înviat, cu Hristos Iisus? Pustnicii, călugării sau doar cei ce au trăit în lume, însă iubind cinstea, demnitatea şi adevărul? Dacă nu aceştia, atunci cine? Căci D.B. vede Biserica ca pe un fel de societate secretă care cuprinde ca o caracatiţă pe cei naivi, pe cei retardaţi...
Citez iarăşi! „Istoria violentă şi plină de falsitate a Bisericii nu putea fi trecută cu vederea. Campania ei brutală de „reeducare” a credinţelor păgâne, feministe, se întinsese pe durata a trei secole şi folosise metode pe cât de originale, pe atât de cumplite."
D.B. frizează ridicolul, bazându-se pe lipsa de cunoştinţe religioase minime a cititorilor! Şi prea des îi reuşeşte!
Deci vorbim de primele trei secole ale creştinismului. Şi noi admitem existenţa unei prigoane, a persecuţiilor, a unor mijloace cumplite de „reeducare” a maselor. Dar cu o fantastică deosebire! Persecuţiile au fost duse de autorităţile romane, în speţă păgâne, împotriva creştinilor. Deci păgânismul căuta să reeduce creştinismul şi nu invers! D.B. uită că Biserica nu era nici măcar recunoscută, admisă de stat. Cum putea să persecute pe alţii?! Violenţa amintită de D.B. a făcut, de fapt, milioane de martiri creştini, care susţineau cu preţul vieţii un adevăr negat azi de mii din speţa lui D.B.
Deci Biserica s-a opus credinţelor păgâne, implicit celor feministe. Astfel recunoaştem în tendinţa feministă actuală rădăcinile păgâne! Iar Hristos ar fi fost şi El un păgân, implicit un feminist. Biserica s-a opus cu încăpăţânare, a ucis mişeleşte nenumăraţi păgâni, a distrus credinţe străine de ale ei şi, în final, a martirizat proprii ei membri. Începând cu cei ce se încăpăţânau să rămână păgâni. Diabolic scenariu! Dar eu tot nu am înţeles cine este Biserica aceasta...atât de însetată de sânge!
D.B. ne spune că Biserica a folosit metode cumplite de subordonare a celor neascultători! Autorul nu ne spune care, dar ne asigură că erau cumplite...Să fie ceva de genul sectei lui Jim Jones? Sau să aibă drept preoţi pe câte unul de talia lui Hitler sau Stalin? Cumplita ei sete de sânge să fi dus la existenţa unor macabre „slujbe” de tipul unui Auschwitz sau din cadrul închisorilor comuniste?
Adevărul e prea evident pentru a nu ne îndoi de buna credinţă şi de iubirea de sens a lui D.B.
Ulterior autorul ne informează cum că Biserica a luptat cu furie împotriva vrăjitoarelor. Ce înţelege D.B. prin „vrăjitoare”? „Femeile învăţate, preotesele, ţigăncile, misticele, iubitoarele naturii, tămăduitoarele." Tacâmul e complet, deci se poate trece la arderea pe rug. Ni se spune chiar câte arderi pe rug a săvârşit „Biserica”! Nici mai mult, nici mai puţin de cinci milioane de femei. Cifră curios de rotundă şi de sigură...Biserica a fost un abator de femei...Deşi studiile istorice mai recente reduc numărul total al victimelor Inchiziţiei Catolice la 4500 de oameni (bărbaţi şi femei), D.B. susţine că au fost doar femei cinci milioane!
Să presupunem prin absurd că are dreptate. Ce vină are Biserica Ortodoxă?
Ce vină are învăţătura de credinţă creştin-ortodoxă dacă nu admite practicile păgâne nici măcar la ora actuală? Iar a nu le admite nu înseamnă în mod implicit a condamna pe cel ce greşeşte la moarte.
În numele cărei libertăţi se cade să admitem pierderea sau alterarea unui adevăr pe care noi îl considerăm a fi perfect, inalterabil şi veşnic? Şi dacă Biserica este aşa de misogină, de ce nu ar fi ucis toate femeile, păstrând doar un număr restrâns, care să nască şi să crească pe cei ce, la rândul lor, vor ucide femei, vrăjitoare, preotese etc.?
Cunoştinţele mele teologice îmi „spun” că Biserica nu a făcut decât să îşi exprime, să îşi formuleze adevărul de credinţă. Dacă Hristos este Fiul lui Dumnezeu, atunci El continuă să existe. Adică este viu, este veşnic viu. Iar Biserica Îl cunoaşte, trăieşte în El, pentru El şi prin El. Dogmele formulate în anul 325, la Sinodul de la Niceea, nu au urmărit să condamne „vrăjitoare” la moarte, ci să dea o formă să zicem umană Tainei Fiului lui Dumnezeu, Întrupării, Patimii şi Învierii Lui pentru mântuirea noastră. A avut atunci Biserica reacţia pe care o are organismul uman atunci când este ameninţat de viruşi ce îi pot afecta integritatea biologică vitală. S-a definit pe sine şi propria învăţătură. Altfel ar fi pierdut legătura cu Iisus Hristos, Cel ce S-a arătat nouă ca Adevăr veşnic şi indisolubil.
Bisericii nu i-a fost frică de „vrăjitoare” şi de „păgâni”, ci de propria ei moarte. Corpului uman nu îi este „frică” de viruşi, ci de propria moarte, ce intervine prin acceptarea acestor viruşi în cadrele proprii de vieţuire. A te apăra nu înseamnă a urî şi nu presupune a condamna pe eretic la moarte. "Vrăjitoarele” continuă să existe şi astăzi doar pentru că există Adevărul Bisericii, pe care caută să-l distorsioneze, să-l coboare în propriul întuneric.
D.B. se contrazice şi în privinţa Împăratului Constantin cel Mare. Pe de o parte afirmă că a rămas un păgân convins până în clipa morţii şi nu a crezut în dumnezeirea lui Hristos, iar pe de altă parte afirmă că a făcut jocul Bisericii de a impune o falsă imagine a lui Iisus, în scopuri politice, mercantile, sociale. Oare un împărat păgân şi-ar dărâma propria poziţie şi şi-ar submina propriul imperiu promovând o religie care îi neagă cu desăvârşire cultul imperial – prin care orice împărat era cinstit ca un zeu – şi propune în schimb egalitatea între oameni, incluzând defăimarea religiilor păgâne?
De ce ignoră D.B. actele istorice neutre, adică cele ce nu aparţin oamenilor Bisericii? Aceste documente demonstrează clar că timp de trei secole, împăraţii păgâni au prigonit Biserica, au condamnat la moarte mult prea mulţi creştini, au ridiculizat sau au blamat învăţăturile creştine. Şi nu pentru că acestea erau feministe sau pentru că propuneau un Hristos cinstit ca simplu om, fie El şi un profet. Ci pentru că erau de o noutate absolută şi, în acelaşi timp, la limita absurdului. Dumnezeu întrupat dintr-o Fecioară, pătimeşte ca un muritor pe Cruce şi înviază a treia zi – o învăţătură ce greu poate fi acceptată raţional!
Ca o simplă curiozitate proprie ar fi şi următorul aspect: ştim că la Cina cea de Taină au participat cei doisprezece Apostoli, dar şi Mântuitorul Iisus Hristos. Dar D.B. ne spune că ar fi participat şi Maria Magdalena. Dar confuzia devine mai mult decât evidentă! Căci tabloul lui Da Vinci, pe care se bazează şi cartea sus numită, reprezintă doar un număr de treisprezece participanţi la Cină. Iar eu nu înţeleg cum ar putea ca cei doisprezece Apostoli, cu Mântuitorul, dar şi cu Magdalena, să dea un număr de treisprezece participanţi la Cina cea de Taină! Paisprezece participanţi sau treisprezece? D.B. ne crede chiar atât de infirmi intelectual?
Sau lângă Mântuitorul era Sfântul Evanghelist Ioan, deci nu era nici o Magdalenă la Cină sau lipsea unul dintre Apostoli! Unde stă „adevărul” lui D.B.? Sau poate că unul dintre Apostoli era deja plecat la vânătoare de „vrăjitoare”!? Dincolo de ironia cu care trebuie „muşcată” minciuna lui D.B., trebuie să înţelegem că nu se cade să ne lăsăm doborâţi de cei ce urăsc pe Hristos.
Citez din nou pe D.B.:”Biserica acelor începuturi l-a confiscat pe Iisus, deturnându-i mesajul universal, învăluindu-l într-o aură impenetrabilă de divinitate şi folosindu-l pentru a-şi spori propria putere."
Poţi confisca în totalitate adevărul? Poate această curioasă „Biserică” să mintă cu neruşinare timp de două mii de ani? Oare chiar nu s-a putut găsi un personaj istoric mai răsărit decât acest profet evreu? Oare chiar nimeni nu a putut păstra şi nu a putut arăta lumii acest aşa zis mesaj universal? Şi dacă Iisus a fost doar un om, păcătos şi muritor ca şi noi, de ce este atât de important mesajul Lui? Oare Biserica să fi ucis chiar pe toţi cei ce deţineau acest „adevăr”?
Prea multe miliarde de creştini trăiesc şi au trăit în „minciună”, crezând în Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu. Şi nu s-au simţit manipulaţi, manevraţi, minţiţi, dirijaţi, ostracizaţi etc. Au fost prea mulţi dintre ei fericiţi. Au gustat demnitatea şi verticalitatea morală. Au avut idealuri veşnice. Au iubit, au crezut, au iertat. Se pot trăi oare toate acestea în numele unei minciuni?!
Şi care era, la urma urmelor, acest mesaj universal al lui Iisus? Biserica, ca o tirană, ca o perversă şi inumană instituţie, o străveche Mafie, conform lui D.B., a înlocuit tainicul mesaj al lui Iisus cu un altul, mistificat. Autorul nu ne spune care este acesta. Aşa că se cade să deschidem Noul Testament. Ce găsim în această scriere a unei Biserici ce ucide milioane de femei şi ascunde adevăruri universale?
Curios, dar găsim Fericirile! Îndemnuri la milostenie, iertare, răbdare. La o iubire necondiţionată a aproapelui. La o puritate a inimii, a sufletului. Îndemnuri la bucurie şi veselie. O continuă afirmare la înălţarea duhovnicească prin ferirea de tot ceea ce lezează, răneşte şi întunecă propriul suflet şi inima aproapelui. O nouă viziune asupra celui de lângă tine, înţeles ca frate de care răspunzi cu o iubire veşnică. O apropiere tainică de Dumnezeu prin Acest Iisus Hristos, cu consecinţe eterne.
Curios mesaj al unei Biserici însetate de sânge! Dar este unul clar şi plin de viaţă. Spre deosebire de cel al lui D.B....
Să revenim la „adevăr”! Iisus s-a însurat cu Magdalena. Aceasta i-a făcut şi copii. Biserica, începând cu Petru, o urăşte pe „însoţitoarea Mântuitorului” şi ascunde o bună parte din viaţa şi învăţătura profetului. Care este misterul? Ne spune tot D.B.!
Pentru Biserică „utilizarea actului sexual ca un mijloc de a comunica direct cu Dumnezeu constituia o ameninţare serioasă pentru puterea şi autoasumata ei poziţie de unic intermediar între om şi divinitate”. Se putea ceva mai clar?
De două mii de ani, din cauza Bisericii, nu s-a mai comunicat direct cu Dumnezeu?! Şi nu îmi este dat să pricep cum ar putea actul sexual al unei persoane să pericliteze puterea şi poziţia unei „Biserici”?
Mai mult decât atât! Cum poate fi cunoscut Dumnezeu prin actul sexual? Nu ni se dau lămuriri. Se lasă doar să înţelegem că Biserica ne-a castrat moral şi fizic pe toţi, iar D.B. a venit să ne elibereze. Cum? Printr-un roman, gen thriller...
Totul se reduce la actul sexual… D.B. nu îşi ascunde apartenenţa la mişcarea New Age de promovare a Erei Vărsătorului, care ar înlocui şi ar elibera de acum perimatul mesaj creştin.
Ni se spune că în Era Vărsătorului vom afla adevărul. Iar acest „adevăr” este o curioasă sumă de învăţături preluate din hinduism, brahmanism şi budism. Se adaugă ceva „piper” islamist pentru a da un chip fioros Bisericii. Iar în final se presară ceva creştinism, ca să facă învăţătura cât mai credibilă. Deci „coptura” New Age este gata, iar cei creduli şi, totodată, obsedaţii sexual sunt gata s-o înfulece nemestecată !
Biserica a îndemnat la cumpătare, la abstinenţă înainte de căsătorie, la monogamie şi la ferirea de orice împătimire de ordin sexual. A condamnat doar verbal şi nu prin foc şi sabie homosexualitatea, pedofilia sau orice altă deviaţie carnală. E drept că toate acestea însemnau o unire cu divinitatea, dar o „divinitate” ceva mai întunecată, mai împătimită, mai josnică…
Curentul New Age „eliberează” pe om. Îl eliberează de condiţia sa umană, pentru o condiţie animalică, fără nici o oprelişte, fără nici o normă morală. Actul sexual este unicul adevăr. Priveşte bine situaţia şi condiţia (i)morală a societăţii în care trăim şi îmi vei da dreptate.
Eu un singur aspect ţin să mai punctez aici. De ce anume Biserica lui Iisus Hristos a cerut fiilor ei să nu cadă în ceea ce a numit „păcatul desfrânării”. Nu pentru că s-ar fi văzut ameninţată sau terorizată de nişte obsedaţi. Nu pentru că Hristos ar fi fost un profet pervers, iar ea avea nevoie de un Cap sublim şi pur, pe care se cădea să-l „fabrice”. Nimic din toate acestea!
Răspunsul găseşte-l tu însuţi la cei ce s-au „eliberat” de Biserică şi trăiesc după îndemnuri New Age, alias D.B. Ce vezi? Cumva oameni liberi şi fericiţi? Priveşte la cei ce au o viaţă sexuală intensă şi care s-au unit direct cu „divinitatea”, fie ei yoghini, practicanţi „tantra” sau simpli tineri americani, europeni. Dincolo de „fericirea” afişată în mod actoricesc, au devenit de abia de acum simple marionete. Nu ale Bisericii, ci ale propriilor trupuri, ale propriilor instincte şi patimi, ale propriilor boli incurabile. De atâta „libertate” se tot sinucid...
Se automutilează, se urăsc, se chinuie reciproc. Se aruncă pătimaş unul asupra altuia, încercând să găsească ceea ce doar Iisus Hristos le poate dărui: sens, valoare, adevăr, viaţă. Şi, mai presus de toate, veşnicie.
D.B. nu aminteşte nimic din ceea ce oferă „adevărul” lui după trecerea pragului morţii. Pentru că nu are ce."Profetul” lui e ţărână. Magdalena lui e pământ. (O curiozitate! Ne spune că acum Magdalena s-ar odihni în pământul natal, adică în Franţa. Să înţelegem că era franţuzoaică? Adică galică? Păi tot el spune că Magdalena face parte dintr-o spiţă nobilă iudaică şi că Hristos a trăit doar între graniţele iudaice! Va fi ajuns din greşeală şi în Franţa?!)
„Adevărul e că nimic nu e original în creştinism”, susţine D.B.
În care? În cel „autentic” sau în cel „falsificat” de Biserică? În primul ar fi autentic doar actul sexual ca mesaj universal. În cel „falsificat” găsesc că sunt totuşi prea multe aspecte autentice, unice şi inconfundabile. Iertarea şi iubirea duşmanului şi Dumnezeul întrupat. Mila şi îngăduinţa nelimitată, dar şi Naşterea dintr-o Fecioară. Împărtăşirea cu Trupul şi Sângele lui Hristos, dar şi Învierea Lui din morţi. Puterea inexplicabilă a iertării şi a dragostei, a abstinenţei, a disciplinării morale, dar şi bucuria de a trăi, de a simţi, de a iubi pe Cel ce totuşi există. Suferinţa inevitabilă în viaţa tuturor celor ce cred şi iubesc pe Hristos, dar şi puterea demnităţii, a verticalităţii, a purităţii. Şi lista ar putea continua...
Biserica nu este anti-feministă. Dovada ne-o dă tot D.B. atunci când ignoră cu bună ştiinţă şi în mod drăcesc o anumită persoană din istoria mântuirii noastre, din viaţa lui Iisus Hristos. Să zicem că nu a auzit de existenţa Bisericii Ortodoxe, dar să nu fi auzit de existenţa Maicii Domnului este de neadmis! Sau s-a temut că admiţând existenţa Ei, ar fi periclitat pretenţiile feministe ale „adevărului” său?
Oare chiar nu cinsteşte Biserica femeia? Oare chiar a subjugat-o în aşa măsură? Sau aceasta se întâmplă de fapt abia acum, când „adevărul” New Age prinde forme, iar libertinajul sexual transformă femeia, fata, copilul în obiecte impersonale ale plăcerii?
Ce om are o cinste egală sau mai mare decât cea adusă Maicii Domnului? Prin Ea ne-a venit mântuirea. Prin Ea ni s-a dăruit veşnicia. Prin Ea gustăm adevărata demnitate şi împlinirea staturii de om. Prin Ea omul este veşnic.
Sau cultul atâtor sfinte care au trăit în aşa-zisa „minciună” împotriva căreia cei de teapa lui D.B. luptă cu atâta înverşunare...
„Practica sacră – uniunea sexuală sacră dintre bărbat şi femeie, prin care cei doi deveneau un tot spiritual, fusese defăimată, considerată un act profan, ruşinos. Credincioşii care înainte simţeau nevoia comuniunii cu corespondentul lor feminin pentru a deveni una cu Dumnezeu, îşi reprimau acum impulsurile sexuale fireşti şi le considerau lucrarea diavolului”, ne învaţă din nou D.B.
De ce nu au supravieţuit religiile ce promovau astfel de „practici sacre”? De ce nu au supravieţuit societăţile ce cultivau această uniune sexuală? De ce s-au auto-ruinat prin imoralitate, decadenţă şi prin lipsirea de o serie de minime valori? De ce acest aşa-zis „tot spiritual” antrenează doar trupurile, ignorând elementul esenţial al făpturii numită „om” şi anume sufletul? De ce toţi cei care s-au lăsat integraţi în această „practică sacră” au decăzut moral, spiritual, intelectual sau chiar fizic, culminând mulţi în sinucidere? De ce o astfel de „practică sacră” se poate împlini până şi cu cea din urmă prostituată din această lume? De ce cooptează până şi minori, ajungând la perversiuni şi imoralităţi inimaginabile? De ce impulsurile sexuale au ajuns să fie motivul şi condiţia cunoaşterii şi comuniunii cu Dumnezeu? De ce este îndestulătoare împlinirea spirituală cu acte ce ţin de instinct, pe care le săvârşeşte orice animal? De ce apropierea de Dumnezeu se face prin plăcere epidermică, printr-o carnalitate ce des-figurează pe om? De ce această „uniune sacră” este atât de impersonală, atât de pasageră şi atât de scurtă? De ce nu pot avea parte de ea copiii şi cei bătrâni, nemai vorbind de cei bolnavi moral, intelectual sau chiar fizic? Să înţelegem că doar cei activi sexual pot cunoaşte pe Dumnezeu?
Întrebările pot continua astfel la infinit, iar răspunsurile vor întârzia la infinit să apară...
D.B. se cramponează de faptul că nu admite Biserica preotese în cadrul cultului. Dar Hristos şi implicit Biserica admite mame demne şi cinstite, surori curate şi împlinite moral şi intelectual, copii ce încă păstrează puritatea, candoarea şi inocenţa ce se pierd iremediabil prin actul sexual.
Feminismul cere integrarea femeii în cler, în cadrul cultului creştin. Biserica nu poate accepta aceasta din motive mai mult decât rezonabile. Nu pentru că ar discredita femeia, ci tocmai pentru că o cinsteşte. Rolul mâinii este acela de a scrie, de a spăla sau de a ajuta la întreţinerea nutritivă a vieţii. Acest rol nu poate fi suplinit în cadrul existenţei organismului uman de picior sau de ochi. Cultul divin este strict „masculin” pentru că în acest cult este jertfit Hristos, Capul Bisericii.
Pentru că în acest cult nimic nu are conotaţii sexuale. Aceasta pentru a ţine cont de faptul că în cadrul Sfintei Liturghii are loc o chemare a lui Hristos, o invocare continuă şi o primire a Lui. Pe El, pe Iisus Hristos, Îl cheamă, Îl invocă şi Îl primeşte un alt „el”. Rolul femeii este de a naşte preoţi, care să hrănească lumea cu Trupul lui Hristos. Demnitatea ei stă în a cinsti, a sfinţi viaţa peste care coboară harul invocat de bărbat, de preot. Acesta slujeşte o Liturghie care sfinţeşte o existenţă ce nu o are de la sine, ci de la o femeie. Fiecare gen are un rol bine definit, pe care feminismul îl ignoră cu desăvârşire.
Cuvântul rostit de Hristos trebuie rostit din nou de un bărbat. Minunile săvârşite de El sunt re-făcute tot de un bărbat-preot. Jertfa lui Hristos trebuie în-chipuită, re-prezentată tot de un bărbat. Cum ar putea o femeie să ne pună înainte viaţa lui Iisus Hristos? Înaintea Sfintei Treimi stă totuşi un bărbat, vorbind desigur de Sfânta Liturghie. Iar extrapolând, viaţa este adusă printre noi doar de o femeie. De ce se caută a se anula nişte rosturi bine definite? Nu consideră Biserica că femeia ar fi nevrednică sau impură. Dar ea, femeia, este potirul, primitoarea, receptacolul a tot ceea ce este sfânt prin intermediul bărbatului. Nicidecum sexual, ci în chip tainic, liturgic, divin. Precum Iubirea...
Dar acestea sunt Taine pe care D.B. nu le poate cuprinde. Femeia, pentru el, nu mai este viaţă, maternitate, dăruire, candoare şi lumină. Este un obiect sexual, mascat în aşa zise „practici sacre”.
„Biblia este un produs al omului”. Dacă Iisus Hristos este doar un om, are dreptate D. B. Dar ce facem dacă El este Fiul lui Dumnezeu? Cartea „Codul lui Da Vinci” este un produs al omului. Punem Biblia pe acelaşi cântar? Ceea ce cuprinde ultima naşte sfinţi, martiri şi genii ai adevărului şi
şi demnităţii. Ce naşte prima însă? O generaţie de obsedaţi sexual, o generaţie lipsită de ideal, de frumuseţe, de cultură şi de vigoare. Atât!
Cei infirmi moral vor să aibă un Dumnnezeu infirm moral şi El, Care să le îngăduie şi chiar să le susţină toate căderile, păcatele şi patimile lor josnice. Adevăratul Hristos nu poate cuprinde în braţele Sale iubitoare pe cei pătimaşi, pe cei înlănţuiţi de păcatele trupeşti. De aceea D.B. şi cei de teapa lui s-au gândit să „fabrice” un „Hristos” murdar, josnic şi mult prea uman.
Autorul caută să ne convingă că se bazează pe texte relevante, descoperite la Qumran sau la Marea Moartă. Nu ne explică de ce este atât de sigur cum că „Evanghelia lui Toma” chiar a fost scrisă de Sfântul Apostol Toma. Doar pentru că acest fals moral cuprinde o învăţătură ce susţine o viaţă imorală şi se arată a fi pe linia păgână a curentului New Age?
De ce are siguranţa faptului că aceste scrieri realmente cuprind adevărul? Cele de la Qumran sunt doar amintite de D.B., ignorând însă esenţialul! Ele aparţin unei comunităţi monastice, cu reguli de vieţuire extrem de aspre. Abia comunitatea de la Qumran ar putea fi bănuită de anti-feminism, căci impunea o strictă deosebire între sexe, cu o abstinenţă ce frizează regulile monahale de astăzi. Se presupune că însuşi Sfântul Ioan Botezătorul ar fi făcut parte din cadrul acestei comunităţi.
Deci cum ar putea acest tip de comunitate să elaboreze scrieri ce susţin practici sexuale dubioase? Cum ar putea promova această iresponsabilitate, această pervertire şi însăşi această tăgăduire a lui Dumnezeu, atât timp cât modul lor de vieţuire era unul ascetic, cu stricte norme morale şi cu o vie credinţă în venirea lui Mesia? Iar dacă Biserica nu recunoscut aşa-zisa „Evanghelie a lui Toma” sau pe cea „a lui Iuda”, nu a făcut-o din frică, cu un sentiment de culpabilitate. Se cade să admitem falsuri grosolane doar pentru a nu fi acuzaţi de ipocrizie, de trădare a adevărului, de bigotism? Iubim pe Iisus Hristos şi apărăm adevărul Lui. La fel cum copilul îşi iubeşte mama şi apără demnitatea, integritatea şi numele acesteia. Toţi cei care cred în „cuvintele” lui Iuda vor avea acelaşi sfârşit ca şi el.
Articolul de faţă se cuvine să se apropie de final. Cine a gustat măcar o clipă în viaţa sa din dulcea demnitate, din credinţa şi dragostea faţă de Iisus Hristos, nu se va lăsa lezat de astfel de cărţi. Satana are şi el un cuvânt de spus. Fie prin „Evangheliştii”lui Pippidi, fie prin falsul Hristos al lui D.B. Curios este că ambele „cuvinte” sunt impregnate de o făţişă sexualitate. Sau că ambele sunt apreciate de cei fără de Dumnezeu, învăluiţi de necredinţă, imoralitate, incultură şi egoism profund. Iubitorii de plăceri carnale, adică cei mici, murdari şi întunecaţi moral, vor primi benevol „adevărul” New Age. Cei cocoşaţi sufleteşte nu văd soarele decât în bălţile de noroi şi de mizerie ale acestei lumi. Şi consideră că soarele e strâmb, murdar şi negru, aşa cum le este şi lor inima şi conştiinţa.
Adevărul este Iisus Hristos. Cine Îl iubeşte, va rămâne pentru veşnicie în Adevăr!








#133332 (raspuns la: #133174) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...