comentarii

soru-mea


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Moartea caprioarei - de Ingrid la: 21/11/2003 23:37:59
(la: Cele mai frumoase poezii)
Seceta a ucis orice boare de vant.
Soarele s-a topit si a curs pe pamant.
A ramas cerul fierbinte si gol.
Ciuturile scot din fantana namol.
Peste paduri tot mai des focuri, focuri,
Danseaza salbatice, satanice jocuri.

Ma iau dupa tata la deal printre tarsuri,
Si brazii ma zgarie, rai si uscati.
Pornim amandoi vanatoarea de capre,
Vanatoarea foametei in muntii Carpati.
Setea ma naruie. Fierbe pe piatra
Firul de apa prelins din cismea.
Tampla apasa pe umar. Pasesc ca pe-o alta
Planeta, imensa si grea.

Asteptam intr-un loc unde inca mai suna,
Din strunele undelor line, izvoarele.
Cand va scapata soarele, cand va licari luna,
Aici vor veni sa s-adape
Una cate una caprioarele.

Spun tatii ca mi-i sete si-mi face semn sa tac.
Ametitoare apa, ce limpede te clatini!
Ma simt legat prin sete de vietatea care va muri
La ceas oprit de lege si de datini.

Cu fosnet vestejit rasufla valea.
Ce-ngrozitoare inserare pluteste-n univers!
Pe zare curge sange si pieptul mi-i rosu, de parca
Mainile pline de sange pe piept mi le-am sters.

Ca pe-un altar ard ferigi cu flacari vinetii,
Si stelele uimite clipira printre ele.
Vai, cum as vrea sa nu mai vii, sa nu mai vii,
Frumoasa jertfa a padurii mele!

Ea s-arata saltand si se opri
Privind in jur c-un fel de teama,
Si narile-i subtiri infiorara apa
Cu cercuri lunecoase de arama.

Sticlea in ochii-i umezi ceva nelamurit,
Stiam ca va muri si c-o s-o doara.
Mi se parea ca retraiesc un mit
Cu fata prefacuta-n caprioara.
De sus, lumina palida, lunara,
Cernea pe blana-i calda flori calde de cires.
Vai cum doream ca pentru-intaia oara
Bataia pustii tatii sa dea gres!

Dar vaile vuira. Cazuta in genunchi,
Ea ridicase capul, il clatina spre stele,
Il pravali apoi, starnind pe apa
Fugare roiuri negre de margele.
O pasare albastra zvacnise dintre ramuri,
Si viata caprioarei spre zarile tarzii
Zburase lin, cu tipat, ca pasarile toamna
Cand lasa cuiburi sure si pustii.

Impleticit m-am dus si i-am inchis
Ochii umbrosi, trist strajuiti de coarne,
Si-am tresarit tacut si alb cand tata
Mi-a suierat cu bucurie: - Avem carne!

Spun tatii ca mi-i sete si-mi face semn sa beau.
Ametitoare apa, ce-ntunecat te clatini!
Ma simt legat prin sete de vietatea care a murit
La ceas oprit de lege si de datini...
Dar legea ni-i desarta si straina
Cand viata-n noi cu greu se mai anina,
Iar datina si mila sunt desarte,
Cand soru-mea-i flamanda, bolnava si pe moarte.

Pe-o nara pusca tatii scoate fum.
Vai, fara vant alearga frunzarele duium!
Inalta tata foc infricosat.
Vai, cat de mult padurea s-a schimbat!
Din ierburi prind in maini fara sa stiu
Un clopotel cu clinchet argintiu...
De pe frigare tata scoate-n unghii
Inima caprioarei si rarunchii.

Ce-i inima? Mi-i foame! Vreau sa traiesc si-as vrea ....
Tu, iarta-ma, fecioara - tu, caprioara mea!
Mi-i somn. Ce nalt ii focul! Si codrul, ce adanc!
Plang. Ce gandeste tata? Mananc si plang. Mananc!


Nicolae Labis

Sunt cativa ani buni de cand nu am mai fost - de Unchiul Ion la: 05/01/2004 18:22:46
(la: Cum va simtiti cand va intoarceti in Romania ?)
Sunt cativa ani buni de cand nu am mai fost in Romania si inca nu pot spune ca m-a lovit dorul de tara. Era o vreme cand nu intelegeam foarte bine cu ce se mananca chestia asta.
Spunea odata un poet:
"... legea ni-i desarta si straina,
Cind viata-n noi cu greu se mai anina,
Iar datina si mila sint desarte,
Cind soru-mea-i flaminda, bolnava si pe moarte..."
Am cunoscut si romani care s-au intors definitiv iar dupa ceva timp mi-au spus ca au facut-o din patriotism. Nu vreau sa ma joc cu cuvinte mari, dar atata timp cat nu ii pot asigura copilului meu un viitor pe masura, toate celelalte mi se par desuete, asa ca eu am ales..., si inca ceva, nu traiesc in locul altuia si nici de mai multe ori.
labis - de maan la: 10/06/2005 22:58:48
(la: Cele mai frumoase poezii)
Seceta a ucis orice boare de vant.
Soarele s-a topit si a curs pe pamant.
A ramas cerul fierbinte si gol.
Ciuturile scot din fantana namol.
Peste paduri tot mai des focuri, focuri,
Danseaza salbatice, satanice jocuri.
Ma iau dupa tata la deal printre tarsuri,
Si brazii ma zgarie, rai si uscati.
Pornim amandoi vanatoarea de capre,
Vanatoarea foametei in muntii Carpati.
Setea ma naruie. Fierbe pe piatra
Firul de apa prelins din cismea.
Tampla apasa pe umar. Pasesc ca pe-o alta
Planeta, imensa si grea.
Asteptam intr-un loc unde inca mai suna,
Din strunele undelor line, izvoarele.
Cand va scapata soarele, cand va licari luna,
Aici vor veni sa s-adape
Una cate una caprioarele.

Spun tatii ca mi-i sete si-mi face semn sa tac.
Ametitoare apa, ce limpede te clatini!
Ma simt legat prin sete de vietatea care va muri
La ceas oprit de lege si de datini.

Cu fosnet vestejit rasufla valea.
Ce-ngrozitoare inserare pluteste-n univers!
Pe zare curge sange si pieptul mi-i rosu, de parca
Mainile pline de sange pe piept mi le-am sters.

Ca pe-un altar ard ferigi cu flacari vinetii,
Si stelele uimite clipira printre ele.
Vai, cum as vrea sa nu mai vii, sa nu mai vii,
Frumoasa jertfa a padurii mele!

Ea s-arata saltand si se opri
Privind in jur c-un fel de teama,
Si narile-i subtiri infiorara apa
Cu cercuri lunecoase de arama.

Sticlea in ochii-i umezi ceva nelamurit,
Stiam ca va muri si c-o s-o doara.
Mi se parea ca retraiesc un mit
Cu fata prefacuta-n caprioara.
De sus, lumina palida, lunara,
Cernea pe blana-i calda flori calde de cires.
Vai cum doream ca pentru-intaia oara
Bataia pustii tatii sa dea gres!

Dar vaile vuira. Cazuta in genunchi,
Ea ridicase capul, il clatina spre stele,
Il pravali apoi, starnind pe apa
Fugare roiuri negre de margele.
O pasare albastra zvacnise dintre ramuri,
Si viata caprioarei spre zarile tarzii
Zburase lin, cu tipat, ca pasarile toamna
Cand lasa cuiburi sure si pustii.

Impleticit m-am dus si i-am inchis
Ochii umbrosi, trist strajuiti de coarne,
Si-am tresarit tacut si alb cand tata
Mi-a suierat cu bucurie: - Avem carne!

Spun tatii ca mi-i sete si-mi face semn sa beau.
Ametitoare apa, ce-ntunecat te clatini!
Ma simt legat prin sete de vietatea care a murit
La ceas oprit de lege si de datini...
Dar legea ni-i desarta si straina
Cand viata-n noi cu greu se mai anina,
Iar datina si mila sunt desarte,
Cand soru-mea-i flamanda, bolnava si pe moarte.

Pe-o nara pusca tatii scoate fum.
Vai, fara vant alearga frunzarele duium!
Inalta tata foc infricosat.
Vai, cat de mult padurea s-a schimbat!
Din ierburi prind in maini fara sa stiu
Un clopotel cu clinchet argintiu...
De pe frigare tata scoate-n unghii
Inima caprioarei si rarunchii.

Ce-i inima? Mi-i foame! Vreau sa traiesc si-as vrea ....
Tu, iarta-ma, fecioara - tu, caprioara mea!
Mi-i somn. Ce 'nalt ii focul! Si codrul, ce adanc!
Plang. Ce gandeste tata? Mananc si plang. Mananc!
N-am crezut niciodata in Mos Craciun - de Dora C la: 19/12/2005 11:54:33
(la: Inbox pentru Mos Craciun de la cafegii)
N-am crezut niciodata in Mos Craciun . Varu-meu Relu, cu câtiva anisori mai in vârsta, m-a luminat in privinta «Mosilor» de indata ce am inceput sa gândesc. Parintii mei nu s-au straduit niciodata sa ma convinga de contrariu. Erau usurati probabil ca scapa de o cheltuiala suplimentara. Când aveam 6 ani, vecinii au organizat o mascarada in care tanti Doina deghizata grotesc, juca rolul «mosului». In loc de mataua rosie, avea un capot de matasa rosu cu floricele, pt cap avea o caciula rosie si avea fata acoperita de vata.
La « festivitatea asta» erau invitati toti locatarii . Erau patru familii in cladirea noastra, si fiecare avea câte doi copii cam de vârsta mea. Parintii mei , sa nu se lase mai prejos ne-au cumparat si ei (mie si sora-mi) un cadou . Ba in plus, au pus la dispozitie bucataria noastra ca loc de intilnire. Au scos masa iar scaunele le-au pus pe margine sa fie mai mult loc. Asa ca in ajun de Craciun, s-au adunat cu toti la noi si eu ca intotdeauna când aveam musafiri, eram buiaca de saream pe pereti. De mica am invatat un truc. : stiam ca pot sa-mi fac de cap când aveam musafiri si scapam de obicei, nepedepsita. Dar de data asata era ceva special : aveam ocazia sa le arat celorlalti prunci cât sunt de interesanta si de improtanta.
Dupa ce ne-am adunat cu totii, dupa ce s-au asezat care pe unde au putut, am auzit câteva batai in usa si maica-mea s-a dus sa deschida. Si cine credeti ca era ? "Mosul" ce tragea dupa el un sac de iuta!!! Bineinteles ca am recunoscut-o imediat pe tanti Doina. In schimb ceilalti tantalai pareau nauciti, care mai de care mai intimidat.Se lipeau de genunchii parintilor si chicoteau jenati. Dupa ce s-a asezat pe un taburet, «mosul» a hohotit ca un debil de câteva ori apoi ne-a intrebat daca am fost cuminti. Pai cine era prost sa zica ca nu ? Apoi, a bagat mâna in sac si l-a strigat pe nume pe primul dintre noi. Si asa rând pe rind s-au perindat toti tolomacii prin fata Mosului, si se fâstâceau sau se smiorcaiau si-i ziceu «mosului» care nu era mos, câte o poezie sau un cântecel. Nu-mi venea sa cred ! Oare erau cu totii orbi ? Culmea a fost când ne-a venit rândul. Noi eram ultimele. Bleaga de soru-mea, cu toate ca am educat-o si i-am zis ca nu exista mos Craciun, parea hipnotizata. Ba culmea a recitat si o poezie. Asta m-a scos din sarite. L-am lasat pe «mos» sa ne dea cadoul, si apoi m-am apropiat de el si am smuls vata de pe fata. Astfel au putu toti vedea ca era vorba de tanti Doina.. Si uite asa am ucis mirajul .

Primul meu cadou de Craciun, vreau sa zic primul nostru cadou de Craciun se compunea din : doua pungute cu bomboane acrisoare, o portocala si o carticica cu povestea «AliBaba si cei 40 de hoti» In dosul copertii, taica-meu ne-a scris câteva rânduri.Ne cerea sa fim cuminti de vrem sa vina mosul si la anu’ viitor. Nu stiu daca am fost mai cuminti dupa aia, mai ales eu, dar stiu ca de la acel Craciun, am inceput sa primim in fiecare an câte ceva.

Yuki - necesitatea sistemului - de Simeon Dascalul la: 16/06/2006 12:18:36
(la: Mita la romani)
Presupun că pe măsură ce se dezvoltă instinctul de conservare / subzistenţă se estompează şi presiunea familială. În facultate vine bursa, prima recompensare a tocelii. Apoi începi să-ţi iei câte-un proiect ca să faci bani de DVD-uri, de scuter, să ai cu ce să-ţi scoţi tipa în oraş, să mergeţi în vacanţă, etc. Şi aşa ne transformăm în slujbaşi conştiincioşi, la fel cu ai noştri părinţi.

Doar că nu ne naştem iobagi. Tră să fim educaţi din greu ca să ajungem aşa.

Şi pentru asta e nevoie de un sistem aiuristic-opresiv. Nu poţi fenta un copil să-nveţe cu predici cum ar fi „învaţă că va trebui să-ţi iei apartament, să-ţi familia, mai târziu şi pe noi, că pensiile-s mici”, oricât ar fi de adevărate, şi cu atât mai puţin cu texte în stilul „tre să realizezi ceva în viaţă”.

Zic aiuristic fiindcă plusează inutil. La liceu la soru-mea a fost ceva schimb de experienţă cu Italia şi a venit foarte mirată de lejeritatea şcolii, zicea că ei fac numai într-a doişpea ecuaţiile de gradul doi, de care noi ne bucurăm dintr-a noua. Unii profi erau încântaţi de asta - „vai ce deştepţi suntem pe lângă ăia”. Mi se pare o tâmpenie, la ce foloseşte digerarea prematură a ecuaţiilor de vreme ce noi mergem să le spălăm blidele şi nu invers?

E un lucru bun să reuşeşti să te împaci cu soarta şi slujba aferentă, psihicul uman e adaptabil. Un test relevant, dar prea greu de realizat, al autenticităţii iubirii de serviciu, ar fi ca declarantul să primească o sumă considerabilă care să-l scutească de obligaţia de a semna condica. Imposibil în practică.
Credeam că numai la noi în - de Simeon Dascalul la: 06/07/2006 13:25:47
(la: rufe pe sarma)
Credeam că numai la noi în casă balconul e sursă de conflicte interne, dar văd că devine subiect serios de discuţie, deşi nu prea pricep de ce.

Locuim în hârburi hidoase, înghesuite şi cu o afinitate deosebită spre igrasie. Dar oricât de naşpa ne-ar fi spaţiile de locuit, măcar sunt prevăzute cu loc de uscat rufele: balconul cu sforile aferente. Unde-ar trebui puse rufele la uscat ca să nu sluţim curtea blocului? Pe televizor, în garaj, în hol, pe masa din sufragerie? Asta, în ipoteza că peisajul cartierelor noastre chiar ar mai putea fi urâţit, chestie de care mă îndoiesc. Balconul cu budigăi se asortează foarte bine cu restul lebensraum-ului nostru domestic. Cui nu-i place şi nu-i place panorama n-are decât să-şi strângă două-trei salarii şi să-şi cumpere casă cu curte : ).

Maică-mea aranjează şi ea pudic rufele: cele mai impersonale şi mai întregi în afară: prosoape, cuverturi, geci, cele mai intime şi rupturile înspre apartament. Sora mai mică e foarte convinsă de utilitatea şi elitismul acţiunii. Aş fi zis că-i o fiţă strict feminină, dar soru-mea cea mare bombăne de fiecare dată că de ce nu poate să agaţe bulendrele cum vin la rând.

Problema tinde să se complice când vin musafiri întrucât balconul dă spre sufragerie şi invitaţii ar urma să fie lezaţi de apropierea izmenelor surghiunuite din câmpul vizual al vecinilor. Deci se încearcă să se confecţioneze un fel de sandviş din rufe onorabile, între care se strecoară cele de nearătat. Şi atunci urmează calcule savante, ciondăneli feminine, o groază de timp şi energie domestică se irosesc spre estetizarea balconului când ar putea fi folosite într-un scop mult mai bun, ca de exemplu să se gătească găluşte cu prune.

Toată tevatura asta pare haioasă, dar când se ajunge la spălarea rufelor în calitatea lor de cortină, mi se pare că se deviază spre patologic. Din fericire, când maică-mea e plecată mai multe zile de-acasă, sora mai mare ia comanda şi rufele sunt puse la uscat fără protocol şi dispute. Micuţa protestează, dar raportul de forţe e inegal şi nu poate decât să-i raporteze mamei profanarea la întoarcere.

Cred că aşa se prezintă lucrurile în toată ţara la clasa mijlocie / de jos. Ştiu că în afară-i altfel, avem o mătuşă care lucrează în sudul Italiei şi am văzut apartamentele lor: tot soiul de arbuşti şi buruieni pe balcoane, sforile de rufe sunt invizibile, mai jos de balustradă şi se recurge şi la un suport pliabil. Dar o dată că sunt nişte bloace mai aspectuoase, apoi că sistemul oricum n-ar fi valabil la noi: e vorba de altă climă, alt număr de metri pătraţi şi altă calitate a construcţiilor. Nici aristocratele de la mine din casă nu s-ar lega la cap cu o chestie atâta de deranjantă şi generatoare de umiditate periculoasă, oricât ar vrea să menajeze retina vecinilor.

Tot la mine în oraş, în materie de rufe, am văzut o instalaţie interesantă. Două bloace la o distanţă cam de douăzeci de metri care se prezentau şi mai naşpa ca al meu: nu aveau nici măcar balcoane. La nivelul etajului trei se montase o sfoară de rufe dublă care mergea de la o fereastră la cea din blocul de vizavi. Denota un interes mai crescut pentru curăţenie şi presupunea oareşice abilităţi meşteşugăreşti plus cooperarea cu ceilalţi. De asta mi s-a părut o iniţiativă mai de admirat decât dosirea rufelor combinată cu machiajul horticol al lagărelor noastre de locuit.
anisia - de latu la: 30/07/2007 01:46:02
(la: bine este sa te intorci printre cafengii)
deci, cine esti si cum iti zicea inainte?
Multe mai vrei tu sa stii, soru-mea! Lasa omu sa-si exercite dreptu' la anonimitate...
Ca daca vroia el sa stii tu cine-i, nu-si zicea acu' student... Limpede?
#221226 (raspuns la: #221185) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
maan - de latu la: 06/10/2007 12:43:51
(la: portret)
Da' inainte s-o iei brambura pe-aratura, imi zici. Bine soru'mea?
maan - de latu la: 19/01/2008 19:16:27 Modificat la: 19/01/2008 19:51:56
(la: sufletul mortului)
D'aia-m' place mie asa mult de tine, soru-mea: Tot timpu' pe faza, nu-ti scapa nici cel mai mic detaliu.

(Cum crezi tu, ca fac io apropuri d'astea?)
#276660 (raspuns la: #276657) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
maan - de latu la: 01/05/2008 21:29:54
(la: Hristos a-nviat!)
Numa' pentru ca n-am pus chilu' aferent de smilies, nu-nseamna ca n-am inteles, soru-mea, iar de faza cu "poate n-am inteles bine" imi face bine sa stiu ca am trecut...

Si da: Consider bucuria nedisimulata, neindoita si neindoioasa a revederii, ca pe un sentiment ciudat daca-l compar cu etalonul cotidian.

Asa ca ia-ti urjent demersu' introductiv 'napoi, ca atata vreme iara n-a trecut:-)


P.S. Si nu, prieteni, nu ma refer doar la cafenea.
#307222 (raspuns la: #307183) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
soru-mea - de latu la: 01/01/2009 16:19:41
(la: atat de-aproape de fericire)
stiam io ca stii, d'aia n-am adaugat mai sus "Tu ar trebui sa stii" sau o banalitate de acelasi gen...
#380334 (raspuns la: #380330) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
alex - de latu la: 03/01/2009 10:51:11
(la: confirmari)
Tocmai ca-i soru'mea o luam pe coaja, cand vine, ca ea obisnuieste sa doarma mult dimineata :)))))))
#381801 (raspuns la: #381797) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
modigliani - de sami_paris74 la: 08/01/2010 21:34:40
(la: Ea a murit - 12)
eu eram prieten cu el,cu scripcarul ala de Yehudi!
Eram prieten cu el, nu din motive muzicale ci doar din simplul motiv ca era nascut cu mine in aceasi luna,in aprilie.
La inceputul secolului XX,exact in anul jumatatii primului razboi mondial deschide ochii marele virtuos al viorii si cred ca eu eram pe-atunci un simplu atom dintr-o pseudocelulà inca neconceputa.Abia dupa ce m-am nascut eu in 1953,prietenul meu Yehudi a implinit virsta de 37 de ani.
A trecut pe linga mine,si mi-a zis,mi-a zis: socares vere,socares?
Mai misto!i-a raspuns psudoviolonistul din mine.
Càrel poteca vere,ca sa moara fratii lu soru-mea de la Bucuresti daca te mai bag in seama la primul concerto medelssohn in fa major!
#513643 (raspuns la: #513628) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
*** - de latu la: 30/06/2010 14:59:08 Modificat la: 30/06/2010 14:59:46
(la: 'mna ziua)
Daca nu esti cloana lu soru'mea, atunci tre sa fii ea...:-)

Honey acusi moare de foame-n India dar vrea alinare inainte pen'ca nu vrea la hotel si doarme la lucru. Poti s-o alini, daca-i dai niste retete de bucate d'alea de la bunica.

In rest?
Eh... Vezi si tu. Cre'ca ajunge daca pui la "recente" pe ultima saptamana. Confele cu "zvac" is acolo cam toate.
nyx - de latu la: 15/08/2010 14:37:48
(la: rodie)
N-are nimica, soru-mea, am vrut doar sa subliniez cat mi-a placut imaginea: Buricele iluminand exploziv cerul de noapte, cazand apoi ca o ploaie in timp ce privitorii, inmarmuriti cu capetele date pe spate...
Iar "wow" era sublinierea.
#563252 (raspuns la: #563216) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
"Limba mea mea-i si a ta".....ptr. Papadie67 - de (anonim) la: 25/09/2003 11:04:43
(la: Limbi)
"Adica limba mea-i si a ta " zici tu ,aaaaa....asta explica de ce o amesteci tu putin cu expresii de engleza ?
Istoria noastra ne-o stim cu totii,frustratiile la fel desi uitam cine ne-a facut rau timp de 50 de ani de ciuma rosie si cind mergem la urne ii votam in prostie, dar ne mindrim cu Stefan cel Mare ,Mihai Viteazul si Balcescu...si in continuare criticam pe altii care au facut mai bine ca noi!
Iar cind avem timp de relaxare ii ascultam tot pe Queen sau Rollig Stones si ne tot roade pe noi ca Freddy a fost "poponar" uitind ca muzica lui a descretit frunti intunecate si cenzurate si a facut fericita o generatie intreaga. Miezul ca miezul dar ce te faci cind toleranta-i ioc ?????
Din experienta mea - de Daniel Racovitan la: 09/10/2003 03:45:32
(la: Homeopatia)
Am incercat un tratament homeopatic pentru fiica mea, de pe cand avea 11 luni (acum are 15), pentru durerile de dinti si pentru loviturile pe care le lua atunci cand invata sa mearga si se lovea de diverse lucruri in casa.

I-am dat "chamomilla vulgaris", atunci cand banuiam ca e agitata din cauza dintilor, si se linistea si adormea in cateva minute.

Daca se lovea, ii dadeam "arnica", si intr-adevar se linistea semn ca nu o mai durea, si ulterior nu ii aparea nici un fel de vanataie...

Sotia mea este convinsa de eficacitatea homeopatiei, argumentul fiind ca am aplicat-o unui bebe pe care nu il putem "acuza" de autosugestie...

La dureri de dinti am luat si eu "chamomilla vulgaris", si intr-adevar, durerea s-a diminuat.

Totusi, inca nu sunt 100% convins de eficienta homeopatiei, am inca reticente... De, Toma necredinciosul... :)
Tara mea natala.Locul in - de (anonim) la: 22/10/2003 16:39:49
(la: Marea Neagra, amintiri)
Tara mea natala.

Locul in care am visat intotdeauna sa-mi petrec vacanta si nu am ramas decit cu visele.

Diferenta dintre alte Mari si Marea Neagra.

Paharele de bere uitate pe plaja particulara.
invatatoarea mea - de (anonim) la: 28/10/2003 00:17:50
(la: Invatatoarea pentru mine)
Am avut norocul si onoarea sa am o invatatoarea la fel ca cea din operele literare:firava si blajina ca o "mucenita".Cand ne vorbea la ore simteam cum ne invaluie cu blandetea cuvantului pe care din pacate n-am mai intalnit-o la nici un alt dascal.Era modesta si corecta cu toti elevii ei,fie copii de stabi sau de simpli muncitori.Aceasta era invatatoarea mea,DOAMNA ELENA TANDARICA de la scoala generala nr.12 din Craiova.Nu stiu daca mai este printre noi ,dar daca ,da,n-am cuvinte sa-i multumesc pentru ca a existat.Sarut mainile DOAMNA!
#2331 (raspuns la: #2147) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Draga mea Catalina, in bancur - de Ingrid la: 03/11/2003 04:32:08
(la: Lectia de limba franceza)
Draga mea Catalina, in bancuri si anecdote lucrurile nu se iau in serios.
Sper ca ai sezisat ca e vorba de o glumitza!?
#2940 (raspuns la: #2937) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...