comentarii

sotul are un copil cu alta


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
in franceza exista un termen : chauffard - de Jimmy_Cecilia la: 27/06/2004 10:49:00
(la: Automobile si soferi)
"le chauffard" sau in pronuntie fonetica "shofar" este un shofer imprudent, care nu stie sa respecte codul de conducere, care nu conduce bine..
shaufarii au o atitudine criminala, prin imprudenta lor cauzeaza accidente in care de multe ori mor persoane nevinovate...

recent, un ales municipal a omorat mai multi pompieri care se gaseau pt un accident pe autoruta!
Acest conseil municipal avea permisul cu toate cele 12 puncte!!
avea "pile" omul...

ma intreb daca sotiile, copiii sau parintii pompierilor ucisi au tendinta de a felicita pe asasinul cu "pile" sau regreta ca legea n-a fost aplicata la litera...

in FR incepe sa se puna ordine, radarele automatice au toleranta "zero"
poanta : Sarkozi, cand era ministru de interior a fost prins "in poza" si a trebuit sa plateasca amenda, chiar doar pentru cativa kms de depasire...

imprudenta la volan, trebuie sanctionata iar cei care nu respecta codul de conducere, trebuie pedepsiti la fel ca si functionarii putrezi, care fac sa "sara amenzile",
in felul acesta vor fi obligati sa se disciplineze, inainte de a omorî oameni nevinovati in accidentele pe care le produc...

sunt curioasa sa cunosc raspunsul unei persoane cu "pile", daca si-ar vedea sotul (sotia) sau copilul omorâti in accidente cauzate de recidivisti
(aveau permis retras, dar cu pile au obtinut retragerea doar in zilele de week-end si puteau conduce in timpul saptamânii.. asa zisul permis "alb")
mymy - de Intruder la: 27/06/2005 12:47:54
(la: adolescenta....)
m-as baga si eu ca musca-n lactate...
deci:
fa putin abstractie de starea civila a celui care spui ca-l iubesti, a sotiei si a copilului lor si JUDECA LA RECE.
intai si-ntai trebuie sa sti SIGUR daca EL te iubeste pe tine...asta-i cel mai important...

sa-ti spun ceva: barbatii spun cam tot ce vrei sa auzi de la ei, pana isi ating scopul (sa nu spui la nimeni ca ai aflat asta de la mine!)...si ''uita'' cam repede...dar nu-mi dau seama ce vrei sa spui cand afirmi: Numai ca el imi tot spune ca nu se intelege deloc bine cu ea si ca vrea sa renunte la ea daca eu ii zic DA.
de fapt, nu ma intereseaza ce inseamna DA...
DAR, atentie!
nu uita ca un proces de divort are termene de impacare...si in timpul asta el se poate satura de tine...
aproape toata lumea din jur, te va pune la index...tie iti va gasi cea mai mare parte din vina, nu lui...
incearca sa-l ''ignori'' cateva zile (fara telefoane, fara intalniri) si vezi cum reactioneaza...si nu da totul dintr-odata...sa-ti ramana o ''rezerva'' de sentimente, sa ai si tu macar un ''atu''.
o sa-mi zici ca nu mai judeci normal, ca nu poti face calcule, ca nu poti gandi ca altadata...stiu!...dar incearca, pentru ca trebuie sa ai o siguranta de 100%...

daca dupa toate astea, ajungi la concluzia ca el te iubeste
intr-adevar...eu nu te judec!
in alta ordine de idei: cico a punctat bine...nu-i normal ca el sa te lase numai pe tine sa iei o decizie...in chestii din astea, nu se pun conditii...
asta trebuie sa-ti dea de gandit!

cu bine,
intruder.
#56913 (raspuns la: #56541) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
am si eu o intrebare - de irma la: 30/08/2005 10:24:53
(la: Stiinta intre pierzanie si absolvire)
Om spune: "am vazut un articol care spunea ca medicina tinde sa stopeze evolutia...cu alte cuvinte progresul medicinii blocheaza evolutia/adaptabilitatea omenirii." S-ar putea sa fie adevarat. Dar...chiar credeti ca v-ar pasa de asta daca sotul/sotia sau copilul grav bolnav ar putea fi vindecat cu ajutorul unui tratament nou si controversat din punct de vedere etic? Oricum mie mi se pare ca aceste controverse sunt aduse in discutie de biserica si artificial intretinute de politicieni, deci nu prea vad ce legatura au cu oamenii obisnuiti. Si inca ceva: sunt curioasa daca exista oameni de stiinta seriosi care sunt impotriva cercetarii medicale considerate non-etice.
Diferite mame - de gabrielles la: 12/01/2006 20:36:46
(la: Diferite mame)
Eu nu invinovatesc mama. Ea a plecat pentru un trai mai bun nu numai pentru ea ci pentru toata familia. Si sigur a plecat cu acordul sotului si a copilului. Probabil ca situatia lor financiara a fost precara ca a multor romani care pleaca, poate ca aveau datorii acumulate, nimeni nu poate sti ce este intr-o alta familie. Ca Dumnezeu da copii cui nu trebuie, nu e treaba noastra. El face ce vrea cu noi.
#130947, de Cri Cri - de Baloo_ la: 05/07/2006 08:37:03
(la: IUBIRE CIUDATA, IUBIRE IMPOSIBILA...)
Acum ca am ceva mai multe date indraznesc sa injgheb o posibilitate. Probabil ca nu se potriveste... Si sper sa nu te fac nesigura pe tine. Voi incerca sa-l inteleg si pe el si pe tine. Sunt contradictii de comportament si hotarari, care au aparut in contratimp. Pare ca a reactionat doar in timp ce tu ai incercat sa actionezi, fara a fi convinsa ca i-ai citit adevaratele intentii.
Plec de la urmatorul input : "El si-a dorit o relatie stabila, iar tu nu ai fost pregatita". Ok. Mai departe presupun ca probleme au aparut dupa ce s-a discutat despre relatie stabila. Daca nu atunci pica tot ce scriu in continuare. Deci diferenta de varsta existand, s-ar putea ca el sa fi vazut in relatia voastra poate "ultimul tren" sa-si formeze o familie. Exista totusi in unii barbati instinctul de cap de familie si de "reproducere", chiar daca neconstientizat. Mai departe, comportamentul sau ulterior poate fi vazut ca o masura de autoconservare sa nu sufere daca s-ar fi apropiat prea mult de tine, stiind ca nu va obtine ce-si doreste. Nu a intrerupt relatia, poate, ca nu-i erai totuna.
O poveste:
In urma cu zece ani EL si EA se iubeau intens, dar ea era casatorita. Pana la urma s-a decis pentru sotul si a plecat cu el in America. EL a suferit. Acum 2 ani EA cu sotul (si un copil) se intorc din America. EA il cauta pe EL, dar EL se fereste. Nu mai vroia sa sufere. S-au intalnit totusi la dans si iubirea s-a aprins din nou. Din nou: ea nu renunta la familie si a stabilit o bariera imaginara, dar pe care doar ea o cunostea, sub ideea ca ar vrea sa ramana prieteni. Si acum jocul ei: daca EL incearca sa se apropie, EA se retragea. Si invers: daca EL se retragea, EA il bombarda cu SMS-uri si cu telefoane. Totul se invartea in jurul acelei bariere. Dar, in timp ce EA avea situatia sub control, EL suferea si traia in nesiguranta. Un trenulet al mortii de sentimente. Eu cred ca EA avea nevoie de iubirea lui, dar totusi, iubirea ei nu era atat de puternica incat sa renunte la familie. Un fel de iubire cu frana de mana trasa. Nu inteleg, dar posibil.
Intrebari suplimentare. Ai spus ca nu ti-a spus "te iubesc". 1. Niciodata? sau 2. Dupa ce s-a stabilit ca nu va fi o casnicie? Daca 1. atunci teza este slabita. Daca 2. atunci este intarita, pentru ca s-a retras in carapacea sa. Mentiune: in loc de "te iubesc" incearca eventual sa compari cum a fost postludiul de dupa sex inainte si dupa momentul hotararii. Uneori se vede acolo, fara vorbe, intensitatea si oscilatiile iubirii.
Alta poveste:
Un alt EL si o alta EA. S-au iuit. Candva relatia nu a mai functionat si s-au hotarat sa se desparta, dar sa ramana prieteni. Dar se iubeau in continuare. Deci se telefonau o data de doua ori pe saptamana. Rezultatul: Doi ani EA nu i-a mai iesit LUI din cap. Doar la EA se gandea. EL s-a hotarat sa incheie definitiv. Abia atunci s-a simtit liber si in timp foarte scurt si-a putut gasi o noua prietena.

Cat de bine l-ai cunoscut de fapt? Istoria lui. Desi s-ar spune ca-i treaba lui ce a facut inainte, cred ca totusi nu e asa. El poarta raspunderea, nu trebuie judecat, dar de stiut nu cred ca e rau. E vorba de intelegere. Cu cat se stie mai putin despre un om cu atat e mai greu de inteles, iar intr-o relatie e totusi important sa se cunoasca partenerii. Mai ales daca a avut experiente dupa care a ramas cu rezultate neintelese, e mereu intr-o teama de ceva, o nesiguranta, o neincredere, de care singur nu se poate scapa, iar partenerul nu-l poate nici ajuta si nici sa-i demonstreze contrariul.

Daca ar mai fi amanunte, ce s-ar putea stii, poate ca reusim sa construim tot acest puzzle.


Twin Peaks : " Bufnita nu este ceea ce pare ... "
#131702 (raspuns la: #130947) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
143542, de For ever - de Cri Cri la: 06/09/2006 22:51:57
(la: Cum e sa fii "cealalta"?)
Va sa zica, iubirea e scoasa For ever din discutie. Dai cu pietre in barbati: sexul face un barbat sa nu mai gandeasca. Uiti ca si femeile isi mai lasa casniciile.
S-ar bucura cineva cunoscut sa-ti citeasca gandurile frumoase.
Ce spui tu suna cam a ce spunea bunica-mea: te-ai casatorit, esti condamnat. Adica, daca ai facut o data ceva ce nici n-ai gandit sau ai constatat apoi ca a fost o greseala, esti damnat pana la moarte? Misto viziune. Si.. apocaliptica.
Fericiti cei moralisti ca a lor e... mizeria. Fiindca asta e murdar cu adevarat; sa stai cu cineva de care nu mai vrei sa te atingi, sa-i zambesti strepezit si sa faci pe cuplul fericit in public.
Si, daca nu-i retorica intrebarea, atunci DA. Barbatii sunt oameni. Cu atat mai intregi cu cat au curajul de a o lua de la capat. Divorteaza de sotie, nu de copil; e o nuantza.
Iar fata aceea de 24 de ani isi traieste tineretea in felul cum vrea ea, nu cum ai pre-conceput tu programul pentru "trait tineretile".
Si, trecand peste faptul ca "a fi buna la pat" nu e un defect (face bine oricui sa incerce, macar din cand in cand ;)), e o mare naivitate sa crezi ca un barbat lasa totul in urma doar pentru asta.
--------------------------------------------
He who laughs last thinks slowest.
#143733 (raspuns la: #143542) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
ce sa zic..... - de ramona_20mai la: 26/10/2007 10:33:34
(la: ce faceti atunci cand va simtiti deprimati?)
tre sa recunosc mi-ati dat niste sfaturi foarte pretioase pe care (tocmai de aceea am format o confe pe tema asta aici unde esti provocat sa gandesti) nu le obtineam de la oricine decat de la cineva care s-a simtit candava asa sau stie ceva mai mult decat mine despre viata.
si acum sa linistesc lumea care crede ca sunt intr-un stadiu al depresiei care se vindeca cu medicamente, dragilor nu e asa, nu am nevoie de medicamente.
pur si simplu tre sa stiti toata povestea ca sa ma intelegeti si daca v-as spune-o m-ati judeca sau jigni sau ironiza, nu stiu daca sunt pregatita ptr asta sau poate ar trebui sa fiu.
nu suport menajari vreau mereu adevarul deci criticati-ma fara frica caci poate am o revelatie in urma criticilor sa stiu ce ar trebui sa fac!

povestea mea in cateva cuvinte:
-tata violent, parinti divortati (dar nu vreau mila cand povestesc asta)
-esec la admit. in liceu (toti avem stiu) la fel si la facult.
-totusi am termin. un liceu si un colegiu la poli timisoara.
-relatie am dar nu stam singuri suntem sufocati de socrii si nu avem bani de chirie mai am si o cumnata care baga strambe, nu sta cu noi dar o simtim prezenta. sotul meu e copilul neasteptat ci copil surpriza, a scapat printre ofuri si dorinti.
-eu sunt un copil apreciat doar de mama dovada ca a putut rabda tatal meu sa nu vina la nunta, un orgoliu e mai sus pe pozitie fata de propriul copil, nu am murit desi credeam, anul asta am vorbit din nou dupa 4 ani, am zis ca daca mor inaintea lui sa stiu ca l-am atins si l-am auzit, si totusi inca il iubesc.
- sunt o familista convinsa dar vreau si sa fiu independenta financiar, ptr asta imi doresc o cariera, am incercat in diferite domenii sa prind un loc unde sa fac experienta cea fara de care nu reusesti. si degeaba simt ca nu sunt intr-o directie buna.
-ma uit la altii cum termina facultatile si din ultimul an au prins deja un loc sa faca experienta, secretul cunosc pe cineva care cunoaste pe cineva care .............
-sa zicem ca nu e obligatoriu sa ai o meserie pe care ai studiat-o in faculta dar nici meseria mea nu e de laudat, denumirea jobului da, dar trec anii si eu nu stiu sa fac excat ce face unul cu jobul meu, deci eu mereu tre sa fiu plina de framantari si mereu nu stiu pe ce drum sa o iau........o viata defecta care trece aiurea si da imi dau seama ca e o eroare undeva dar ce eroare si cum sa o combat nu stiu.



acum ca am avut curaj sa va fac portretul robot al sufletului meu hai veniti si criticati-ma salbatic si doboriti-ma dupa ce inchid compul ma intorc la celasi EU cam naspa.
si totusi... - de Sancho Panza la: 08/01/2008 20:10:25
(la: durerea unei mame)
actiunea, chiar prost directionata, iti poate adune uneori liniste. a face devine imperios, cand disperarea te strange de gat. si-atunci, da, te duci la portile OTV-ului ori urli pe net...

eu am invatat ca viata poate fi incredibila; poate lua intorsaturi pe care, de le-ai urmari in fata televizorului, ai pufni a neincredere: "puah, hai, dom'le, ca sare calul scenaristul asta!!"
Viata bate filmul si imaginatia, da (iertati-mi cliseul) iar relatiile interumane nu se vor supune niciodata addintegrum definitiilor si bunului simt. Asta e doar un ideal spre care tindem...

de ce nu raspunde femeiea asta mesajelor noastre?
simplu.
daca e asa cum spune, haitiuia de sot, cu un copil de 3 luni in brate pe la portile altora, nu vad cum ar putea sa o faca...ori poate ca astepta idei? ajutor?
tare usor e sa pui mana pe piarta, dragii mei...tare, tare usor!
#272632 (raspuns la: #272628) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
proletaru - de Abecedar la: 24/02/2009 11:06:54
(la: Pro sau contra...?)
Am nascut in doua orase diferite. Nasterea in orasul mare a fost incredibil de dureroasa, de traumatizanta etc. Mai degraba am intalnit omenie in orasul mic. Dar asta e strict experienta mea personala.
Autostima, corect. Dar si motivatia de a avea copii, barbatul cu care ai ramas insarcinata, pentru ca nu toti copiii vin pe lume din cupluri fericite, din dragoste...Eu cred ca punctul e tocmai acesta: conceptia pruncului, momentul zero. Multumesc pt sfatulmedicului. Am nevoie . O prietena a HOTARAT sa ramana insarcinata. Are 38 ani, nu are nici un copil.Are o autostima ce da pe dinafara. Un sot bun ce o adora.
Am intrebat-o dechis: "vrei copilul?", stii ce mi-a raspuns? NU!
Dar are 38 ani,sotul vrea acest copil,e bine sa lasam,noi femeile, urmasi...
Va suferi de depresie postpartum?
Bineinteles, iar autostima nu prea conteaza...aici,in cazul acesta.
#409874 (raspuns la: #409871) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
intimplari de septembrie - de munteanu rodica la: 23/09/2009 15:10:00
(la: muoartea)
tot ce mie mi s-a întâmplat rău si urât de-a lungul anilor, dar numai după împlinirea a 23 ani a fost in septembrie.nu in fiecare an, dar numai în septembrie.
mi-a murit la 23 ani un sot si un copilaş de un an într-un accident,tatal meu a murit tot in septembrie de ziua mamei mele,un accident de masina mi-a provocat o fractura de bazin,fata a plecat in Canada tot în septembrie si in urma cu un an,sotul meu a cazut in casa alunecând pe parchet fracturindu-si trei coaste si facând o groaza de complicatii.astea sunt doar cele mari si importante dar ma straduiesc sa cred că viata trebuie sa mearga înainte şi ca sunt doar intâmplari mai greu de controlat.
asa ca, cei care il injurati pe Basescu: ati prefera un guvern care se preface ca e totul OK in timp ce acumuleaza datorii colosale sau unul care ia masuri nepopulare dar necesare?

Asa se vede din partea aia?:) Singura "masura necesara" la ora asta ar fi impodobirea tepuselor de pe gardul palatului Victoria cu capetele guvernantilor cu a Basescului in cea mai inalta, dupa care sa fie lasati sa se aleaga si desemneze singuri pe cei din urmatorul guvern. Cat de tampiti ii poate crede pe romani presedintele lor cand face analogia intre cel gras si stat si cel slab si privati, cand el de sase ani e SEFUL STATULUI?
"Masurile necesare" s-au dizolvat atunci cand a fost distrus sistemul privat prin taxe suplimentare. Acum nu se mai poate face nimic. Banii care lipsesc sunt cei care se colectau de la firmele distruse de jegosii astia. Acum nu doar ca nu recunosc ci considera asta o izbanda. "masurile necesare" sunt un genocid. Nu-i spui copilului ca nu-i poti cupara o acadea si sotiei ca nu ai sa-i dai bani de coafor cand tu esti cu sticla de whiski in mana si fumezi cubaneze semnate de Castro stand intr-un Bentley pe banii castigati de sotie si alocatia copilului. Capisci?
#540278 (raspuns la: #540171) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
lui Danka - de lecturator la: 02/02/2012 12:34:47
(la: O fi bine?...O fi rau?...)
Si tie tot zi buna!
Si te rog a ma crede ca asta fac de prin '82. Dar cam fara spor. Evident, daca ma uit la nenorocirile altora pot nu doar zambi, ci chiar rade in hohote.
Multumesc lui Dumnezeu, sanatos sunt (sau asa cred eu, medicul de familie spunandu-mi acum vre-o sase ani ca sunt cam la vale), sotie iubitoare am, copil "si frumos si dastept", motanul sanatos si el (merge pe 12), casa - casa, masina - masina, mai voiajam uneori, parintii binisor cu batranetele, etc.
Dar, parca asta nu e tot. Muncim mai mult pentru a plati dari, rate, utilitati. Nu progresam. Timp de o carte mai greu (si eu totusi mai citesc).
Asta in timpul in care din ce in ce mai multi merg din ce in ce mai rau.
Qvo vadis?
#628444 (raspuns la: #628203) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Un copil creste armonios datorita iubirii - de Radina la: 15/06/2005 20:29:04
(la: Un compromis, doua compromisuri..."n" compromisuri?)
Daca nu vorbim neaparat de pasiune, pentru ca e gresit sa ne imaginam ca intr/o lunga convietuire pasiunea se pastreaza ca la inceput, trebuie neaparat sa vorbim de tandrete, de caldura sufleteasca, de un climat in care, pentru ca un copil sa se simta in siguranta, sa existe iubire. Tu spui ca sotii nu se mai iubesc. In cazul in care nu mai e deloc iubire, in cazul in care a intervenit raceala, parerea mea este ca atmosfera devine presanta pentru copil chiar daca comportamentul se pastreaza in limitele decentei. Copiii de regula sunt foarte senzitivi si observa mult mai acut viata. Ei sunt mimetici pana dupa adolescenta si se poate foarte bine, sa/si formeze o idee gresita despre ce inseamna cuplul in general si asta sa le afecteze comportamentul ulterior. Copiii nu traiesc doar cu hrana si imbracaminte, doar cu confort, doar cu exterior, ei sunt sensibili si in formare. Daca simt raceala dintre parinti dezvolta, un complex. Nu pot fi nici dusi de nas cu falsuri pentru ca le sesizeaza foarte repede. Daca ajung si sa simta primii fiori ai iubirii, sa spunem adolescentine, se poate intampla sa faca parintilor reprosuri pentru ca nu au trait intr/o atmosfera de iubire. Pe de alta parte copiii sunt si foarte egoisti si isi doresc sa fie cu ambii parinti. Asa ca oricat de hotarati ar fi parintii sa accepte compromisul copiii sunt afectati negativ. Cred ca nu merita sa incercam intr/o astfel de situatie sa acceptam compromisul, ci sa facem recurs la amintirile placute si atata timp cat convietuim sa facem un efort sa reaprindem dragostea trecuta. E foarte putin probabil ca odata ce ne/am casatorit si am avut si bucuria impartasita a aparitiei unui copil, iubirea care a fost la inceput sa se stinga cu totul, asa, ca o lumanare.Nu faceti un asemenea compromis e nociv si pentru sufletele voastre si pentru ale copilului. Mai bine luptati pentru iubire.Un copil creste in primul rand cu iubire.
#55039 (raspuns la: #54953) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
mimi - ce ati face daca ati fi indragostite lulea de sotul unei - de horiatu la: 26/06/2005 22:22:21
(la: adolescenta....)
Inprimul rand ar trebui sa-ti redefinesti definitiile: ea probabil ca continua sa fie prietena ta si va suferi mai mult sau mai putin. Dar tu continui sa fi prietena ei avand o relatie profunda si reciproca cu sotul ei?
Pana la urma va trebui sa iei o decizie, si asta va fi numai a ta daca sotul ei nu te va forta s-o iei - sa n-o pui nicicum pe semana noastra.
Acum intarzi sa iei decizia asta nu de mila prietenei tale, ci din comoditate si frica - ceea ce singura numesti egoism. Pana la urma insa vei fi fortata sa iei ori o parte, ori alta, si cu cat vei intarzia mai mult cu atat vei regreta mai mult, iar timpul nu va ierta asta pana nu vei avea o piatra la cap.
Daca ti-e greu sa decizi, ce-ar fi sa mai experimentezi cu prietenul tau sau cu un alt prieten nou si liber? macar de dragul copilului caci amantul nu merita (parerea unui barbat.)
#56864 (raspuns la: #56541) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
imi invat copilul romaneste, dar si engleza - de loredana tudor la: 17/11/2005 13:04:49
(la: Cei din occident, va invatati copiii romaneste ?)
eu ii vorbesc copilului romaneste, in engleza insist doar pe "comenzile" care sunt f utilizate in dialogul de la gradinita, educator/copil (ex: wash your hands, pick it up, go sit down, plese, thank you, we have to share, take turns etc). In casa , eu si sotul meu vorbim, evident, romaneste. Dar il invat cuvinte noi si-n engleza, spunandu-i intotdeauna (si insistand) si pe echivalentul in limba romana. Pt ca e intr-o faza de dezv f puternica a limbajului (are 2 ani si 10 luni), achizitioneaza zilnic cuvinte din limba engleza(de la gradinita si de la emisiunile tv pt copii, pe care i le selectez f atent), asta l-a facut sa renunte la a mai folosi cele cateva cuinte romanesti pe care le stie. Dar intelege cand ii vorbim romaneste si voi gasi si o metoda sa-l motivez/co-interesez sa invete/vorbeasca limba romana.De exemplu, ori de cate ori va face ceva f bun, frumos, il voi lauda in limba romana, toate recompensele i le voi insoti de comentarii in limba romana, tot ceea ce ii voi vorbi de bine, va fi in limba romana, chiar daca asta inseamna ca va trebui sa intensific, pe de alta parte folosirea lb engleze in casa(ca sa aiba efect strategia compensatorie cu limba romana).Sper ca ti-e de folos comm-ule meu, daca nu, e bine fie si numai pt ca mi-ai dat prilejul sa spun si eu 2 vorbe aici:-)
copilul meu nu stiu unde este - de anib la: 25/12/2005 22:28:59
(la: "Copiii tai unde sunt?")
copilul meu nu stiu unde este, daca puteti sa va imaginati asa ceva, foarte dureros.

o cheama ligia codruta pantazi si are 36 de ani, e mariatata si are un baiat de 15 ani, victoras.

acum 3 ani a plecat in romania cu sotul si copilul si de aproape 2 ani nu mai stiu nimic de ea. mi-a cerut bani, ca de obicei, si ultima data nu i-am dat. de atunci nu mai scrie. nici macar nu stiu in ce oras este

ultima data era in alba iulia

cind era bebelus o culcam pe pieptul meu, o iubesc mult de tot dar ea este manipulata de sotul ei, un om fara scrupule

Copilul - de thebrightside la: 20/01/2006 13:17:04
(la: MA Simt ca si cum as fi murit....ajutor....!)
E cel mai important, din punctul meu de vedere. Iar daca tu nu esti 'intreaga' (implinita), se repercuteaza asupra lui. Asta e primul motiv care trebuie sa te faca sa te hotaresti ce e mai bine pentru voi doi.
Nu inteleg de ce esti cu sotul tau? Ai mentionat doar mila, iar daca asta e tot ce simti pentru el, te deplang.
Vad ca tot afirmi "mama spune" "el spune"..Nimeni nu trebuie sa iti spuna CUM/CU CINE/UNDE sa iti traiesti viata. Doar tu trebuie sa decizi, avand in vedere, in primul rand, ceea mai bine pentru cea mica. Repet - ea e cea mai importanta! Sa nu intelegi ca ce este mai bine pentru ea e o situatia materiala buna! Unui copil trebuie sa ii oferi in primul rand dragoste, apoi altceva. Cred eu.
Ai doua variante:
1. Ramai cu sotul tau si accepti lucrurile asa cum sunt. Te mobilizezi si iti cauti de munca sau incepi o facultate prin cursuri la distanta.
Nu ai energie? Astea sunt minciuni pe care ti le spui singura, ca sa poti ramane in starea asta de lancezeala in care te-ai complacut in ultima vreme.
Increderea vine din realizarile noastre. De unde sa ai incredere, daca toata ziua stai in casa si nu faci nimic concret? Iesi, cauta, du-te la interviuri. Si in fiecare seara sune-ti ca ai facut ceva bun pentru tine si mergi in directia care trebuie! De acolo iti iei increderea.
2. Pleaca fara a te uita inapoi. Daca nu il iubesti pe acest barbat si nu te multumeste nimic din ce te inconjoara, n-ai ce cauta acolo.
Te gandesti ca iti va fi greu?! Intotdeauna este asa. Nici unuia dintre noi nu-i e usor. Totul e sa vrei! Odata ce ai facut primul pas, restul merge de la sine si daca nu merge cum ai fi vrut - te adaptezi!
Si tu si cea mica meritati sa fiti fericite! Nu uita asta nici o clipa.

Daca am fost cam dura pe alocuri, te rog sa ma ierti. Intentionez doar sa te ajut, nimic altceva.

Pertinent comentariul referitor la nick-ul tau! Schimba-l! Tu trebuie sa iesi din starea asta, nu sa o agravezi!
Eu mi-am pus numele de "brightside" cand eram intr-o stare groaznica de spirit. Si m-a ajutat. Cand alunecam in partea intunecat, imi aminteam ca trebuie sa zambesc, sa vad partea buna a lucrurilor.

TE ROG SA NU INTELEGI CA ACESTEA SUNT SOLUTIILE LA PROBLEMA TA! PT CA SUNT DOAR SUGESTII.

Mult noroc!
Sotul meu a crescut stiind ca - de Sunday la: 03/03/2006 15:54:24
(la: Ati adopta un copil?)
Sotul meu a crescut stiind ca e adoptat. Intrebindu-l odata daca nu este curios sa-si afle parintii sau cel putin mama reala, mi-a spus ca el are parinti si ca nu-l intereseaza "ceilalti"...In acelasi timp un prieten foarte bun al nostru a aflat ca a fost adoptat numai pe la vreo 32 de ani. (toata lumea in jurul lui stia ca e, numai el, nu) Ca rezultat, inca mai merge la psiholog pentru "discutii". A avut parte de o familie adoptiva extraordinara, nu i-a lipsit absolut nimic din punct de vedere emotional sau material (din contra), a terminat un colegiu renumit si scump si totusi...inca mai e in cautarea "cine sunt si de unde vin...". Si parerea mea este, ca un copil adoptat trebuie sa fie crescut stiind lucrul asta.
#109386 (raspuns la: #109376) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Am un copil adoptat - de AnaLugojana la: 26/03/2006 22:01:05
(la: Ati adopta un copil?)
Ma bucur ca am gasit acest comentariu (de altfel am mers pe cautare dupa cuvantul "adoptie") Pentru ca asta e problema mea cea mare!
Copilul meu are 12 ani si a aflat de curand ca este adoptat. Avem de atunci o multime de necazuri (de la absente si note proaste, obraznicii, anturaj periculos pana la tentative de sinucidere).
Regret enorm ca nu i-am spus de mic despre faptul ca nu l-am nascut eu. Am dorit sa ii scutesc copilaria de tot felul de nelinisti.
Incerc s-o dreg acuma cum pot. Cred ca mi-ar folosi sa povestesc cu oameni care au aceasta experienta. Ce sfaturi mi-ar da prietenul dumneavoastra? Sotul dumneavoastra il ajuta in vre-un fel?
N-as fi banuit niciodata ca e asa de greu de acceptat aceasta realitate.
Va multumesc.
#113617 (raspuns la: #109386) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
inimioare de copil - de karinia la: 11/04/2006 23:41:12
(la: de-ale parintilor...de-ale dascalilor...)
...si spun "inimioare de copil'' pentru ca in acest moment mi-a venit in minte un baietel de la o alta grupa, pregatitoare (avem clasele alaturate), care in fiecare dimineata cand il aduce mami la gradi se uita cu ochii in lacrimi la ea si suspina de ti se rupe sufletul si o roaga sa nu il lase acolo, sa il ia cu ea, ca "o sa mi se franga inimioara mea de copil mic de dorul tau!"...E acelasi speach de vreo 2 ani.Zambesc cu drag.
Am banuit bine ca partea cu ignoratul s-ar putea sa nu functioneze.Ci din contra.
Pune-l la treaba.Implicati-l in treburile voastre de fiecare seara ca si cum ar fi un adult cu drepturi depline. Sau, ma rog, asa sa ii dai impresia. Sa te ajute la bucatarie, pe sotul tau - daca e cazul. Da-i sarcini care sa fie cu o oarecare dificultate pentru el. Spune-i mereu ca "de acum e baiatul mamei el mare, care o ajuta pe mami, si mami e mandra si fericita ca in sfarsit are un ajutor". Ideea este sa realizeze de ce nu poti fi tot timpul la dispozitia lui si sa vada singur cat dureaza sa faci o mancare, sa speli sa calci etc. Dar - atentie !- sarcinile sa nu fie sub forma unui ordin ! Ci sub forma solicitarii ajutorului sau, ca sa termini mai repede sa te poti juca cu el.Acelasi lucru cred ca ar fi util sa il faca si sotul tau. Ar fi bine si pt tine, pt ca ti-ar lasa si tie sa ai un timp al tau ( din ceea ce intuiesc si nu cred ca sunt prea departe de adevar, cam cade in sarcina ta piticul), ar fi bine si pt pusti pt ca ar avea "timpul lui cu tati, ca intre barbati" si ar fi benefic si pt sotul tau, pt ca i-ar castiga incredere si prietenia in sudarea unei relatii viitoare tata- adolescent. pentru ca acum se pun toate bazele, in absolut tot.
Jumatatea aceea de ora sa ramana bucatica voastra de timp aparte.
Fa o testare 2-3 zile si vezi cum e.
Psiholog- da, cunosc o foarte buna dna doctor psiholog, specializata pe lucrul cu copiii, o sufletista. Din pacate, ma tem ca suntem din orase diferite. Insa lasa-mi 2 zile ca sa vorbesc cu ea sa vad pe cine cunoaste in Bucuresti.
Ai sa vezi insa ca si psihologul va merge pe aceeasi idee : sa ii ocupi timpul pana la momentul in care un program va deveni obisnuinta.
Il trimiti in tabara in vara? Este foarte bun regimul de tabara in dezvoltarea personalitatii.
Mi-a placut ceea ce ai spus cu jocurile. "fa tu, ca eu ma uit!".II este drag si e fericit pur si simplu ca sunteti langa el. Nu joaca in sine e obiectul atentiei lui, ci voi. Ceea ce e un lucru extraordinar. Si stii de ce? Pentru ca este semnul unei legaturi foarte puternice intre voi si acest lucru este deosebit de important pentru o legatura viitoare. Asa cum ti-am spus si mai sus, acum e momentul in care se sudeaza - sau se rup legaturi. Ori , daca fericirea lui e sa va aibe in preajma tot timpul, gandeste-te ce relatie buna veti avea mai tarziu, cand va ajunge la varsta adolescentei !
E dificil acum si e frustrant pentru tine.Pentru ca si tu ai nevoie de atentie si de timpul tau. La fel si sotul tau. Piticul poate sa inteleaga lucrul asta. Mergi pe ideea de a-i da impresia ca, ajutindu-te, te protejeaza. Ar trebui sa functioneze. Le place sa se simta importanti.
#116841 (raspuns la: #116717) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...


loading...

cautari recente
mai multe...

linkuri de la Ghidoo: