sotul meu a calcat intrun caca

sotul meu lucreaza la aceeasi institutie.
cunoscandu-l, m-am temut ca-n furia de moment s-ar putea sa comita vreun act necugetat (sa-i traga, de exemplu, un pumn in nas!) care i-ar fi compromis cariera si ne-ar fi zvarlit in gura targului, muradarindu-ne pentru multa vreme.
daca ar fi trecut de furia initiala, ar fi insistat sa plec de-acolo, ceea ce n-as fi acceptat in ruptul capului: eu nu fug, indiferent cat e de mare probabilitatea s-o iau peste nas, sau ... cu-atat mai mult.
a existat si clipa cand 'domnul bos' a stiut si s-a temut ca-i pot face rau; l-am privit cu sila si l-am tratat ca si cand n-ar exista.
n-am insa convingerea c-am facut bine: cine stie cate fete sunt azi in locul meu...!?:(

Sotul meu a crescut stiind ca e adoptat. Intrebindu-l odata daca nu este curios sa-si afle parintii sau cel putin mama reala, mi-a spus ca el are parinti si ca nu-l intereseaza "ceilalti"...In acelasi timp un prieten foarte bun al nostru a aflat ca a fost adoptat numai pe la vreo 32 de ani. (toata lumea in jurul lui stia ca e, numai el, nu) Ca rezultat, inca mai merge la psiholog pentru "discutii". A avut parte de o familie adoptiva extraordinara, nu i-a lipsit absolut nimic din punct de vedere emotional sau material (din contra), a terminat un colegiu renumit si scump si totusi...inca mai e in cautarea "cine sunt si de unde vin...". Si parerea mea este, ca un copil adoptat trebuie sa fie crescut stiind lucrul asta.

Sotul meu mia cerut sa il penetrez in anus cu vibratorul si em facut-o cu placere,dar raman cu semnul intrebarii,ma iubeste? sau ar iubi mai mult un barbat daca lar penetra

Sotul meu nu mai gandeste deloc, cand are burta goala !!!:)))

stie romaneste chiar daca e nascut si crescut in Italia iar sotul meu e italian,merg des in Romania la parinti si el a invatat de mic chiar daca nu perfect limba romana altfel cum ar fi suportat mama mea sa nu se inteleaga cu nepotelul

Buna dragi concetateni din diaspora si de pretutindeni pe unde traiti.
Eu nu judec bine sau rau nici pe cel ce doreste sa învete pe copilul sau limba româna pe lînga limba tarii unde traieste în diaspora nici pe cel nu doreste ptr.ca aceasta este convingerea fiecaruia.
Parerea mea este ca ar fi bine ca copilul sa stie limba materna a parintilor, ca atunci cînd va vizita România sa nu stea "sa asculte ca prostul fara sa înteleaga o boaba".
Eu sunt Românca, casatorita cu un francez si copiii mei cînd vor veni cu voia bunului D-zeu vor învata în paralel întîi franceza de mic si la vîrsta discernerii anumitor cuvinte mai complexe, la 4-5 ani îl vom învata româna si sotul meu este de aceeasi parere, caci stiind si lb.ro pastram un patrimoniu cultural, chiar si el a învatat româneste si sincer vorbind cînd am fost în Italia la niste prieteni erau 3 cupluri italo-romene, sotiile fiind românce si sotii italieni, noi ne uitam ca boii la poarta noua caci mai vorbeam noi româneste cu "doamnele"..., dar fiind gazduiti în Italia se vorbeste limba gazda, asa ca a stii mai multe limbi este un avantaj teribil, daca te duci într-o tara a carui limba o cunostia aceasta deschide multe usi, daca nu cunosti limba cam stai pe la porti închise.
Curaj si mai reflectati fiecare din voi cu opinii diferite.
Emma.

In principiu eu nu gatesc, stiu s-o fac, dar gasesc asta ca o obligatie, care-mi rapeste timpul liber..

Am gasit la mine in sat (la 40 km de Nice) un mic restaurant si nu costa prea scump, unde se face bucatarie locala si familiala, doamna tine bar si gateste pentru familia ei, gateste un pic in plus si a amenajat un colt restaurant
pui, iepuri din ferma socrilor, legume la fel, face specialitati locale, taietai, paste, prajituri totul pproaspat, facut de ea, servit foarte copios..
Cand n-am timp sa ma duc, trimit pe cineva sa-mi aduca..
Pentru 15 euro am si pentru seara.. pot sa-mi fac cate un gratar

In week-end, vacante, sarbatori sunt cu sotul--- facem gratare, sau gateste el, marea lui pasiune si e un fin gurmet

Eu fac doar cremesul si clatitele. Din cand in cand galustele de gris pe supa..
Mergem la restaurant, restaurant cu spectacol, des.

Curatenie, spalat geamuri, calcat, etc platesc o bona, cca 14 ore, maximum 20 ore pe saptamana 10 euro de ora + 4,90 euro cotizatii patronale (redus din impozit, impactul real ar veni doar la 7 euro/ora)
Sotul meu la fel, ca el are un cabinet de medic in Italia (desi francez) si fiecare cu casa lui - e ideal -casatorie moderna.. luna de miere continua..
si cand la unul, cand la altul, daca nu amandoi pe vapor.. :)

Prefer sa lucrez mult, cand lucrez aduc in net minimum 150 euro pe ora, cate o data mai mult, iar cand nu lucrez ne odihnim si distram.
In timpul liber prefer gradinaria, florile, asta este mai pasionant ca lucrul casnic..
Cand am invitati, platesc pe cineva sa vina sa gateasca, este foarte usor mai ales de cand legea ne-a dat carnet cu cupoane pentru toate organismele sociale si totul este diminuat de impozite..
de ce sa ma privez atunci???

cred ca totul este o chestie de calcul, in loc sa lucrezi mai putin sau doar 8 ore pe zi, lucrezi mai mult, castigi bani mai multi, ai sa platesti toate ajutoarele casnice, restaurantele si-ti mai raman inca si bani in plus.. :)

Se pare ca am fost in aceeasi perioada. Noi am ajuns prin Decembrie. Am prins o vreme extraordinar de calduroasa. Speram sa vad zapada, dar n-am avut prilejul. Am mincat o ciorba de burta meseriasa si niste pastrav proaspat pescuit. Desenul care il fac acuma este cu strada care merge in jos de la restaurant, adica cum stai cu fata inspre intrare strada care e in dreapta ta. Sotul meu, de cind era copil mergea in fiecare vara pentru saptamini in sir la Valiug. De cite ori imi povesteste mor de gelozie, caci eu nu prea am avut parte de atitea amintiri frumoase din copilarie.

Cand nu mi-e lene (care din pacate mi-e destul de des) ma duc sa innot. Din pacate inotul presupune udarea parului (si cum am o gramada din asta insa prea putina rabdare) mi-e greu cu uscatul. Si imi lipseste un companion care sa ma incurajeze cu prezenta lui/ei. Sotul meu e un fel de pisoi de rasa si refuza categoric sa intre in apa mai adanca decat cada din baie. Altfel (in saptamanile eroice) ma duc de doua-trei ori la bazin, de fiecare data stau cam o ora jumate. Adica nu stau, inot :)
Anii trecuti am facut dans sportiv doua ore pe saptamana (nimica toata) dar a fost tare bine. In 'tinerete' am incercat de toate: balet, judo, aikido, taekwando, jogging (dar cu greu fiindca nu-mi place sa alerg). In anii cand am fost la universitate in Anglia am incercat aerobic, yoga squash si fotbal in sala, si mai ales sala de fitness cu aparate. De anul trecut incoace m-am lenevit foarte mult, mai ales fiindca n-am prieteni cu care sa ma duc la sport, si imi gasesc usor scuze ca sa nu ma duc cand sunt singura. Am o minge mare de gym (65 cm diametru) dar in ultima vreme sta cam mult pe dulap.
Televizorul incerc sa il evit cat de mult pot, fiindca ma face sa pierd vremea, dar imi place sa privesc dans sportiv, patinaj, gimnastica. Fotbalul, handbalul, si sporturile de echipa ma dispera (n-am rabdare sa urmaresc ce se intampla).
De fapt sportul meu preferat e plimbarea prin natura (mai ales pe la munte daca am ocazia, pe poteci cu radacini si pietre, si cand mai si urca e chiar un sport extrem). Am 28 de ani. Dar tu ?
Mai sunt si alte sporturi (neomologate): calcatul, aspiratul, invartitul clatitelor, si am fost surprinsa sa fac febra musculara de la acestea.
Cat despre sportul cu care se lauda AlexM eu nu il consider sport, e o placere ;). Ca si mancatul clatitelor, odata ce-au fost invartite de altii.

Pentru: 22008, de un anonim la Mon, 13/09/2004 - 14:32
Iarta-ma, te rog, dar ce faceai in timpul lui Ceausescu, lucrai la Securitate sau erai secretar judetean de partid?
Eu eram profesoara, tatal meu era inginer, si n-am putut visita nici o tara straina, exceptie unica: excursie de o zi in Bulgaria, cu elevii de la scoala.
Imi amintesc cozile ingrozitoare, foamea care te pindea chiar daca aveai bani in buzunar, caci magazinele erau goale. Mi-aduc aminte de teroarea de a ma plinge, ca sa nu fie in jur cineva de la securitate.
Acum sint in Italia de 32 de ani, sint divorzata si am o fiica de 26 de ani: cu salariul meu (care este mic, caci si aici profesorii sint platiti foarte prost) si cu mariu sacrificii, mi-am cumparat casa mea, am tinut fata la liceu (la facultate s-a tinut ea cu bursa din care mi-a imprumutat de 2 ori bani!!!) si la un master de 2 ani.
Comunismul si mizeria a distrus poporul roman. Te rog frumos sa nu mai scrii ce scrii ca se intorc mortii in groapa. Ma gindesca la bietul tata:devenit inginer (dinaninte de cumunism) vinzind ziare si spalind farfurii la restaurante, spera sa traiasca mai bine: dar de foame nu s-a scapat din cauza comunismului care nu-i permitea sa traiasca omeneste cu sotie si 3 copiii!

Ah ce as dori sa mai am 35... dar nu se mai poate, timpul din pacate nu-l putem intoarce, ceasul il putem da inapoi dar timpul nu ... asta este

Uite, eu pe la 30 de ani ( adivca in '90-'91) am vrut sa emigrez dar sotul meu nu a fost de acord asa ca am ramas in Romania...
De profesie sunt inginer... si pe deasupra chimist, cu o specializare pentru care in orasul meu cu greu gasesti un alt job ( poate numai daca as fi facut cu totul altceva)...In perioada anilor 90-95 ( adica inainte de a implini fatidicii "35") joburi nu se prea gaseau pe la noi ( oras de provinicie (de !!! nu ca in capitala ). Si in '95 ( inainte cu doua -trei luni de "35" ) o mare companie americana a organizat un mare concurs pentru ocuparea a cinci posturi de manageri si supervisori ... Ce sansa mi-am spus, "asta e rapidul vietii tale, vine o singura data" si am trimis CV in limba engleza (pentru o companie ce urma sa functioneze in oraselul nostru de provincie) pentru supervisor ( la manager nici nu indrazneam sa visez!!!)... Am fost selectata totusi pentru concursul de manager, am dat 4 teste in limba engleza, aduse cu avionul din Irlanda, si din patru sute de candidati am fost selecata intre cei 40, am fost la interviu si apoi pauza... Marea companie nici macar nu ne-a trimis un raspuns ( ceva de genul " Sunteti in baza de date, etc"

Au trecut anii, lucrez tot in acelasi job, sunt multumita caci imi place ce fac si in rest ... sentimentul ratarii?
Stiti care este ultimul banc despre ingineri care circula pe la noi ?

Ala cu "Lasati-l saracu ca n-are de unde. Are parinti ingineri"

Acu' va las ca mai am de facut si ceva de mancare ( cartofii aia la cuptor de la meniuri culinare).
Sa auzim numai de bine.
Michaela

Asa cum stiti Toamna este anotimpul meu favorit, iar weekend-ul care a trecut a fost poate unul dintre cele mai frumoase weekend-uri petrecute impreuna cu sotul meu. Simbata dimineata m-am trezit cu nasul gidilat de aroma cafelei care iubitul meu s-a ingrijit sa o pregateasca exact asa cum imi place mie, mai robusta si mai tare. Afara era un aer racoros si improspatat de o ploaie scurta care eu nu am prins-o. Gamaliuta abea a asteptat sa ne scoatem nasul pe-afara pentru ca dupa ce a dat ocolul gradinii a venit sa se invirteasca printre picioarele noastre ca sa-l mingiiem. Ma distreaza cum se aseaza cuminte linga scaunul meu de parca ar vrea si el sa intre in vorba cu noi sau cel putin sa asiste la conversatiile oamenilor mari. Eu ii zic: “Pispirelule, ai venit si tu la grupa mare?” El isi ciuleste urechile alea a lui roz si-si baga nasucul ori in glezna ori in mina mea, daca-i pe-aproape, doara doara il miingii si pe el un pic. Numa ca acuma-i tare nasol de el, ca-i pica parul de numa numa, si orice atingere genereaza o ninsoare de par pufos ce pluteste in aer si-apoi se agata de hainele noastre. Asa ca mai putin cu mingiierea pe vremea asta.

Dupa ce ne-am luat cafeluta si-am stat la taifas, m-am apucat si-am curatat prin gradina toate uscaciunile, am taiat din trandafiri, am sapat, in fine am gradinarit. M-ai tirziu am zis hai sa ne plimbam un pic pe strazile vecinatatii. Aerul ala proaspat era pacat sa nu-l consumi si sa nu-ti imbeti un pic plaminii cu el. Asa ca zis si facut. Cred ca ne-am plimbat vre-o 45 de minute daca nu mai mult, caci pe cind am ajuns acasa am facut febra musculara. Eu cind ma plimb fac exact la fel de mult efort ca si cind alerg. Probabil ca seaman pe bunicu, din partea lui mamica, ca numa el era ca un titirez cind mergea. Ce sa fac, imi este in singe, iar un alt lucru este ca sotul fiind foarte inalt cind el face un pas eu tre’ sa fac unul jumate ca sa pot tine pasul cu el. Noroc ca nici eu nu-s prea mica, ca altfel ar trebui sa fac doi sau trei pasi, sau poate chiar sa alerg. Hehe, ma distrez de una singura acuma gindindu-ma la imaginile astea.

Dupa ce am ajuns acasa am continuat mai departe gradinaritul, iar apoi am luat micul dejun sa avem energia necesara de a face cumparaturile pentru saptamina. Toata dimineata afara a fost noros, dar dupa masa a iesit soarele iar norii i-a luat vintul si i-a dus la munte. Ne-am gindit ca nu ne-ar strica si noua o excursie la munte, sau cel putin pina in Dumbrava Cavalerilor, un satuc mic la vre-o 40 de minute distanta de casa. Este un loc foarte frumos, unde deseori mergem sa ne balacim in apa cristalina a riului sau sa ne cataram pe stincile imense ce-s presarate de-a lungul riului. De ani si ani de zile merg in Dumbrava Cavalerilor ca sa-mi relaxez mintea si sa iau o vacanta de o zi de la viata oraseana.

Deci planul l-am facut, asa ca a doua zi Duminica dupa ce am plecat de la biserica am mers acasa sa ne schimbam echipamentul si masina, si-am pornit inspre Dumbrava. Ne-am oprit sa punem benzina si sa ne luam ceva de-ale gurii, ca ne-am propus sa mincam prinzul stil picnic, iar pe cind am ajuns la destinatie am fost numa buni de prinzit. Ne-am dus pina intr-unul din locurile noastre preferate, un loc mai ascuns si mai linistit, unde apa riului este ca oglinda. Ne-am asezat si am mincat timp in care niste fluturasi ne-au aratat miscarile lor acrobatice si frumusetea aripioarelor lor colorate. Citeva pasarele ne ciripeau de-asupra capurilor, iar adierea vintului fluiera usor printre crengile copacilor colorati de toamna. Toate culorile stincilor, toate nuantele de verde, galben si caramiziu erau reflectate in apa riului care numai vintul ii mai incretea fata. La un moment dat vre-o sapte vulturi imensi au inceput sa se invirta sus sus de tot pe deasupra dealurilor care ne inconjurau. Cite-odata auzeam glasul lor, un tipat melodios si trist dar in acelasi timp taios. Am vazut si niste libelule care-si dadeau aere pe deasupra apelor, unele erau albastre altele erau verzi. Cind razele de soare au inceput sa ne infierbinteze ne-am mutat mai sus pe niste stinci la umbra altei stinci mai mari. De acolo am putut vedea si mai bine reflectiile din apa in combinatie cu ce se afla pe fundul apei. Mi-a parut rau ca nu mi-am adus cu mine uneltele de pictat ca aveam ce picta, plus de asta eram si inspirata. Dar poate ca mergem si weekendul viitor si-atunci precis ca-mi iau echipamentul de artist cu mine.

Am plecat cu chiu si vai, ca nu ne-am mai fi dus acasa de-acolo, iar pe cind am ajuns acasa eu cel putin eram istovita. N-am mai fost in stare sa fac nimic, asa ca m-am intins la televizor, la care m-am uitat numai cu un ochi ca celalalt dormea. Eram obosita, dar era o oboseala din aia care-ti convine. Stii cum e cind tot trupul iti este relaxat si greoi, cind tot ce vrei sa faci este sa dormi, si poti dormi pentru ca nu mai ai nimic de facut ca toate-s la locul lor si treaba-i complectata.

Dimineata m-am trezit tot asa de improspatata ca si aerul de-afara. Cind mi-am scos nasul la iveala primul lucru care m-a intrebat sotul a fost: “Ce-ai visat?” L-am intrebat de ce ma intreaba iar el mi-a raspuns: “Pai cind m-am trezit tu vorbeai in somn si spune-ai “In primul rind, cine esti tu?”” Am inceput sa rid in hohote dar nu mi-am putut da seama sau aminti ce am visat. Deci “in primul rind” azi dimineata am fost odihnita, si tot “in primul rind” foarte bine dispusa. Ma bucur pentru ca desi Luni este cea mai urita zi din saptamina, a inceput cu bine. “In primul rind” asta e tot ce conteaza.

de ce vorbim la general si de ce bateti campii cu jucarii sau alte cele .
Sau se pare ca si acestea sant sentimente pana la urma .Stau doar in cumpana ce fel de sentimente pt ca la un moment dat pare a fi o joaca de indragostiti sau de rivali ,sau ...
Ar fi fost mai interesant cu atat mai mult cu cat nu ne cunoastem intre noi sa povestim chiar o intamplare care a generat un sentiment .Atunci ar parea mai umana toata conversatia aceasta generala si tachinatorie .Cati ani ziceti ca aveti ca tot vorbim .?
De curand sotul meu avea ceva iesiri in interes sau mai bine zis in contextul serviciului Acolo erau colegii si colegele lui dar evident ca toti sau aproape erau tineri de varsta lui adica fara obligatii nu mai spun copii si cu care el se distra de minune .Nici o problema pana aici decat ca aceata se si repeta fara remuscari din partea lui .E mult prea mult de spus vis a vis de cuvantul gelozie si asta nu se refera doar la o persoana ci chiar la o situatie in sine .Simteam ca mi se scurge toata vlaga din mine ca sant secatuita .Dar eu sant o femeie grozava care nu face scandal care se baga cu capul in nisip ,care citeste diverse carti s-o educe pe ea nu sa-i dea lui la cap .Propozitii de genul ca ,daca -il iubesti cu adevarat te bucuri pt bucuria lui cred ca sant scornite de barbati fara inima care-si asigura o usita de scapare .Cert este ca acum cand nu mai iese atat de mult ma intreb daca a fost benefica pt mine trairea acestor sentimente desi as cauta un cuvant mai puternic pt ce am simtit ?
Zic eu da dar fereasca Dumnezeu sa le am din nou .
Astept replica voastra
Si fara ironii caci ""cine nu cunoaste ....sa stea la o parte""

Buna Desdemona,

Nu e usor sa-ti analizezi defectele, cui ii place asta?! Dar e asa de necesar...foarte, daca ar raspunde aici toti forumistii pe rand, i-ar ajuta sincer. Da' cine are curajul asta?!

Eu sunt omul extremelor si am defecte foarte multe din cauza asta. Unele se bat cap in cap insa e precum scriu. Uite cateva:

- prea multa rabdare si prea mult calm. Unii imi reproseaza ca sunt rece si distanta si ca trebuia sa ma fac procuroare;). De exemplu cand e cutremur sau se intampla vreun accident toti urla si sunt terminati iar eu sunt prima care suna la salvare sau care le da "indicatii pretioase". Mi se reproseaza sangele rece si duritatea;

- emotivitate excesiva cand e vorba de animale, oameni cu probleme (batrani, bolnavi). Mi-e foarte greu sa ma abtin si sa nu intervin in situatii dramatice pe care le vad si de cele mai multe ori ajung sa am probleme grave eu din cauza asta. Emotivitatea si inconstienta nu sunt deloc bune;

- tendinta de a spune "da" chiar si atunci cand gandesc "nu" ca sa-i fac placere interlocutorului. Asta se intampla numai fiindca nu vreau sa ma cert, detest scandalul. E un defect pe care am reusit sa-l corijez putin in ultimul timp (am devenit mai agresiva si indiferenta:));

- tendinta spre visare...capul in nori (pericole de accident relativ dese). Era sa mor de cateva ori calcata de masini sau prin innec ("m-a luat valul" si am innotat prea departe);

- dorinta de continua schimbare, independenta. Daca nu am ce sa schimb ma apuc sa mut mobilele prin casa. Ma mut foarte des. Noroc ca sotul meu este exact la fel in privinta asta. Ni se reproseaza ca suntem inconstienti, precum tziganii, ca nu stim ce vrem si ca avem spirit aventurier. Socam lumea, mai ales pe cei apropiati. Stiu ca nu e bine si ca asta poate sa fie un defect mare insa e greu sa ma schimb desi realizez ca intr-o zi o sa fie nevoie sa ma potolesc.

Mai sunt da' ma opresc aici. Uite dom'le cat am scris...oau. Si ca sa bag si un defect de fizic...am nasul stramb fiindca am deviatzie de sept :)))

1. Important e sa poti trai cu hotaririle pe care le-ai luat in trecut, crezind atunci ca nu gresesti. Hotarirea luata se poate dovedi mai tirziu a fi o greseala, dar la timpul respectiv nu ai stiut sau nu ai putut sa procedezi altfel. Fie pentru ca nu ai avut toate datele necesare la dispozitie (in cazul tau nu l-ai cunoscut suficient pe 'actualul'), fie pentru ca ai reactionat din instinct (care se poate numi de exemplu si pura atractie sexuala).
2. Se pare ca nu poti sa pierzi.
3. 'Sotul meu incepuse sa ma neglijeze,dar era ok ,caci asa fac toti, nu?' - Nu, nu fac toti asa. Unul care te iubeste nu se comporta asa. Nici dupa ani de zile de trait impreuna. Parerea mea este ca el deja nu te mai iubea.
4. A fi indragostit si a iubi sint doua sentimente diferite. S-ar putea ca tu sa fi fost de doua ori indragostita, das de iubit ... nu prea sint sigura. Daca iti iubeai sotul nu ai fi renuntat asa de usor la el. Iar daca l-ai iubi pe 'actualul' n-ai plinge dupa fostul sot.
5. Se pare ca singuratatea nu-ti preieste. Eu cred ca n-ai renuntat la fostul sot inainte de a avea pe altcineva si nu renunti la 'actualul', desi e clar - vazut din afara - ca nu mai merge, pentru ca ti-e frica de singuratate.
6. Pe fostul tau sot poti sa-l uiti, se pare ca 'dragostea' lui pentru tine n-a durat mult.
7.Oricit s-ar iubi doi oameni, fiecare are nevoie de doza lui de libertate. Se pare ca doza 'actualului' e foarte mare. Dar daca nu i-o acorzi si daca nu incerci sa gasesti hobby-uri comune se va duce si relatia asta foarte repede de ripa.
8. A incerca sa te schimbi pentru el nu iti va folosi prea mult, pentru ca el s-a indragostit de tine asa cum erai la inceput. S-ar putea ca noua ta fata sa nu ii placa.
9. Sa incerci sa il schimbi pe el nu are rost, pentru ca: sau nu se lasa schimbat (la 38 de ani de asteptat) sau il formezi dupa tine si la sfirsit sau esti obosita dupa atita efort sau nu iti mai place, pentru ca si tu te-ai indragostit de el asa cum era el la inceput.

Asta este parerea mea.

nimic nu e imposibil....sotul meu e japonez!

NUMELE MEU ESTE MONA,AM CITIT MESAJUL TAU(ESTE PRIMA DATA CIND INTRU PE ACEST FORUM), SI MA BUCUR NESPUS CA AI O ASEMENEA CASNICIE,CA ESTI FERICIT(A) SI FELICITARI AMBILOR PARTENERI CA STITI SA INTRETINETI ATIT DE FRUMOS ACEASTA RELATIE.CACI ASTA DEPINDE NUMAI SI NUMAI DE VOI.
EU SINT CASATORITA DE 8LUNI , SOTUL MEU ESTE MAI MARE DECIT MINE CU 11 ANI, SINTEM PUR SI SIMPLU INNEBUNITI UNUL DUPA CELALAT, IAR CIND SINTEM PLECATI LA SERVICIU ABIA ASTEPTAM SA NE REVEDEM , NE ESTE ATIT DE DOR UNUL DE CELALAT.....DACA AR FI SA MA INTORC IN TIMP AS ALEGE ACELASI DRUM DAR AS PREFERA SA IMI FI CUNOSCUT SOTUL CU 10 ANI IN URMA. AS FI CISTIGAT ASA DE MULT............ADRESA MEA DE EMAIL ESTE AMYNODA@YAHOO.COM... MI-AR FACE PLACERE SA MAI COMUNICAM.
MULT NOROC SI FERICIRE IN CONTINUARE

hartuirea de care vorbesc eu are ca victime femeile si barbatii in egala masura, ea are adanci radacini in nevoia de-a face parada cu puterea pe care o ai, nicidecum cu sexul.
cineva aici confunda 'mi s-au facut avansuri' cu 'am fost hartuit'.
exista o distanta uriasa intre oamenii care nu inteleg ce-i aia "NU" si aceia care fac abuz de putere, umilindu-i pe cei din jur, gata oricand sa le dovedeasca faptul ca pot avea orice, pe oricine si oricand, exploatand slabiciuni - nu toti sunt dispusi sa renunte la o slujba, nu toti cunosc arta comportamentului evaziv, nu toti au curaj sa bata cu pumnu-n masa!
Iar asta nu-nseamna nicidecum ca ar fi ... permisivi!
Am observat chiar ca, in general (daca vorbim de sexul frumos!), persoanele volubile, sigure pe ele, sunt foarte rar victimele acestui gen de comportament.

vorbesc in cunostinta de cauza.
spuneam si eu, ca cei de pe-aici, ca atitudinea femeii conteaza, ca respectul se impune (as zice mai degraba ca se castiga!).

n-o patisem niciodata, sunt om foarte deschis, dar stiu sa ma fac inteleasa de oricine, oricat de prost ar fi ala, oricat de inferioara m-as simti eu.

s-a intamplat la prima sedinta, cand seful nu ma vazuse niciodata si habar n-avea cine sunt.
eram preparator universitar la o facultate de prestigiu, se discutau probleme organizatorice, timp in care eram fixata cu atata obraznicie incat incepusem sa spumeg si incercam din rasputeri sa ma domolesc, stiindu-ma destul de lovita de mania persecutiei ... omul ar fi putut, nu-i asa, sa fie doar curios...
s-a treminat intrunirea, m-a chemat la el in birou, m-a intrebat cum ma cheama, la ce catedra predau, cum mi se par colegii, mi-a spus ca-s frumoasa, i-am multumit, iar dupa ce mi-a urat succes, sugerandu-mi ca audienta a luat sfarsit, s-a ridicat de la birou, m-a condus catre usa si mi-a spotit sagalnic, cu un brat pe mijlocul meu ca-s ..."tare buna de-o tura".
cum ziceam, fierbeam de multa vreme si eram, in plus, furioasa pe mine ca m-am condamnat, inchipuindu-mi ca am tradus gresit privirile libidinoase din timpul sedintei.
la asemenea replica, i-am raspuns: "va cred, la varsta dvs., doar cu viagra ati mai putea si tura a doua!" si-am iesit.
de-atunci, viata mea la slujba a devenit un calvar: nu-i convenea nimic din ce faceam, incerca sa ma discrediteze in sedinte, a fost atat de meschin incat atunci cand rectorul a cerut ca orarul fiecarui prof sa fie afisat, pe-al meu l-a modificat, in asa fel incat sa nu-mi vina studentii la cursul practic si sa ma poata blagoslovi cu mustrari publice, pentru 'lipsa de interes acordata procesului instructiv-educativ'.
nu-l puteam suporta, mi-era asa de greata de el, incat singura atitudine pe care eram in stare s-o adopt era sfidarea ... faceam intotdeauna exact ce-mi cerea, ii duceam orice hartie vroia la ora la care hotara, fara sa scot un cuvant, fara sa ma plang nimanui.
colegii au observat, evident, si ma sfatuiau sa fiu mai 'maleabila', intrucat ar fi fost in interesul meu.
n-o mai lungesc ... calvarul a luat sfarsit abia cand a fost schimbat din functie!

sotului meu nu i-am povestit decat tarziu, dupa ce povestea a devenit trecut: m-am crezut intotdeauna capabila sa-mi rezolv singura problemele!
sincer, daca omul ala ar fi ramas 'in scaun', nu stiu cum ar fi evoluat ostilitatile.
eu nu faceam decat sa rezist la umilinte iar el se chinuia zadarnic sa-mi demonstreze 'hu'z da boss'!

o poveste asemanatoare i s-a intamplat unui coleg de facultate, de care se indragostise o asistenta, o ciudata care ii 'baga strambe' la examene, fiindca n-a vrut sa o insoteasca la o nunta.

asa ca, stimabililor, problema nu-i atitudinea, ci viermii din capul jigodiei.
de pe urma mintilor ratacite si/sau frustrarilor unora, n-ar trebui sa sufere decat ei.
din pacate, nu se intampla intodeauna asa.

1. Daca ai fi piele rosie, ce nume ti-ai pune?
schiloada_aia_cu_gura_mare_care_vorbeste_mult_si_zice_putine_c-asa-i_place_ei_sa_enerveze_lumea

2. Care este cel mai inteligent lucru pe care l-ai facut vreodata?
nu stiu, nu-mi amintesc decat prostiile.

3 Ce-ti sugereaza fotografia afisata la http://www.andreweccles.com/test/port_html/port07_big01.html
in acest moment poate sa-mi sugereze orice, ca n-accept nimic.

4. Imagineaza-ti ca esti singurul supravietuitor al unei misiuni spatiale dincolo de Sistemul Solar si esti capturat de fiinte inteligente extraterestre. Ei nu au forma umana dar sint prietenosi si foarte avansati tehnologic. Intre voi nu exista bariere semantice. Pe ecusonul tau scrie “Prunaru, roman”. Ei te intreaba ce semnificatie are “roman”? Cum le explici acest lucru intr-o singura fraza?

ala nu-i ecuson, bey, talambilor, ii insigna de ‘ingheigi’!
1. Comenteaza celebra fraza "Toti barbatii sunt niste porci".
tot ce se poate.
depinde pe unde-ti place sa te uiti, si, ocazional, pe unde cred ei ca meriti sa-i privesti.

6. Enumera 3 calitati pe care le are amanta sefului tau si pe care ai vrea sa le aibe si sotia ta.
Sotul meu are toate calitatile, inclusiv aceea de-a avea ca nevasta o femeie pe care sefii nici ca amanta n-o pot avea.

7. Enumera 3 defecte pe care le are amanta sefului tau si pe care ai vrea sa le aibe si sotia ta. (nu , nu e greseala)
sotul meu are toate defectele, inclusiv pe-acela de-a-si inchipui ca toti sefii o vor amanta pe nevasta lui, ceea ce va-nselati, e o mare gresala.
8. Ce muschi va antrenatzi in mod special si cat de des?
muschiulet “filet”… bine patruns, daca se poate.
ah! … si jumatate de pahar de vin rosu … draga, alegi tu?
9. Ce se afla sub patul tau?
fiindca banuiam asa o-ntrebare, toate alea-s PE pat.

10. Daca ai putea schimba o singura decizie importanta in trecutul tau, pe care ai schimba-o?
eu am luat cu cap toate deciziile importante.
Pardon! …DE cap …
mi-as lua o caciula cu amortizor.

11. In 2010 candidatul prezidential anunta ca va introduce o lege legalizind poligamia. Il votati? De ce?

nu, ca voi fi prea ocupata cu propria campanie electorala.
voi anunta legiferarea bordelurile gratuite.

12. Construiesti o capsula a timpului in care vrei sa introduci tot ceea ce ai dori ca oamenii sa cunoasca atunci cind o vor deschide peste 3000 de ani. Ce-ai alege din cafeneaua.com?

textul lui ozzy in care ma facea curva, ca sa-nvete si urmasii mei, ca-i mai bine sa fii un nimic decat un necunoscut.
alt text de ozzy, ca sa se obsearve ca degeaba poti daca nu vrea.
niste texte anume ( intra aici si cateva de herjeu) ca sa fie probe ca miturile nu-s 100% povesti.
toate textele lui papadie67, ca sa se stie ca pe vremea nostra inca mai existau Barbati.
textele lui Tolanici, ca sa sa fie clar cand a-nceput sa se-mputa treaba si de ce.
textele liviei lazar, ca sa fie clar cine scrie si cine scribaluieste.

pe nea Grigore, ca sa fie evident ca-l vreau pe Intruder, dar nu vreau sa recunosc.
threadul cu mister si ala cu miss, ca sa fie clar pentru toata lumea ca miss frumoasa si destept!(pardon!…invers!)

13. Ai construit masina timpului si calatoresti cu ea in trecut dar din nefericire aterizezi chiar peste primul anfibiu care se tiraste din apa pe uscat si odata cu el elimini din istorie mamiferele si celelalte vietuitoare pe care le cunoastem in lumea actuala. Universul nostru a disparut in neant ca un balon de sapun. Ce regreti cel mai tare din lumea pe care tocmai ai distrus-o?
fiti seriosi.
n-am distrus nici macar mitul lui Adam (in care el o ia asa gratuit peste nas, ca batracianul din poveste).
Nevasta de mormoloc TRAIESTE!
Pana creste(ca de evoluat e mai greu, manca-o-ar tata!) mai vaz si io cum ii cu martiencele si chiar fantzez nitel cu stra-stra-stra-stra-perioada-bunica sau stra-stra-stra(-stra)-nepoata, dar nu pun nimic in practica, intrucat sunt un homo sapiens molto religiosous, chiar daca supus fanteziilor erotice vizuale, ca orice barbat normal.
Hait.
Ma si vad facand schimb de ecusoane c-o martianca blond-verzuie, cu trei perechi de sani pe fiecare coapsa!

Ps. rog adminaria conferintei si a concursului sa aiba in vedere ca-s nauca de la sirop de tuse praf de scaripnat si ca solicit sa i se retraga dreptul de participare useritei “honey” caci m-a provocat si sunt bolnava.
Nu concurez decat din demnitate si pentru copiii saraci de la mine din scara, care nici acum n-au elicopter personal si casa pe côte de sud-est din franta la mediterana, ca nu retin exact acum numele.
Va multumesc pentru atentie.

A! un cuvant, peste evantai, catre transilvanpop:
asa-i cum zici: pierd in momentu-n care-am castigat.
d’aia nu mi-am luat niciodata coronita, desi mi-au dat-o.

Marea va reprezenta intodeauna un balsam pentru sufletul meu.Inca din copilarie bucuria vacantelor mele era sa merg la mare. Iubesc marea cu fiecare particica a sufletului meu! Am transmis aceasta dragoste si fetitei mele , pentru care nici o vacanta nu e mai minunata ca aceea petrecuta pe malul marii. Nimic nu este mai frumos ca sunetul marii, noaptea! Marea a fost si martora dragostei mele!Pe o faleza la mare, am dansat in aer liber cu sotul meu. La mare a fost fata mea la prima ei discoteca acum doi ani.
Imi doresc sa vizitez intr-o zi Balcicul! O vara fara mare, parca nu este vara.