comentarii

sotului meu


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
sotul meu lucreaza la aceeasi - de maan la: 23/04/2005 08:53:26
(la: Hartuirea sexuala - o problema simplificata de barbati!?)
sotul meu lucreaza la aceeasi institutie.
cunoscandu-l, m-am temut ca-n furia de moment s-ar putea sa comita vreun act necugetat (sa-i traga, de exemplu, un pumn in nas!) care i-ar fi compromis cariera si ne-ar fi zvarlit in gura targului, muradarindu-ne pentru multa vreme.
daca ar fi trecut de furia initiala, ar fi insistat sa plec de-acolo, ceea ce n-as fi acceptat in ruptul capului: eu nu fug, indiferent cat e de mare probabilitatea s-o iau peste nas, sau ... cu-atat mai mult.
a existat si clipa cand 'domnul bos' a stiut si s-a temut ca-i pot face rau; l-am privit cu sila si l-am tratat ca si cand n-ar exista.
n-am insa convingerea c-am facut bine: cine stie cate fete sunt azi in locul meu...!?:(
#45069 (raspuns la: #45047) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Sotul meu a crescut stiind ca - de Sunday la: 03/03/2006 15:54:24
(la: Ati adopta un copil?)
Sotul meu a crescut stiind ca e adoptat. Intrebindu-l odata daca nu este curios sa-si afle parintii sau cel putin mama reala, mi-a spus ca el are parinti si ca nu-l intereseaza "ceilalti"...In acelasi timp un prieten foarte bun al nostru a aflat ca a fost adoptat numai pe la vreo 32 de ani. (toata lumea in jurul lui stia ca e, numai el, nu) Ca rezultat, inca mai merge la psiholog pentru "discutii". A avut parte de o familie adoptiva extraordinara, nu i-a lipsit absolut nimic din punct de vedere emotional sau material (din contra), a terminat un colegiu renumit si scump si totusi...inca mai e in cautarea "cine sunt si de unde vin...". Si parerea mea este, ca un copil adoptat trebuie sa fie crescut stiind lucrul asta.
#109386 (raspuns la: #109376) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
este sotul meu homosexual sau bisexual?si ce daca ,poate si eu - de mihaela2050@yahoo.com la: 14/09/2006 23:39:56
(la: Oamenii devin homosexuali/lesbiene, sau se nasc asa ?)
Sotul meu mia cerut sa il penetrez in anus cu vibratorul si em facut-o cu placere,dar raman cu semnul intrebarii,ma iubeste? sau ar iubi mai mult un barbat daca lar penetra
#145363 (raspuns la: #145317) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Nu si sotul meu - de Marissa la: 13/09/2007 08:12:49
(la: oare?)
Sotul meu nu mai gandeste deloc, cand are burta goala !!!:)))
copilul meu stie romaneste - de (anonim) la: 24/01/2004 14:20:14
(la: Cei din occident, va invatati copiii romaneste ?)
stie romaneste chiar daca e nascut si crescut in Italia iar sotul meu e italian,merg des in Romania la parinti si el a invatat de mic chiar daca nu perfect limba romana altfel cum ar fi suportat mama mea sa nu se inteleaga cu nepotelul
nimic nu e imposibil....sotul - de ooba corina la: 08/03/2005 12:43:10
(la: Casatorie in Franta)
nimic nu e imposibil....sotul meu e japonez!
Marea va fi intodeauna in sufletul meu - de daniela_sorina_albeanu la: 27/10/2005 10:30:52
(la: Marea Neagra, amintiri)
Marea va reprezenta intodeauna un balsam pentru sufletul meu.Inca din copilarie bucuria vacantelor mele era sa merg la mare. Iubesc marea cu fiecare particica a sufletului meu! Am transmis aceasta dragoste si fetitei mele , pentru care nici o vacanta nu e mai minunata ca aceea petrecuta pe malul marii. Nimic nu este mai frumos ca sunetul marii, noaptea! Marea a fost si martora dragostei mele!Pe o faleza la mare, am dansat in aer liber cu sotul meu. La mare a fost fata mea la prima ei discoteca acum doi ani.
Imi doresc sa vizitez intr-o zi Balcicul! O vara fara mare, parca nu este vara.
o zi frumoasa cu primavara in sufletul meu - de daniela_sorina_albeanu la: 09/03/2006 14:43:35
(la: Hai sa scriem si despre satisfactii)
A fost o zi frumoasa cu multe, multe flori, mici daruri, telefoane si mesaje. Fiind libera de la servici a fost o zi lipsita de stres. Mi-am revazut un coleg din facultate pe care nu l-am vazut de multa vreme, am petrecut o zi in familie cu o atmosfera destinsa. Deie domnul sa fie cat mai multe zile asa! Am invatat sa pretuiesc bucuriile care poate altora le par simple, sa ma bucur in primul rand de fata si sotul meu, de sanatatea noastra, de o carte buna, de un film bun. Stiu sa ma bucur si atunci cand fac eu altora bucurii, si atunci viata poate fi mai frumoasa!


P.S. La controversele politice am renuntat de mult, ei fac circ si noi ne incarcam negativ.
Horia, sufletul meu isi dores - de mya la: 04/05/2006 22:44:27
(la: Secretele unei casnicii reusite)
Horia, sufletul meu isi doreste ceea ce-si doreste si sufletul sotului meu fiindca ne potrivim foarte bine la punctul asta, care este esential. Altfel nu m-as fi maritat ca nu sunt genul. Daca nu-l cunosteam pe el, nu ma maritam absolut sigur fiindca sunt o tipa destul de independenta, cam ca tine :).

Imi pare rau ca la tine nu a mers insa asta nu inseamna ca la altii nu se poate. E gresita gandirea asta, nu te supara. Poate mai incerci o data, cine stie...succes! Eu cred ca ai avea sanse. Acuma sigur, depinde si ce-ti doresti, poate te simti bine si neinsurat. Se poate trai si asa si inca foarte bine. Numai fara apa si mancare nu poti sa traiesti.
#120375 (raspuns la: #120368) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
cumpar timp - de (anonim) la: 30/08/2003 21:49:58
(la: Cumpar timp...platesc oricit...)
se pare ca tu,ca si eu nu stim sa ne organizam bine timpul.
La tine e (de iertat) , tolerabil, pentru ca esti mult mai tinara ca mine (ai putea fi fata mea), iar copii mei (3) sint adolescenti in schimb nu stiu cum e sotul tau , dar al meu e de un calm englezesc desii e "mots" de origine, iar eu ardeleanca pur singe.
stii ceva, eu propun sa se mai adauge trei zile la saptamina daca tot sinetm noi europenii in sistemul decimal.

Numestele cum vrei doar da-mi una sa recuperez somnul nedormit si alta sa termin cu spalatul hainelor si curatenia prin casa. iar cea dea treia as darui-o unei case copii handicapati sau neglijati , sau unei scoli care are copii problema, abuzati ,sau ne iubiti de nimenea.

Prima mea solutie pentru mine este sa-mi prioretizez lucrurile.
daca nu te plictisesc o sa-ti impartasesc lista mea de prioritati si sa stii cind ma tin de e ia iese bine.
1. in fiecare zi dis de mineata imi fac timpul sa aud ( citesc din biblie) ce vrea Bunul Dumnezeu sa-mi zica pentru ziua de azi, circa 5-10 min de multe ori " conversatia " continua in timp ce conduc inspre servici si ascult statia de radio cu caracter crestin.
2. Tot dis de dimineata daca sotul e meu e deja la servici il sun
sa-i spun o vorba dulce si sa-i mai aud glasul. Dupa care...
3. de la servici dau telefon acasa sa trezesc copii pentru scoala.
sa vad daca au mincat, daca tot e in regula..... o sa vezi si tu cind va creste fata ta mai mare....

cred ca aceste 3 lucruri sint cele mai importante pentru mine.

Fara una din ele, sau daca s-ar intimpla ceva cu relatia mea cu Dumnezeu, cu Isus Christos, sau cu sotul meu; sau daca s-ar intimpla o nenorocire cu copii mei cred ca as fi complet dezorientata, pierduta cel putin pentru o vreme . deaceea cele mai importante lucruri sint acestea trei.

apoi vin auxiliarele , optionalele...,
grija casei, curatenie, mincare, spalat haine,
serviciul si obligatiile legate de nevoia de aduce bani in casa in plus fata de sotul meu
activitatile crestine din cadrul bisericii
activitaile sportive ale copiilor unde trebuie sa " bat Fisa"
rudenii si relatii de prietenie, telefoane, e-mail-ul, mesaje, mersul la biblioteca ceea ce e o delectare pentru mine cum e golf-ul pentru unii.
daca ai o biblie in casa citeste in cartea proverbe la capitolul 31 incepind cu versetul 10 pina la 31, cam asa e o femeie care e placuta lui Dumnezeu si barbatului ei.
ceea ce vrem noi e sa fim wonder woman!!! admite!!!
dar stii ceva ? vrei sa-ti vezi nepotii? sau vrei sa le spuna altii despre tine ... cit de wonder woman AI FOST si.... nu mai esti.....
Sint multe presiuni pe noi pe femeile si nu am sa intru in capitolul asta acum , dar cineva mi-a spus asa: sa intreb pe Dumnezeu Tatal cam asa : Esti de acord ? Chiar vrei sa ma apuc de proiectul asta / treaba asta? o sa ma ajuti sa o scot la capat cu bine? apoi fac liniste si ascult ce-mi spune .

am realizat multe in 44 de ani de viata si toate pentru ca Dumnezeu a fost bun cu mine , nu ca as fi meritat, dar nici una nu ma satisface ca si relatia cu EL!!! incearca si vei vedea.
Lidia Nicoara
Imm - de ofemeie la: 17/10/2003 01:58:37
(la: Uitarea de sine sau pierderea identitatii)
Raspund de la cap la coada.Ca si tine,despre dragoste gandeste si sotul meu.O sa incepeti sa ma convingeti cu toate ca eu cred ca dragostea adevarata nu e numai obisnuinta de a sta cu cineva multi ani de zile.
Despre tara sa stii ca am acelasi sentiment.Cand revin mi-e dor iar apoi abia astept sa plec.La inceput am crezut ca e doar faptul ca vreau sa revin in Franta pt. am-i castiga traiul,dar mai apoi am realizat ca e datorita diferentei de nivel de trai.Si noi cunoastem romanii,cateodata sunt mai violenti in tara noastra.Cred ca aveam frica de a nu ramane fara a face ceva .Iar in Romania nu e de ajuns sa vrem...Alexandra
Limba materna - de (anonim) la: 30/10/2003 18:27:09
(la: In strainatate, vorbesti romaneste stricat;unii te ataca;e OK?)
Nu sunt rau intentionata insa chiar nu pot sa inteleg cum este posibil sa uiti sa vorbesti romaneste indiferent cat de multi ani au trecut departe de Romania? De mai bine de 5 ani vorbesc in limba greaca acasa si cu familia sotului meu....se intampla uneori sa gandesc in limba greaca dar atat....romaneste am ocazia doar pe internet sa comunic si nu mi s-a intamplat vreodata sa uit vreun cuvant romanesc sau sa nu gasesc modalitatea de a ma exprima exact potrivit situatiei respective....
Am momente cand ma satur sa vorbesc in alte limbi decat cea materna...

Numai bine, Monica.
casatorie in fr - de (anonim) la: 05/11/2003 03:18:23
(la: Casatorie in Franta)
RCO si eu am plecat in urma cu doi ani in fr pentru a ma casatori cu un francez..si o data ajunsa aici viata nu a fost tocmai roz..;e una sa iubesti pe cineva si alta sa locuiesti cu acea persoana;;intervin o multime de nimicuri esentiale legate de diferenta de cultura, mentalitate, personalitate, etc.
si eu la ro aveam un post foarte bun;;;eram cunoscuta..;aici am devenit o anonima, care trebuia sa se inghesuie printre analfabeti si nespalati in fata prefecturii la coada pentru titlul de sejur
in roamnia ma mandream cu originile mele ardelenesti. in franta romanii nu sunt bine vazuti. sunt considerati hoti.
in ro dadeam un telefon, plateam peschesul de cuviinta si rezolvam problema. in franta ca sa obtin titlul de sejur a trebuit sa indur la umilinte incepaind de la ghiseul consulatului roamn si terminand cu prefectura
la ro eram independenta din punct de vedere material. aici am ajuns breloc la portofelul sotului meu..situatie foarte greu de acceptat pentru o persoana independenta ca mine. la inceput m am simitit foarte umilita ca trebuia sa cer bani de buzunar, ca trebuia sa dau cuiva socoteala de ce fac cu bani, etc..
aici trebuie sa fii extrem de politicos , francezii au alte codu ri culturale. pe care daca nu le cunosti te frigi
schimbarea e dura..;eu am reusit sa ma adaptez.;de barbatul pentru care venisem aici m am despartit. m am recasatorit si nu pot spune ca mi merge rau...anul viitor imi voi termina studiile ( am inceput altele care mi dau dreptul de a mi deschide un cabinet);;;
deci exista multe oportunitati si aici;;dar trebuie sa faci fata primei unde de soc;;intr o prima faza trebuie sa afrunti umilinta;;pe urma trebuie sa te adaptezi;;
eu te sfatuiesc sa nu ti lasi intr o prima faza postul din ro;;vino de proba in franta o luna, in vacanta;;si vezi ;;nu ti taia toate podurile ce duc spre casa..pare paradoxal dar aici te adaptezi cu atat mai usor cu cat ai siguranta ca daca vrei poti sa te intorci la ro;;
bafta
#3299 (raspuns la: #3151) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
o discutia asupra unui mesaj despre Franta.. - de Jimmy_Cecilia la: 17/11/2003 05:43:02
(la: Viata si integrarea romanilor in Franta)
am citit in "casa si familia" un mesaj destul de revelant despre integrare si de ce se plang unii români de Franta,
il dau mai jos in copie, este scris anonim, este mesajul nr.3299, din 5 noiembrie..

"am plecat in urma cu doi ani in fr pentru a ma casatori cu un francez..si o data ajunsa aici viata nu a fost tocmai roz..;e una sa iubesti pe cineva si alta sa locuiesti cu acea persoana;;intervin o multime de nimicuri esentiale legate de diferenta de cultura, mentalitate, personalitate, etc. "

nu francezii sunt de vina, daca o romanca se casatoreste fara a cunoaste personalitatea si persoana cu care vrea sa traiasca!

"si eu la ro aveam un post foarte bun;;;eram cunoscuta..;aici am devenit o anonima, care trebuia sa se inghesuie printre analfabeti si nespalati in fata prefecturii la coada pentru titlul de sejur
in roamnia ma mandream cu originile mele ardelenesti. in franta romanii nu sunt bine vazuti. sunt considerati hoti.
in ro dadeam un telefon, plateam peschesul de cuviinta si rezolvam problema. in franta ca sa obtin titlul de sejur a trebuit sa indur la umilinte incepaind de la ghiseul consulatului roamn si terminand cu prefectura "

cand vi intr-o tara, mergi inspre oameni, nu te crezi superior (a) si nu-i dispretuiesti..
si francezii fac coada, ca toata lumea pe la administratii.. si in Romania se face coada, sa stai la rând nu este o umilinta...
când locuiesti intr-un mic sat, esti cunoscut, cand te muti la Bucuresti, cine are pretentia sa fie cunoscut?

Cersetorii stau ilegal in Franta, nu se duc sa aiba acte!
Poate ca cei calificati de doamna anonima drept "cersetori, nespalati, analfabeti" erau tot români, cu diplome si specializari, dar din cauza mizeriei din Romania, si-au luat lumea in cap...
vina lor, ca n-aveau bani in Romania...


"la ro eram independenta din punct de vedere material. aici am ajuns breloc la portofelul sotului meu..situatie foarte greu de acceptat pentru o persoana independenta ca mine. la inceput m am simitit foarte umilita ca trebuia sa cer bani de buzunar, ca trebuia sa dau cuiva socoteala de ce fac cu bani, etc.."

un proverb spune : cum iti asterni, asa dormi!
francezii ar fi de vina ca "anonima nu avea "bani de buzunar"...
cand esti o persoana independenta, nu te casatoresti, mai trebuie sa si ai cap, sa judeci, ca nu tot ce zboara se mananca si in Franta nu umbla cainii cu colacii in coada...
sau te arunci pe capul primului venit, doar sa pleci din România, si atunci iei si riscurile..


"aici trebuie sa fii extrem de politicos , francezii au alte codu ri culturale. pe care daca nu le cunosti te frigi"

si asta ca o ultima aberatie!
in Franta trebuie sa fi politicos.. dar trebuie sa fi politicos peste tot si sa ai bun simt.
Cand intri intr-un magazin, spui "buna ziua", cand te duci la piata, dupa ce platesti si-ti iei marfa, spui "merci" si "la revedere"...
auzi! alte coduri.. de ce? In România intrii si iesi ca boul? nu saluti?

Concluzia: iata un exemplu tip de cei care critica francezii!
ce-au fost in Romania de-si permit sa aiba asa pretintii?
au avut bani multi de au putut sa plateasca "spaga" in toate locurile? au incurajat coruptia?

Crede ca francezii trebuie sa se ploconeasca in fata ei? s-o astepte cu covorul intins?

Aici locul ti-l cuceresti dupa merite
La primul contact, lumea te judeca dupa politete, bunul simt si respectul pe care il ai pentru altii...
Prin comportare dovedesti ca esti altceva decat un tigan sau hot..

Si nici francezii si nici Franta nu sunt responsabili de o casatorie ne-reusita, sau de iluziile matrimoniale pierdute..
Integrare - de Mi la: 20/11/2003 12:58:15
(la: Integrarea romanilor in occident)
Cred ca e o mare diferenta intre a te integra si a deveni altceva decat roman. Cred ca nici macar formalitatea de a-ti lua o cetatenie noua nu poate sa anuleze faptul de a fi roman. Observ cu placere ca romanii au o capacitate enorma de a se adapta la un nou stil de viata intr-o sociatate straina si ca au intr-adevar talent la invatarea limbilor straine. Sunt insa convinsa ca nimeni nu se poate transforma complet pentru ca "originalii" descopera "falsul", oricat de perfect ar fi. Nu-i asa ca in cazul unei picturi false auzim de multe ori argumentul "e falsa, pe vremea aceea nu existau aceste substante chimice in culori"...
Exista totusi tot mai multe cazuri care urmeaza acelasi tipar: origine romana, cetatenie straina, insa negarea daca nu a originii, macar a tarii, a lui Iliescu, a valorilor culturale, etc. Totul incununat de convingerea ca tara de adoptie e ceea ce se putea intampla mai bun. Mie mi-e destul de greu sa inteleg ce i-a dus pe acestia saaleaga aceasta cale. Inteleg ca multi se vor simti dezamagiti de Romania cu atat mai mult cu cat isi vor gasi un rost in Occident. Romania, e drept face mult (vant) pentru integrarea in NATO/ Europa!/etc, insa ma amaraste faptul ca nu face nimic pentru a-si castiga respectul in lume. Alte tari au la fel de multe parti negetive si pozitive, au trecut prin comunism si se lupta cu marea coruptie, dar glasul lor e ascultat si respectat (vezi Italia, Polonia, Ungaria, Bulgaria).
De aceea, probabil, sunt multi romani care se feresc sa recunoasca de unde vin si se topesc in noua masa. Poate ca la unii mai apare si o doza de snobism, nu stiu.
Si eu am avut sentimente contrarii in prima faza. Cand mi-am vizitat orasul natal pentru prima data dupa ce am plecat era o zi de iarna innorata si tot ce mi-am dorit a fost sa plec mai repede inapoi. Inchipuiti-va, sa nu-ti mai placa acasa la tine! A urmat un fel de cearta cu mine insami si doar sotului meu i-am povestit ce-mi trecea prin cap. N-am vrut sa-mi ranesc parintii si bine am facut.
A doua oara cand am mers acasa m-am simtit altfel. De cum am trecut granita am simtiti ca sunt intreaga din nou iar acasa a decurs totul ca si cum nu as fi fost plecata nici o zi. A fost si meritul parintilor si al rudelor care au tratat vizita mea ca pe ceva normal, fara sa-mi dea impresia ca s-ar fi schimbat ceva si, bineinteles, fara bocete. Eram pur si simplu iarasi pentru doua saptamani acasa.
Insa procesul de integrare a inaintat tot mai mult odata ce m-am intors in Germania si am inceput si sa studiez si mi-am pus si eu candva intrebarea "Oare mai sunt romanca?" Multi ma admira ca ma descurc atat de bine si ca m-am integrat deja in societate si cred ca, daca as vrea, as putea face si eu pasul acela de a nu mai fi romanca. Insa stiu ca nu mi-ar reusi figura, as fi vazuta si prost de nemti. Chiar sambata imi spunea cineva ca are o vecina din Romania de origine germana si care povesteste cat de groaznic era la bunicii ei la tara, ca nu aveau masina de spalat si strazile nu erau asfaltate si ii era rusine sa- si invite prietenii acolo.
Si cunostinta mea, mirata, a spus ca nu intelege de ce isi vorbeste vecina ei tara atat de rau. Ca e normal ca nu toata lumea are masina de spalat in Europa de est la tara si ca i se pare exagerat sa-ti tii prietenii, chiar si din inalta sociatate de judecatori si doctori, departe de tine numai pe motive materiale(mai ales ca la bunicii lor tot la fel trebuie sa fie).
Ce sa faci, e tot vina noastra ca nu stim sa tinem unii cu altii si simtim prea des necesitatea de a ne vorbi de rau. Aceasta e probabil si explicatia organizarii deficitare a romanilor din asa-numita diaspora. Care roman si-ar inchipui sa traiasca intr-un cartier romanesc asa cum o fac italienii sau chinezii? Poate e rusine sa fii roman si de aceea multi prefera retragerea luptei.
Sa zicem ca Romania e o tara bogata, cu cea mai mare crestere economica in Europa, cu o legislatie de nota 10, si cu un venit mediu pe cap de locuitor de 20000 de EUR pe an. Cati romani credeti ca ar povesti ca si ei vin din tara- minune?
Sa revenim la anul 2003, adica la realitate. Cati romani cunoasteti ca s-au prezentat la Ambasadele si Consulatele Romaniei pentru a vota Leges modificarii Constitutiei? Cati romani renunta intr-un an la cetatenia romana? Si cati dintre ei reusesc sa le transmita copiilor lor limba romana si basmele romanesti? Oare cati dintre partenerii romanilor din strainatate vorbesc deja limba romana?
Vi se pare ca exagerez?

Pe curand!
Mi
#4808 (raspuns la: #4573) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
eu - de Catalina Bader la: 22/11/2003 21:59:41
(la: Subiecte traduse si in franceza sau engleza)
as dori si germana
daca se poate
pentru ca sotul meu sincer nu pricepe
ce ma poate tine atat de mult in fata calculatorului
iar eu n-am posibilitatea
sa-i traduc decat perceptia mea trunchiata asupra mesajelor.
pe care mi-as dori, dealtfel, sa le interpreteze singur.
#4961 (raspuns la: #4357) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
sotul meu - de Catalina Bader la: 23/11/2003 08:57:19
(la: Cuvantul, ca prieten !)
crede ca norvegiana este un amestec de olandeza
cu suedeza?!
#5025 (raspuns la: #4990) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
super SB one - de (anonim) la: 08/12/2003 02:41:04
(la: Caragiale si bancnota de un milion)
ma tot intreb cum pot sa-i explic sotului meu
joc-ul de cuvinte Romanesc
cand el nu intelege inca
cine e Caragiale.
pentru ca nu are inradacinat ca noi
dragostea pentru parodierea politicii.
el e mai curat.
nu are nevoie de parodie.
Cata
Comentariu - de (anonim) la: 12/12/2003 04:15:34
(la: Aromanii, macedo-romanii, megleno-romanii, istro-romanii)
nii dor de ochii tai
nu stiu daca cuvantul dor are echivalent in alta limba in sensul lui profund
de exemplu sotul meu, cand simte ca mi-e dor de casa ma intreaba ceva de genul: te gandesti la casa ta? - Hast du Heimweh?!(el fiind german)

feati si ficiori gioaca'n hora
hora -dans specific romanesc
ficiori si gioaca - intalnit in dialect zona Brasovului
feati imi suna a ceva cu influenta latina

s'l ardze peara focului
sa-l arza para focului - un fel de blestem dar nu in sensul cel mai rau al cuvantului -intalnit de asemenea in dialect zona Brasovului
para vine dupa mine de la forma flacarii;
sau ,arzal-ar focu' (tot acolo)

aidi pi atzel munti".
aidi nu inteleg dar intuiesc
atzel este Etzel
cred.
Ce parere aveti?

Cata
raspuns direct la intrebare directa - de Catalina Bader la: 09/01/2004 03:00:39
(la: De ce ati ales sa emigrati?)
am ales sa plac
si am ales sa nu ma mai intorc.

de ce?
nu pentru ca Romania
nu ar ramane in sufletul meu mereu.
Romania este tara mea natala.
locul in care m-am nascut,
m-am format ca om.
Romania este tara mea asa cum va fi si a copiilor mei.
Buna si rea, frumoasa si incomparabila.

Germania este tara mea de adoptie.
in care ma simt din nou acasa.
in care oamenii sunt buni si rai
dar te respecta.

La granita cand intram in Romania vamesul ne intreaba:
unde mergeti?
raspundem amandoi - eu si sotul meu: ACASA
iar cand iesim din Romania:
raspundem amandoi: ACASA.



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...