spectacol in aer liber

Baba traia in aer liber, nepoluat; nu a cunoscut stresul oraselor, si nici pe cel al muncii cu creierul; nu a fost expusa pericolelor accidentelor urbane.
A mancat alimente nechimizate, fara E-uri, si probabil avea o mostenire genetica puternica.

Ocazie foto (manifestari artistice in aer liber) Bucuresti:
"Festivalul artelor", 5 - 12 septembrie,

http://www.artsfestival.ro

Domnule Dinu Lazar, aveti dreptate cand spuneti de gipane viloaie, eu as pune mult mai multe....
Dar sa nu uitam, tot in Slatina, Primaria organizeaza anual o expozitie de flori, retineti primaria, tot primaria organizeaza Ziele Slatinei, tot primaria mai organizeaza si spectacole in aer liber.
Pentru astea ar fi bani, ptr ca dumnealor pot trage pe unele parti bani, mai multi decat ar putea trage de la un salon foto.
Cu tot respectul pentru domnul Economu, insa consider ca ar fi avut nevoie de o echipa, acei oameni despre care dumneavoastra spuneti.
Un eveniment care nu a fost mediatizat deloc!! (exista post local radio si tv)
Un singur afis la intrare in Casa de cultura si acela pe o foaie de bloc de desen si pe el pusa o poza castigatoare.

Cat despre festivitatea de premiere....Care?
Lumea s-a prezentat si-a luat premiile si apoi a plecat.
Tipic altor vremuri.
Am scris deja prea mult, insa se poate scrie si mai mult, ma opresc aici, gustul e prea amar.

O zi buna.

trezeste-te, da-ti palme si-apoi imi dau eu.
aia din Barlament, din Senat, de prin guvernele de resort n-o sa finanteze niciodata arta, nu da rezultate imediate si sigure. la fel si cu invatamantul!
pe la vest de eden, arta se scoate in strada, se arunca precum o paleashca in nasul trecatorului. sa spuna aia care traiesc in Franta, Italia, Belgia, Spania, daca intrusu' mananca rahat!
poti bine-merci sa scoti catelul afara la pipi si intr-o piata oarecare vezi ca se joaca Hamlet...ce dracu' iti trebuie pentru Hamlet? o Desdemona, unu' smolit pe fata si-o batista! si gata scena!
te duci sa-ti cumperi tigari si dai de o expozitie fotografica in aer liber! sau de unu' care canta la violoncel pe o scena din 3 scanduri si un cui.
numai in Romania, ca la nimeni! daca e vreun concert prin P-ta Revolutiei, toti cad pe spate si se scrie pe tema asta in ziare, 2-3 saptamani...cine a venit, cine n-a venit, cum era imbracata Marghiolitza, cu cine a vorbit mangafaua la mobil, ce a vorbit, ce s-a baut mai mult: Coca-Cola sau Sprite, cate gashte au leshinat de placere si tot asa...
arta se scoate in strada, se promoveaza, se sponsorizeaza, ti se baga cu de-a sila prin camasa...ca-i arta, ca-i pseudo-arta, ca-i kitsch, ca-i circ...nu-i important, fiecare are de unde s-aleaga!
la coltu' ala se recita poezii, dincolo se lanseaza o carte, mai jos e o expozitie de gravura, mai sus arta culinara...da, sunt expozitii culinare si toti care au chef sa guste, gusta! turismul se promoveaza si prin arta culinara, romanii habar n-au!
parada modei...pai cauta aia un zid, niste scari sau o cladire mai antica, o lumineaza cu niste reflectoare, fac o platforma, niste scaune si gata show-ul. in Bucuresti nici nu prea sunt locuri mai speciale, Ceausescu a avut el grija...unde sa faci o parada a modei sau un spectacol pentru copii? in Crangasi? in Titan sau Pantelimon?
daca iei la intamplare niste tineri din statia de tramvai si ii intrebi "bai, cand ati fost ultima data la teatru?"...stii ce-ti zic? "taci reaq', eu am internet!"

hai ca m-am enervat!
da si tu o bere, apoi jucam Counter Strike!

faptul ca moartea este inevitabila pentru fiecare dintre noi si pentru cei care-i iubim;
da, e inevitabila dar putem s-o amanam. medicina, stiinta, aer liber... nexam tigari, alcool, stres, grasimi, ciuperci nebune.
eu am impins moartea (gandul mortii) foarte departe si nu zgandar locul, nu vreau. am pus gard de sarma ghimpata de jur imprejur si-o las sa pasca in teritoriul ei - nu vreau sa stiu de ea.

faptul ca suntem liberi sa ne facem viata asa cum dorim
nimeni nu are viata care si-o doreste, decat partial, intr-o mai mica sau mai mare masura. de ce? d-aia, ca mereu vrem ceva ce nu avem, mereu e cate-o chestie de dorit. e uman sa-ti doresti mereu ceva de la viata, de la tine, de la cei din jur, de la societate. poate si-o buruiana vrea la loc mai insorit, langa apa si in pamant mai fertil.

faptul ca in ultima instanta suntem cu totii singuri
...da, doar in ultima instanta. sunt cateva momente cand suntem singuri: durerea de orice fel (durerea crunta), dragostea (e o singuratate in doi, binefacatoare de altfel...) si ceasul mortii noastre (atunci nu vrem sa fim singuri, mai mult ca niciodata). cand ne nastem, suntem tot singuri...pana la mainile care ne trag la lumina...si-apoi incepe spectacolul.

faptul ca viata nu are un sens sau scop final evident;
are sens si scop, cine a zis ca nu? sensul, scopul il dam noi, dupa chipul si nevoile noastre.

faptul ca suntem programati sa protejam existenta speciei…
protejarea speciei incepe cu propria persoana si cei foarte aproape. cand un copil alege bucata de prajitura cea mai mare de pe farfurie, se cheama instinct de supravietuire, nu ca e lacom. cand o femeie alege pentru copilul sau, marul cel mai rosu...nu-i dragoste materna cat instinct de protejare a speciei. suntem mai animale decat credem, si-n sensul bun si-n sensul rau. tot ce ne infraneaza, tine de educatie si inteligenta - care de fapt sunt de suprafata.

când eram pici foloseam imperfectu' atunci când povesteam ceva, când ne-nchipuiam. da-mi voie sa-l folosesc si aici, anii s-au schimbat, mai putin mintea si vocabularul.. :))) ... deci ...

Noi eram toti de-o seama, nu existau nici mai batrâni nici mai tineri ca noi. Strazile, deobicei înghesuite de magazine de-o parte si de alta, erau acum flancate de scene în aer liber. Si-si purtau numele dupa genul dramatic sau spectacolul frecvent: strada dramei, strada comediei, strada hard rock, strada circului, etc ...
Masini nu existau, toti foloseam biciclete silentioase, iar în loc de autobuze si taxiuri ne deplasam cu tandemuri de cinci-zece persoane, dupa caz si nevoi :)) ...
Nici bani nu existau, toata economia se baza pe troc, fiecare dadea ce putea si lua ce merita. O pizza costa un catren si-o arie, o pâine neagra o schitza, o bicicleta un album rock si trei tablouri cu nepeisaje! Proza nu prea era la mare trecere si nici valuta nu era :)) ...
Cartierul de case se afla în padure, imediat în spatele scenelor. Toate locuintele erau agatate-n copaci, iar arhitectura era obligatorie dupa fructe, legume si-alte plante din astea celebre: vila-mar, casa-para, casa-ciuperca, vila-strugure (cu multe camere!), etc.
Bicicletele se parcau jos, rezemate de copaci, garaje nu existau. Doar cei mai sfortzosi si mai ciufuti dintre noi îsi urcau bicicletele-n cârca în copaci, simt al proprietatii absurde.

ma mai gândesc, va urma .. :))))

"Si totusi, de ce mergem la teatru?"

Apai e foarte simplu. Piesele de teatru sunt istorii vii, ale omneilor, ale tarilor, ale regimurilor, ale mentalitatilor samd.
Dintr-o piesa de teatru poti asimila cultura, distrandu-te totodata, cat ai lua din taspe ore de teorie fara prea mare placere si fara rezultate durabile.
Un alt motiv subiectiv e pasiunea pentru "reinventare" sa zicem pe care-o impartasesc cu actorul. O vreme chiar mi-am dorit mult sa dau la ATF.

La ce teatre mergem?
N-am preferinte, am fost si la National si la Foarte Mic...

La ce gen de spectacole?
Aproape orice gen de spectacole.

Ce ne-a placut din ce am vazut si ce am vrea sa vedem pe o scena?

Din ultimele vazute - anul trecut Auditia, care l-a facut pe fi-miu (12 ani avea atunci) sa ma intrebe de 15 ori in drum spre iesire cand mai venim.
si Spovedanie la Tanacu, teatru documentar, recmarcabila punere in scena, actorii exceptionali..

As vrea sa vad inovatie, piese interactive si mai ales vreau un TEATRU UN AER LIBER!

corect cam tot ce ai spus...mai complet decat ce am spus eu...cat despre inovatie sau piese interactive, te invit la noi, la Masca...despre inovatie iti dau un pont: ce zici de o piesa in care actorii nu vorbesc ei despre ei ci fiecare prin intermediul muzicii pe care o pun la un cd player? iar despre interactiune iti dau un alt indiciu: la piesa Indragostitii, am luat 2 perne in fata, in public fiind :D iar ptrpiese in aer liber, avem vreo 10 spectacole www.masca.ro feel free to choose :)

...intr-o seara, tarziu, iesind cu parintii de la "Zorba Grecul" pe care-l vazusem la un cinema in aer liber din Mamaia, mi-amintesc foarte clar ca am ramas extaziat in fata unei uluitoare descoperiri: existau acolo niste lumini mici, pitite de-a lungul bordurii prin iarba, in loc sa fie in varful betelor alora inalte, care mai tarziu am aflat ca se numeau stalpi. Era ca-ntr-o poveste...! Stiam deja sa numar pana la trei: mama, tata, eu.

In seara urmatoare nu le-am mai vazut: eram deja in tren, plecati pe fuga catre casa, la fel ca multi altii, speriati...trupele Pactului de la Varsovia tocmai intrasera in forta in Cehoslovacia, intrerupand "povestea" si "stingand luminile".

JCC, am urmarit cu interes materialele prezentate de tine, cel cu 120 de ani de viata, si acum cu grasimile...Ce sa-ti spun?
Am stat in SUA o luna de zile, la un training, si am avut ocazia sa mananc atat la ei acasa, cat si prin restaurante. Portiile sunt uriase, (n-am reusit niciodata sa mananc tot din farfurie), carnea fada, sosuri grele, tot felul de dressinguri, salate foarte condimentate, maioneze, apa cu gheatza, Jack Daniels, bere slab alcolizata. Stil american. Multi barbati sunt puhavi, iar femeile matahaloase.

Apoi am fost in Olanda in vacanta, timp de cateva saptamani. Peste, scoici, legume proaspete, (cam fara gust si ele, ce-i drept), branzeturi de tot felul, bere exceptionala, de la fara alcool pana la bere Trapist de 17grade!. Si un Genever, (gin olandez) deosebit de bun. Stil olandez. Barbatii inalti si svelti, femeile cam voinice.

Revenim in Romania: sarmale, carnati, slana, branza de oaie, saramura de peste, tochitura, fasole cu costita afumata, ciorba de burta, si cate si mai cate. Rosiile au gust, vinetele asisderea, vinul este bun, iar tuica o incantare. Facem excese de sarbatori, iar in rest mancam ce apucam, din ceea ce ne permitem sa cumparam. Asta-i stilul nostru de viata: dezordonat.

Nu vreau sa apuc 120 de ani, pentru ca deja de la 60...65 de ani te simti obosit, uzat. Vreau doar sa mai apuc inca vreo 10...15 ani dupa pensionare, ca sa pescuiesc cat vreau si sa altoiesc trandafiri. Si n-as vrea sa traiesc in senectute inca 50 de ani dupa aceea!

Care este meniul meu obisnuit?
Dimineata la ora 6.30: un pahar de iaurt sau sana, si un colt de paine, plus o ceasca de cafea fara cofeina, (Douwe Egberts sau Lavazza)
La ora 11 un sandwich compus din doua felii subtiri de paine, si o bucatica de cascaval sau salam uscat + o rosie mica si un mar
La ora 18.30 cinez: un paharel de tuica de pruna, sau votca cu lamaie, o farfurie de supa sau ciorba, (fara paine) + ceva mai consistent, (o portie mica de friptura cu garnitura, peste la cuptor, etc) + un pahar-doua de vin bun. Desert: o inghetata sau struguri.
La ora 21-22 un mar.
In weekend imi permit sa gatesc lucruri mai deosebite: Pui manastiresc, Musaca, Medalion vanatoresc, Ficaciori pe canapele, si alte minunatii culinare...
Mananc mult peste, (in special macrou si cand imi permit, somon, pentru ca enzima sau acidul Q15 iti protejeaza inima), petrec cat mai mult timp in aer liber, nu fac gimnastica de forta, decat exercitii de respiratie si miscari de incalzire Aikido.
La petreceri mananc cate putin si mai tot timpul, si beau moderat.
Cand pescuiesc la copca imi iau la mine sunca si ceapa, plus vin rosu, din care mananc si beau zdravan, ca sa mentin caloriile necesare in lupta cu frigul.
N-am mai pus o tigara in gura de 10 ani, si nici nu simt nevoia...
Nu mananc margarina, nici unt, si in nici un caz nu voi bea ulei de masline!

Si cu toate acestea numarul kilogramelor mele este egal cu inaltimea in centimetri pe care o am, scazand 100. Curios, nu?

Cred ca sunt 3 factori care concura la o forma fizica si psihica excelente:
- zestrea genetica;
- stilul de viata;
- starea materiala.
In rest doar un dram de noroc de la Dumnezeu, si totul e OK.


sanjuro

s-ar parea c-ar exista riscul de supra-dozare, in timp ar fi posibila paralizarea complecta a muschilor fetzei..

Experimentarile nu au inca destula anterioritate, nimic nu este categoric si precis inca, nu exista nici o statistica medicala definitiva.

Ar trebui sa asteptam putin, sa vedem "cobaii" umani care utilizeaza in prezent acest procedeu, unde vor ajunge.

Cred ca este o tampenie, o mancare adecvata, sportul, aerul liber, pot da rezultate bune

Viecare varsta are sarmul ei.. precum anotimpurile..
De fiecare data cand s-a mers "impotriva naturii" ...

poza am schimbat-o de cateva ori deja, dar asta mi se potriveste acum, cu ochii injectati, cafea expresso intravenos si biroul plin de hartii pe care scrie urgent.... cateodata tare-mi doresc o schimbare de cariera, ceva in aer liber sau care implica salvarea animalelor, m-am cam plictisit de munca de birou desi la varsta mea e mai comod sa stai pe scaun in loc sa umbli brambura dupa cai verzi pe pereti ;)

ceapa-n ochi am experimentat-o aseara ca iar m-au pus baietii sa le fac salata de vinete :)

~~~~ I don't suffer from insanity, I enjoy every minute of it

Asoaciatia Pupaza din tei este un ONG, ce are ca proiect principal editarea ziarului "Pupaza din tei" scris si manageriat de copii.
Incepand cu 1 nov 2004, Ziarul "Pupaza din tei" in parteneriat cu "ZIUA"
demareaza un proiect cultural- educativ cu participarea a cca 10 mii de copii, ce se va incheia in 2 mai 2005 cu o mare serbare in aer liber.
Cautam fotografi voluntari din Bucuresti, cu disponibilitate de timp in weekend, pentru a realiza galeria foto a proiectului.


Ioana Marinescu
Director executiv
________________________________________
Asociatia "Pupaza din tei"
Calea Grivitei nr. 8-10, et 2, sect 1 (langa Spitalul Carol Davilla-intersectia Bd Dacia- calea Grivitei) Program cu publicul zilnic:
9-18; sambata 9-18; duminca 12-18 (facultativ); sambata 11-13 sedinta
(training) cu voluntarii
0722.122284
www.pupazadintei.ro

"Lasul se sperie si renunta, eroul se sperie si merge inainte".Cred ca Euripide a spus asta, 400 de ani I.C.

PROBABIL insa ca lasitatea depinde foarte mult si de context.Si,cu siguranta, toti oamenii sunt atat lasi cat si eroi, numai ca unii manifesta cea dintai calitate mai des decat pe cealalta...iarasi depinde de context.De asemenea uneori este nevoie de mare curaj sa fii las...Pentru mine, cei mai mari lasi dintre noi, sunt aceia ce se lasa paralizati de teama de a nu esua si renunta la a actiona, a lua decizii, a-si schimba vietile din frica de esec.Si prefera sa vegeteze, intr-o stare de semi-somnambulism si adormire, decat sa faca ceva, altceva decat ceea ce deja fac.Pentru ca le e teama de necunoscut.Mai bine la caldurica, sub carapacea iluzorie a multumirii de sine,decat afara, in aerul liber, supus vanturilor reci ale infinitelor posibilitati si optiuni.De aceea un las, moare de mii de ori inainte de muri cu adevarat, asa cum a zis cineva, unul, numai stiu cine...Pentru
ca nu indrazneste sa se cunoasca pe sine si sa constientizeze starea in care se afla dar mai ales sa schimbe ceva.Pentru ca schimbarea insemna miscare, iar miscarea incertitudine.Poate sa fie bine dar poa' sa fie rau...si decat sa fie Rau mai bine sa nu fie Bine..Frica ,bat-o vina, frica...

Life shrinks or expands in proportion to one's courage-anais nin-

Uniunea Scriitorilor din Romania nu are nevoie de site: ea insasi este un site in aer liber.

Am primit un email de la prietena mea LMC in care a scris un text special pentru cei de la trancaneala aristocrata. Deci ce urmeaza este ceea ce mi-a zis ea sa "copy&paste"

Dragi fefei si bebei,

Iata-ma ca nu v-am uitat si va scriu acuma citeva cuvinte care sper ca prietena mea „Fefe“ sa vi le transmita cit de curind. Cum stiti sint plecata din data de 8 Noiembrie si desi am avut o multime de lucruri si locuri noi de vazut din cind in cind ma mai gindeam si la voi. Prima noastra escala a fost in Tahiti, unde am stat pina acuma Vineri. Primele zile am mers pe insula principala a lui Tahiti, in orasul Papeete, unde am colindat strazile cu tot felul de shopuri si marketuri in aer liber. Acolo am stat doar 2 zile pentru ca am vrut sa ne petrecem cit mai mult timp pe insulele celalalte, Bora Bora, Tahaa, Moorea, si Raiatea. Am vrut sa mergem si pe insula Tikehau dar am optat sa stam mai mult pe Bora Bora, insula paradisului. Cu adevarat este paradisul pe pamint. Dintre tot ce am vazut si am facut ceea ce m-a impresionat cel mai mult a fost credinta oamenilor bastinasi. Sint niste oameni de o frumusete interioara deosebita. Am intilnit si patru artisti care aveau lucrarile expuse intr-o galerie in Papeete, cu care sper sa corespondez in continuarie. Am sa duc dorul plajelor pe care am petrecut ore in sir facind absolut nimic, am sa visez la apele cristaline de o culoare care nu se poate descrie, si-am sa salivez de fiecare data cind imi voi aduce aminte de mincarea care am mincat-o la restaurantul Bloody Mary (poate intr-o zi o sa va povestesc mai in detaliu despre restaurantul asta, foarte foarte interesant.)

Acuma ne aflam in Fiji, regiunea Coral Coast. Am ajuns obositi morti, asa ca nu am reusit sa vedem prea multe inca. Diseara mergem sa ne luam niste mincare de la shopurile care le-am vazut in drum de la aeroport, daca gasim ceva sandwich shop ne oprim sa ne luam ceva repede de acolo ca vrem sa mincam pe plaja uitindu-ne la apus. Va scriu dintr-un internet cafe din aproprierea locului unde stam. In I.C.-ul asta nu sintem decit noi si inca un cuplu care au ajuns cu doua zile inaintea noastra din England. Dragii de ei, sint in honeymoon, daca i-ati vedea cum arata, cred ca v-ati prapadi de ris. El e mic de statura cu chelie si un pic durduliu, iar ea este cu vreo doua palme mai inalta decit el. Amindoi ca doi porumbei. Sint destul de draguti, dar prea prietenosi (daca ma intelegeti ce va zic). Sper sa ne gasim repede ceva de facut ca n-am chef sa stam la taifas cu ei prea mult. De fapt ne-am facut program sa ne punem in masina dis de dimineata si sa o luam asa agale pe drumul principal care am auzit ca trece prin tot felul de paduri tropicale si prin satucuri de bastinasi Fijieni. Abea astept, dar mai intii tre’ sa ne odihnim bine si-n seara asta ca ne-am rupt de oboseala cu atita tura bura dintr-un avion in altul. Cind am ajuns la cabana care am inchiriat-o ne-am aruncat direct in baie si de-acolo direct in pat. Nici nu am observat cosul de fructe si sampania care ne astepta pe masa din colt, decit a doua zi dimineata cind m-au trezit razele de soare care penetrau prin jaluzelele de bambus de la geamuri. Iubitul meu se trezise cam cu o jumate de ora inaintea mea si pregatise o cafea asa ca am inceput cu bine statul in Fiji. Sint inca epuizata de atita excursionare, asa ca pe-aici o sa o luam mai incetisor, vreau sa absorb si sa savurez mai mult tot ceea ce-mi iese in cale.

Nu stiu cind am sa va mai scriu ca mi-am propus sa ma apuc de inca un tablou, asa ca, daca nu avem nici o activitate, eu imi iau uneltele si ma infig pe undeva sa pictez. Aveti grija de Clubul Fefelinelor sa nu-i faceti nume rau. Mi-a spus “Fefe” ca nu’s cine s-a bagat in seama, chipurile ca eram eu. Eu daca vreau sa scriu ceva ii spun doar lui “Fefe” sa Copy&Paste textul care i-l trimit eu prin email. Asa ca cel care se da ca sint eu, LMC, nu e decit un impostor. Belle, Ivy si Fefe fac parte din “Board of Directors” asa ca ele sint “in charge” cu ordinea si disciplina. Numai cine vor ele sa vina la Trancaneala poate veni, restul sa stea la usa si sa asculte. Va salut pe toti de pe Coasta de Coral si va urez la toti cei care veti selebra Thanksgiving-ul un “Happy Thanksgiving” iar celor din Romania un Fericit Mos Nicolae (daca bine imi aduc eu aminte acuma e pe 6 Decembrie.) Acuma ma duc ca ma trage de mineca al meu sa mergem odata pina nu se inchid shopurile. N-avem chef sa mergem la restaurant ca ne-am c-am saturat de restaurante in Tahiti. Facem si noi o pauza ca nu ne strica nici la buzunar. Pa, si ne vedem dupa anul nou prin Februarie.

LMC

A fost interesant la Muzeul Satului.
Convocate de prin tara, au fost aduse pentru teveurile care nu se duc pe acolo citeva formatii populare - mai curind, citeva grupuri de tarani care au jucat cu toate accesoriile, obiceiurile, si datinile, o seara si o dimineata de Craciun, cu naturalete si buna voie.
In anumite limite atmosfera a fost grozava si s-au putut face imagini foarte interesante, pe care altfel e foarte greu sa le aduni, mincind cauciucele pe drumurile mocirloase ale patriei.
Nelipsiti de la aceste evenimente, fotografii amatori, cei profesionisti si posesorii de aparate, au exersat si ei cum au putut o viziune sau alta.
Fotografii profesionisti ii recunosti de la o posta; fie noapte fie zi, ei pun blitul indreptat in sus - de parca in aer liber ar veni ceva lumina inapoi pe subiect din cerurile blitzuite - si se baga la gramada, nenorocind unghiurile mai interesante, fara sa le pese ce e in spate sau daca cumva incurca pe unu` care e in alt loc; sa-si faca el treaba, ca restul e o adunare de muci cu aparate si nu conteaza.
Fotografii amatori romani fac aproape la fel; cum majoritatea nu au decit aparate fara teleuri si se baga aproape, acopera orice posibilitate a altuia de a face ceva din aceiasi directie, se gindesc mult, vreo doi ani, se uita prin aparat inca o glaciatiune, asteapta sa le vina o idee, fac o poza, se uita inca o mie de ani la ecranul CCD - dar tot de acolo, sa nu credeti ca se da la o parte - si intre timp dansu` s-a terminat.
Privind din exterior, pe un tapsan de o mie de metri patrati cu mai multe formatii populare, vezi momente cind cirdul, cioporu, gasca de fotografi merg ca ulii intr-o parte si in alta, deranjindu-se reciproc, si facind riguros aceleasi imagini. Cei care se intreaba mai care e parerea mea, ce fac eu aici, ce vreau sa arat, cu ce vreau sa ramin, se vede ca sunt mai putini.
Extrem de multe aparate digitale, adica peste 95% din ce era acolo, dar si doua Leica s-au vazut ( un 3G si un M3) si cam putine teleuri pentru bogatia de subiecte care erau.
Subiectul a fost dificil de acoperit; foarte mult public peste tot, megafoane, turta dulce, moartea cu coasa si capra si calutii se miscau brownian, cele citeva unghiuri posibile erau rezervate tevereurilor, ce mai era liber era plin de fotografi care nu se miscau de la punctu` fix nici mitraliati, si in acest balamuc totusi domnul Dipse a reusit sa faca citeva imagini foarte personale ( poate putin cu umbrele prea duse in subexpunere?) si sa realizeze o povestire cu stil aparte a unor cadre care categoric arata altfel decit ce facura altii.
O sa pun si eu pe un server azi ceva imagini; acum imi pare rau ca nu am fotografiat si atmosfera reala, cablurile de microfon si toata nebunia cu lumea si ce mai era acolo; data viitoare...

In Bucuresti s-a deschis la 29 octombrie 2004, in incinta Casei Poporului, Muzeul National de Arta Contemporana. Intrarea este libera iar peisajul de-a dreptul coplesitor: ai nevoie de doua zile pentru a parcurge toate exponatele, totul a fost refacut: de la decoratiile interioare si chiar aspectul fatadei (numai in zona muzeului), pana la gradina Casei, unde va fi amenajata o expozitie de Arta Contemporana in aer liber...
Oricum initiativa este demna de laudat, desi multi s-au opus initial reconditionarii acestui altar comunist...
In orice caz arta contemporana avea si alte ateliere si expozitii in capitala, cu mult inainte de deschiderea acestui muzeu, desi provincia (in Brasov, cel putin, nu avem asa ceva) cam duce lipsa de manifestari de acest gen.
Pentru mai multe detalii despre Muzeul National de Arta Contemporana accesati www.mnac.ro !!!

M-am trezit pe la 7:00 dimineata, ca azi am fost libera, n-a trebuit sa muncesc. Am stat un ceas pe afara la o cafeluta in aer liber si apoi pentru vreo 3 ceasuri am stat cu nasul in biluri, plicuri si junk mail. Tre' sa ne pregatim de tax season si sint o multime de timpenii de facut.

Deci acuma sint acasa asa ca nu cred ca ne mai vedem decit miine. Pupicesc pe fefeline si va doresc seara placuta pe unde va aflati. Anisia, si io vreau prajii cu afine!!!!

Nu te mai supara pe tine din cauza asta.
La urma urmei programul tau de "taxi"
care il faci in fiecare zi, este destul
sa te bage in "lene" si-n "comoditate".

Dar daca tot vrei sa faci ceva miscare
uite cum fa. Rezervati o zi pe saptamina
in care sa mergeti cu toata familia la parc
sau undeva in aer liber, unde sa va plimbati
pentru cel putin o ora. Preferabil ar fi un fel
de hiking in munti, unde terenul te forteaza
sa-ti pui toti muschii in miscare. Daca lucru acesta
evolueaza la doua zile pe saptamina atunci e si mai bine.

Dimineata e facuta sa dormi, asa ca e foarte bine ca dormi.
Dormitul este unul din cele mai bune remedieri al organismului
si fara el e imposibil sa traiesti o viata sanatoasa. Deci, mai
bine te duci tu cu sotiorul sau cu puiutii la o plimbarica asa
mai repejoara, seara, dupa ce mincati, inainte de a va pune la
culcare. Daca nu reusesti, atunci urca si coboara scarile de 10
ori si ai rezolvat problema.

Sper sa-ti fie de inspiratie. :)