comentarii

speranta unei iubiri tarzii


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Reteta pentru cresterea procentului de speranta in iubire - de ofemeie la: 15/11/2003 17:49:57
(la: Speranta)
Inteleg perfect ce simti!Pentru tine acel 1% e suficient pentru a astepta si a spera ca ceea ce vrei va veni.Pentru a te putea indrepta spre libertatea de a iubi si a fi iubita trebuie sa dai sansa inimii sa simta.Sa simta si in afara acelei inimi de care te simti legata.Trezeste-te intr-o dimineata si plimba-te intr-un parc!Priveste tinerii ce trec.Daca ii vei da unui necunoscut inima ta cred ca vei avea mai multa speranta ca in cazul de fata ca intr-o zi ve-ti fi impreuna!Nu uita ca niciodata nu e prea tarziu si ca pentru fiecare exista o jumatate.Poate ca cel pe care-l astepti nu e jumatatea perfecta.Pentru a uita pe cineva calea cea mai buna este de a te implica intr-o alta relatie.Incearca.Incepe o relatie cu cineva chiar daca numai i-l simpatizezi!Asa vei face mai mult loc in inima ta pentru o alta eventuala dragoste!E reteta perfecta!Alexandra
Nimic mai putin decat iubire - de Radina la: 20/06/2005 11:48:40
(la: Un compromis, doua compromisuri..."n" compromisuri?)
Eu am trecut prin ambele experiente. Am dintr/o prima casnicie un copil, m/am recasatorit si pt o lunga perioada de timp am vazut cum intre cei doi "vasnici competitori" s/au creat foarte multe sentimente, si clare si tulburi, si rele si bune si reale si false. Toate au fost insa sub semnul iubirii; a mea pentru ei si a lor pentru mine.Eu din cea neiubita si "acrita" m/am transformat in liantul pentru iubire. Iubind reusesti sa scapi de ideea de compromis. Primesti, darui si intotdeauna sondezi in tine cu atentie cea mai potrivita reactie care sa/ti exprime iubirea si sa estompeze orice conflict. Nimic mai putin, insa, decat iubire. Lipsa iubirii e marele compromis. Daca nu mai exista iubire inevitabil se creaza tensiuni si tristeti, care ne secatuiesc sufletul. Compromisul de care tu vorbeai duce la falsitate si la ariditate. Nu putem trai fara iubire.Si gandeste/te ca se consuma mult mai multa energie incercand sa omori o iubire sau sa pastrezi o aparenta decat sa depui efortul de a o revigora. In cazul in care vrei sa o revigorezi pornesti de la premisa unei finalitati pozitive, cu riscul unui posibil insucces bineinteles, dar cu speranta vie si cu sansa unui nou "izvor". Pentru "compromisul civilizat" se consuma doar resurse, fara ca ele sa mai aiba vreo sansa sa fie recuperate. Aici nu mai exista finalitate. E un sentiment de stagnare. Chiar si acel respect civilizat de care vorbeai consuma enorma energie. Cand speranta revigorarii iubirii nu mai exista si incepi una noua macar "razboiul" la care pornesti are sanse de victorie. Se moare mult, se oblojesc rani, se ajunge la armistitii periodice sau la batalii crancene dar cel putin se deruleaza viata acut si intru iubire.
Compromisul reapare, atunci cand de dragul unui copil, doua cupluri se reconciliaza total pentru a fi in preajma lui. Eu mi/am petrecut zece Craciunuri cu tatal copilului, cu mama vitrega, cu sotul meu, in jurul bradului,fiind civilizati.S/a intamplat insa sa intervina afectele.Sunt inevitabile cand e vorba de iubire. Ele au intervenit din pricina faptului ca am avut vointa sa fim atenti la sentimentele copilului. Si ne/am legat. Am creat o frumoasa prietenie. Mama vitrega a nascut un fratior si atunci iar am depasit barierele compromisului. Cum sa nu o iubesti,pe mama mica, pt ca asa ii spunem, cand ne/a nascut un fratior.Si despre razboi e vorba, pt ca la inceput copilul meu a avut toate simptomele de gelozie ale copilului mai mare. Si uite asa putem vorbi despre divorturi, recasatoriri fara ca ele sa fie neaparat niste dezastre nascatoare de compromisuri maligne. Ci cu compromisuri benigne care trec pt ca le bombardam cu atentie si iubire. Cuvantul de ordine este insa aici "iubire". Si de fapt multa iubire neconditionata.
#55613 (raspuns la: #55161) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Ce este iubirea - de sperantao la: 07/12/2007 13:35:54
(la: Ce este iubirea?)
EDITURA FLORI SPIRITUALE
Judetul Hunedoara, Deva,
Str. Aleea Păcii Bloc K3 ap.14,
Telefon: 0254214049
Mobil: 0748868127
E-mail: florispirituale@hotmail.com
Director Ileana Speranta Baciu



Am sa va prezint in urmatoarele randuri parerea scriitorului australian de origine romana Octavian Sarbatoare, despre iubire. Este o noua lumina asupra vietii reale.


Ce este iubirea? - O evaluare de opinii.-


De-a lungul istoriei s-a scris enorm despre iubire, un subiect care continua sa ramana neelucidat. Bogatia informationala formata in jurul acestui nucleu conceptual ne face sa ne intrebam, pe buna dreptate, daca o astfel de tema va putea fi vreodata clarificata. Autorii de teme sentimentale inclina mai mult sau mai putin catre o anumita definire specifica.
În literatura genului si in opinia publica si-au facut loc cateva tendinte.

1. Iubirea este sex (Love is sex)

O astfel de opinie este foarte raspandita. Romanele de dragoste sunt cele care o intretin cel mai mult. Intr-o astfel de acceptiune, mai devreme sau mai tarziu, aspectul tactil devine dominant. Protagonistii cred ca satisfacerea simturilor le va astampara setea de iubire, aducandu-le implinirea.
La aceasta opinie populara adera şi cei care sunt preocupati cel mai mult de aspectul emotional al iubirii, aducandu-le multumirea superficiala ca li se ofera ceva facil, iubirea tactila fiind cea mai la indemana.
Totusi, ulterior, viata infirma faptul ca iubirea ar fi doar sex. Partenerii casatoriti, care au prilejul de a-şi satisface iubirea prin sex, oricat de mult doresc, nu pot spune ca au gasit stabilitatea cuplului exclusiv prin activitatea sexuala reusita.
Omul realizeaza ca exista un mister al sexualitatii, generand o alta judecată, ideea ca iubirea ar fi o taina.

2. Iubirea este o taina (Love is a mistery)

Este credinţa cea mai vehiculata in crestinism, în definirea iubirii. Propozitia are cu adevarat incarcatura spirituala, dar din nefericire se opreste aici. Aspectul de mister nu este elucidat, lasand la indemana credinciosului sa-l descopere, cumva.
Cei care pornesc sa afle taina iubirii, in acceptiunea crestina, pe parcursul cautarii ajung in cele din urma la sentimentul vinovatiei si al pacatului. Reconcilierea dintre misterul iubirii, ca definitie data de crestinism si doctrina pacatului actului sexual prin care omenirea a cazut in dizgratie (vezi povestea Evei si a sarpelui din Biblie) este imposibila. Concluzia la care ajung cautatorii din aceasta directie devine evidenta: pacatul actului sexual nu poate fi un mister.
O astfel de libertate de introspectie poate duce oriunde. Cei care se aventureaza pe un astfel de drum sfarsesc rataciti pe cai laturalnice, fara repere.
Inspirat de ideologia crestina a generozitatii totale, exista conceptia ca iubirea este o daruire neconditionata.

3. Iubirea este o daruire neconditionata (Love is unconditional surrender)

Este iluzia vehiculata de cei/cele care ajungand la capatul puterilor de a mai trai iubirea visata, fiind in stare sa ofere totul, sa-si inlature si ultimele rezerve, de autoprezervare, in speranta ca iubirea li se va implini.
La suprafata raţionamentele par ca duc la rezolvarea dilemei. „Daca ofer totul, mi se ofera totul. Nu tin nimic pentru mine, astfel ca Dumnezeu ma va rasplati.” isi spune cel/cea ce crede in iubire neconditionata.
Dar, in realitate, o astfel de practica este ca semnarea unui cec in alb. Celui caruia i se ofera o astfel de ocazie poate trece pe cec oricat doreste. Intr-o astfel de situatie se asteapta reciprocitate, dar viata este cu totul alta. Putini sunt cei care raspund pozitiv la astfel de gesturi. In cele mai multe cazuri astfel de metode de a implini iubirea sfarsesc in suferinta. Neconditionarea in iubire nu poate functiona fara ca cei implicati sa posede un nivel inalt de constiinta.
Opus unui astfel de crez este conditionarea in iubire, aparenta ca ea sa fie un rezultat al satisafacerii altor nevoi, in deosebi a celor materiale.



partea intaia

Octavian Sărbătoare, scriitor australian de origine romana, decembrie 2007, Sydney, Australia. Autorul prozei romantice IUBIRE IN INDIA, aparuta in iunie 2007 in Romania la Editura Flori Spirituale. Articol publicat de Ileana Speranta Baciu, directorul Editurii Flori Spirituale, cu permisiunea autorului.

#263727 (raspuns la: #90455) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
cat este viata - de Coralie la: 12/11/2003 11:42:13
(la: Speranta)
cat este viata, este speranta,
iar iubirea nu se comanda..
nu poti stii nici o data, chiar daca ai numai 0,1%, trebuie sa ai speranta si sa lupti ca sa devina realizabila, sa te bati cxa cel 1% sa devina 10, 20, 100%...
curaj, Maria, si nu te lasa

stii zicala : fi tare ca o stânca,
nu uita ca esti românca...
lui Sergiu Seulean - de LUCIUS 666 la: 25/04/2005 18:09:02
(la: Este religia un element pozitiv sau negativ in societate?)
Daca nu as cunoaste realitatea as spune ca ai perfecta dreptate. Din fericire am invatat sa simt realitatea si sa ma adaptez. Sincer, nu stiu daca prin religie si credinta as fi scos-o la capat. Daca ti-ar spune cineva ca, prin puterea care i-a dat-o Dumnezeu a depasit problemele societatii noastre, in aceste timpuri atat de tulburi, te asigur ca minte cu desavarsire. Cand vrei sa o scoti la capat cumva nu ai timp sa te rogi. Timpul pierdut, ramane pierdut definitiv. Chiar daca ai vrea sa respecti anumite principii morale, iti e imposibil sa o faci pentru ca altii, oricat de credinciosi s-ar da, te-ar manca de viu. Este o societate implicata intr-o lupta acerba de supravietuire, in care cuvantul de ordine e banul si mai putin mila. Lucrezi la patron muncind ca in occident, uneori si 12 ore pe zi, si oricata speranta ai avea, tot de 20 de ori mai putin esti platit.
Poate ca acolo unde esti, esti fericit. Cred ca ai si timp sa reflectezi la timpuri in care mancai un colt de paine si care au disparut pentru totdeauna. Dar te asigur ca aici mai sunt oameni, destul de multi, care nu mai cred in nimic. Si nimeni, chiar Dumnezeu si biserica nu-i mai ajuta.
Acum inteleg de ce iti e usor sa vorbesti.
Multi oameni se simt marginalizati de societate. Nu mai cred in nimic pentru ca rugaciunile si biserica nu le-adus nimic, oricat s-ar ruga.
Intr-adevar, aici oamenii fura, dar nu in numele fericirii. Uneori se fura o butelie sau o pasare din cotet si as vrea sa stiu daca o fac de fericiti ce sunt. Ba din contra, oamenii astia iau ani buni de inchisoare, in timp ce altii, cu sute de milioane de dolari sustrase, dau cu tifla, mersi bine, la tot ce inseamna lege.
Unde este dreptatea, cine ii vede, unde este fericirea de a simti ca traiesti ? Nimic din toate astea.
Din pacate am invatat sa fiu zgarcit pentru ca nu pot oferi omului, strainului, de linga mine, sansa supravietuirii. Daca exista o sansa prefer sa beneficiez eu de ea si atunci ma lupt pentru aceasta sansa, uneori cu toata energia. Stiu ca ranesc, imi pare rau ca o fac, dar daca nu reusesc sunt strivit. Iar celuilalt nu-i va pare rau niciodata.
Cred ca stii foarte bine ca aici domneste inca haosul si anarhia, cu toate ca papa a spus, atunci cand a venit in Romania, ca tara este gradina raiului. Raiul pe pamant e aici. Inchipuieste-ti. Si noi habar nu avem...
Oricum aici, pe scara valorilor nu exista recompensa, pentru ca ai alte probleme care ating limite pe care iti e greu sa le intelegi, daca nu esti pregatit sa o faci.
Aici este o lume in cadrul caruia te lupti in permanenta. O lume in care oamenii batrani isi numara fiecare mie de lei cheltuita pe paine si care nu au pace sufleteasca chiar daca ar vrea, pentru ca societatea nu-i da nici-un ragaz ca sa o faca. Am intalnit pensionari care, fara sa-si depaseasca demnitatea, cersesc bani de medicamente. Marturisesc ca m-am oprit de multe ori si inainte sa ofer mica mea contributie mi-am calculat fondurile. Atunci mi-am dat seama cat sunt de zgarcit...
De multe ori i-am privit in ochi iar ei mi-au ocolit privirile. Atunci mi-am dat seama ca nu mai au nici o speranta chiar daca ar fi facut 10000 de matanii si s-ar fi rugat de tot atatea ori. Pentru ei si pentru multi altii amurgul vietii nu le-a mai oferit nici-o speranta, oricata iubire ar simti...
LUCIUS 666
#45485 (raspuns la: #45016) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
ne întâlnim... ne întâln - de Lady Allia la: 21/12/2005 11:02:07
(la: Sufleţel şi Sufleţica)
ne întâlnim...
ne întâlnim când nisipul amintirilor din mine
va face furtună de emoţii atârnate doar de tine
de noi şi de Cer...
când voi auzi fiecare bob de nisip strigându-ţi numele
şi voi ştii că prin venele sufletului
doar tu ştii să curgi...
când Cerul va ofta şi mi se va cutremura fiinţa
de tine şi de fiorul sufletului tău frumos
ne întâlnim când clepsidra din mine va sta
câteva clipe ţinute pe palme de tăcere
şi ne vom privi lung,
iar soarele va aşeza trena lui de lumină
pe feţele noastre atât de pline de noi
ne vom întâlni atunci când viaţa va face pauză de suferinţă,
iar tu vei apărea doar în splendoarea zâmbetului
mă vei alinta în ecoul din sufletul tău
şi în afară de noi...nu va exista nimic

................................................................

ar fi sa fie un raspuns pe langa faptul ca...va doresc sa aveti parte de un astfel de Sufletel sau Sufletica...si sa nu cunoasteti decat finalul povestirii...acela cand sufletelele se intalnesc..., iar Cerul ofteaza de fericire.
si...pentru ca se apropie Craciunul...va doresc ca Mosul sa va aduca cel mai frumos bradulet...braduletul acela magic...impodobit cu vise, sperante, dragoste, iubire...impliniri, iar voi sa fiti alaturi de fiinta iubita fara de care...ziua de Craciun ar fi...goala!
Craciun fericit...!

..................................................................................................
"Înainte de a mă naşte D-zeu mi-a pus iubirea pentru tine în suflet, m-a scăldat într-o lacrimă şi m-a trimis în lume unde am fost pierdută şi regăsită, iar sufletele noastre s-au atins şi noi am simţit că suntem două suflete pereche!"
#96199 (raspuns la: #96008) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Chiar sunteti profesoara? Dac - de cosmiK la: 08/05/2006 17:19:10
(la: Descoperire)
Chiar sunteti profesoara? Daca da, ma bucur sa constat ca mai exista profesori care simt atat de profund. Textul publicat de dumneavoastra m-a uns pe suflet. Sunt atat de putini oameni care mai reusesc sa vada frumusetea din suferinta sau mai bine zis frumusetea zambetului celor care desi sufera au puterea divina de a aduce alinare celor dragi, sau oricarei fiinte care vine in contact cu ei.
Mi-a fost dat sa vad cum de pe chipul unor suferinzi, tintuiti intr-un pat de spital, emana o lumina extraordinara si pareau transfigurati si straini de mediul pamantesc, ca o incarnare vie a ultimului verset din Psalmul XIX: "Si bunatatea Domnului, Dumnezeului nostru sa se reflecte din noi".
In fata unor astfel de oameni te simti dezarmat si gol de orice ganduri negre, toata suferinta pe care o resimteai inainte de a-i vizita, dispare ca prin farmec si constati cum miracolul s-a produs, astfel ca dupa ce vizita s-a incheiat, simti ca traiesti cu adevarat si ca trebuie sa te bucuri de fiecare clipa traita ca si cum ar fi ultima.
Inalt o ruga pentru fiecare suferind care traieste pe pamant fie in spital, fie intr-un scaun cu rotile, fie intr-o "casa" de nebuni, fie printre noi, dar care in pofida suferintei fizice sau psihice iti daruieste o frantura de speranta si iubire pura si curata ca cristalul.

"Doamne, Tu ai fost locul resenditei noastre, de-a lungul tuturor generatiilor"
*** om***alexandrite G - de sami_paris75 la: 06/11/2008 17:18:21
(la: Mister cafeneaua 2008: Runda II)
Pnct G exista,este o realitate nu un mit!
Eu l'am descoperit intr'un vagin destul de profund si larg la priferia pretelui uterin.Mustatile joaca de-asemeni un rol foarte important in excitarea punctului G.
Este o problema pe' sistem nervos,punctul G se joaca cu tine daca stii sa-l exciti,sa'l gidili putin sa'l faci sa tipe de bucurie.
El este ca un mare punct, intr'o infinitate de puncte.
El este ca o mare de speranta, ca iubirea adevarata ,care nu v'a trece niciodata indiferenta pe langa tine.
Punctul G este un reper in arta iubirii profunde.
Adica asa simte pasarica momeala,cand monstrul patrunde in intunericul punctului G.V'am pupat pe portofel.Sam.
#359642 (raspuns la: #359625) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
*** - de alezandr@ la: 05/06/2010 13:27:26 Modificat la: 05/06/2010 13:32:11
(la: speranta iubirii)
este speranta iubirii deoarece in zilele noastre putini mai cred in iubire,si am pus acest titlu in speranta ca iubirea va mai "trai" si maine,iar cei care si-au pierdut increderea in iubire,poate vor mai culege in suflet o ultima speranta...
#548055 (raspuns la: #547923) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
va multumesc - de juli la: 06/03/2011 08:01:26
(la: să nu te sperii)
pentru semnul lasat.

Bubu, :)nu-i ceea ce crezi.

Prole, nu plang.

Maza, aceste cuvinte nu-s despre moarte.
.. mai degraba despre speranta, incredere, iubire. Doar o mica "felie" de viata.

diya, o fi cum spui, nu contest. In rest nu am obiceiul de a explica ceea ce scriu. Percepe fiecare cum vrea si poate.

Am - de Tot Areal la: 29/03/2012 08:43:27
(la: Esti?)
ajuns sa fiu suficient de batran (si de detasat) incat sa pot privi parsiv cum se consuma povestile de iubire ale ... universului. Fiecare crede, macar o data, ca traieste cea mai puternica si cea mai sincera poveste de iubire. Miliarde de sperante de iubire vesnica, de vise spulberate urmate de "sfarsituri ale lumii". Fiecare crede ca traieste cea mai mare nedreptate si cea mai mare dezamagire. In fapt, suntem toti la fel, toti pornim la drum cu speranta de a fi unici. Nu s-o fi saturat Pamantul sa vada atata autolimitare de zeci de secole?
Or fi existand oameni care stiu sa gestioneze corect viata de "dupa iubire"? Mi-ar placea sa cunosc vreunul sau vreuna. M-am saturat sa vad valurile de ura si de declaratii dureroase (si mincinoase) de ura, de nepasare, de lectii stupide care nu fac altceva decat sa aduca personajul in aceeasi situatie. M-am saturat chiar si de mine. In scoli, ar trebui sa se predea cursuri despre cum sa treci peste... orice. M-am saturat sa vad oameni care cred ca alearga dupa fericire si, in fapt, nu fac decat sa se indarjeasca in a fugi de ea.
Se poate trai fara iubire? - de (anonim) la: 25/09/2003 04:34:18
(la: Se poate trai fara iubire?)
Nu, sigur ca nu....altfel te amagesti ca ai lucruri importante
de facut, ca n-ai timp de iubire, de sentimente, te minti pe tine insuti, dar la un moment dat ne intoarcem la inceputurile fiintei noastre si descoperim ca in fond trebuintele ar fi cam aceleasi, cele de baza, e doar un pic de mai multa spoiala, cumva o alta cultura, civilizatie - lucruri inventate tot de noi - dar stii undeva in adincuri ca motorul tuturor lucrurilor este iubirea. Nu filozofez acum despre iubire, depsre ce inseamna sa fii indragostit, sau sa iubesti - un om, o carte, cuvintul e aproape automat folosit....ma gindesc la dragostea aceea frumoasa, la acel sentiment frumos si cald dintre oameni...si sigur exista, chiar daca nu e usor de gasit, Dar inveti la un moment dat sa pretuiesti fiecare clipa de iubire, fiecare zimbet si preaplin al sufletului. Cam atit azi. Nu va lasati pacaliti de motivatii si teluri mai mult sau mai putin reale chiar daca traim intr-un secol al tehnicii, stressului si al depresiilor. Viata aia adevarata, frumoasa sta in simplitatea si bucuria clipelor.
Iar parasit cu adevarat poate ca nu esti niciodata. Poate de cel pe care l-ai iubit, sau il iubesti, dar atunci ceva nu a fost adevarat...n-ai vazut adevarul, te-ai amagit.....e frumos sa visezi dar uneori e si durerors.....asa ca cu sperante, zimbete si incredere in tine si Dumnezeu mergi inainte pe drumul existentei tale. Si chiar daca e toamna, si poate melancolie, nu uita sa zimesti, face si iti face bine. Asta este pt "ratusca"....nu ca sfat ci asa ca un gind sincer exprimat.
Yra65

Poate pe alta data.....nu pot spune ca viata mi-a adus in cale numai bucurii, dar din durere si suferinta, dupa caderi, dupa abisuri, am regasit calea spre lumina, am invatat sa ma cunosc, incetul cu incetul si sa iubesc.
Antoine de Saint Exupery spune ceva de genul-cine iubeste oamenii, semenii, iubeste cu mult mai mult decit cei ce se inchid in iubirea lor de cuplu,cam asa e ideea - sigur ca nu e citat - si ceva de genul iubirea care se roaga e frumoasa, cea care implora e dezgustatoare....asa ca in viata asta tumultoasa, de zi cu zi, fiecare se teme de ceva sau doreste ceva, fiecare cauta un sens al existentei sale mai mult sau mai putin constient, dar daca dragoste nu e nimic nu e.....asa ca sa fiti iubiti!!!! si sa iubiti!
Raspuns la un mesaj...(continuare) - de DESTIN la: 27/01/2005 00:26:24
(la: VIATA..., CA DESTIN INTR-O IUBIRE PURA)
Iubesti cu adevarat atunci cand:

chipul persoanei iubite il porti in gand,adormi si te trezesti dimineata cu straluciri in priviri.

doresti din intreaga ta fiinta sa-i oferi toate florile din lume, cu speranta de a zarii cum infloreste pe fata ei un zambet.

nu lasi niciodata persoana iubita singura la nevoie.

Cand iubesti cate oare nu suntem gata a infaptuii?

Iubirea, ea trebuie cautata si traita de fiecare dintre noi ca semeni.

Teama ca nu vom gasi iubirea sau teama ca o vom pierde,trebuie eliminata din gandirea noastra.

Iubirea o intalnim pretutindeni, in toate cele care ne inconjoara.

Iubirea o regasim:

intr-o raza de soare ce-ne lumineaza chipul.

intr-o roua a zorilor primaverii timpurii.

intr-o picatura a ploilor de vara.

intr-o frunza ruginie a toamnei tarzii.

intr-un fulg de zapada ce pluteste alene catre chipul tau.

Iubirea este viata, acel ceva care ne face cu adevarat unici.

Cu bine,

Cine se teme de suferinta...va suferi de teama.
#34651 (raspuns la: #33557) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Sa lupti ptr.iubire?Pîna cînd? - de babi la: 21/02/2005 23:52:04
(la: Sa lupti pentru iubire. Pana cand?)
Pîna cînd sufletul e multumit,si plin de sperante împlinite.Lupt ptr.IUBIRE cît timp voi respira,cît timp mai am vise...Nu exista margini ptr.aceasta lupta,dar e o lupta placuta.Aceasta lupta îmi da sperante de viata,de EXISTENTA......
Viata continua cu Speranta,Iubire,LUMINA,Credinta.CarlaCarmen, - de DESTIN la: 22/02/2005 01:59:33
(la: VIATA..., CA DESTIN INTR-O IUBIRE PURA)
Multumesc pentru cele scrise la adresa mea.

"....dintotdeauna s-a scris despre DRAGOSTE. E forta unica din UNIVERS CARE SCHIMBA TOTUL! Are puterea si confera motivatia existentiala...dintotdeauna a existat polaritatea dintre principiile feminin si masculin...pe Terra, aceasta polaritate...atractie ..defineste insasi viata!"

Dragostea a fost este si va ramane cum bine ai zis tu:"forta unica din UNIVERS CARE SCHIMBA TOTUL!"

Ai amintit de:"polaritatea dintre principiile feminin si masculin..."indraznesc sa afirm:iubirea pura "anuleaza" principiile "feminin si masculin" dezvolta acel tot in toate.

Cu bine,

Cine se teme de suferinta...va suferi de teama.
#37122 (raspuns la: #36257) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
iubirea ca experienta de a trai - de maria30 la: 13/06/2005 16:48:03
(la: iubire? acum serios vorbind...)
am aproape 30 de ani si am crezut ca stiu ce inseamna sa iubesti... am confundat insa iubirea cu un foc de paie, cu o orbire si cu o obisnuinta de colegi de apartament...
am fost casatorita mai multi ani, am inceput la un moment dat sa simt nepotrivirea din ce in ce mai acut, pana cand a devenit prapastie... si nu vorbesc aici de perceptia mea (subiectiva, deci posibil deformata), ci de realitatea confirmata de cei din jur...
iubirea tine de experienta... daca ne referim la iubire ca pasiunea aceea romantica, idealista si extremista, atunci, dupa parerea mea, iubirea nu exista, pentru ca nu e sustinuta in substanta, nu are stabilitate...
dar daca iubire inseamna o capacitate de a trai plenar, lucid, constient si nevertheless afectiv o relatie, in extremis capacitatea de a empatiza cu semenii, de a te ridica deasupra aparentelor si de a intelege ratiunile intime si individuale ale gesturilor sale, atunci pot sa spun ca aceasta e iubirea adevarata...
de-asta spun ca iubirea tine de experienta... tine de asimilarea greselilor, de intelegerea mecanismelor care au dus la rezultate nedorite in situatii similare, tine de deschidere si sinceritate, de acceptarea de sine si de cei din jur, de "to be at ease with the world"...
iubirea adevarata nu te face posesiv, nu-ti dezvolta aspectele negative ale personalitatii, pentru ca exista in ea puterea de a intelege lucrurile si din perspectiva celuilalt, si de a mentine astfel fragilul echilibru dintre "vreau", "pot", "trebuie"...
iubirea adevarata iarta si merge mai departe... ea nu depinde de "accidentele" de comportament ale celui drag, pentru ca oameni suntem toti si supusi greselii... iubirea adevarata priveste in zare, pe deasupra amanuntelor, si vede "drumul de caramida galbena" al lui Dorothy (Vrajitorul din Oz) si stie ca esenta ei este caldura si armonia, asa cum "esenta pasarii e zborul, esenta unei caravane e mersul ei prin desert catre o tinta" (Antoine de Saint-Exupery, "Citadela")...
va scriu din mijlocul unei iubiri adevarate... care nu-mi lasa loc pentru temeri, pentru indoieli, pentru jumatati de masura... este adevarat ca atunci cand iti intalnesti sufletul-pereche, simti asta din prima clipa...
si mai e ceva... eu cred ca iubirea incepe cu sufletul si se implineste in trup... noi asa am inceput sa iubim, intai simtindu-ne sufletele impreunate intr-un tango teribil de terestru, cu vise posibile, nu probabile, cu target-uri care se ating progresiv, fara sa ardem etapele si fara joc de scena... dupa care am inceput sa ne dorim unul pe celalalt...
dorinta de a ne uni, care se reflecta in senzorial... dar fara un tremur al sufletului, ramane o impreunare comuna... sufletul meu locuieste in spatele pleoapelor lui... ochii lui imi vorbesc fara cuvinte, cand ii vad incep sa se miste lucruri in mine, sa se disloce si sa se reaseze dupa patternurile lui...
iubirea fara incredere totala e ca o palma pe care ti-o tragi singur in oglinda, ca si cum ai spune "nu te cred pentru ca nu sunt in stare sa ma cred pe mine capabil de asta"... in mainile acestui barbat imi pun viata fara second-thoughts...
stiu ca sunt inclusa in deciziile lui si ca, desi nu intotdeauna timpul o permite, imi acorda atentie de o intensitate care vorbeste de la sine...
timpul petrecut cu el e quality-time, cu naturalete si substanta...
aud uneori oamenii indragostiti spunand "mi se pare ca visez... ciupeste-ma sa ma conving ca mi se intampla"... la noi nu-i asa... STIM ca nu visam si nu construim castele de nisip...
nu stiu daca el a mai iubit asa... dar stiu ca eu nu banuiam ca exista ceva atat de frumos si plin si lipsit de ambiguitati, fara cautari gen trial-and-error ("incercare si eroare") cum este ceea ce traiesc acum...
nu stiu ce am facut ca sa merit sa mi se puna dinainte o cupa plina cu rasarituri de soare si ape limpezi...

cu speranta ca m-am facut inteleasa si dorinta sa intelegeti ce va povestesc eu traindu-le la randul dvs, nu insirand cuvinte,
maria
IUBIREA - de Natalia Micalona la: 28/08/2005 01:53:34
(la: Ce inseamna ptr voi sa iubiti?)
Iubirea e un vant ce adie prin sufletul tau,e un uragan care daca te prinde... ai incurcat-o,nu mai scapi;iubirea e o boala incurabila,nu se poate trata,numai prin iubire.iti pierzi mintile cand iubesti si vezi tot frumosul care te inconjoara si iti doresti sa poti atinge infinitul,visezi la o lume care chiar nu exista,e doar in mintea ta,dar tu o vezi,fiecare vis pe care il ai cu persoana iubita,iti trezeste noi vise,noi sperante.Sa stii ca iubirea e cel mai frumos sentiment!Asa ca ai grija de ea...
iubirea sta in coincidenta - de maria de la medgidia la: 14/11/2005 10:45:53
(la: Ce e iubirea????)
eu cred ca se poate numi iubire doar coincidenta ca doi oameni sa descopere simultan ca-si apartin... restul e doar iluzie, speranta, chin, asteptare, consum...
cred ca exista 2 tipuri: iubire si indragosteala... prima este asumata, limpede, deplina, impartasita, constienta... in vreme ce a doua este doar o pasiune fulgeratoare, dar meteoritica...

----------------------------------
Counseling pentru cretini: bungee-jumping de la 30 m cu coarda elastica de 60 m.
Ne invaluim iubirea in tacere - de isis84 la: 16/02/2006 19:45:30
(la: de ce iubim in tacere)
Ne invaluim iubirea in tacere pt k tinem la orgoliul nostru k suntem in stare sa iubim kiar si cand circumstantele ne sunt adverse (sau cel putin traim cu impresia k ne sunt adverse), k avem capacitatea de a suferi din si pentru iubire, k putem "arde" neconditionat, gratuit, indiferent de reciprocitatea sentimentelor. Pe scurt, cautam o arta de a iubi care sa ne innobileze prin faptul k e dezinteresata, care sa ne permita idealizarea propriei noastre persoane si sa ne imbogateasca viata cu trairile intense pe care le visam si pe care le investim intr-un obiect intangibil tocmai pentru a putea sa visam la experimentarea lor mai departe.De fapt, tot acest martiraj al pastrarii secretului, al indoielilor legate de mutualitate si al nesfarsitelor sperante pe care ni le facem in legatura cu persoana niciodata abordata e o inventie a crestinismului (vezi persecutiile care au incercat sa anihileze crestinismul din fasa, dar care, in calitate de obstacol, l-au incitat sa le depaseasca)- ne place sa pozam pt noi insine in sfinti ispasitori, avem voluptataea masochista a suferintei doin care speram sa renastem complet schimbati la fata. Ne place sa fim misteriosi, sa hranim inn piepturile noastre o iubire tainuita ( tocmai pt k nu are sanse de a fi impartasita) care sa ne dea un aer aparte, precum cel al cucoanelor lui Dostoievski, emanat de tragismul existentei lor.
a mai citit cineva cartea ( Iubirea fata de aproapele)? - de Yuki la: 26/04/2006 18:39:26
(la: Indispensabili sau intersanjabili?)
pentru ca nu inteleg cum o cartea atat de....., a dat nastere la o conferinta despre iubirea adevarata. Pe mine nu m-a convins Pascal Bruckner cu " Luni de fiere", mi-am facut mai multe sperante cu asta, dar nu mi se pare prea grozav, pe alocuri chiar enervant.



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...