comentarii

spitalul sf gheorghe


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Materialul incepe defapt asa... - de Baby Mititelu la: 23/04/2010 20:14:43
(la: Ce se intampla in padurea Baciu?)

În inima Ardealului, într-o zonă cu aparență atemporală, se găseşte, probabil, cel mai misterios loc din România. Multă cerneală a curs pe marginea subiectului pădurii Hoia-Baciu, la fel cum mulţi paşi ai curioşilor au străbătut această poartă între lumi, în speranţa surprinderii unei fărâme de paranormal. Unii dintre ei au avut într-adevăr parte de experienţe inexplicabile, care provoacă fiori reci chiar şi celor curajoşi. Cercetătorii nu au încotro şi ridică neputincioşi din umeri, lăsând loc liber celor mai diverse speculaţii, care înflăcărează imaginaţia amatorilor de fenomene paranormale.

Avertismente din vremea strămoşilor

Pădurea Hoia-Baciu, este cu siguranţă cel mai faimos loc din România, unde au fost investigate şi analizate o serie de fenomene absolut inexplicabile. Zona în sine a devenit cu adevărat celebră pe mapamond de abia în anul 1968, cu toate că localnicii ştiau de existenţa sa încă din cele mai vechi timpuri, ferindu-se de ea ca de un loc rău, unde se întâmplă lucruri peste puterea de înţelegere a omului obişnuit. Toţi ştiau din moşi strămoşi că odată intraţi printre copacii al căror foşnet venea parcă din altă lume, toate spaimele subconştientului uman, prind brusc viaţă şi apar în calea celui îndeajuns de nesăbuit încât să se aventureze în acest loc . Din cele mai vechi timpuri, localnicii din jurul pădurii de la Hoia-Baciu au observat pe propria piele că odată ce au intrat în pădure pentru a tăia lemne, a cosi iarba pentru animale sau a culege fructe de pădure sau ciuperci, ceva straniu se întâmplă cu absolut oricare dintre ei.





Încă de la primii paşi printre copaci, sătenii se pomeneau asaltaţi de stări inexplicabile de greaţă, anxietate, senzaţii de vomă, dureri de cap şi chiar arsuri apărute pe piele. Multă vreme, pădurea Baciu din vestul oraşului Cluj-Napoca a rămas un subiect tabu, oamenii temându-se să aducă vorba despre un loc pe care în sinea lor îl credeau căzut sub un blestem greu, sau mai rău, însăşi sălaş al Necuratului. Cel care a întreprins o adevărată muncă de pionierat la aceea vreme în studiul fenomenelor paranormale din pădurea de stejari, a fost biologul Alexandru Sift (1936-1993).

Profesorul Sift a fost atras de faima pădurii Baciu, intrigat fiind de poveştile şi întâmplările incredibile pe care le auzea de la localnici. În decada anilor 1950, a întreprins numeroase călătorii în pădure, observând la fiecare incursiune între copaci, o serie de umbre ciudate care îl însoţeau. Fire curajoasă, nu a abandonat cercetările, izbutind să fotografieze"umbrele". Surprizele şi-au făcut apariţia încă de la developarea cadrelor fotografice pe care se puteau observa, pe lângă"umbrele" în cauză, multe alte forme, lumini şi siluete pe care ochiul uman nu le putea vedea. Cercetările lui Sift au continuat până în pragul anilor 1960, când tot mai mulţi cercetători români i-au preluat studiile şi aveau să fie atraşi de explorarea pădurii Baciu.

OZN-uri în toată puterea cuvântului

Pe data de 18 august 1968, tehnicianul-militar Emil Barnea în vârstă de 45 ani, ignorând avertismentele sătenilor, se afla în pădurea Baciu pentru a petrece un sfârşit de săptămână departe de stresul oraşului. Împreună cu el se aflau la acea dată prietena sa, Zamfira Matea şi alţi doi prieteni de familie, care au dorit să-şi păstreze anonimatul. În preajma orei 13.00, pe când se afla în căutarea unor lemne pentru foc, Emil Barnea s-a pomenit brusc strigat de prieteni. Întors în poiană, alături de prietenii săi, Emil Barnea a apucat să vadă ceea ce părea un OZN care survola la viteză mică pădurea Baciu, fără să scoată niciun sunet. Straniul aparat zburător a început să strălucească brusc, făcând în aer o manevră de rastunare. Fără veste, OZN-ul a accelerat spre cer într-o direcţie uşor oblică. Urmărindu-l prin vizorul aparatului foto, Emil Barnea a reuşit să-l mai surpindă în trei cadre. După developarea filmului, tehnicianul clujean a contemplat cu stupoare fotografiile a ceea ce peste ani specialiştii internaţionali ai fenomenologiei OZN aveau să clasifice drept " cele mai clare imagini ale unui OZN fotografiat în România şi fără îndoială, unele dintre cele mai bune imagini ale vreunui OZN fotografiat vreodată în lume".





Până la acest moment, Emil Barnea intrase deja în contact cu Florin Gheorghiţă şi Ion Hobana, probabil cei mai prestigioşi ufologi români, care i-au confirmat autenticitatea fotografiilor. După ce fotografiile au trecut şi de "filtrul" autorităţilor vremii, au fost preluate de Agerpres, agenţia naţională de presă, şi făcute publice, inclusiv peste hotare. Celebritatea fotografiilor avea să atingă noi culmi în decursul anului 1977, când au fost prezentate de câte profesorul C.S. Vonkeviziczky în cadrul Congresului Internaţional de Ozenologie din Acapulco. Fotografiile au fost preluate imediat de toate cărţile şi revistele din lumea întreagă, care vizează cazuistica OZN.
*** - de cuminte la: 09/06/2010 18:51:36
(la: Ce prejudecati avem? )
Apoi să-i numărăm, coane Fănică: doi la prefectură, doi la primărie, unul la şcoala de băieţi, unul la spital, doi la catrindală la Sf. Niculae. :-D
#548914 (raspuns la: #548909) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
toma gheorghe - de sami_paris74 la: 08/10/2010 23:37:43
(la: PARTEA A 2-A : Lege in Etern Inderogabila 6)
eu n-am inteles mare lucru din textul tau,dar am descifrat numele tau.


TOMA GHEORGHE esti de la Calopàr din jud Dolj,nascut dintr-o familie de oameni gospodari care au facut parte din "Uniunea Cetatenilor Lumii"in rest nu stiu nimic despre tine,pentru ca eu nu sunt capabil sa te inteleg.

Hailoviu frend
#573347 (raspuns la: #573345) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
*** - de zaraza sc la: 19/02/2011 10:30:23
(la: a fi religios = a fi prost ?)
"Era o nebunie de la care nu s-a putut sustrage nimeni. Fiecare a avut caderea lui în asa-zisele "ture ale reeducarii". Acolo au fost batjocorite credinta, idealul, natiunea, familia, virtutea, onoarea, eroismul si, în ultima instanta, omenia. Toti au fost cobai. Unii au cedat usor, altii dupa incredibile chinuri."

"În prima parte a detentiei sale, Gheorghe Calciu, pe atunci tânar medicinist de douazeci de ani, a fost torturat pâna ce a fost distrus fizic si spiritual, încât ca o cârpa, ca un robot, ca un animal dresat, ca un nebun îngrozit, ca un ne-om, într-o totala rasturnare a tot ce fusese, urând tot ce fusese, a fost silit sa batjocoreasca tot ce fusese sfânt în el si sa devina fiara conditionata prin stiinta materialismului.
Studentul Calciu a trait deci aceasta nebunie, prezentata în fata lumii ca "revolutia socialista". Dar din bezna beznelor a vazut lumina lui Hristos si s-a hotarât sa Îl slujeasca. Torturat de cele petrecute, a decis ca dupa eliberare sa se faca preot. Iar ca preot, a decis sa spuna adevarul."

Fragmente din volumul Întoarcerea la Hristos de Ion Ianolide, aparut la Ed. Christiana (Bucuresti, 2006)

http://www.rostonline.org/rost/dec2006/pr-calciu.shtml





#598183 (raspuns la: #598101) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Japonia doneaza 70 de mii de euro spitalului din Sibiu - de proletaru la: 15/03/2011 19:25:53
(la: Campanie umanitară Japonia)
ups!

sursa: http://www.ziare.com/stiri/spitale/japonia-doneaza-70-de-mii-de-euro-spitalului-din-sibiu-1081797



"Guvernul nipon va trimite fonduri neramburasabile la Spitalul Judetean Sibiu, unde va fi achizitionata aparatura medicala ce va contribui la imbunatatirea standardelor de performanta.

Este vorba de aproape 70.000 de euro, iar bani vin tocmai de la Japonia, tara greu incercata in aceasta perioada de dezastrul produs de calamitatile naturale.

Donatia se va face in cadrul Programului de Asistenta nerambursabila, prin intermediul proiectului "O viata mai buna", oferit de Guvernul Japonez, potrivit Adevarul.

Aparatura medicala ce urmeaza sa fie achizitionata: EKG-uri, masa de operatie sau defibrilatoare, va ajunge in mai multe sectii ale spitalului [...]"
12 - de Tot Areal la: 12/10/2011 08:35:17
(la: SANATORIUL(2))
De data asta apuc valizele şi păşeşsc încrezătoare peste prag. Femeia tenor vine după mine aprinzând lumina.
-Ei?! Ce zici?
Să fiu sinceră, mă aşteptam la o cameră simplă, cochetă şi titpică, de spital, dar realitatea îmi depăşi aşteptările. Locuinţa este d efapt un adevarat apartament. Unul în toată regula, cu dormitor, baie, sufragerie, birou... Descopăr şi mini bucătăria... Singurul lucru mai ciudat cu care sper să mă obişnuiesc sunt gratiile de la geam. Se pare că n-am scăpat de ele.
-Ei, cum îţi place?mă-ntreabă ea din nou văzând reacţia mea fără răspuns.
-Dacă-mi place? zic zâmbind. Este chiar mai mult decât mă puteam aştepta. Este, super...
-Mă bucur că-ţi place. Sper să te obişnuieşti cu gratiile, dar...suntem nevoii să le avem, din măsuri de securitate.
-Mă obişnuiesc eu cu ele, dacă n-am încotro, nu? râd.
-Cam aşa, zâmbeşte şi ea. Acum te las să te instalezi. Apropo, uite, aici ai cabinetul unde vei lucra, deschide ea o uşă la care se ajunge direct din sufragerie. Ai să vezi tu, ai şi aici o uşă prin care intră pacienţii, doar nu o să-i bagi prin casă.
-Da...
-Zici că nu vrei să mergi în seara asta la cantină? Dacă vrei, fără nicio problemă poţi merge şi mânca ceva.
-Nu, mulţumesc...
-Cum doreşti. Eu am să plec acum. Locuiesc în altă parte, dar în fiecare dimineaţă la ora la şapte sunt aici. Am să te rog să vi la mine în birou dimineaţă, dar după ora opt. Îmi spui cum te-ai simţit în prima noapte, şi mai punem la punct anumite treburi, chesti din astea.
-Sigur, sigur, am să vin.
-Dacă vrei să mergi dimineaţă să iei micul dejun, eu oricum voi anunţa din seara asta că ai ajuns şi să te pună pe listă. Nu-ţi fă griji cu plata, oricum e o nimica toată. Ca să ajungi la cantină...e mai complicat de explicat, dar dacă eşti puţin atentă, în dosar, la sfârşit este ataşată o hartă a sanatoriului. Nu mă îndoiesc că te vei descurca.
Femeia tenor se întoarce pe călcâie şi dă să iasă, dar se opreşte brusc.
-Of, plecam cu cheia.
Mi-o întinde, apoi în cadru se mai opreşte odată.
-O seară plăcută, Angela. Sper să te simţi bine aici şi să colaborăm mult timp de aici încolo.
Mi-a spus asta cu un zâmbet cald şi sincer pe faţă.
-Mulţumesc la fel... Sper să iasă totul bine, răspund la fel de sincer.
A plecat închizân încet uşa în urma ei.
Preţ de câteva secunde am rămas nemişcată. Rămasem doar eu şi liniştea. M-am dezmeticit greu prin a deschide geamul. Un torent de aer curat năvăleşte în cameră şi mă înfioară. Încep să cotroboiesc pe aici. Am telefon... Ooo, funcţionează... Îl aşez frumuşel înapoi în furcă. În mini bucătărie am un aragaz mic cu două ochiuri pe care îl văd alimentat la o butelie mascată de o perdea, am frigider, o masă mică, tacâmuri...Ce mai, cam tot ce-mi trebuie. Baia nu e grozav de spaţioasă, dar curge şi apă caldă. Asta e bine. Am şi duş... Off, iar mă bântuie gândul ăsta. Oare întradevăr asta îmi doresc să fac. Oare vreau cu adevărat să rămân aici. Parcă nu-s prea sigură. Mă agăţ cu disperare de această
#623779 (raspuns la: #623778) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
2 - de Tot Areal la: 31/12/2011 14:34:29
(la: Apartamentul)
păr ce-i juca pe tâmplă. Chiar şi aşa, fruntea ei abia ajungea a bărbia lui.
-Dar de unde are apartamentul ăsta? O fi stat el aici? Nu ţi-a spus?
-Ba da. Cică toată casa a fost a familiei lui ,din partea mamei. Până nu demult aici a stat o bunică de-a lui care a murit.
-Aici a murit? face ea un pas înapoi scuturându-se sub un fior .
-Nuu măi ... Fi serioasă. La spital o fi murit. Casa i-a rămas lui şi nu ştie prea bine ce să facă cu ea. De vândut, repede nu poate, aşa că i-a venit ideea de a o închiria, mai ales că în sezon nu se prea găsesc locuri la hotel.
-Deci am avut un pic de noroc. Ai fost în locul potrivit la momentul potrivit, nu?! Oare mai aduce ceva turişti, sau rămânem numai noi?
-De ce? Ţi-e teamă că vom fi numai noi?
-Teamă, nu, de ce?! Întrebam doar.
-Chiar nu ştiu. Poate că mai aduce, dar tot atât de bine putem fi numai noi. Oricum, asta e... Hai, întrăm, să vezi cum e înăuntru?
-Tu ai văzut?
-Am aruncat o privire aşa, din prag când am venit cu el aici.
-Hai să vedem atunci.
Ştefan învârti uşor cheia în broasca ruginită şi uşa de lemn se deschise cu un pocnet sec, scârţâind uşor. Păşiră încet într-un mic hol ce dădea într-o cameră întunecoasă din pricina perdelelor trase ce acopereau geamurile. Şi aerul era greu, stătut, dovadă că nimeni nu aerisise de mult timp.
-Las’ uşa deschisă, zice Carmen mai mult pentru ea.
Ştefan nu-i răspunde. În primul rând se duce lângă geam şi încearcă să tragă de perdele, dar face un pas în lateral strâmbând din nas când un nor de praf se ridică ca un val de fum. Carmen descoperă întrerupătorul şi aprinde lumina. Camera era mare şi înaltă, cu două geamuri mari pe peretele ce dă spre curte, în mijlocul camerei e o masă mare din lemn masiv, înconjurată de patru scaune cu spătar înalt, o canapea zăcea lipită de perete din stânga, acoperită cu o folie de plastic împotriva prafului, iar pe celălalt perete, sub un tablou ce înfăţisa portretul unei tinere pe jumătate dezbrăcate ce stătea întinsă pe un pat, se găsea un dulap scund cu două uşi. În celălalt colţ al camerei era o altă uşă. Ştefan o deschide şi se trezeşte într-o altă cameră mai mică. Şi aici e întuneric şi miroase la fel a mucegai şi a stătut, doar că aici pare a fi bucătăria.
În ochii lui Carmen licări un zâmbet când descoperi aici o sobă deasupra căreia trona un ceaun vechi. Întodeauna îi plăcuseră genul acesta de antichităţi, cum le numea ea. Ştefan deschide geamul. Curentul stârnit ridică o clipă perdelele. Aici aveau o chiuvetă cu un singur robinet, o masă mai mică cu două scaune fără spătar, un dulap înalt şi îngust, iar lângă dulap o uşă la fel de îngustă care dă în cămară pe ai cărei pereţi de cărămidă zăceau prinse mai multe oale de diferite mărimi, capacele lor metalice şi câteva tigăi. Carmen aprinde becul ce atârna din tavan. Remarcă că dacă nu ar fi fost chestiile astea pe pereţi, camera ar semăna leit cu o celulă medievală. Strâmbă din nas şi închide uşa la loc. Descoperi apoi, că pe jos, în anumite locuri, în special lângă uşa dintre camere, parchetul scârţâia. Se opreşte-n loc şi se mişcă de pe un picior pe altul amplificând enervantul sunet.
-Ce faci?o întreabă el privind-o peste umăr.
Ea zâmbeşte, dar nu răspunde. Apucă ceaunul greu şi-l ridică cu greutate. Se uită-n el şi i se pare curat.
-Ar trebui să mergem să facem nişte cumpărături şi dacă am avea nişte vreascuri, am putea aprinde focul în sobă, că uite, ceaun avem. Putem face mâncare aici, nu?
-Da, cred că da... Dar hai mai întâi să terminăm inspecţia.
Din bucătărie dădură peste un alt hol, mai lung, iar în capăt se zărea umbra unei uşi. Oricât pipăiseră pereţii din acest hol, nu descoperiră niciun întrerupător.
-Şti ce cred că e acolo? zice Ştefan într-un sfârşit. Camera aia fără curent. Mi-a spus că acolo nu avem oricum ce căuta, aia nu intră în închiriere.
-Deci acolo nu avem voie să mergem şi n-o să ştim ce e acolo? se miră Carmen oarecum dezamăgită dar şi curioasă.
-Cred că nu. Dealtfel nici nu avem ce să căutăm acolo.
-Ciudat, completează ea.
-Dacă vrei să mergem să facem cumpărături, hai acum. Numai bine până ne întoarcem se aeriseşte şi despachetăm după, se uită el la bagajele pe care le lăsaseră lângă intrare.
-Lăsăm geamurile deschise?se miră ea.
-Păi...să se aerisească.
5 - de Tot Areal la: 31/12/2011 14:37:43
(la: Apartamentul)
Câteva minute bune se lăsară amândoi pe pat incapabili să-şi spună ceva. Se uitau unul la altul şi într-un sfârşit Ştefan zâmbii.
-Ce m-a luat valul, zice el...hihihi... Oare cu cine m-am certat. Poate nu-i nimeni acolo...hahahaha...
Carmen râde şi ea, dar nu cu aşa încredere.
-Eu îţi spun că am văzut pe cineva. Acum, că se joacă cineva, sau sunt nişte aurolaci din ăstia ce-şi petrec noapte p-aici, asta nu ştiu. Oricum, peste noapte vreau să punem un scaun la uşă la bucătărie, aşa, ca să fiu eu liniştită.
-Ei că asta le-ar mai trebui, să încerce să vină aici. păi nu-i fac praf! Dacă întradevăr e un idiot din ăsta, păi mai întâi îl fac praf şi apoi îl dau pe mâna poliţiei.
-Îmi trebuie la baie, schimbă ea subiectul. Vii cu mine?
-Normal! se ridică el.
-Şti ce, eu pun scaunul la uşă acum, zice ea fixându-l în aşa fel încât uşa care se deschidea spre interior să nu poată fi deschisă decât forţat.
Încuiară uşa şi ieşiră. Pe casa scărilor era lumină, aşa că nu întâmpinară greutăţi să ajungă la baia de rezervă. Nici aici nu era decât apă rece, dar asta nu mai conta atât de mult. Pe drum, Ştefan glumi iar legat de lupta asta a lui cu „morile de vânt”. Îşi râde singur de el, dar recunoaşte că şi-a ieşit din fire.
-Când cineva se leagă de tine, va avea de-a face cu mine, o copleşeşte el cu atenţia ce i-o acordă.
Ea îl bate pe spate râzând.
-Aşa bărbat mi-am dorit întodeauna. Unul care să mă apere!
-Asta şi ai, întăreşte el umflându-şi pieptul ca un cocoş înaintea luptei.
Se întoarseră cu dispoziţia schimbată în bine. Totul trecuse şi se pare că acordaseră prea mare atenţie ceva ce nu există. El se trânteşte pe pat care scârţâi jalnic sub greutatea lui.
-Hai aici, tu, comoară a mea, face el către ea semn din deget să vină lângă el făcându-i şi complice din ochi.
Ea îşi scoate pantofii aruncându-i cât colo prin cameră.
-Stai o secundă, îi răspunde ea veselă scoţându-i limba. O gură de apă să beau şi... dar se întrerupse brusc rămânănd ca o stană de piatră în pragul bucătăriei.
-Ştefan. Hai aici, zice ea sec, pe un ton serios.
-Ce mai e? se ridică el ca împins de un arc
Vine lângă ea şi pe moment nu înţelele nimic. Bucătăria era aşa cum o lăsaseră.
-Ce e? întreabă nedumerit.
Ea dă din cap arătând ceva în faţă.
-Ce e?
-Scaunul.
Un scaun era lângă masă, celălalt răsturnat în mijlocul bucătăriei.
-Scaunul...?repetă el mecanic
-Când am ieşit l-am fixat bine lângă uşă. Cum a a juns aici? ridică ea privirea rece spre el.
Ştefan împinge cu piciorul scaunul din drum şi cu o mână sigură deschide uşa ce dă spre camera încuiată. Totul era aşa cum lăsaseră. În afară de scaun, totul era normal.
-Sigur ai pus scaunul la uşă? o întreabă el să fie sigur.
-Da!
Încet, se apropie de uşa camerei şi apasă brusc pe clanţă. Uşa se zgâlţâie doar rămânând nemişcată, încuiată.
-E încuiată, îi spune el întorcându-se lângă ea.
-Am văzut, dar cineva a mişcat scaunul. L-am pus bine. Ca să-l mişte de aici trebuia să forţeze uşa, să se audă zgomot..
Ştefan se apleacă asupra scaunului privindu-l atent şi pipăindu-i picioarele fragile de lemn, dar nu se vedea nicio urmă de violenţă. Dă din cap în sens negativ, ca să înţeleagă şi ea că nu a găsit nimic.
-Ce naiba se întâmplă aici? mormăie ea.
-Fi liniştită. Indiferent cine ne face asta, vom afla noi.
-De asta mă şi tem, răspunde ea surprinzându-l. Zici că bătrâna aia, bunica lu’ ăsta, a proprietarului ăsta, a murit la spital?
-Da, aşa mi-a spus, minte el. Era internată de ceva timp... Stai puţin! Doar nu vrei să spui că... Nuu, nu există aşa ceva... nu exista aşa ceva, dă el din cap rânjind ironic.
-Cum îţi explici atunci?
-Nu ştiu... Chestia cu bufnitura e explicabilă. Că ai văzut ceva la geam,e explicabil, dar şi îndoielnic.
-Deci tot nu crezi ce am văzut?! sare ea cu gura răţoindu-se la el.
-Te rog, lasă-mă să continui ce am de spus, apoi zici tu, da?!
Ea gesticulează nervoasă întorcându-i o clipă spatele.
#626571 (raspuns la: #626570) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Si... - de Baby Mititelu la: 24/01/2012 17:17:40
(la: JOS BASESCU!!!)
Veţi plăti!

de TEODOR DUNGACIU


Trebuie să înţelegeţi, o dată pentru totdeauna, că Istoria nu iartă.

Aşadar, veţi plăti toţi, până la ultimul, cu vârf şi îndesat.

Voi toţi, cei din actuala infamă coaliţie, care a aruncat România în prăpastie.
Voi, autorii celui mai nesăbuit act din întreaga Istorie a românilor: trădarea pe faţă a ţării.
Tot ceea ce s-a clădit cu jertfă şi diplomaţie în decursul a două milenii - adică Statul Român Suveran Naţional şi Independent, Unitar şi Indivizibil - este astăzi distrus de o şleahtă bezmetică de troglodiţi vânzători de Neam şi ţară.
Voi toţi, cei din arcul guvernamental, aţi pus la cale şi, în parte, aţi şi înfăptuit distrugerea României.
Vei plăti, Traian Băsescu, fără nici o îndoială!
Să nu-ţi închipui că vei scăpa de judecata implacabilă a Istoriei.
Ai venit la Putere pe un val de speranţă naţională, spre a te defini, mai apoi, drept un detonator primejdios al Statului constituţional.
Ca să te cocoţi confortabil pe tronul de dictator, ai adus la guvernare fascista grupare udemeristă.
Ştiai exact ce reprezintă această formaţiune iredentistă, şovină, antinaţională („soluţie imorală”, DA?).
Şi, totuşi, nu ţi-a tremurat o clipă mâna duplicitară când ai semnat pactul cu diavolul.
Ai aruncat iraţional Naţiunea Română în ghearele acestei cohorte revizioniste, prin susţinerea la fel de necugetată a unei adunături de derbedei şi mistificatori politici din partidul personal PDL şi din pramatiile traseise din UNPR. Act samavolnic şi ignobil, pe care Istoria îl va taxa ca atare, trebuie să ştii!
A căuta o logică naţională şi raţională în această acţiune stupefiantă de zdrobire a românismului este inutil.
Acum stai şi rânjeşti cinic când vezi cum românii sunt loviţi în ceea ce au mai sfânt: Patria lor.
Cum haita minoritară maghiară îi batjocoreşte cu orice prilej, îi dispreţuieşte şi îi acuză - tocmai pe ei! - de discriminare etnică.
Ai acceptat iresponsabil ca udemeriştii să facă legea în România. Dar cine ţi-a oferit această îndreptăţire? Aceasta-i întrebarea.
Cine ţi-a spus că ai dreptul să le oficializezi limba?
De ce le-ai dat pe mână Istoria sfântă şi geografia mirabilă ale României, spre a fi falsificate şi pângărite?
Pentru ce ai segregat învăţământul naţional pe criterii etnice?
De ce, umăr la umăr cu ei, pui la cale modificarea absurdă a Constituţiei, prin abolirea - între altele - a Articolului 1, care consfinţeşte România drept Stat Naţional? Căci proiectul de schimbare a Constituţiei e în conformitate cu pretenţiile udemeriste: descompunerea ţării în regiuni, deci şi a Transilvaniei. Dar cum? Cică, pe etape: mai întâi, câteva judeţe (ungurii cu ale lor!), iar apoi constituirea de hălci mai mari, una chemându-se chiar Transilvania, ce va fi făcută plocon Ungariei.
Vei plăti pentru toate acestea, Traian Băsescu!
Nu singur, fireşte, ci împreună cu cea mai incompetentă şi mafiotă guvernare postdecembristă.
Să n-ai nici o iluzie că nu va sosi vremea când lucrurile se vor aşeza în albia lor firească.
Şi atunci, în aceeaşi firidă a nevolnicilor Istoriei, în aceeaşi bolgie a nemernicilor trădători de ţară, veţi intra toţi, în vrac, condamnaţi de implacabilul tribunal al timpului.
Toţi: Boc şi ţaţa mahalagiilor cotrocenişti (ministereasa Dezvoltării Regionale, care are în subordine „judeţul Timişoara”), hoţoaica Roberta Anastase şi cinicul rânjitor Mircea Toader, broscoiul Oltean şi Blaga, zdreanţa Tabără (parcă mai ieri era preşedinte al unui partid „al Unităţii Naţionale"!), Berceanu şi Stolojan , Sulfina Barbu şi Cristian Rădulescu , Stoica şi Boureanu , Flutur şi soţii Ţurcan , Funeriu şi Boagiu , Cezar şi Cristian Preda , Lăzăroiu şi Canacheu , Oprea şi Berea, Gheorghe Tinel şi Vişan, Oajdea şi Popoviciu, Baconschi şi Cristian Diaconescu, Nicolicea şi Marian Sârbu, Ialomiţianu şi Blejnar, Frunzăverde şi Macovei, Voinescu şi Buda, Ariton şi Cinteză, Brânză şi Poteraş, Negoiţă şi Paleologu, Duţă şi Avramescu, Fota şi Kövesi, Morar şi Ungurenii ejusdem farinae .
Un fariseu printre ei este şi fostul Şef al Statului Major Generala generalul Bădălan Eugen . Toţi-membri şi susţinători ai celui mai josnic, incompetent şi dezonorant guvern de violatori ai intereselor Poporului Român.
Vei plăti, Traian Băsescu!
#627821 (raspuns la: #627820) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
continuare - de Victorian Silă la: 23/05/2013 17:16:20
(la: Vinatorul de iluzii)
Nu după mult timp, m-am dus la tata şi l-am întrebat ce înseamnă o fracţie, semnul de radical, teorema lui Thales, iar el îmi explica tot ce ştia. Avea multă răbdare cu mine. Petrecea uneori toată după-amiaza explicîndu-mi probleme de matematică. Uşor-uşor, la opt ani, am ajuns să cunosc axiomele geometriei euclidiene, funcţiile trigonometrice, matricele, sistemele de ecuaţii şi cîteva probleme simple ce ţineau de teoria probabilităţilor.
E de la sine înţeles, că la orele de matematică de la şcoală mă plictiseam groaznic şi îi plictiseam şi pe bieţii colegi, cu întrebări ce uneori chiar şi învăţătoarei îi sunau a limbă străină. Directoarea ar fi vrut să fiu transferat la o şcoală specială pentru copii avansaţi, dar învăţătoarea nu a fost de acord, ba chiar s-a înfuriat, susţinînd că însuşirile deosebite le prezint doar la matematică, în timp ce la alte materii sînt foarte slab. Soluţia temporară a constat în mutarea mea cu cinci clase mai sus, dar numai la orele de matematică. Astfel, cînd eram a doua, pentru o singură oră pe zi, colegii mei erau a şaptea, iar cînd am trecut a patra, trebuia să traversez strada de mînă cu directoarea, apoi să alerg aproape un kilometru pînă la Gheorghe Şincai – cel mai apropiat liceu. Din păcate Gheorghe Şincai era un liceu teoretic şi asta făcea ca tot eu să fiu cel mai bun şi acolo, o chestie teribil de jignitoare la adresa întregii clase, dar mai ales a băieţilor care, imediat ce ieşea profesorul afară, mă înjurau de mamă şi îmi spuneau tot felul de porcării care la vremea aceea nu mă deranjau, pentru că nici măcar nu bănuiam ce înseamnă. Apoi, după ce ora de mate lua sfîrşit, printre picioare în fund şi castane în cap, trebuia să iau startul înapoi spre şcoala generală numărul 14. Şi, în concordanţă cu zicala “minte sănătoasă în corp sănătos”, ora de matematică m-a făcut să ies primul pe şcoală la maraton, eu fiind singurul copil cu adevărat antrenat pentru competiţie. Kilometrul zilnic alergat între cele două şcoli îşi lăsase amprenta asupra firavelor mele picioare.

Visul meu este să dezleg o anumită conjencturtă la care lucrez de cîţiva ani. Cînd am declarat odată asta într-un grup de prieteni, Poliţistul, că la el acasă eram, a scos DEX-ul dintr-un sertar, la deschis la “C” şi s-a pornit să-l răsfoiască tacticos. Îşi umezea degetul cu limba şi citea cu voce tare, de parcă chiar era interesat de studiul cuvintelor, cînd, de fapt, se vedea de la o poştă că tot ce voia era să mă ia peste picior. “Compactor”, “compostor”, “concesie”, “conchistador”, “condoleanţe”, “conjentură”. Conjenctură, vine din latină, e substantiv feminin şi înseamnă părere bazată pe presupuneri, ipoteze. Bineînţeles, au continuat să rîdă de mine şi atunci cînd am încercat să-i scuz pe autorii dicţionarului, pentru o scăpare, evident de înţeles, fiind definiţia unor oameni înclinaţi mai mult către litere şi mai puţin spre cifre. Dar Poliţistul nu a cedat cu miştourile pînă nu am explicat semnificaţia cuvîntului, pe înţelesul lui.
Conjenctura este un fel de teoremă care nu poate fi demonstrată. Ca urmare, părerile specialiştilor în domeniu pot fi împărţite şi uneori se creează o adevărată controversă. Unii cred că respectiva conjenctură este adevărată, alţii, din contră, susţin că opusul enunţului de acolo este cel adevărat.
Poate cel mai cunoscut exemplu este cel a marii teoreme a lui Fermat: xn + yn = zn, care nu are soluţii decît pentru n = 2 (cînd devine teorema lui Pitagora: x2 + y2 = z2). Se spune că Fermat a rezolvat teorema printr-o metodă foarte simplă, la sfîrşitul unui caiet pe care scrisese multe alte chestii. Din lipsă de spaţiu, a scris acolo doar începutul, apoi, pe marginea ultimei foi a menţionat că demonstraţia continuă pe caietul următor. Dar caietul următor nu a fost găsit niciodată, aşa că a durat încă trei sute cincizeci de ani pînă cînd teorema a fost (re)demonstrată, în 1994. Un profesor englez, de la universitatea Princeton, a reuşit rezolvarea după şapte ani petrecuţi numai cu asta.
*** - de zaraza sc la: 20/02/2014 10:48:30
(la: Studiul China)
Alt fragment:

"Cum un numar tot mai mare de americani cad victime ale bolilor cronice, nadajduim ca spitalele si doctorii nostri sa faca tot ce pot pentru a ne ajuta. Din nefericire, atât ziarele, cât si tribunalele sunt pline de relatari si cazuri care ne spun ca îngrijirea necorespunzatoare a pacientilor a devenit regula.
Una din vocile cele mai apreciate ce reprezinta comunitatea medicala, Journal of the American Medical
Association (Jurnalul Asociatiei Medicale Americane, JAMA) a avut recent un articol semnat de Barbara Starfield, doctor în medicina, care afirma ca eroarea medicului, eroarea în ce priveste medicatia si efectele adverse ale medicamentelor sau actelor chirurgicale ucid în fiecare an 225.400 persoane. Aceasta face ca sistemul american de îngrijire a sanatatii sa constituie a treia cauza de moarte în Statele Unite, depasit fiind doar de cancer si bolile de inima.
Ultima si cea mai numeroasa categorie de decese din aceasta grupa este alcatuita din pacienti spitalizati care mor din cauza „efectelor nocive, neintentionate si nedorite ale medicamentelor" ce se produc la doze normale. Chiar si în cazul utilizarii de medicamente aprobate si procedee corecte de administrare a medicatiei, peste o suta de mii de persoane mor în fiecare an din cauza reactiilor neintentionate ale „medicamentului" care este administrat pentru a le revigora sanatatea. In paranteza fie spus, acelasi raport, care a rezumat si analizat treizeci si noua de studii separate, a scos la iveala ca aproape 7% (unul din cincisprezece) din toti pacientii spitalizati au avut o reactie adversa grava la medicamentele prescrise, care „a necesitat spitalizare, spitalizare prelungita si a avut ca urmare invaliditate sau s-a sfârsit prin moarte"."

Erau si niste tabele aici.

putina istorie... - de zaraza sc la: 26/09/2014 10:46:55
(la: O plimbare prin Dej)
Asa o fi sau nu, dar mie mi se pare ca in Transilvania lucrurile nu stau ca in tarile romanesti. De la inceput m-am gandit ca termenul de domnitori e impropriu Transilvaniei. In wikipedia zice "voievodate", pentru acele secole. Acum, citind ce am gasit, inclin sa cred ca bisericile erau ridicate de comunitatea locala, care obtinea fonduri din diferite surse.

"Biserica reformată actuală – a doua biserică parohială – este menţionată documentar prima dată în 1453, dar pe baza elementelor stilistice începutul lucrărilor sale de construcţie poate fi datată în anii 1440. În 1458 a fost menţionată capela Sf. Duh, aflată lângă biserică. În 1462 Ioan de Hunedoara a donat 50 de blocuri de sare bisericii, probabil pentru finanţarea construirii sale. În 1475 în faţa primarului Ioan Kodori parohul Paul şi priorul augustinian Emeric au semnat un contract în care au încercat să regleze autoritatea orăşenească ale celor două instituţii bisericeşti (eremiţii augustinieni sunt menţionaţi prima dată la Dej în 1310). Anul 1477 al clopotului returnat poate să indice terminarea turnului. În 1489 regele Matia Corvinul a donat anual parohului 1000, dascălului 400 de blocuri de sare, donaţia fiind probabil în legătură cu construcţia bisericii. În 1492 regele Vladislav II. confirmase donaţiile regelui Matia Corvinul. La cumpăna secolelor XV–XVI. au fost menţionate în biserică altarele Sf. Ştefan, Sf. Cruce, Sf. Treime şi Maica Domnului. Din anul 1500 datează un document important al istoriei bisericii, regulamentul asociaţiei Kalandos (care organiza serbările, înmormântările şi alte evenimente ale oraşului) despre misele solemne din bisericile Maica Domnului (biserica veche) şi Sf. Ştefan (biserica nouă), respectiv taxele transportului de sare. În 1530 regele Ioan Szapolyai a aprobat construirea unei mori pentru paroh şi rectorul altarului Maicii Domnului. În 1551 Gheorghe Martinuzzi, tezaurarul reginei Isabela, a dat înapoi decimele bisericii cu condiţia, ca banii să fie cheltuiţi pentru repararea bisericii. Cu aceste lucrări poate fi în legătură şi acordul din 1553 cu tăietorii de sare, prin care la nevoie şi ei ajută la construirea bisericii.

#652552 (raspuns la: #652540) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
*** - de zaraza sc la: 26/09/2014 10:48:20
(la: O plimbare prin Dej)
continuare
"La mijlocul secolului al XVI-lea, în timpul deselor schimbări de confesiuni din timpul reformei, biserica era la rând în proprietatea confesiunii cu cei mai mulţi membri, dar nu este exclus că era şi în folosinţă comună în anumite perioade. În 1554 după moartea ultimului pleban, biserica a devenit luterană, din 1558 este calvină, iar din 1568 unitariană. În 1556 capelele bisericii au fost demolate sau au fost folosite ca şi magazie. În 1569 principele Ioan Sigismund a confirmat donaţia lui Matia Corvinul. În 1588 au avut loc reparaţii la biserică, pe baza inscripţiei de pe peretele vestic. În 1591 un incendiu devastator a mistuit biserica şi aproape tot oraşul, şi în urma acesteia ca ajutor Sigismund Báthory (1581–1602) a renunţat la impozitul de trei ani al oraşului. În 1602 mercenarii generalului Basta au măcelărit mulţi locuitori ai oraşului Dej. În 1612, în perioada principelui Gabriel Báthory (1608–1613) dejenii au extins fortificaţia din jurul bisericii. Biserica „veche şi nefolosită” a fost obţinută de reformaţi prin ordonanţa principelui Gabriel Bethlen (1613–1629) în 1622, confirmată de Gheorghe Rákóczi I. (1630–1648) în 1638. Ultimul a sprijinit şi reabilitarea lăcaşului de cult: în 1634 a comandat renovarea, iar după marele incendiu din 1642 (când probabil s-au prăbuşit bolţile din turn, navă şi cor), finanţase realizarea noului tavan de către meşterul Ioan Ács – renovarea era contemporană cu reparaţiile de mare anvergură ale bisericilor reformate din Cluj şi Turda Veche. Câteva grinzi pictate ale acestui tavan se mai păstrează in situ în podul bisericii, sub care se pot desluşi şi urmele frizei pictate de pe coronamentul peretelui. Intervenţia a fost una de mare anvergură, fiindcă la Dej apar la rând şi principalii meşterii constructori ai principelui: în 1643 Emeric Fundáló Sárdi, iar în 1647 italianul Agostino Serena. Pe baza a două inscripţii se poate afirma, că lucrările au fost finalizate în 1650. În 1678 principele Acaţiu Barcsay a donat 200 de blocuri de sare pentru preotul secund. În 1690 toate donaţiile vechi ale bisericii au fost revocate de puterea habsburgică, care tocmai se instalase în Transilvania. În 1697 şi în 1707 au avut loc noi incendii, în care s-au distrus tavanele din timpul lui Gheorghe Rákóczi I. În 1706 soldaţii imperiali ai generalului Tiege au devastat sfântul lăcaş, şi prin trădare au obţinut şi tezaurul bisericesc îngropat în sacristie. Inscripţia peretelui vestic menţionează unele reparaţii în 1712, şi faptul că au fost repartizate locurile enoriaşilor în biserică. În 1720 Sigismund Petki Nagy a finanţat ridicarea tribunei vestice, iar în 1726 construirea noului tavan. În 1754 şi 1760 catolicii au încercat în zadar ocuparea bisericii. În 1765 Laurentius Umling construise o tribună la est şi una de-a lungul peretelui nordic, casetele acestor tribune (între care şi cele inscripţionate) au fost reutilizate în tribuna vestică actuală de concepţie istoricizantă. Pe baza inscripţiilor comanditarii acestor lucrări au fost Ioan Farkas de Frata şi soţia lui. Din această perioadă datează epitaful de stil rococo al curatorului bisericii, Ladislau Mósa (1710–1775), notarul, apoi judele comitatului Solnocul Interior, dar şi un renumit traducător al mai multor opere literare. În 1776 s-a construit bolta corului, utilizându-se consolele medievale. Tavanul casetat, de culoare albastru închis s-a construit în 1779 cu finanţarea lui Petru Csernátoni şi Adam Szacsvai, iar coronamentul amvonului din comanda lui Gheorghe Mihály şi Susana Nagy. Tâmplarii şi pictorii care au realizat aceste opere au fost aduşi din Cluj, ei au pictat şi parapetul amvonului de piatră din 1752, respectiv au cioplit Masa Domnului. În această perioadă au avut loc şi lucrări de zidărie, respectiv au fost reparate ferestrele. La finele anilor 1880, din motive urbanistice s-a demolat zidul medieval de incintă din jurul bisericii, fiind înlocuit cu construcţia istoricizantă, pe baza proiectelor lui Endre Ferenczi şi Balázs Debreczeni. Mai târziu Ferenczi şi Károly Kádár au restaurat biserica, profesionalismul lucrărilor însă lăsa mult de dorit şi în concepţia contemporanilor. În acelaşi perioadă s-a realizat, din fragmentele refolosite ale tribunelor şi băncilor din secolul al XVIII-lea, mobilierul bisericesc de astăzi. În 1902 tencuiala exterioară a fost decapată, şi probabil atunci s-a lăcuit şi mobilierul bisericii. În anii 1960 faţadele exterioare ale bisericii au fost restaurate din nou."

http://referinte.transindex.ro/enciclopedie/monument.php?id=364
*** - de INSULA ALTUIA la: 21/06/2016 20:59:09
(la: Spatiu pentru tavalit de ras)
Badea Gheorghe merge la doctor cu o sarsana plină cu bunătăţi. Intră în cabinet, o desface şi-l îmbie:
— Da serviţi, dom doctor, îs bune, îs bio, îs ecologice!
Şi numai ce nu-i pune pe birou cârnaţi, caltaboşi, jumări, slană, brânză...
— Păi bine, mă Gheorghiţă, cum să le iau pe toate astea fără bani?
— Nicio problemă, zice Gheorghe scoţând un plic din buzunar, am adus şi banii!


— Ce s-a întâmplat cu mine? bolborosea un tip, revenindu-şi după o operaţie chirurgicală.
— Aţi avut un accident rutier şi aţi fost operat.
— Înseamnă că sunt în spital?
— În mare parte, da...


Soţia către soţ:
— Vezi băieţelul ăsta din poză?
— Da, îl văd.
— La opt, diseară, îl iei de la grădiniţă!


Când el a sunat-o şi a cerut-o de soţie, ea a căzut de pe scaun, după care a sărit pe pat câteva minute, apoi a alergat 15 minute prin casă ţipând de bucurie, după care a sunat şi pe un ton rece i-a spus: "Am să mă mai gândesc".


Dacă toţi bărbaţii sunt la fel, de ce femeile aleg?


La cât de mult ne place şcoala, vom ajunge în situaţia în care un bărbat va cuceri o femeie doar cu un singur mesaj pe Facebook scris CORECT!


Nu toată lumea urăşte tiganii.O serie de insecte cum ar fi: muştele, păduchii şi ploşniţele îi găsesc chiar foarte atrăgători!


Un beţiv strigă:
— Unde suuuunt?
— Pe strada Unirii.
— Lasă detaliile! În ce oraş?
no comment - de (anonim) la: 08/09/2003 06:22:13
(la: Canicula in Franta, bila neagra pentru Raffarin)
faza cea mai dureroasa e ca au fost batrani ramasi in morga si pe care nu a venit nimeni sa ii recunoasca, sa le faca ce li se cuvine crestineste si asta pentru ca francezii pleaca in vacanta in luna august si isi uita parintii batrani si bolnavi prin spitale .....vrei sa iti fac si un studiu despre ipocrizia occidentala?
Jandarmul... - de (anonim) la: 17/09/2003 11:47:11
(la: Jandarmul criminal, fan Marilyn Manson...)
Am ajuns sa blamam incompetenta din rindul celora de la comisia medicala de recrutare pe Manson si pe Mikiduta.
Cred ca medicii psihiatrici din Romania ar fi de blamat in special cei din Spitalele Militare.
Ei ar trebui intrebati de ce tineri cu probleme mintale sint recrutati pe banda rulanta asta ca sa ne facem cotele ca-n trecutul glorios.
Incerc sa comentez fara fraze - de Budai la: 24/09/2003 11:26:57
(la: Cel mai mare defect al francezilor)
Incerc sa comentez fara fraze prea lungi pentru ca am multe de spus :
1)Sf.Petru a pierdut intr-o zi cheile de la Portile Raiului. Dumnezeu l-a pedepsit astfel: timp de trei zile sa pazeasca lacurile in adancul carora se aflau sufletele
unor popoare, in asa fel incat apele sa nu fie deloc tulburate. Sf.Petru
In prima zi Sf.Petru a pazit lacul chinezilor. A muncit enorm, intrucat chinezii erau numerosi si scoteau des capul la suprafata, tulburand apele.
Sf.Petru nu mai prididea sa-i infunde inapoi in lac.
In a doua zi Sf. Petru a pazit lacul rusilor. Iar a muncit enorm pentru ca rusii, desi mai putini, erau caposi: scoterau capul la suprafata de cate doua-trei ori.
In ultima zi Sf.Petru a pazit lacul romanilor.
Unde s-a odihnit cat a vrut. De fiecare data cand un roman scotea capul deasupra apei se gaseau alti doi care il trageau la fund.
Cam asta e bancul.
2)Bucataria franceza e cea mai buna din lume
3)Turismul francez nu e cel mai bun, dar daca nu-ti convine ai posibilitatea sa comentezi si sa-ti ceri banii inapoi
4)Francezii in general vorbesc foarte frumos, bine si corect, dar de fapt stau prost cu culture generala, dar nu toti
Dictionarul Larrousse spune ca Bracusi este un sculptor roman, Eliade un scriitor si istoric roman, Cioran un filozof francez de origine romana, iar Ionesco un scriitor francez de origine romana.
Trebuie sa acceptam ca ultimii doi au trait si scris cam in parti egale in cele doua limbi. Ir daca-ii intrebi pe francezi de cei patru, cel putin jumatate nu au auzit niciodata de ei.
5)Francezii din echipa de atletism sint francezi din departamentele de dincolo de mare, Guadelupa si Martinica foarte francezi chiar daca sint negri (sinteti rasisti?)
6)In orice tara se poate obtine cetatenia pentru merite deosebite, sportul si banii figurind printre meritele deosebite in capul listei.
7)De americani sa nu vorbim, prefer pozitia Frantei pentru razboiul din Iraq decit cea a Americii
8)Romani capabili si incapabili sint peste tot, la fel si francezi si tigani.
Cordialement,

Une française d'origine roumaine
Nu, - de papadie67 la: 08/10/2003 01:05:24
(la: Sarbatoarea Sf.Parascheva, protectoarea Iesilor)
...nu de-ntretinere, ca n-are rost! Dar nici pe coate si genunchi!
Ci doar daca ceva te cheama...si nu neaparat de Sf. Paraschiva.
#887 (raspuns la: #886) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
doctorii - de sanjuro la: 09/10/2003 03:59:39
(la: Un nou forum: "Bancuri, glume, poante...")
Un tip lesina pe strada si se trezeste intr-un pat de spital cu doctorul la capul patului, care studia atent o fisa si dadea din cap ganditor.
Tipul cu o voce stinsa:
-Cum e doctore, e grav ? Orice ar fi spuneti-mi adevarul.
Cat mai am de trait ?
Doctorul:
-Dom'le pai daca vrei adevarul, afla ca mai ai doar 10.
Tipul:
- 10 ce ? Ani, luni, zile !!?
Doctorul:
- 9,8,7,6,.......


sanjuro
interesant subiectul cu anoni - de ratusca la: 10/10/2003 03:49:05
(la: Anonimat)
interesant subiectul cu anonimatul....de expl. nick ul meu este de fapt "răsfăţul" cu care sunt chemata, aproape ca imi uit numele :-))



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...