|
te provoaca sa gandesti
spovedania unui derbedeu
Nu am mai scris de doar 2 zile si se pare ca am pierdut o multime de lucruri minunate aici...
Si ca sa reintru in atmosfera, il las pe Nichita sa-mi deschida calea... "El a intins spre mine o frunza ca o mana cu degete. Eu am intins spre el o mana ca o frunza cu dinti. El a intins spre mine o ramura ca un brat. Eu am intins spre el bratul ca o ramura. El si-a inclinat spre mine trunchiul ca un mar. Eu am inclinat spre el umarul ca un trunchi noduros. Auzeam cum se-nteteste seva lui batand ca sangele. Auzea cum se incetineste sangele meu suind ca seva. Eu am trecut prin el. El a trecut prin mine. Eu am rãmas un pom singur. El un om singur." Si inca ceva, ma poate cineva ajuta cu "Spovedania unui derbedeu" al lui Esenin, "spovedanie" pe care o iubesc din tot sufletul...? Nu am cartea in limba romana si mi-ar face mare placere sa recitesc poezia...Imi aduc-aminte doar fragmente: "Nu oricine stie sa cante, nu oricine, Nu oricui ii este harazit, intr-adevar Sa se rostogoleasca precum un mar La picioare straine … astazi am chef sa ma ridic in picioare si de pe fereastra sa stupesc pe luna." Multumesc anticipat! "derbedeu nu e totuna cu nonconformist"
Definitia ta de derbedeu se intersecteaza totusi cu cea de nonconformist, deci am vrut sa subliniez ca distinctia nu este clara intotdeauna, ca nu totul este alb si negru. Un credincios merge la preot sa se spovedeasca:
- Parinte, am pacatuit... - Cu cine fiule? - Stii parinte, nu pot sa-ti spun... imi este forte greu... - Cu femeia primarului? - Nu... - Cu femeia veterinarului? - Nu parinte... - Dar cu cine? - Parinte, nu cred ca sunt inca pregatit sa ma spovedesc, voi veni in alta zi... Iesind de la spovedanie, omul nostru se intalneste cu un prieten care-l intreaba mirat: - Ce ai facut la spovedanie? - Am luat niste adrese utile...
spovedanie adevarata
- de
marianad 22
la: 27/11/2005 10:37:37
(la: Despre spiritualitatea ortodoxa, cu parintele Iulian Nistea) Draga kedi,
Spovedania adevarata si primita de Dumnezeu se face individual in fata Icoanei Mantuitorului, in auzul numai al preotului. Astfel preotul poate judeca, cu ajutorul Duhului Sfint, ce canon sa dea pentru diferitele pacate. Daca spovedania se face colectiv atunci omul isi da singur canonul??? Ion,care era cam derbedeu,ajunge printr-un concurs de imprejurari la spovedanie:
preotul:-Ioane stii tu cine mi-a furat mie azi noapte purceua? Ion:-Nu se aude parinte! Pr:-Cum nu se aude ma? Ion:-Treci dumneata in locul meu sa vezi. Preotul ii da patrafirul lui Ion si ingenuncheaza: Ion:-Parinte,stii dumneata cu cine s-a culcat azi noapte nevasta-mea? Preotul:-Ai dreptate Ioane,nu se aude nimic!" Pictura cu crin
Si as dori sã te pastrez In clipa aceasta de stralucire Ca pe-o floare, care se daruie singura Unei picturi cu sfânt. (Vezi arhanghelul cu crinul în mâna.) Sigur, eu nu sint sfintul! Dar îmi place imaginea si o pastrez. Azi-noapte am ascultat spovedaniile complete (Volumul II sau I?) Legate în piele, oricum. Cum se mai aduna si viata noastra! Ca un film de desene-animate, Fãcut din cuvinte scrise. Ce nevoie avem de aceste priviri în urma Si toate aceste intimplari Mai mult sau mai putin necesare, Pe care, pânã la urma, Sintem tentati sã le credem chiar fericite? Sint insasi viata noastra cu gust amar Care tinjeste dupa o lacrima de cainta, Ca sã-l mai dilueze. Ai trecut ca o umbra prin toate aceste incaperi Ale castelului tau (Nu din Spania, desigur!) Si nu te-a intinat nimic Nu te-a atins nici o arma din panoplia Ghiftuita de spade, din sala armelor. E nemaipomenit cum frumusetea ta stie sã se apere Si chiar daca nu mi-ai fi spus o vorba Pentru mine ai fi fost mai limpede Decât primul meu gând de dimineata. Azi-noapte am fost mai epici - Si cuvintele tale Le-am vãzut strecurindu-se Prin fereastra intredeschisa, Prefacindu-se în fulgi, Pentru neintinarea orasului. Si as dori sã te pastrez In clipa aceasta de stralucire Ca pe-o floare, care se daruie singura Unei picturi cu sfânt. (Vezi arhanghelul cu crinul în mâna.) Sigur, eu nu sint sfintul! Dar îmi place imaginea si o pastrez. Azi-noapte am ascultat spovedaniile complete (Volumul II sau I?) Legate în piele, oricum. Cum se mai aduna si viata noastra! Ca un film de desene-animate, Fãcut din cuvinte scrise. Ce nevoie avem de aceste priviri în urma Si toate aceste intimplari Mai mult sau mai putin necesare, Pe care, pânã la urma, Sintem tentati sã le credem chiar fericite? Sint insasi viata noastra cu gust amar Care tinjeste dupa o lacrima de cainta, Ca sã-l mai dilueze. Ai trecut ca o umbra prin toate aceste incaperi Ale castelului tau (Nu din Spania, desigur!) Si nu te-a intinat nimic Nu te-a atins nici o arma din panoplia Ghiftuita de spade, din sala armelor. E nemaipomenit cum frumusetea ta stie sã se apere Si chiar daca nu mi-ai fi spus o vorba Pentru mine ai fi fost mai limpede Decât primul meu gând de dimineata. Azi-noapte am fost mai epici - Si cuvintele tale Le-am vãzut strecurindu-se Prin fereastra intredeschisa, Prefacindu-se în fulgi, Pentru neintinarea orasului DERBEDEU nu e totuna cu NONCONFORMIST
consulta un DEX.
Derbedeii cu aere de intelige
- de
Daniel Racovitan
la: 14/11/2003 09:15:35
(la: Derbedei sau artisti?) Derbedeii cu aere de inteligenti se vor crede intotdeauna niste artisti neintelesi.
Ei picura ceara pe o batrana in noaptea de inviere pentru a-i arata cat de habotnica e. Ii face un bine. El comenteaza in gura mare pe strada o femeie: "ba ia uite ce cracanata e aia!". El de fapt considera asta un gest de arta, un comentariu despre estetica feminina. Imbranceste intentionat oamenii pe strada, "pentru a-i trezi la realitate" zice el. Un gest artistic, coregrafic aproape. Derbedeul intra intr-o expozitie de arta (a altuia, bineinteles) cu picioarele murdare de noroi si fecale. Pentru debedeu asta e un act de arta: el "picteaza" dusumelele expozitiei, care prea stralucesc de curatenie, si proprietarii ar trebui sa fie recunoscatiori ca un asemenea artist le murdareste "artistic" podelele... Daca pana la urma lumea se satura de mitocaniile lor si incepe se ia de ei, derbedeii raspund "va erijati in criticii nostri pentru ca nu respectam regulile impuse de voi! n-o sa ne intelegeti niciodata arta de a imbranci oamenii pe strada..." Oricum ai intoarce-o un derbedeu ramane un derbedeu, indiferent pasarele de artist i-ar ciripi prin cap. dar am o simpatie nelamurita fata de cuvantul "derbedeu".
Probabil tu te-ai referit la "marlani"...a caror solidaritate trebuie privita ca-n proverbul "corb la corb nu-si scoate ochii". Vor fi, din pacate, mai uniti decat ceilalti si-si vor alege si "capetenii". Arma sigura e sa-i ignori si...se sufoca!
nelamurire..
- de
sorin1975
la: 18/11/2003 14:23:44
(la: Despre spiritualitatea ortodoxa, cu parintele Iulian Nistea) Parinte,
am o prietena in Paris care imi spune ca acolo este f greu sa vorbesti despre ortodoxie in adevaratul sens al cuvantului... acolo ea nu a gasit inca un preot care sa-i fie Duhovnic si la care poate merge asa cum o facea in romania oricand la spovedanie...acolo biserica este deschisa doar joia, parca, si Duminica... ea a trecut de curand printr-o situatie f grea si chiar ar fi avut nevoie de un duhovnic.... este situatia atat de grea in Paris incat preotul nu poate fi doar preot... va rog sa ma iertati daca sunt gresit informat si chiar mi-as dori o adresa ptr. a i-o inmana in cazul in care exista o biserica cu program zilnic...
preotii la Paris (si in Franta)
- de
pr Iulian Nistea
la: 19/11/2003 03:42:20
(la: Despre spiritualitatea ortodoxa, cu parintele Iulian Nistea) Buna, Sorine.
Acum, cat priveste disponibilitatea preotilor din Paris, nu mi se cade sa vorbesc pentru altii. La noi, la Biserica "Sfintii Arhangheli" din 9 bis rue Jean de Beauvais (Paris, arr.5 -- M.10: Maubert-Mutualité, langa College de France si Sorbona), lucrurile stau asa:
Pr. Iulian
homosexualitate
- de
pr Iulian Nistea
la: 20/11/2003 13:32:16
(la: Despre spiritualitatea ortodoxa, cu parintele Iulian Nistea) Buna, Jimmy-Cecilia.
(iertati apelativul, dar daca semnatura, macar cu prenume, nu e, atunci ma adresez cum pot)
ba sunt preoti sadea!
- de
sanjuro
la: 05/12/2003 03:02:21
(la: Preot de 73 de ani, violator si tata nelegitim...) O verisoara de-a sotie, din Siret, s-a dus sa se spovedeasca la preot inainte de Pasti, anul acesta. Iar acesta in timpul spovedaniei a intrebat-o daca ii place sa faca sex oral. L-a scuipat in fatza si a plecat!
Imi cer iertare parinte Iulia
- de
(anonim)
la: 08/12/2003 18:54:15
(la: Despre spiritualitatea ortodoxa, cu parintele Iulian Nistea) Imi cer iertare parinte Iulian ca v-am impovarat si v-am rapit din timp cu intrebarea mea destul de laborioasa despre impartasanie, dar m-am rusinat astazi cand am descoperit (aparent intamplator) cuvintele cuviosului parinte duhovnic de la Sihla, Paisie Olaru, ca raspuns ce mi-a mers direct la inima, bucurand-o:
" Nu deasa împărtăşanie ne duce la desăvârşire, ci pocăinţa cu lacrimi, deasa spovedanie, părăsirea păcatelor, rugăciunea din inimă. Râvna unora pentru deasa împărtăşanie este semnul slăbirii credinţei şi al mândriei, iar nu semnul sporirii duhovniceşti. De două ori să te împărtăşeşti în post". Doamne ajuta-ne! sorin Nu ai prea inteles multe din "demersul meu"!! Iar daca citeai mai mult din ce am scris pe aici,iti dadeai seama ca "nici faptul ca numai buba mea ma doare" nu e prea aproape de adevar!
Cat despre sprijinul "armatei",era un citat din presa romana care este ceva mai documentata decat noi! Desigur ca putem vedea ca armata romana nu a sustinut nici pe legionari,nici pe Antonescu!1Si putem baga si "capul in tarana ca strutul" si sa spunem ca nici Antonescu,nici legionarii,nici Carol sau Mihai nu au fost sprijiniti de popor!,iar armata romana si conducerea ei au avut din totdeauna o "pozitie neutra"!!!Sunt facuti din "teflon" si astfel "nimic nu ramane patat!! Cat despre ce cred eu la titlul "A fost holocaust in Romania?,m-am mai exprimat ca nu am destule date si ca exista tone de documente care vor fi cercetate!Si ca astept rezultatele comisiei,care vor fi date publicitatii abia in 2005.Pana atunci,ma simt cel mai aproape de "teza" relatata in urmatorul articol din ObservatorCultural: ============== ************** A fost holocaust in Romania? Pentru inceput, permiteti-mi sa-mi plec cu respect fruntea in fata memoriei acelor mii de romani care, prin curaj si credinta crestina, au salvat in anii celui de al doilea razboi mondial circa 400.000 de evrei. Printre acesti romani ii citez pe Regina-mama Elena, ierarhi ai Bisericii Ortodoxe Romane: mitropolitii Balan si Tit Simedria, militari de diverse ranguri: generalii Dumitru Popescu, Corneliu Dragalina, Vasile Ionescu-Negru, Orezeanu, colonelul Borcescu, capitanul Ion Popescu sau simplul plutonier Prisacaru, functionari superiori ai statului ca prof. Dumitru Lupu, presedintele Curtii de Casatie a Romaniei, C. Paunescu si I. Vladescu, directori la Caile Ferate Romane. Un caz aparte este al prof. Augustin Caliani, care nu numai ca a salvat vieti omenesti, dar prin curaj si credinta a determinat crearea unui sistem educational paralel de invatamint de toate gradele, care, chiar daca nu a fost recunoscut de stat, a creat o generatie de intelectuali evrei care dupa razboi si-au adus contributia la civilizatia si cultura romana. Printre salvatori s-au gasit ilustrii medici prof. dr. Nicolae Lupu, prof. dr. Bazil Teodorescu, prof. dr. Dan Teodorescu, dr. Horea Slobozeanu, care au respectat juramintul lui Hipocrat. Nici unul dintre ei nu a actionat din interese materiale. La Casa NATO a fost omagiat, pe 27 iunie a.c., primarul Cernautiului, Traian Popovici. Sintem obisnuiti cu numele germanului Schindler, cu listele sale de evrei salvati de la moarte. Ei bine, romanii se pot mindri ca fostul primar al Cernautiului din anul 1941 a salvat 20.000 de evrei. Cu tot respectul pe care i-l port omului Schindler, Traian Popovici il eclipseaza prin faptele sale. Neindoielnic, acei romani care prin curaj si credinta crestina au ridicat notiunea de umanism la cote necunoscute nu au putut impiedica evenimentele dramatice prin care a trecut evreimea din Romania. La intrebarea daca in Romania a fost sau nu holocaust nu se poate raspunde decit lamurind, in prealabil, doua probleme esentiale. Ce se intelege prin notiunea de holocaust? Negationistii – si nu numai ei – sint dispusi sa caute raspunsul intr-un dictionar lingvistic, unde vor gasi explicatia ca holocaust inseamna ardere completa, respectiv distrugere totala. Un alt raspuns posibil este acela de a intelege prin holocaust totalitatea masurilor cu caracter administrativ urmate de exterminarea unui numar mare de membri ai unor comunitati umane pe principii etnice, religioase sau rasiale. Pornind de la raspunsul dat anterior, este posibil si un al treilea raspuns pentru a caracteriza o anumita perioada istorica in care s-au practicat violente si distrugerea in masa a unor colectivitati umane. A existat un holocaust al armenilor pe principii etnice si religioase, practicat de turcii musulmani imediat dupa primul razboi mondial, a existat un holocaust al evreilor, practicat pe principii etnice si religioase de nazisti si aliatii acestora, a existat un holocaust impotriva nationalitatilor din fosta Iugoslavie, practicat de Slobodan Milosevici. Neindoielnic ca, pentru a marca victima, este nevoie ca ea sa fie indicata: holocaustul armenilor, al evreilor sau al kosovarilor. Desigur ca fiecare dintre aceste holocausturi are particularitatile sale si ale epocii in care a fost savirsit. De asemenea, fiecare colectivitate umana impotriva careia s-a aplicat un set de masuri discriminatorii, urmate de un genocid, se considera detinatoarea monopolului suferintei. Numai cunoasterea colectivitatii asupra careia s-a produs holocaustul, a numarului de victime si a epocii istorice in care s-a produs poate conferi caracterul de unicitate actiunilor de distrugere colectiva a comunitatii respective. Recent, Fundatia „Dr. W. Filderman“ a editat, cu sprijinul Ministerului Culturii si Cultelor, memoriile doctorului Traian Popovici, intitulate Spovedania1. La Cernauti au trait, in 1940, circa 50.000 de evrei, dintre care 20.000 au fost salvati de Traian Popovici. Alti 30.000 au fost ucisi in primele zile ale pogromului sau au luat drumul deportarilor in Transnistria, unde cei mai multi au murit prin infometare sau din pricina bolilor care i-au macinat. Transnistria nu a fost un lagar cu camere de gazare, dar a fost un lagar de nimicire. Majoritatea evreilor deportati de la Cernauti s-au imbolnavit de tifos exantematic sau tuberculoza galopanta, iar infometarea a fost mijlocul de a-i ucide pe evrei. Sint obligat sa citez citeva din marturiile lui Traian Popovici: „Populatia sortita deportarii era mai intii adunata in grupe de cite 2000 si apoi, prin noroi si mocirla, impinsa spre rampele de incarcare din gara principala. Aici, inghesuita in vagoane, cite 40-50 de vagoane sub paza militara, iar trenul, sub comanda unui ofiter, se punea in miscare spre Nistru, spre punctele de concentrare Atachi si Marculesti, de unde peste riu erau trecuti in imparatia infernului…“. Un alt citat: „Tragicul lor destin a apropiat in suferinta, si peste mileniu, ducerea lor in robia babiloniana si in iadul de foame-boala si moarte al Transnistriei sau Ucrainei de peste Bug. Mortii erau coboriti din trenuri in gari si abandonati de serviciile de caritate locale“. Alt citat: „La un singur transport, din 60 de sugari, a supravietuit unul singur. Obositi, poticniti, erau abandonati in stare muribunda pe marginea drumurilor, lasati destinului lor tragic, prada ciinilor si vulturilor…“. Si un ultim citat: „Mortalitatea a crescut de la 50-70%, ajungind chiar la 85% in comuna Bersad (jud. Balta), unde deportatii au fost tinuti in loc deschis sub cerul liber, ca vitele, pina la 20 decembrie. Nu aveau alt scop «uman» decit stingerea lor“. Pina aici am citat unele relatari din Spovedania lui Traian Popovici, fost primar al Cernautiului, descendent al unei familii de popi crestin ortodocsi, salvator a 20.000 de evrei din Cernauti, martor ocular, care si-a scris memoriile in anul 1941. Au pierit la Cernauti 60% din numarul locuitorilor evrei. Putem afirma oare ca, cel putin la Cernauti, in exemplul ales, nu a fost holocaust? Si lucrurile se vor repeta dupa acelasi tipic la Chisinau sau in alte locuri. Timpul nu-mi permite sa citez din raportul comisiei de ancheta a celor intimplate la Chisinau, comisie condusa de generalul de corp de armata Niculescu si care si-a prezentat raportul in decembrie 19412. Sint convins ca dumneavoastra cunoasteti bine acest document, existent in arhivele militare. Am citat evenimente dramatice intimplate la Cernauti si Chisinau pentru ca sintem obligati, ca istorici, sa ne punem o intrebare inainte de a ne pronunta asupra existentei sau neexistentei holocaustului, si anume daca Basarabia si Bucovina de Nord au fost parte componenta a Romaniei interbelice pina la ultimatumul sovietic din 28 iunie 1940 si, apoi, intre 22 iunie 1941 si 23 august 1944, cind teritoriile au fost eliberate de armata romana. Neindoielnic, eliberarea nu a adus instaurarea unei administratii civile. Desigur, aceasta problema a administratiei militare si nu a celei civile este un capitol aparte si nu are legatura cu holocaustul, dar v-as propune, ca istorici, sa dezbateti in viitor si aceasta tema. Dezbatere istorica, si nu politica. Este nevoie de adevar. Pentru mine – si cred ca si pentru dumneavoastra – administratia romaneasca a Basarabiei si Bucovinei, civila sau militara, puncteaza apartenenta Basarabiei si Bucovinei la Romania, indiferent de prevederile pactului Ribbentrop-Molotov si de vitregia geopolitica postbelica, prelungita pina azi. De aici o prima concluzie: nu se pot desparti evenimentele dramatice din Basarabia si Bucovina de Nord de cele din vechiul Regat. Comportarea fata de o comunitate etnica nu se poate desparti in functie de regiunea geografica a tarii. Din punct de vedere istoric, Romania a fost si este un stat national unitar si nu se poate desparti intensitatea masurilor punitive dintr-una sau alta din regiunile tarii. Desigur, situatia nu este identica in Ardealul de Nord, care, din 30 august 1940 si pina la sfirsitul razboiului, a fost sub administratia statului maghiar, care poarta intreaga responsabilitate pentru practicarea holocaustului in aceste regiuni. In ce priveste populatia evreiasca din teritoriile de est ale Romaniei, distrusa in buna parte prin pogromuri, infometare, imbolnavire, m-am oprit asupra unei cifre, dedusa din documente: 200.000 de suflete. Calculul ii apartine distinsului si respectatului acad. Florin Constantiniu, in al domniei-sale volum O istorie sincera a poporului roman3. Este adevarat ca in calculul dlui academician Constantiniu sint cuprinse si victimele holocaustului, respectiv ale genocidului din Transnistria, inclusiv populatia autohtona evreiasca din aceasta regiune. Sint obligat sa fac propria mea observatie ca teritoriile din Transnistria erau tot in administratie romaneasca, guvernator fiind Alexianu. La cei 200.000 de evrei disparuti in teritoriile din est, trebuie adaugati cei 10 pina la 16.000 de evrei ucisi in pogromul de la Iasi. Cifra de 16.000 de victime evreiesti este pentru prima oara semnalata de Radu Leca si de curind demonstrata de istoricul israelian Jean Ancel, incluzind cele 124 de victime ale pogromului legionar din Bucuresti, cele 50 de victime ale pogromului de la Dorohoi si cele 20 de victime ale pogromului de la Galati. Caci la Galati a fost un pogrom in ziua de 30 iunie 1941, conform documentelor prezentate de colonelul Borcescu, fost sef al serviciilor informative ale armatei, dar si marturisirilor ambasadorului din acea vreme al Frantei la Bucuresti, Jacques Truelle. De acest pogrom nu s-a ocupat nimeni in Romania ultimilor 50 de ani. Lipsa de documente sau cosmetizare? In aceeasi perioada, 300-500 de evrei au fost ucisi in actiuni individuale, in special prin aruncare din tren. Insumate, cifrele pe care vi le-am prezentat conduc la circa 213.000 de evrei ucisi sub diverse forme in vechiul Regat, Transilvania de Sud si teritoriile din est aflate sub jurisdictia guvernului Antonescu. Fie ca denumim actiunea de exterminare genocid, holocaust sau utilizind termenul ebraic soah, de ea se fac responsabile organele abilitate ale statului din perioada anilor 1940-1944 si acopera un spatiu istoric cuprins intre 1 iulie 1940 (data pogromului de la Dorohoi) si 23 august 1944. Controversa asupra denumirii acestui spatiu istoric nu face decit sa alimenteze, de fapt, controversa negationismului de orice natura cu realitatea istorica. Autoritatile supreme ale statului din acea perioada istorica au recunoscut, in fond, ca au ordonat exterminarea populatiei evreiesti. Ne referim aici la scrisoarea lui Wilhelm Filderman din 11 octombrie 1941, in care facea un apel disperat la conducatorul statului privind conditiile de exterminare in ghetoul de la Chisinau, si la raspunsul lui Ion Antonescu din 19 octombrie 1941, ambele scrisori primind comentariul ambasadorului francez Jacques Truelle. Antonescu justifica executiile, urmate de deportarile care au generat moartea a 200.000 de evrei, prin asa-zise acte dusmanoase ale evreilor fata de armata romana. Fara a intra in amanuntele acestor acuzatii, daca ele aveau un singur gram de adevar, cei care au actionat impotriva armatei romane fie trebuiau tratati ca prizonieri de razboi, daca purtau uniforme militare, fie trebuiau judecati de tribunalele militare, daca erau civili. Sint nevoit sa-l citez din nou pe distinsul domn academician Constantiniu, care demonstreaza ca, din cele 10.566 de persoane arestate in anii guvernarii Antonescu, 2567 provin din nordul Bucovinei. Daca au existat 200.000 de colaboratori evrei ai armatei sovietice, trebuiau inculpate 200.000 de persoane de etnie evreiasca spre a fi judecate de Curtile Martiale si condamnate, inclusiv la moarte, si nu ucise prin exterminare sub diverse forme. Fara a intra in amanunte privindu-i pe colaborationistii de origine romaneasca din Basarabia si Bucovina, pentru ca acestia au fost cu zecile de mii, sintem nevoiti sa-l citam pe Ion Antonescu judecind lucid cazul lor: „Cind am venit acolo, ne-am gasit in fata unor reclamatii fara sfirsit, in care se arata ca peste 40.000 de ticalosi din aceasta provincie seste vorba de Basarabia – n.n.t se facusera, in timpul ocupatiei rusesti, mai rusi decit rusii, persecutind populatia romaneasca. Populatia romaneasca cerea pedepsirea lor. Am fost in fata acestei probleme si daca pedeapsa era capitala, mai cream inca 50.000 sau 100.000 de nenorociri. Si atunci am aplicat clementa, ca si in cazul legionarilor“. Am citat din Jurnalul Consiliului de Ministri din 16 noiembrie 1943. Nu pot sa nu fiu de acord cu dr. Filderman care spunea: „In nici o tara dominata de nazisti n-a supravietuit o asa mare proportie a populatiei evreiesti“. Cauzele acestei supravietuiri sint omenia romaneasca si morala crestina a romanilor, care au impiedicat infaptuirea unui holocaust total, inclusiv deportarea evreilor din vechiul Regat spre lagarele de exterminare din Polonia. Va invit sa ne aplecam pentru o clipa asupra raportului sefului Politiei de siguranta si al serviciului de siguranta german, Rientelen, catre superiorul sau Luther, document ce poarta data de 26 iulie 1942 si in care se specifica, in conformitate cu intelegerea dintre delegatul lui Eichman in Romania, Gustav Richter, si Mihai Antonescu, ca, incepind cu 10 septembrie 1942, evreii din Romania urmau „sa fie transportati succesiv in districtul Lublin, unde cei apti de munca sa fie utilizati, iar restul supusi tratamentului special“. Se intelege, sper, traducerea notiunii „tratament special“. Singurul lucru care a ramas neperfectat a fost semnarea programului de deportare a 1000 de evrei zilnic pe traseul Bucuresti-Adjud-Suceava-Cernauti-Lublin. Timp de noua luni de zile, conducerea Cailor Ferate Romane a tergiversat parafarea unui plan concret de deportare spre Polonia. Erau antrenati in aceasta actiune unii dintre cei citati anterior, si anume generalul Orezeanu, subdirectorul general C. Paunescu, directorul regionalei Timisoara, Ion Vladescu, si inginerul evreu Kinsbruner, un apropiat al lui C. Paunescu. Cind scriu aceste rinduri am in fata marturisirea scrisa a ing. Vladescu, datata septembrie 1974. Aceasta marturisire descrie actiunea de salvare a evreilor intreprinsa de cei trei conducatori ai Cailor Ferate Romane spre a impiedica deportarea evreilor in Polonia. Initial am vrut sa o citez integral, insa timpul nu-mi permite. Stau la dispozitie cu documente. Multumesc in orice caz revistei Magazin istoric si regretatului Cristian Popisteanu pentru publicarea acestor documente inca din septembrie 1974. Timp de sapte luni, conducerea CFR a sabotat planul de deportare. Este adevarat ca, in mai 1943, Guvernul Romaniei renunta la plan, dupa batalia de la Stalingrad. In cele sapte luni urmau sa fie deportati in Polonia 210.000 de evrei regateni. Ei nu au pierit datorita umanismului conducerii Cailor Ferate. Ea dovedeste opozitia romanilor la holocaust, dar nu inexistenta acestuia. La intrebarea daca a fost holocaust in Romania, raspunsul este DA. Dar proportia mortilor nu a atins cote supra-aberante, datorita umanismului romanesc si moralei crestine a unui numar mare de romani. Referat sustinut la sesiunea de comunicari Holocaustul si implicatiile lui in Romania, organizat de Academia Romana si Ministerul Culturii si Cultelor in ziua de 28 iunie 2002. ________ 1. Traian Popovici, Spovedania, Editura Fundatia W. Filderman, Bucuresti, 2002. 2. Martiriul Evreilor din Romania, Editura Hasefer, Bucuresti, 1991. 3. Acad. Florin Constantiniu, O istorie sincera a poporului roman, Editura Univers enciclopedic, Bucuresti, 2002. ============================= P.S.Nu pretind sa "fiu multumit","ochi pentru ochi" nu ma intereseaza si nici ce a spus sau nu a spus Moise nu ma pasioneaza! anita47 Cineva zicea intr-un comentariu ca sunt si cazuri de hartzuire sexuala si din partea femeilor catre barbatzi.
Sa fim seriosi! Aratatzi-mi mie un barbat care, pe buna dreptate, se gandeste destul de mult la asta si care daca este hartzuit de o dama "bine", nu refuza cu suspine sau nu accepta? Multora dintre barbati li se pare chiar incitant. Cat despre sexul la servici va spun eu ca fiecare dintre noi l-am practica daca s-ar putea pentru ca omul nu se simte bine pana nu incalca macar un pic regula si nu-si ia portzia de adrenalina. Sa-l faca cine poate si cine nu sa viseze! Exista o vorba prea aproape de subiect pe care sa nu o scriu: "Eu acas' la mine-s zmeu, Stau sub pat c-asa vreau eu, Dar la lucru-s derbedeu! :):):):) Lista lui Popovici
Asa cum se stie, din vara-toamna anului 1941, evreii din Romania – de regula cei din Basarabia si Bucovina – au inceput sa fie deportati in Transnistria. Initial, ordinul maresalului Ion Antonescu a fost ca toti evreii din Bucovina sa fie deportati "in decurs de zece zile”. Toata activitatea economica si comerciala din regiune a colapsat. La sfarsitul anului 1941, de pilda, mai functionau in Cernauti doar 510 ateliere din 4.373 existente. Primar al orasului in perioada 1941-1942, Traian Popovici (considerat astazi “un Schindler roman") a facut demersuri insistente pe langa autoritatile romane si germane ca evreii “necesari din punct de vedere al utilitatii publice” (mai ales meseriasii dar si “intelectualii si oamenii de arta, specialistii din toate ramurile industriei, medicii, inginerii, precum si cei din sistemul judiciar”) sa fie scutiti de la deportare. S-au facut trieri, s-au completat liste, s-au impartit autorizatii (inclusiv asa -numitele “autorizatii Popovici”), astfel ca au fost salvati de la deportare (unii doar temporar) circa 20.000 de evrei “importantii pentru economie” din cei 50.000 de evrei ai orasului. Din aceasta cauza, Traian Popovici a fost numit “jidovitul”, iar in mai 1942 a fost destituit. Spovedania semnata de Traian Popovici a fost publicata de curand, cu sprijinul Fundatiei Willhelm Filderman (editie ingrijita de Th. Wexler), intr-un mic volum bilingv (in romaneste si engleza) de 98 de pagini. Din pacate, volumul este neglijent editat. Nicaieri, nici macar in minuscula prefata semnata de Razvan Theodorescu, nu se precizeaza in ce an si in ce imprejurari a scris Popovici aceasta “spovedanie”. Faptul nu este de mirare; nici cartea publicata acum nu contine elementele minimale de identificare (fara an, fara loc, fara editura), continand in schimb multe greseli (de pilda, in loc de cuvantul “munca” e scris mereu “muzica”, astfel ca “munca fortata” devine grotesc “muzica fortata”, cf. pp. 22, 23, 44 etc.). A fost o epoca i n care o “autorizatie Popovici” salva de la deportare si adesea de la moarte un om. “Cine ucide un singur om – se spune in Talmud –, ucide intreaga lume. Cine salveaza un singur om, salveaza intreaga lume”. Daca pe buna dreptate nu ii uitam pe cei vinovati de persecutii, deportari si crime, cu atat mai mult nu trebuie uitati oameni ca Traian Popovici, figuri luminoase in istoria romanilor. Dupa razboi, in Israel i-au fost recunoscute meritele si curajul, fiind inclus in galeria celor distinsi cu titlul “Drepti ai popoarelor”. La Memorialul Holocaustului (Yad Vashem) din Ierusalim este un pom sadit in memoria si onoarea romanului Traian Popovici. Din Romania 40 de oameni au primit aceasta distinctie. Ultima a fost inmanata in 1993 Regelui Mihai, pentru Regina-mama Elena. Nu cred ca acesta este numarul real al romanilor care – fara sa fi beneficiat de vreo rasplata – au salvat evrei de la moarte. In alte tari numarul lor este mult mai mare: de pilda 68 in Austria, 93 in Belgia, 135 in Italia, 145 in Ungaria, 148 in Lituania, 240 in Germania, 670 in Franta, 2.972 in Polonia, 3.265 in Olanda. Cred ca, pur si simplu, autoritatile romane nu s-au sinchisit de aceasta problema. Probabil insa ca nu e vorba numai de neglijenta, ci si de o strategie. A avea multi romani care i-au salvat pe evrei de la moarte, inseamna implicit a admite ca evreii din Romania trebuiau sa fie salvati, cu alte cuvinte, ca erau in pericol de moarte. Si, daca-i elogiezi pe salvatori, trebuie sa-i acuzi pe calai (Revista Asymetria)
cum ii convingi pe prieteni sa caute un duhovnic?
- de
(anonim)
la: 09/03/2004 13:49:35
(la: Despre spiritualitatea ortodoxa, cu parintele Iulian Nistea) La ultima Liturghie la care am participat, dupa saptamana a doua de post, preotul bisericii in care ma aflam a sugerat in predica de la sfarsitul slujbei sa ne convingem prietenii si cunoscutii sa vina la spovedanie in acest post al Pastelui. Asadar, in urmatoarea zi am incercat sa vorbesc despre acest act unor prietene. Una a ignorat complet mesajul meu, alta mi-a raspuns ca nu poate tine post culinar si de aceea nu se poate spovedi, iar ultima mi-a spus ca acolo in Africa, unde ea se afla, nu are nici o biserica ortodoxa prin preajma si, mai mult, prietenul ei este de cu totul alta religie. ...Cum sa le fac, totusi, pe prietenele mele, sa inteleaga, ca e important sa aiba un duhovnic?
De ce, de obicei, numai o nenorocire sau numai o cadere te aduce in Biserica? Altfel, in lumea in care traim, cand esti integrat unui stil de viata prea putin duhovnicesc, cum mai poti descoperi valorile crestinismului in general si ale spovedaniei, in particular?
|
 loading... |
(la: Cele mai frumoase poezii)
Nu oricine stie sa cante, nu oricine
Nu oricui ii este harazit,intr-adevar,
Sa se rostogoleasca precum un mar,
La picioarele straine.
Aceasta este marea spovedanie pe care mereu
O face-un derbedeu.
Eu inadins umblu nepieptanat si cu capul gol
Pe umeri ca o lampa de petrol.
Toamna desfrunzita a sufletelor voastre
Imi place s-o luminez in amurguri albastre.
Imi place cand pietrele batjocurii spre mine prind sa zboare,
Ca grindina vijeliilor cotropitoare.
Atunci mai vartos eu cu mainile strang in raspar
Balonul clatinator al zburlitului meu par.
Mi-e asa de bine sa-mi amintesc atunci
Fosnetul ragusit al arinului si izul paraginit dintre lunci.
Ca undeva traieste tata, si mama, cu fruntile grele,
Care ar scuipa pe versurile mele;
Carora le sunt drag ca trupul, ca ogorul, ca faneata,
Ca ploaia, care primavera imboldeste verdeata.
Ei v-ar strapunge cu furcle, fara-a mai sta la gandit,
Pentru fiecare racnet asupra mea azvarlit.
Sarmani, sarmani tarani!
Desigur v-ati facut mai urati acolo, in locul de bastina.
Tot asa va temeti de Dumnezeu si de duhurile din mlastina.
O, daca ati intelege
Ca fiul vostru
Este cel mai de seama poet al Rusiei!
Pentru viata lui inimile nu vi s-au acoperit de bruma campiei,
Cand picioarele desculte si le balacea prin baltile toamnei buimac?
Acum el poarta cilindru
Si pantofi de lac.
Dar in el dainuieste firea apriga de odinioara
A strengarului de la tara.
Vacile de pe firmele macelarilor din orice parte
Le saluta de departe.
Si intalnindu-se cu birjarii prin pietele goale,
Isi aminteste mirosul de balegar al sesurilor natale.
Coada fiecarui cal ce-n ham se-ncurca, se-ncrunta,
El e gata s-o poarte ca trena unei rochii de nunta.
Mi-drag locul unde m-am nascut,
Iubesc nespus de mult patria mea!
Desi tristetea salciilor ruginite staruie peste ea.
Mi-s dragi raturile murdare ale porclor, ca si-n trecut,
Rachitele ca mainile moastelor,
Si in tacerea noptii oracaitul rasunator al broastelor.
Sunt bolnav de amintirea vremii cand eram copil,
Visez jilaveala si pacla serilor de april.
Artarul nostru parca s-a chincit, sub zvonul valtorilor,
Sa se incalzeasca la flacarile zorilor.
O, cate oua de corb am furat si cati pui,
Catarandu-ma pe crengile lui!
Oare si azi o mai fi cu crestetul verde-n tumult?
Scoarta lui e tot asa de trainica cum era mai demult?
Dar tu , dragul meu,
Credinciocul meu caine tarcat!
De batranete te-ai facut tanguios, ai orbit, te-ai uscat
Si ratacesti prin ograda , bataindu-ti coada atarnata.
Mirosul tau a uitat unde-i usa si grajdul si vechea poiata.
O , cat mi-s dragi toate aceste vedenii ce vin sa ma-ngane
Cand ,sterpelind de la mama cate-o bucata de paine,
Muscam dintr-ansa amandoi, pe rand,
Fara sa ne fie greata unuia de altul, nicicand.
Eu sunt tot acelasi,
Cu inima sunt tot acelasi intre anii grei.
Ca albastrelele-n orz infloresc pe fata-mi ochii mei.
Asternand rogojinile de aur ale versurilor din sange scoase,
As vrea sa va spun lucruri duioase.
Noapte buna!
Voua tuturor, noapte buna!
A trecut coasa prin iarba amurgului din zare.
Astazi am chef sa ma urc in picioare
Si de pe fereastra sa stupesc pe luna.
Lumina-i albastra, lumina-i asa de albastra in cer si pe nori!
Sub albastrimea aceasta, zau ca nu ti-ar parea rau sa mori.
Ei, si ce daca par
Ca-s cinicul ce-si agata la spate-un felinar?
Batranule, iubitule, deselatule Pegas,
Am parca nevoie de trapul tau molatic si gras?
Ca un mester aspru in stradanii,
Eu am venit sa cant si sa slavesc guzganii.
Ca luna lui august, capatana mea rebela
Isi varsa vinul prin parul valvoi.
Vreau sa fiu o galbena vintrela,
La corabia in care azi plutim spre tarmuri noi.
in traducerea lui George Lesnea