comentarii

spun de la inceput ca s-ar putea sa par morbid sau alte alea


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
ce se poate spune despre subiect - de carapiscum la: 23/03/2005 04:53:30
(la: Cata importanta are diferenta mare de varsta intre parteneri?)
Ar fi f. multe de spus pe marginea acestei teme si cred ca eu sunt in masura sa dau unele raspunsuri la unele intrebari (nu la toate) deoarece "din intamplare" am fost casatorit cu o femeie mult mai in varsta decat mine, cam cu vreo 14 ani. Asta s-a intamplat nu de mult, unii dintre voi deja ati aflat de problemele mele. Din pacate pt. amandoi, adica atat pt. mine cat si pt. sotia mea, am ajuns in final sa spun ca "n-a fost sa fie", sau ceva de genul asta. Oricat am incercat eu si ea sa ne potrivim si sa ne completam reciproc, oricat ne-am iubit noi la inceput, diferentele mari in mentalitati, in gandire si in felul de a privi viata in general au fost insurmontabile. Ceea ce spun aici nu se vrea a fi un fel de manual bun de citit in cazuri ca al meu, nu consider ca preferintele, experientele sau cunostintele acumulate de unii sau de altii pot fi un suport destul de temeinic care trebuie insusit 100%. Este o vorba: "fiecare caz cu necazul lui".
Am putea pleca in aceasta dezbatere de la ceea ce-si doresc cei doi la inceputul sau chiar inainte de inceputul relatiei lor caci mi se pare a fi extrem de important aspectul asta. Daca cei doi n-au dorinte, idealuri si principii comune, mi se pare ca e extrem de dificil (daca nu chiar imposibil) de realizat ceva trainic si de lunga durata. Mai devreme sau mai tarziu ies la iveala refularile pt. neimpliniri, pt. idealurile naruite si desigur pt. principiile personale incalcate in numele unei iubiri pe care oricum n-o poti intelege. Cred ca a fi onest cu tine insuti, inainte de a lua decizia casatoriei cu cineva mai in varsta decat tine, este capital. Daca nu te minti din start gandindu-te ca poate o sa fie bine chiar daca trebuie sa treci/calci peste principiile proprii, atunci pastrezi o sansa reala de a nu forta lucrurile pana acolo incat sa-ti para rau mai tarziu pt. decizia ta. Insa asa cum se stie, de cele mai multe ori nu tinem cont de absolut nimic atunci cand vine vorba de persoana pe care o iubim. Suntem in stare de orice, ne dam "rotunzi" si a-toate-stiutori, ajungem chiar sa credem ca tot ce zboara se mananca (inclusiv vreun boeing de nu stiu cate milioane de $) si in final nu mai vedem fata reala a relatiei pe care o s-o intemeiem, ci un fel de proiectie a mintii noastre. Asta inseamna insa nu numai ca te minti pe tine insuti, dar si pe persoana careia i se adreseaza sentimentele si trairile tale, ceea ce este extrem de grav oricum am intoarce-o noi.
In privinta interesului de care vorbea gazda acestui subiect, eu consider (si cred ca pe buna dreptate) ca inca nu s-a nascut pe acest pamant vreun om care sa nu aiba un anumit interes vis-a-vis de consoarta: fie ca e vorba de returnarea iubirii prin gesturi, vorbe si acte de tot felul- vorbesc de impartasirea iubirii; fie ca e vorba de egoismul uman care cere fara a da la fel inapoi; fie ca e vorba de sentimentul de stabilitate sau de forta oferit de celalalt; fie ca e vorba de dorinta de manifestare a puterii fata de o persoana mai slaba; fie ca e vorba de a procrea; fie ca e vorba de a avea pe cineva alaturi pt. a nu duce o viata in singuratate; fie ca e vorba de "intr-ajutorare"; fie ca e vorba de placerile sexuale; fie ca e vorba de atingerea unor scopuri materiale; toata lumea "VREA CEVA ANUME" atunci cand se casatoreste! Prin urmare nu cred ca se poate vorbi de relatie dezinteresata in nici un caz anume. Ca sa stam si sa calculam acuma daca persoanele ce o fac dintr-un anumit scop sunt sau nu indreptatite, sau daca este scuzabila purtarea lor privit prin prisma iubirii pe care ele insele aceste persoane cred ca o manifesta, nu stiu in ce masura este relevant. Poate par un pic negativist si desigur ca o sa mi se puna in vedere faptul ca am trecut (inca mai trec) printr-un proces care mi-a afectat serios modul de abordare a vietii la plural, insa ce vreau sa va asigur ca n-am nici un fel de resentimente fata de nimeni si inca nu m-am demoralizat si nu m-am schimbat intru atat incat sa nu mai accept iubirea ca sentiment unic si desavarsit. NU, ce vreau sa spun e ca iubirea manifestata interuman este o copie infidela a iubirii divine manifestata fata de noi. Diferenta consta in faptul ca iubirea lui Dumnezeu este creatoare, in timp ce iubirea omului fata de om este de multe ori distructiva- asta pt. ca, asa cum am spus mai sus, primeaza interesul. Da, recunosc ca si eu la randul meu am urmarit anumite interesuri cand m-am casatorit cu o femeie mai in varsta decat mine, altele decat cele materiale dar interesuri. La fel si ea a urmarit anumite scopuri cand s-a casatorit cu mine, ca daca n-ar fi avut nimic de urmarit inseamna ca nici nu s-ar fi casatorit cu mine. Vreau sa scot in evidenta doar esenta, asa cum spuneam nu are o mare relevanta ce anume a dorit unul sau celalalt. Spunea un scriitor francez, al carui nume nu mi-l amintesc acum, ca iubirea e una singura dar exista mii de copii diferite. Inclin sa-i dau dreptate, sentimentul de iubire socotit/judecat la modul absolut este unul singur, difera doar modul in care acesta este pus in practica de la caz la caz si de la persoana la persoana.
In ce priveste diferentele intelectuale..., sa avem pardon dar in opinia mea cine se crede superior pe motiv ca are mai multa scoala decat altii n-o sa-si gaseasca niciodata locul intre semeni. Generalizez fiindca e o chestiune care nu se refera exclusiv la problemele familiale. Diferentele acestea "de pregatire, de educatie, de medii din care provin cei doi" sunt create artificial in momentul in care unul sau altul tine sa domine. Am intalnit profesori universitari care stateau de vorba cu intelectuali la fel si cu opincari, oameni pe care nivelul de cultura acumulat i-a facut sa inteleaga esenta vietii, anume "curatenia" sufletului unui om indiferent de patura sociala din care provine. Si cred ca cu asta am spus totul. Cine invatat fiind inca n-a inteles importanta curateniei spirituale/sufletesti a omului, atunci si-a capatat diplomele pe ochi frumosi. Revin, si cu asta inchei, exista la noi la romani anumite retineri legate de ceea ce spunea gazda forumului, retineri manifestate ca urmare a impamantenirii ideilor preconcepute, asa cum bine remarca cineva inaintea mea. Cine uzeaza de ele creaza aceste diferente artificial, adica "face din tantar armasar".
-----------------------------------------------------------------
So far, so good.
Hai sa iti spun ce inteleg eu - de aiyana la: 25/01/2006 19:36:27
(la: persoane din viata noastra)
Hai sa iti spun ce inteleg eu din tema asta: iti este greu sa gasesti o cale de a spune 'NU', nu poti sa rostesti asta de teama sa nu jignesti, sa nu faci sa sufere persoana respectiva si pe buna dreptate pt ca daca nu te-ai pune macar pt o secunda in locul ei, nu ti-ar pasa cu ce sentimente pleaca dupa ce o alungi. Nu spun ca trebuie sa fim rai, egoisti peste masura, doar ca trebuie sa avem puterea mereu de a spune 'nu' in aceeasi masura in care putem sa spunem 'da'. Iar daca dupa n si n refuzuri o persoana continua sa se tina scai de tine.....ce sa mai spun?.....unora chiar le poate iesi negativ testul de inteligenta :)


''Ne nastem goi, uzi si flamanzi, apoi lucrurile incep sa se inrautateasca.''
''Omul e singurul animal care roseste, sau singurul care e nevoit sa o faca''
Scris...sex...tot cu s incepe - de Pisicutza la: 04/09/2003 05:38:18
(la: Scrisul si sexul)
Scris...sex...tot cu s incepe...dar nu le putem confunda...desi daca ne gandim la unele experiente am putea scrie pagini intregi,daca am face sex non-stop nu am mai avea timp de scris :)) Sau cine stie...am avea mai multa inspiratie la scris...in ziua de azi totul e posibil!
si cum spuneam, atunci cand i - de papadie67 la: 14/11/2003 09:48:58
(la: Slabiciune si Curaj)
si cum spuneam, atunci cand incepui sa scriu...voi avetzi Curaj?

Eu (dobitocu') m' amagesc ca am... sunt Gotka, care-a aterizat pe-acest Web-site acum 'fo patrush-cinci de zile, pe cand isi cauta prietenii de vechi betzii, de pe o Cafenea ce-am constatat ca a murit, de-Atunci. Si din pacate!

Ma sbat acuma, ashadar, sa intzeleg ce s-a' ntamplat cand am lipsit si sa m-acomodez, mai nou, cu doua site-uri...

Ci la curent am sa va tziu...cand pot si daca pot si daca va intereseaza...

fostu' Gotka
Nu renunta - de Florin si atat la: 19/02/2004 16:37:07
(la: Ce gandeste un roman...tanar!)
Cristi,

Nu da cu fuga.
Doar te-am luat putin peste picior sa vad cum reactionez.

Nu trebuie sa-mi explici mie ce faci la servici.

Nu vreau sa-ti dau lectii. Imi dau cu parerea.

Sincer sa fiu, ai incercat sa 'lupti' pe mai multe fronturi.
Asta nu se poate.

Din pacate, ai deschis un subiect cu niste persoane care au pareri foarte diferite de tine. Pe deasupra, fiecare dintre noi fie ca au fost ca tine- ca o sa faca si o sa dreaga- fie ca au vazut altii ca tine.

Punctele tale de vedere sint foarte rigide si s-ar putea sa te conduca la esec. Nu accepti alte pareri. Le combati cu prea mare elan.

Ar fii pacat sa nu mai scrii pe aici.
Faptul ca ti-au fost puse intrebari stinghere asta este un lucru bine. Diversitate de pareri, de la oameni cu experiente diferite.
Si ce daca unii nu te cred ce spui.

Iti dai tu seama daca toti de pe aici spuneau de la inceput: Bai baiatule, felicitari si atit?

Cit priveste scrisul tau- sint destul de multi romani ca mine care au uitat sa mai scrie corect- asa ca eu nu am observat nici o greseala de gramatica.

Am schimbat doar idei.

Daca gasesti comfortabil sa o dai cu fuga treaba ta.

Iti doresc multa sanatate si noroc.

Numai bine,
Florin si atat

#10101 (raspuns la: #10090) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Sfanta naivitate sau? - de belazur la: 01/03/2004 16:01:43
(la: Va place formatia Zdob si Zdub?)
"Dialect ardelenesc, moldovenesc"? Prima data aud. Stiu ca in limba romana exista accent ardelenesc, moldovenesc etc., si un singur dialect... Vasile Stati insa foloseste termenul de "dialect" in loc de "accent".

Nu cred ca accentele pot fi "infecte". Pe cand limbajul folosit de Zdubi ESTE infect, chiar si in comparatie standardele de la noi (din RM, adica).


"faptul ca voronin si alti comunisti sau prorusi din Moldova incearca sa impuna DENUMIREA de limba moldoveneasca nu are nimica de a face cu LIMBA in sine."

Ba da, este teoria stalinista a "moldovenismului", care impune formele regionale ca norma literara, sustinand ca in Moldova se vorbeste o ALTA limba decat in Romania. Aceeasi teorie sustine ca moldovenii sunt altceva decat romani, o alta natiune. Fenomenul se numeste "deznationalizare", iar metodele sunt variate. Spre deosebire de Romania, in RM aproape TOTUL e politica: incepand de la teatru, foclor, problema finantarii revistelor stiintifice... Voi in Romania nici nu va puteti inchipui ce azi ar putea exista cenzura in teatru, de ezemplu. La noi exista. Si tot asa.

"Metoda muzicala" este cea mai eficienta totusi: e de ajuns sa tot auzi, zi de zi, un Zdub cantand in "limba" asta: INFECTA, ca altfel nu am cum sa-i spun - ca sa incepi, involuntar, sa pronunti la fel de urat vocalele, sa uiti cum se contruieste o fraza corect romaneste si sa o faci dupa calapod rusesc (de parca ai traduce simultan din rusa). A propos, Zdubii nu sunti singurii, mai e o formatie de acest tip ("Graieste moldoveneste"), dar deocamdata se mizeaza mai mult pe ei. Si, ca pe timpuri, pentru asta se gasesc si bani, si alte mijloace de a-i "impinge in fata", inclusiv contracte avantajoase. Repet, e ceva banal in RM. Se practica de zeci de ani. Insist asupra ideii ca sunt promovati pe criterii politice, si pentru ca stiu foarte bine situatia din acest domeniu de la Chisinau. In plus, cred ca nu ati citit articolele din Jurnal de Chisinau, daca nu vedeti legatura dintre decorarea lor si campania pro-comunista pe care o fac Zdubii.
#11067 (raspuns la: #11053) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
un mic motiv - de Dinu Lazar la: 22/06/2004 15:58:36
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
"un mic motiv in plus pentru ca sa nu ne mai miram ca pe la noi
fotografia este cum este"

Eu stiu un motiv mai mare... mirlania si blocaju` la gioale, grefate pe o romaneasca atmosfera de la o adica sa moara si vecinu, nu numai capra.

Ce se intimpla... acum citiva ani, am facut niste fotografii de platou la niste obiecte impreuna cu cineva, acel cineva fiind pe post de art director si recuziter si regizor; eu cu aparatul si cu tehnica, persoana in cauza, o graficiana cunoscuta in lumea artistica romaneasca, cu aranjarea cadrului si partea artistica.

Bun, au iesit niste imagini relativ interesante, oricum, ceea ce in fotografia internationala se numeste still life sau fine art photography sau pe acolo. Aveau stil, erau unitare, aveau o poveste, erau mult diferite de ceea ce mai facusem eu sau ce vazusem pe la noi.
Eu am considerat acele sedinte de fotografie ca o lectie pentru mine, de compozitie, sau ca o necesara operatie de mentinere a tonusului fotografic.
Persoana cu care colaborasem insa a luat imaginile, a facut un book frumos, si a inceput sa le arate pe ici pe colo ca efort comun si sa se agite sa faca o expozitie de fotografie; inca o data, imaginile meritau, erau cel putin interesante.
Eu i-am zis ca nu ma intereseaza nimic si sa faca ce vrea cu ele.
Buun... si ajunge la o persoana care decide multe chestii in arta romaneasca in general si in fotografia dimbovitzeana in special... nu dau nume dar becher mare... si rasfoieste persoana book-ul si zice
"interesant... chiar sunt facute in Romania? Incredibil. Ce calitate! Sigur ca s-ar putea face o expozitie... cine e fotograful?"
Pai DL, spune graficiana.
Serios? spune becheru`. N-as fi crezut... ce rau imi pare... el nu are nici virsta nici, dar ramine intre noi, nici vigoarea artistica sa-l ajutam noi... de fapt nu ajutam decit tinerele sperante. Faceti niste fotografii cu un fotograf tinar, talentat, va dau eu niste nume, si faceti apoi la noi o expozitie grozava... asa cum sunteti acum, nu se poate...pacat!
Nu mai pierdeti timpul cu rinocerii!

Si-am incalecat pe o sa si v-am spus povestea mea.
Care este.
#16580 (raspuns la: #16564) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Capcanele lui 23 august 1944 - de RSI la: 02/09/2004 13:45:20
(la: O CATASTROFA NATIONALA: 23 AUGUST 1944)
Capcanele lui 23 august 1944 (NO RATING!)

[romanian-portal.com], (8/23/2004) »
Ca niciodata in ultimii 15 ani, apropierea acestui 23 august a starnit in discursul public romanesc o revigorare a interesului (uneori a pasiunilor) fata de acest eveniment important al istoriei contemporane. Mai multi factori au condus aici: in primul rand, intentia oficialitatilor, anuntata inca de la mijlocul lui iulie a.c., de a organiza o celebrare substantial mai consistenta decat in toti anii de dupa 1990 (legitimata de implinirea unui numar rotund de ani); apoi, trebuie sa luam in calcul recentele avataruri ale Casei regale romane, ca si ameliorarea spectaculoasa a relatiilor dintre Regele Mihai si actualul presedinte al Romaniei; in fine, cred ca in substratul intregii povesti se afla balanta inca neechilibrata, in memoria noastra comuna, intre nostalgia dupa autoritarismul legitimat "patriotic" al maresalului Ion Antonescu si frustrarile firesti ale celor care stiu ca, o data cu acea zi, a inceput drama comunizarii Romaniei. Istoricii nu pot conduce, prin ei insisi, la rezolvarea definitiva a acestui impas - o data pentru ca istoria este o disciplina in continua rescriere*, apoi pentru ca s-a vazut limpede ca nici macar ei nu au cazut intru-totul de acord asupra interpretarii acestui subiect fierbinte.



Propun aici o analiza succinta a evenimentului de acum 60 de ani, avand convingerea ca orice incercare de clarificare a acestui trecut relativ recent poate conduce la o mai buna intelegere a prezentului nostru.


I. Cum s-a ajuns la 23 august 1944?

Intre 21-24 noiembrie 1940, pe fondul unei Europe prinse de mai bine de un an in conflict, generalul Ion Antonescu (devenit, din 14 septembrie acel an, Conducatorul statului national-legionar roman) facea prima vizita la Berlin, ocazie cu care le prezenta lui Adolf Hitler si ministrului de Externe german Joachim von Ribbentrop viziunea sa asupra situatiei europene si locului Romaniei in acest peisaj. Antonescu si Hitler si-au facut reciproc o buna impresie. Generalul roman, al carui patriotism sincer nu putea masca un mare amatorism intr-ale politicii, si-a expus dorinta de a lupta pentru refacerea granitelor statale, grav afectate de pierderea Basarabiei, Bucovinei de Nord si a unei parti din Transilvania, in chiar vara acelui an. Spre deosebire de Antonescu, Hitler avea o mare abilitate politica: "Istoria nu se va termina in anul 1940" - i-a spus el lui Antonescu, sugerandu-i o speranta. Din acest moment, Romania va intra intr-o dezastruoasa competitie cu Ungaria lui Horthy pentru captarea bunavointei Fuhrer-ului. In chiar aceasta vizita, pe 23 noiembrie, Conducatorul roman semneaza in numele tarii sale aderarea la Pactul Tripartit (alcatuit din Germania, Italia si Japonia si completat de Ungaria cu doua zile mai devreme, pe 21 noiembrie).



Explicatia acestui gest - si a celor care aveau sa urmeze - nu este pasiunea fascista a lui Antonescu, ci convingerea sa ca Hitler va castiga razboiul. Din 1916, politica externa a Romaniei fusese legata de cea a Frantei; dar Franta cazuse, sub loviturile unei armate germane care parea invincibila. Ca militar, Antonescu a avut o intuitie corecta: ca, in ciuda pactului din 23 august 1939, Germania si URSS vor ajunge in conflict. Temator pana la obsesie de sovietici (avea, ca roman, motive, desigur), Antonescu a ales sa mearga pe mana Germaniei.



In cele sapte luni care vor urma, in toate intalnirile si in mesajele schimbate, Antonescu arata disponibilitatea Romaniei de a lupta impotriva bolsevismului. Dar Hitler s-a aratat initial rezervat fata de aceasta oferta. Nedorind sa-i dea un cec in alb liderului roman si aparent deplin increzator de forta sa, el insista pe nevoia de stabilitate a Romaniei, siguranta economica etc. Convins totodata de dorinta de revansa a romanilor, Hitler definitiva la mijlocul lui decembrie 1940 Planul Barbarossa de atacare a Uniunii Sovietice, in care Romania avea rolul sau - chiar fara ca, in acel moment, Antonescu sa stie!



Discutia definitiva intre cei doi a avut lor pe 12 iunie 1941; abia acum Hitler l-a anuntat pe Antonescu de intentia inceperii razboiului in Est (fara a-i spune data exacta!). Antonescu, intarit intre timp in tara prin infrangerea legionarilor (in 21-23 ianuarie), s-a declarat decis sa lupte, in vederea recuperarii teritoriilor romanesti pierdute. De retinut ca, spre deosebire de Primul Razboi Mondial, cand Ionel I.C. Bratianu a negociat intens conditiile iesirii Romaniei din neutralitate, in iunie 1941 Ion Antonescu a acceptat intrarea in conflict fara nici un tratat formal cu Germania, bazandu-se exclusiv pe o intelegere verbala cu Hitler.



Greu de imaginat astazi entuziasmul inceputului campaniei anti-sovietice, dupa 22 iunie 1941. Pentru multi romani, contaminati de optimismul propagandei germane, razboiul pentru Basarabia echivala cu o excursie ceva mai plictisitoare in stepa rusa. Cucerirea Odessei (cu pierderi de peste 90.000 de soldati!), pe 16 octombrie, a intarit aceasta speranta. Aici trebuie spus ca, increzator el insusi, Antonescu a preluat datele esentiale ale politicii germane, inclusiv conceptiile rasiste: dupa ocuparea Transnistriei, intre august 1941 si iulie 1942, cca 110.000 de evrei din Basarabia si Bucovina au fost deportati aici, urmand ca din septembrie 1942 sa fie adusi si evrei din Romania (din cauza cursului razboiului, planul nu s-a aplicat); in acelasi timp, intre iunie si septembrie 1942, cca. 25.000 de tigani nomazi au fost deportati tot acolo.



Iarna 1942-1943 (adica esecul din batalia Stalingradului) si pierderile masive de aici, din Cotul Donului si Stepa Calmuca (cca. 150.000 de oameni) au fost un avertisment sever pentru Antonescu. Din vara acestui an, bombardamentele asupra Ploiestiului si zonei petroliere (incepute inca din iunie 1942) devin o problema curenta. Din acest moment, oficialii romani (fie ministrul de externe Mihai Antonescu, fie reprezentanti ai partidelor politice aflate in "adormire") vor sonda o posibila iesire din razboi, fara succes. In cadrul aliantei antihitleriste, se impusese pregnant ideea ca Romania este o problema a Rusiei - drept urmare, emisarii romani vor fi sfatuiti, insistent, sa trateze cu sovieticii si sa nu mai astepte sprijin separat de la Anglia sau Statele Unite.



Trebuie spus foarte clar ca, in vara anului 1944, aceste negocieri erau practic blocate. Cu exceptia unor schimburi sporadice de conditii la Cairo, URSS urmarea sa traga de timp, pentru a-si continua contra-ofensiva spre Berlin si a cuceri, implicit, Romania.


II. Filmul unei zile incepute in haos si terminata in speranta

Pe 19 august 1944, ofensiva sovietica incepe, in operatiunea Iasi - Chisinau, incercuirea trupelor germano-romane in Nordul Moldovei, indreptandu-se spre aliniamentul Focsani-Ismail. Si aici intervine exagerarea numita linia de aparare Focsani - Namoloasa - Galati. Vazuta ca antepenultima reduta impotriva rusilor (in cazul caderii ei, Antonescu ar fi incercat rezistenta pe crestele Carpatilor si pe Olt), aceasta linie fortificata, in realitate, nu era inca terminata, era prost echipata din punct de vedere tehnic si - ceea ce e mai important - urma sa fie ocupata de soldatii aflati in retragere din Est, ei insisi demoralizati si intr-o stare precara. Cei care estimeaza, pe baza unor date fragmentare, ca aici s-ar fi putut rezista in fata rusilor pana la sase luni se hazardeaza intr-un optimism nejustificat.



In noaptea de 21 spre 22 august 1944, la Palatul Regal din Bucuresti a avut loc o ultima intalnire a complotistilor care initiasera, inca din iunie, consultari in vederea iesirii din alianta cu Germania si, la nevoie, eliminarii lui Ion Antonescu. Au fost prezenti Regele Mihai, Iuliu Maniu (presedintele PNT), Constantin I.C. Bratianu (PNL), Constantin-Titel Petrescu (PSD) si Lucretiu Patrascanu (in numele comunistilor, dar in virtutea bunelor relatii pe care el le avea cu "lumea burgheza"). Cu acest prilej s-a decis ca duminica, 26 august, la ora 13.00, Regele sa-l convoace pe Ion Antonescu la Palat si sa-i ceara fie semnarea armistitiului, fie demisia.



Lucrurile s-au precipitat aproape dramatic in dimineata de 23 august, cand s-a aflat ca maresalul Antonescu urma sa plece pe front. Si astfel s-a profilat determinarea si curajul tanarului Rege Mihai (pe 25 octombrie el urma sa implineasca 23 de ani). Fara sprijinul direct al liderilor politici, dar cu concursul unor inalti ofiteri apropiati Casei Regale, Mihai i-a convocat pentru ora 15, la Palat, pe Ion Antonescu si Mihai Antonescu. Ultimul a fost punctual, iar maresalul, invocand treburi reale, a ajuns in jurul orei 16. Discutia s-a purtat in biroul regal, intre patru persoane: Regele Mihai, generalul Sanatescu (seful Casei Militare regale), maresalul Ion Antonescu si ministrul Mihai Antonescu. Intr-o camera alaturata se aflau generalul Aldea (consilier al Regelui pe probleme militare), maresalul Curtii Ion Mocsony-Starcea, secretarul regal Mircea Ionitiu si Grigore Niculescu-Buzesti, iar in apropiere, pentru a interveni la nevoie, un alt grup de ofiteri de incredere.



Arestarea celor doi Antonescu s-a facut in jurul orei 17, dupa un schimb de replici in care maresalul si-a prezentat obiectiile cu privire la iesirea din razboi, motivand ca astfel ne vom da cu mainile legate rusilor. Odata inchisi cei doi intr-o camera de valori a Palatului, imediat Regele a demarat consultarile pentru alcatuirea guvernului. In jurul orei 18 au ajuns la Palat, convocati, si generalul Constantin Pantazi (ministru de Razboi), generalul Picky Vasiliu (seful Jandarmeriei) si colonelul Elefterescu (seful Politiei). In fata alternativei arestarii, ei au ales colaborarea. Simultan, a fost convocat si seful Serviciului Sigurantei, Eugen Cristescu. Din intuitie sau ca urmare a unor informatii scurse, acesta a banuit despre ce e vorba si, in loc sa vina la Palat, s-a deplasat la locuinta ambasadorului german von Killinger, avertizandu-l.



Primul detaliu ce merita retinut este ca schimbarea s-a produs fara nici o defectiune majora; ofiterii superiori din Bucuresti, informati rand pe rand, au dovedit o mare fidelitate fata de Rege si o lipsa de solidaritate cu Antonescu asupra careia merita meditat. In jurul orei 18.30, Armata romana era deja plasata in noi dispozitive, in vederea unei riposte. Dupa ora 19 au ajuns la Palat ambasadorul Killinger, generalul Gerstenberg (seful Apararii antiaeriene) si generalul Hansen (seful Misiunii militare germane in Romania). Informati cu deferenta, li s-a cerut evacuarea fara lupta a armatei germane din tara. In zilele urmatoare, Killinger avea sa se sinucida - pentru ca, in ciuda informatiilor pe care le primea constant, nu prevazuse actul - iar Gerstenberg a ales, din 24 august, calea represaliilor, desi isi daduse cuvantul de onoare in sens contrar.



In jurul orei 22.10, a fost difuzat, prin Radio, mesajul Regelui catre tara. In acel moment, schema noului guvern - prezidat de generalul Constantin Sanatescu - era, in linii mari, definitivata: cei patru lideri politici amintiti mai sus erau ministri secretari de stat (in plus, Lucretiu Patrascanu - vezi mai jos - primise Justitia), iar restul posturilor erau ocupate de militari. La ora 2 a diminetii de 24 august, Regele, insotit de cativa apropiati, a plecat spre Gorj - via Craiova - la sugestia apropiatilor care se asteptau (si aveau dreptate) ca a doua zi Palatul sa fie bombardat.


III. Consecinte imediate si multe intrebari

Un numar mare de intrebari agita inca analiza acestei zile.



In primul rand, care a fost rolul factorului politic? Singurii lideri care au ajuns la Palat in seara de 23 august au fost, in ordine, Lucretiu Patrascanu (ajuns spre orele 19.30) si Constantin-Titel Petrescu; dupa ora 22, a venit si comunistul Emil Bodnaras, cu intentia ferma de a se interesa de Ion Antonescu. Se poate glosa mult pe seama lipsei liderilor taranist si liberal; cea mai probabila explicatie este aceea ca, desi informati, au preferat expectativa, nu foarte convinsi de reusita actului.



Cum se explica rolul lui Lucretiu Patrascanu? Prezenta sa la Palat si propunerile cu care vine imediat (amnistierea detinutilor politici, desfiintarea lagarelor etc.), precum si dorinta de a fi inclus pe lista guvernamentala intr-o pozitie net privilegiata isi au sursa in stradania lui de a lua un avans in fata celorlalti lideri ai partidului comunist. Patrascanu avea sa nutreasca, pana prin 1947, convingerea ferma ca el ar avea datele intelectuale si meritele istorice si politice pentru a conduce PCR. Aceasta convingere il va duce in inchisoare si apoi la moarte, peste mai putin de 10 ani.



De ce a ajuns Ion Antonescu in mainile comunistilor atat de repede, inca din primele ore ale lui 24 august? Oricat de trist, adevarul este ca numai comunistii (dirijati de Bodnaras) au putut alcatui, in timp scurt, o brigada de soc, capabila sa-l deplaseze intr-un loc sigur si sa-l pazeasca pe maresal. Liberalii si socialistii spusesera inca din 21 august ca nu au oameni pregatiti pentru o asemenea eventualitate, iar Ilie Lazar, seful departamentului Muncitoresc al PNT, care - teoretic - avea oameni, aparent a lipsit in acea zi din Capitala. Antonescu a ajuns astfel in cartierul Vatra Luminoasa si, in nici o saptamana, era deja predat sovieticilor.



Care a fost rolul noului guvern Sanatescu? Atunci, ideea unui guvern militar a parut a fi cea optima. Astazi, se poate medita daca un guvern preponderent politic nu ar fi fost mai eficient in vederea rezistentei la comunizare. Imediat dupa 12 septembrie (data la care era semnata la Moscova Conventia de Armistitiu intre Romania si Aliati), Comisia Aliata de Control (in esenta sovietica) a devenit organul de conducere neoficial al Romaniei, iar presiunile ce au urmat pana la impunerea guvernului pro-comunist Petru Groza din 6 martie 1945 s-au desfasurat in ritm sustinut. Primul rezultat a fost, deloc paradoxal, tocmai lipsa regelui de la sarbatorirea primului an de la eveniment, pe 23 august 1945; atunci, surprins de refuzul lui Groza de a-si prezenta demisia (asa cum Regele Mihai i-o ceruse), suveranul a boicotat, in mod simbolic, aceasta celebrare si incepea astfel "greva regala" ce avea sa dureze pana pe 7 ianuarie 1946.



In fine, a fost 23 august un act de salvare nationala sau o catastrofa? La o analiza lucida, rezulta ca inlaturarea lui Antonescu si ruperea aliantei cu Germania erau, (in acel moment si in acele conditii concrete), singura sansa pentru a putea spera la un statut mai bun al Romaniei postbelice. Nu e cazul sa ne facem complexe: Romania nu a parasit atunci o Germanie democratica, ci un Reich utopic si criminal. E drept, acea zi nu a adus sfarsitul razboiului - dar a adus, oricum, ruperea unei aliante nefaste, pe care Romania nu o alesese de bunavoie, dar care impinsese tara in dezastru si o putea conduce la dezmembrare. Personal, am convingerea ca daca azi Transilvania se afla in granitele Romaniei (URSS ne-a sustinut in acest sens, in 1946-1947, sugerandu-ne astfel sa "uitam" de Basarabia), acest lucru are legatura si cu 23 august 1944.


IV. Ce mai inseamna azi 23 august 1944?

Confiscata de comunisti, ziua de 23 august a purtat de-a lungul deceniilor diverse semnificatii, toate impuse. Ea a devenit zi nationala in 1948, imediat dupa proclamarea frauduloasa a Republicii. Vreme de aproape un deceniu, 23 august a fost descrisa ca zi de eliberare a Romaniei de catre glorioasa Armata Rosie (care, evident, nu fusese implicata in mod direct). La inceputul anilor 60, regimul Gheorghe Gheorghiu-Dej a deplasat treptat atentia spre insurectia antifascista, reducand in paralel apologia armatei sovietice. Succesorul sau, Nicolae Ceausescu, va agrea mai mult o formula complicata, in stare sa legitimeze impletirea dintre istoria inventata a PCR si istoria neamului: Revolutia de Eliberare Sociala si Nationala, Antifascista si Antiimperialista.



Sperantele romanilor din seara de 23 august 1944, ca vor iesi din razboi si ca se vor intoarce la democratia de pana in 1938, au fost abrupt inselate. Practic, ziua arestarii lui Antonescu a fost primul pas pe calea unei sovietizari accelerate. Dar trebuie sa spunem ca nici unul dintre actori nu putea atunci intui ce avea sa urmeze. A-i face pe Regele Mihai sau pe apropiatii sai vinovati de evolutia ulterioara tradeaza fie necunoasterea istoriei, fie rea-credinta.



In fine, care este oare sintagma cea mai potrivita in rememorarea acestui eveniment? Aparent, lovitura de stat este o formula potrivita, din moment ce Ion Antonescu era, in acel moment, Conducatorul statului, iar Regele Mihai nu mai avea decat o mica parte din prerogativele constitutionale regale din 1923. Totusi, in opinia mea, indiferent de statutul oficial (si autorevendicat!) al Maresalului, o lovitura de stat data de un rege in functie este o contradictie in termeni si o imposibilitate logica.



Asadar, cred ca, fara a ne complica inutil in formule pretentioase, dar greu de argumentat, gen insurectie, lovitura de Palat, lovitura de stat s.a.m.d., putem accepta ca la 23 august 1944 a avut loc demiterea fortata a regimului Ion Antonescu, in virtutea unei sperante care - asa cum spuneam - va mai avea nevoie de 45 de ani pana la a prinde contur.


Adrian CIOROIANU

Semnalez cu placere o ultima aparitie dedicata subiectului, din care provin unele dintre detaliile analizei de fata: Ion Solacolu (editor), Tragedia Romaniei 1939 - 1947, Institutul National pentru Memoria Exilului Romanesc & Ed. Pro Historia, Bucuresti, 2004



Stire preluata de pe siteul ZIUA

http://www.ziua.net/
mmmmm... Axel - de AlexM la: 09/10/2004 13:23:46
(la: Proiectantul de farfurii zburatoare)
la :
" Sa nu uitam totusi ca tot ceea ce are masa si energie se raporteaza, intr-un fel sau altul, la variabila "timp" si deci, atita vreme cit putem introduce variabila asta intr-o ecuatie, se poate spune ca, de fapt, timpul exista."

e ceva de subliniat. presupunem ca o floare incepe sa infloreasca. Aici putem pune T0 ca momentul infloririi si T1 ca momentul terminatului infloririi, deci in calcul, pentru cel care priveste cum infloreste floare, timpul exista matematic. Dar daca floare nu infloreste? Atunic T0 este egal cu T1 unde T1 tinde catre infinit. Timpul in acest caz fiind 0 nu exista, matematic vorbind. Dar cel care observa (sta si asteapta sa infloreasca floarea) nu poate spune ca timpul nu exista deoarece pentru perceptia lui timpul exista, el s-a scurs, asa-i arata aparatul de masura care-l are la mana.
In fond, aparent timpul este de fapt numai perceptia unei succesiuni de evenimente. Daca nimic nu se intampla, timpul nu mai poate fi prins in nimic, nici macar intr-o ecuatie. Ergo, timpul intervine atunci cand ceva se intampla. In starea de repaos absolut timpul nu exista ( fiind 0)
Interesant foc.
Dar tot deviaram de la subiect un pic ( pentru ca e fascinata chestia cu timpul):-))
Axel, ai idee daca exista intradevar un procedeu mecanic sau elctric, magnetic sau de alta natura care ar fi capabil sa modifice vectorul unei fortse?

AlexM
#24552 (raspuns la: #24549) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Pt. souris - de ueit la: 28/11/2004 11:12:29
(la: SUFLETUL ESTE NEMURITOR)
"mmm....sa caut oare date statistice privind rata sinuciderilor,a divorturilor,procentul celor care isi cauta "fericirea" in gramul de praf alb,al depresivilor care fac sa prospere breasla psihologilor,psihiatrilor etc.samd....iar asta tocmai in tari care formeaza "avangarda" lumii civilizate?"

Fireste, ar fi interesant sa vedem aceste statistici comparate cu cele din perioada evului mediu de pilda, cand crestinismul a fost la apogeul puterii sale. Ti-as recomanda sa incluzi in aceste statistici si ciuma, atat de eficient rezolvata de biserica, mortalitatea infantila, speranta de viata, supravietuirea femeilor dupa nastere, nivelul material al populatiei, etc. As fi interesat sa vad cat de tare s-a interesat biserica de problemele psihologice ale taranilor (sau crezi ca pe atunci nu existau?) si cat a investit din uriasele fonduri pe care le avea in cercetarea medicala.

"D-voastra nu mai vreti sa acordati incredere unui Dumnezeu care va ascunde ceva.Oricate promisiuni v-ar face ,atata timp cat El nu lucreaza pe intelesul d-voastra,la lumina,nu va incredintati Lui.Stiinta,a carei apologie o faceti,desi nu a desfacut nici ea toate nodurile,va inspira mai multa incredere pt ca respecta principiul transparentei mijloacelor."

Aici gresesti. Nu "transparenta mijloacelor" ma face sa apreciez stiinta in comparatie cu religia ci faptul ca stiinta functioneaza, da rezultate, pe cand religia nu. Sa luam de exemplu medicina. Religia ne spune ca la baza bolilor sta pacatul si, teoretic, prin rugaciune s-ar rezolva. Stiinta ne arata ca exista un grup de vietuitoare microscopice, virusii si bacteriile, care provoaca aceste boli, rezolvarea constand in anihilarea prin diverse metode a acestora. Intr-adevar, stiinta nu cunoaste in amanunt toate cauzele bolilor, dar cel putin o parte din ele sunt inlaturate eficient. Faptele ne arata ca stiinta reuseste indiferent de credintele religioase ale pacientilor, iar biserica isi explica esecurile dand vina pe bolnavi (nu au destula credinta, nu s-au rugat destul, etc.)

"Dumnezeu este mai degraba fidel promisiunilor sale -facute omenirii si,implicit,fiecarui om in parte-adica scopului(mantuirea sau viata vesnica)."

Imi poti da cateva exemple?

" Cei peste 1500 de oameni care au murit in `77 poate experimenteaza acum vesnicia sufletului despre care tot vb. noi aici...Sau poate numai 2 din ei fac asta "delectandu-se totodata cu suferinta ":-)(sa nu va fie cu banat ca zambesc la o asa imagine pe care o aveti vis a vis de iad si rai)restului de 1498 care nu au vrut sa valorifice aceasta sansa oferita de Dumnezeu."

Poate asa, poate altfel, cert este ca nu stim. Putem spune de la inceput ca nu stim sau putem zice ca Dumnezeu a vrut asa dintr-un motiv pe care nu-l stim. Logic vorbind, tot aia e. Aplicand briceagul lui Occam ramanem cu prima varianta. Nu vad prin urmare care este explicatia rationala data de religie acestui dezastru.

Imaginea despre iad nu-mi apartine, ea este produsul unor ganditori crestini (Sf. Augustin, Toma de Aquino, Tertulian):

http://www.edwardtbabinski.us/history/abominable_fancy.html

Ceea ce am vrut sa spun cu saracii loviti de dezastre este ca o explicatie pur naturalista (saracii nu au bani sa-si faca locuinte rezistente) este in acord perfect cu datele din teren. Pe de alta parte aceasta realitate este greu de inteles in ipoteza ca Dumnezeu exista. Dar nu-i asa, misterioase sunt caile Domnului.

" Toti cei peste 1500 de oameni candva,undeva erau sorititi sa moara ,ca noi toti."

Iata cum religia iubirii poate sa-i faca pe oameni sa accepte nedreptatea, cruzimea, dat fiind ca in spatele lor se afla (sau nu) Dumnezeu. Am mai intalnit aceasta idee in incercarea unor teisti de a justifica masacrul copiilor de catre israeliti. Dumnezeu i-a omorat ca sa nu aiba ocazia sa pacatuiasca, iar acum se afla in rai. Papa Innocent III, atacand o secta crestina a fost intrebat de soldati cum sa deosebeasca ereticii. Papa le-a spus sa-i omoare pe toti ca stie Dumnezeu sa-i aleaga. Poate ar fi intelept sa aplicam si noi aceasta logica divina.

"Deci credinta ortodoxa nu este un esec.Astfel de oamnei au fost urmati de semne."

Poti sa-mi dai un exemplu (persoana care a produs semnul, dovezi ca semnul a fost intr-adevar produs)?

"Dar stiti ce cred eu ca este Dumnezeu este pt un credincios?O prezumtie absoluta,irefragabila"

Nu crezi ca este mai degraba o prezumtie introdusa prin educatie? Nu ti se pare ciudat ca diferite zone geografice, diferite culturi, au "prezumtii absolute" diferite intre ele, dar foarte asemanatoare cu cele ale parintilor lor?

"Daca L-am demonstra urmand cei trei timpi din matematica:ipoteza,concluzie,demostratie atunci asta ar mai putea avea semnificatia credinciosiei,a increderii,a adeziunii pline de nadejde?"

Ce te face sa consideri credulitatea o virtute? Ce cusur are demonstrarea matematica? Care este pana la urma rostul acestui "joc" de-a v-at-ascunselea?

Si veti cunoaste adevarul, iar adevarul va va face liberi.
(Ioan 8:32)
#30053 (raspuns la: #29979) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Nota la purtarea initiala - de Mihai Brezeanu la: 13/03/2005 19:41:53
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Domnule Lazar,
cred ca pentru o mai buna intelegere a discutiilor din ultimele zile se impune o recapitulare. In urma cu o saptamana, pe 7 martie, ati inserat in cadrul uneia din interventiile dumneavoastra de pe acest forum cateva pareri despre www.dordeduca.ro, mai precis despre sectiunea Photoraid a acestui sit. Vorbeati in acea interventie despre faptul ca ati gasit acolo poze "foarte multe, tare slabe si mai ales rau sau de loc editate". Acordati acelor poze notele 1 la capitolele estetica si idee.
La trei zile distanta, dupa ce domnul Alexandru Popescu a incercat o clarificare a intentiilor expeditiei PhotoRaid si a celor implicati in ea, ati avut o noua interventie, in care spuneati, intre altele, ca "o simpla rasfoire a siturilor romanesti de drumetie ne arata o sumedenie de posibili realizatori de imagini formidabile, care au mult maimult cu cultura si istoria, dar care nu au pile la Unesco...".
A urmat reactia mea, la care mi-ati oferit o lunga replica, si un alt schimb de mesaje intre dumneavoastra si domnii Mihai Dragomir si Alexandru Popescu.
Domnule Lazar, vreau sa va multumesc pentru dezbaterea pe care ati initiat-o lunea trecuta. Daca situl dumneavoastra personal se bucura de succes si numele dumneavoastra este unul cunoscut printre iubitorii de fotografie romani si nu numai, atunci sunt convins ca o buna parte dintre cei care va urmaresc si va citesc si pe cafeneaua.com au ales sa acceseze www.dordeduca.ro ca urmare a interventiilor dumneavoastra. Va sunt recunoscator pentru reclama pe care ati facut-o unuia dintre siturile mele preferate.
Doresc de asemenea sa va felicit pentru faptul ca portretul domnului Ion Cristoiu a aparut in Washington Post. Este intr-adevar un succes si un indreptatit motiv de lauda. Mie continua sa nu-mi faca placa imaginea acelui portret pe care o publicati pe situl dumneavoastra, dar diversitatea gusturilor e unul dintre privilegiile timpurilor actuale.
Acestea fiind spuse, v-as propune un exercitiu de empatie. Mi-ati devenit cunoscut prin cele doua interventii anti-PhotoRaid. Am devenit curios si v-am accesat situl, privind poza cu domnul Cristoiu si cea spre care am dat link in interventia anterioara.
Prima interventie anti-PhotoRaid contine nota 1 adresata pozelor de acolo la capitolele estetica si idee. Notarea este lipsita de orice credibilitate, fie si pentru ca 1 fiind nota minima ea este si cea pe care ar primi-o o fotografie facuta fara blitz intr-o camera lipsita de orice sursa de lumina.
A doua interventie anti-PhotoRaid contine insinuarea ca suportul UNESCO pentru expeditie s-ar fi datorat unor pile. Aceasta asertiune constituie o calomnie si ea ar putea oricand sa va aduca un proces din partea celor vizati. Asa cum dumneavoastra va doriti ca cel care v-a folosit ilegal imaginile in cadrul emisiunii Idei in Libertate sa intre la bulau, aceleasi sentimente s-ar putea sa ii anime si pe cei acuzati de dumneavoastra de ilegalitati in relatia PhotoRaid-UNESCO.
Despre fotografia domnului Ion Cristoiu dumneavoastra spuneti ca "este mult comprimata si jpg-ul isi arata coltii".
Si acum, exercitiul de empatie despre care va vorbeam. Luind faptele descrise mai sus si punandu-va in locul meu, ce parere v-ati forma despre domnul Dinu Lazar?
Primului meu comentariu ii oferiti o replica ampla pentru care, in primul rand, va multumesc. In al doilea rand, doresc sa va asigur ca intreaga desfasurare de forte pe care etalati nu-si are rostul. Daca vreti sa ironizati informatia pe care v-am oferit-o despre verbul a deranja printr-o parada de termeni rari, va chinuiti in zadar. Eroarea initiala ramane, chiar daca dumneavoastra sunteti sau nu un bun cunoscator al limbii romane. Eroarea ati comis-o in cadrul unui atac cu tinta precisa, nu puteti pretinde ca replica sa nu exploateze aceasta slabiciune.
Realizatorii www.dordeduca.ro si-au spus punctele de vedere. Nu pe dansii incerc sa-i apar aici. In fond, cum spuneam si la inceput, le-ati facut un serviciu asociind numele dumneavoastra cu situl domniilor lor. Atitudinea dumneavoastra superioara este adevarata problema in ceea ce ma priveste. Daca din punct de vedere valoric sunteti unul din liderii fotografilor romani de azi, daca aveti succes international, atunci comportati-va ca atare! Nu aruncati cu acuzatii si critici necredibile intr-un sit concurent, doar pentru ca stiti mai multe intr-ale fotografiei decat cei care il realizeaza. Respectati-le dreptul de a fi altfel decat dumneavoastra si, daca credeti ca gresesc, ignorati-i sau oferiti-le o critica consistenta, nu o serie de note irelevante.
Vreti seriozitate si profesionalism in meseria dumneavoastra? Dovediti-le in primul rand dumneavoastra, in toate imprejurarile, si apoi ajutati-i si pe altii sa va calce pe urme.
#39320 (raspuns la: #39194) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Regasim ceva ce n-am pierdut. - de priestige la: 30/06/2005 10:47:52
(la: adolescenta....)
Scuze ca iti scriu asa tardiv,dar...am fost imprastiat in ultima vreme.
E demn de retinut...Adolescenta desemneaza o perioada incarcata de procese ample si controversate.(incepe pe la 14 si dureaza pana la 25)
Deci...Un eseu compus ca sa-mi explic multe...
CINE SUNT EU?
Traim intr-o perioada in care societatea,prin toate mijloacele aferente ei,exercita o influenta si un impact puternic asupra fiecarui individ.Multi ar putea spune,la o privire superficiala, ca suntem produsul socialului,dar inlauntru(in perioada adolescentei)incepe sa se concretizeze subiectiv ceva latent,ceva existent in noi inca de la nastere.
Adolescenta presupune astfel asumarea de catre fiecare dintre noi a propriului "ego",a propriei constiinte.Incepem astfel sa ne identificam in plan material cu cele mai ascunse(intime)ganduri,plasandu-ne propria personalitate in realitatea obiectiva.Stabilim astfel noi coordonate subiective si obiective redimensionand astfel sfera realitatii sociale.
Mi-am dat seama ca pot sa ma trezesc ca si constiinta de sine.Incet incet incep sa renunt la ritualurile de joc,ele incepand sa capete conotatii de competitie.Simt astfel nevoia sa pun simt critic si originalitate in fiecare gest,tanjind launtric dupa afectivitate in amplitudinea aspectelor ei.Incep sa ma descopar constient-Eu-am devenit o structura care-si permite sa aiba idei si lupt pentru a-mi argumenta existenta.Experienta mea calitativa imi spune ca am inceput sa percep realitatea.Si totusi ma simt atat de vulnerabil,desi-mi impun sa am incredere in mine si in mediul care ma inconjoara.
Imi dau seama ca am ajuns sa fiu dependent de atentia celor din jurul meu.Este perioada in care simt ca am nevoie de modele pt a inmuguri.
Din cauza nevoii de a ma afirma si de a fi unic in felul meu incep sa fiu tradat de conduite ale revoltei(prin care refuz ostentativ ceea ce am invatat,adopt atitudini negativiste,contrazicand pe altii fara temei),ale inchiderii in sine(cenzura a sentimentelor,atitudinilor si actiunilor,introspectie pentru cunoasterea de sine)si ale exaltarii(confruntarea cu altii pentru verificarea propriilor capacitati-fizice,intelectuale si afective)
Observ ca am inceput sa am atitudini extreme fata de tot ceea ce dispretuiesc sau nu intra in sfera preocuparilor mele si cu dificultate imi dau seama si recunosc ca am devenit ignorant.
Candva,in copilarie credeam ca stiu ce vreau si ca jocul este singurul in masura sa-mi provoace imaginatia.Acum,odata cu nuantarea limbajului si cu imbogatirea perceptiilor,emotiilor si cunostintelor imi dau seama ca am devenit mai nesigur si mai inchis desi tind spre comunicare si spre protectia propriei mele personalitati.
mananc tot.Mananc pana si firimiturile cazute in farfurie,pe fata de masa si chiar pe cele cazute pe servetul grosolan.Si asta nu pentru ca mancarea pe care o mananc zilnic nu mi-ar satisface necesarul de hrana de zi cu zi.Mananc tot pt ca nu vreau sa pierd nimic din ceea ce mi se ofera.(=>adolescentul avid de cunostinte,actiune si de a experimenta).Asta ar exprima cel mai bine felul in care ma simt acum..."
Te regasesti?Ciprian(adolescent pe sfarsite,sper vesnic copil)
@ampop - de darkdream la: 14/10/2005 23:30:19
(la: Cine suntem noi, romanii?)
Cu mici exceptii as descrie viitorul romaniei dupa aderarea la UE aidoma cu cele scrise de tine.
Poate ma insel, dar cred ca si tie ti-e clar, ca cele descrise nu sunt decat un inceput de drum. Drumul spre libertatea democratica de tip occidental, unde discriminarea este doar o realitate indepartata dinafara granitelor proprii, unde saracii - in masura in care mai exista saracie - si elita sunt tratati in mod egal cu ajutorul unei legislatii stabile, aplicata corect si nepreferential.
Drumul este pietros, ascunde capcane si produce o mare cantitate de praf in ochii mariti de asteptari. Cat de neintemeiate sunt asteptarile mai descrie unul sau altul dintre "curajosii" care au plecat dupa 90 "in exil" si care a descoperit ca lumea "normala" pe care a sperat s-o gaseasca in vest, este doar normala pentru elita sau pentru bastinasi. Pentru restul lumii pot sa continui cu cuvintele tale.
Si drumul este telul...

"Nu ne vindem tara pentru un pumn de dolari" a fost o alta vorba de prin 90. "Mai bine asteptam 15 ani pana vin altii si ne-o iau pe gratis" ar fi intregit pe-atunci un profet. Dar noi n-am avut profeti, sau cei pe care i-am avut am reusit sa-i ignoram.
"Psihologia gloatei" a fost intr-adevar bine folosita. Dar a fost - poate inca este - manipulata intr-un mod mai putin pervers decat o face capitalul. Capitalul care iti da tot ce-ti doresti.
Ok, sanatatea ruinata de stress nu ti-o poate reda, si nici ceea ce pierzi pe plan spiritual nu poti cumpara. Dar in rest poti avea tot ce cuprinde lumea viselor: Celular, iarna rosii din Olanda, un Jeep...
Nu poti pretui ceea ce ai, dacat dupa ce nu mai ai...

"Capul plecat sabia nu-l taie" este o maxima pe care fiecare roman trebuie s-o ia cu el pe drumul democratizarii crestine, ca si fiecare roman care se uita cu jind la soferul fara centura de siguranta al Jeep-ului din descrierea ta.

Dar daca am invatat undeva ce este duplicitatea, atunci aici, in occident unde nu-mi cunosc vecinul, unde dupa ce se intuneca nu mai am ce cauta pe strada intr-un oras mare ca Berlinul. Aici unde pericolul de a trage scurta in jocul cu prefacatoria m-a facut neincrezator in semenii mei, unde masina si chiria imi mananca trei sferturi din salar.

Nici un roman nu trebuie sa se teama, ca Romania nu va putea adera la UE, indiferent de IQ sau alte criterii care tin de logica sau de scara valorilor asa cum o cunoastem. Dimpotriva, Romania ca si Bulgaria vor fi primite cu bratele deschise, ca noi piete de productie si desfacere, ca noi zone unde orele de munca se vand cu pret de talcioc. Iar acest aspect se preteaza foarte bine la santaj cand e vorba de salariul meu, al proletarului din occident.
Si pentru ca vorbeam de IQ: Cei de la Bruxelles au intr-adevar und "IQ mai mare de 70". Acesta este argumentul de baza in rationamentul privitor la aderare.
Si ce va urma?
Simplu: Firme din vest vor descinde la fata locului cu cecurile completate, vor cumpara tot ce tine de infrastructura, vor rationaliza resursele (adica vor da afara cu nemiluita) si daca nu vor face intreprinderea una cu pamantul, o vor restructura de n-o va mai recunoaste nimeni. Intreprinderile moderne vor fi cumparate de Concerne, Concernele vor fi cumparate de Grupuri de investitii, productivitatea va creste direct proportional cu calificarea personalului si in acelasi timp va scadea necesarul de forta de munca.
Atunci, cei cu Jeep-uri nu vor mai putea fi categorisiti in "elita de partid si de stat" ci in "cei care au".
Iar cei care n-au, nu vor avea nici atunci. Si de asta au grija - printre altii - cei de la Bruxelles.

Cum spuneam: Este un inceput de drum.
Si drumul este telul...

...
#78819 (raspuns la: #15542) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Ce ati luat cu voi ''dincolo' - de Honey in the Sunshine la: 11/12/2005 16:18:02
(la: Pasaportul dumneavoastra, va rog!)
Ce ati luat cu voi ''dincolo'', in afara de pasaport, cateva bagaje si bani de drum?

cand am hotarat sa vin sa stau cu ai mei aveam blugii si bluza de pe mine, niste bani, biletul de avion in buzunar, laptop-ul, actele si o valiza de carti.

V-a fost greu, v-a fost usor la inceput?.
N-as putea spune ca mi-a fost greu... A fost mai degraba o aventura. Totusi, in vremea aia m-am intrebat de multe ori daca am luat decizia corecta. Acum stiu ca da.

Ati fost la inaltimea asteptarilor?
Las la o parte modestia si zic ca da... Cel mai greu a fost cand m-am transferat la un liceu de renume (dupa indelungi interventii ale unor prieteni de familie) si stiam ca trebuie sa fac in asa fel incat sa nu dezamagesc pe nimeni.

Care au fost motivatiile care v-au facut sa plecati?
In nici un caz economice.. De fapt, povestea e mult prea personala ca sa fie spusa aici.

Cum v-ati adaptat?
Acum casa mea e aici si nu m-as putea imagina traind in alta parte.

Cum au fost inceputurile, cum v-ati castigat painea si un loc stabil in tara de adoptie?
Peste etapa asta (din fericire) am sarit. Ai mei isi castigasera deja o pozitie sociala si nu aveau nici un fel de probleme financiare.

Cum ati dat din coate, ce greutati ati intampinat?
Obstacolul principal a fost limba... Mi-era imposibil sa accept ca nu pot spune ceea ce gandesc, mai bine zis ca limbajul nu reusea sa fie o copie a gandului. O alta greutate a fost "asimilarea culturii", adica tot ceea ce tine de istorie, geografie, arta, actualitate, toate lucrurile astea care te fac sa te simti acasa.

______________________________________________________
"Oricum, e intotdeauna perfect adevarat si contrariul" - Longanesi
probabil ca o sa sune cam ciudat... - de caty_lina la: 20/01/2006 00:18:33
(la: A fi roman: frustrare sau mandrie)
Am avut fericita ocazie de a calatori in afara...si...cu parere de rau in suflet spun ca la inceput nu mi-am dat seama insa mai tarziu am realizat ca atunci cand treceam vama si reveneam in tara aveam un sentiment de tristete...era o cu totul alta lume..tara noastra nu seamana nici pe departe cu occidentul...nu stiu ce ar putea sa iti aduca mandrie k esti roman in afara de Hagi Nadia sau altii care au facut cunoscuta tara noastra...

Multi zic ca noi suntem cei care trebuie sa readucem tara intr-o forma mai buna...insa ce sa facem???poti sa te bagi peste babalacii de la conducere???NU! si haideti sa fim sinceri ca cine ajunge la putere in ziua de azi nu se mai uita si nu se mai gandeste la tara,....se gandeste numai la buzunarul lui si cum sa faca sa ia cat mau mult....


NU! NU SUNT MANDRA CA SUNT ROMANCA! de ce??? un ex: am fost in Roma si am vazut o cersetoare ..la inceput baietii din grup au inceput sa faca misto de genul"sarut mana mamaie sau..." dupa care am trecut...si nici la un minut se aude din spate o voce care ne chema inapoi...CINE ERA??? nu e greu.....atunci am aflat cat de "zgarciti"(dupa parerea femeii) sunt italienii si ca mai are vreo 2-3 copii ce practica aceeasi "meserie"....

Am vazut la metrou o sumedenie de tiganci....si de altfel , o sumedenie de italieni carora le ieseau cuvinte nu tocmai frumoase la adresa romanilor....


Haideti sa recunoatem ....toti spun ca tineretul este sansa tarii dar nu vedeti ca acest"tineret" de care se vorbeste pleaca din ce in ce mai mult in strainatate...de ce? pt c nu au conditii pt k o diploma de facultate din Romania nu valoreaza nimic in afara si pentru ca daca raman in tara risca sa moara de foame...

stiu ca suna cam aiurea ce spun eu acum insa nu stiu ce viitor mai are tara asta....haideti sa-l chemam pe Vlad Tepes...poate asa mai exista vreo scapara...

astept comentariile voastre caci sunt convinsa ca or sa fie multe....



sorry dak v-am suparat...asta e doar umila mea parere


best wishes!


cattalin - de M a o la: 26/01/2006 19:42:32
(la: Biblia musamalizata de papalitate sau nu?)
Raspunsul tau era previzibil in ce priveste lumina. De acord cu tine cand vorbesti de lumina fara soare, sa-i zicem "lumina sfanta",cea pe care nu o vad toti. Referindu-ne insa la lumina din prima zi, Dumnezeu, sau mai bine zis cel care a scris aceste randuri, precizeaza foarte clar ca este vorba de lumina care desparte ziua de intuneric: " Lumina a numit-o Dumnezeu ziuă, iar întunericul l-a numit noapte. Şi a fost seară şi a fost dimineaţă: ziua întâi."
In ceea ce priveste femeia lui Cain problema este mai complicata decat pare.
Dupa alungarea lui Cain in tara Nod putem spune ca au inceput sa existe doua ...directii sa le spunem asa. Adam si Eva pe de o parte si Cain, pe cealalta parte, acesta din urma, deocamdata singur.
Acum: Adam si Eva s-au cunoscut din nou " zămislind, a născut un fiu şi i-a pus numele Set, pentru că şi-a zis: Mi-a dat Dumnezeu alt fiu în locul lui Abel, pe care l-a ucis Cain." " Lui Set de asemenea i s-a născut un fiu şi i-a pus numele Enos."
Deci Set, al treilea copil al lui Adam, a cunoscut o femeie cand pe Pamant nu existau decat Adam, Eva, Cain si Set. Aceasta nu putea fi in nici un caz din stirpea lui Cain pentru simplul fapt ca acesta (Cain) nu avea cu cine sa procreeze, Eva fiind scoasa din discutie prin insasi grija autorului scripturilor. Singura varianta ramane, deci, ca Enos sa fie copilul lui Set si al Evei, asta daca excludem varianta remarcata de mine, adica femeia lui Cain sa fi fost altcineva, deja existenta.
Iata, deci, cum arata un paradox banal.
In ce ma priveste, nu sustin teoria evolutionista, plina fiind de neajunsuri, ca si cea creationista, de altfel. Totusi, nu am insomnii din cauza asta. Adevarul, daca nu este la mijloc, cuprinzandu-le pe ambele, este undeva in afara cunoasterii noastre in aceasta forma a existentei si poate este la fel de banal ca un paradox (sic!).

___________________________
Ei sunt crestini pentru orez!
Mao Tze-Dung
#102296 (raspuns la: #102250) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
I'm baaaack, but not for long - de The Dreamer la: 13/05/2006 18:00:01
(la: Despre agresivitate)
Mda... Guevo, fata zglobie - nu trage tigrul de mustatzi. Daca vrei sa traieshti periculos gustand agresiunile mele s-ar putea sa se intample ca in bancul cu sadicul si masochista. Sper ca il sti. Este adevarat ca discutzia lancezeshte si era sa dau in damblageala cand am vazut cu ambii ochi ca se taie in patru simbolistica crucii. O sa va provoc o deziluzie : nu romanii au inventat crucea. Este un simbol mult mai vechi si cu semnificatii uneori contradictorii. Nici macar executia pe cruce, care era un fel de "T" nu a fost inventata de romani. Dar ce are chestia asta cu agresivitatea. Consideratzi ca forma extrema de agresivitate este tortura ??? Ca agresivitatea conduce obligatoriu la violentza, pumni in chakre si picioare in nas ? Am banuit ca suntetzi copii... Agresivitatea este o stare, un mod de viatza. Potzi sa fi un tip agresiv si totodata bun la suflet, mare filantrop si un stalp al societatzii. Agresivitatea spune de la inceput tuturor si pegrei in special, ca vei riposta daca te consideri provocat. Punct. Nicolae Iorga era un tip agresiv - mi-a spus-o de multe ori cu admiratzie tatal meu, fost student al savantului. Mircea Eliade a fost si el un tip agresiv. Octavian Paler este agresiv shi-mi place foarte mult ! Sunt modele, as putea spune arhetipuri culturale. Nu este nimic reprobabil sau greshit sa aratzi clar ca nu te lashi condus de altzii shi ca eshti un om liber shi stapan al destinului tau. Ca ai propriile opinii shi ca daca adversarul te mai plictiseshte mult o sa vada el... Agresivitatea adevarata se bazeaza pe amenintzari neprecizate. Nu ii spui ca o sa-i dai un pumn in nas, sau ca o sa chemi garda financiara sa-i faca un control la firme... Nuuuu, in nici un caz. Shi acum mi-a venit in cap (pac, de a lasat urma) un alt aspect al prostiei cotidiene shi al necunoashterii agresivitatzii. Dreptul la replica ! Ce tampenie gotica, ce praf de dat in ochii lipitzi ai standard sucker, ce risipa de agresivitate. Nu conitza, nu frumoaso, nu boieroico ! Nu se face asha ! Daca stimabilul te-a ofensat, daca a avut indrazneala asta nebuneasca, atunci il provoci pe nenorocit la duel. Punct. Shi mai pui un trofeu pe peretele livingului. Sau ashteptzi cu rabdare sa-i dai tzeapa. Nu te certzi ca precupetzele, prin ziare shi reviste, in nici un caz !
Acum trebuie sa ma duc din nou la work, ca nu mai am timp nici sa mor, dara sa va agresez - plecatul la capatul pamantului era o licentza care spunea ca timpul, acest stapan nemilos shi agresiv, ma omoara lent shi dulce ca-n orient. Nu shtiu daca voi avetzi aceiashi impresie dar parca s-a petrecut o catastrofa mezonica shi timpul a colapsat in timp devenind mai mic shi mai neincapator. Nu-mi mai ajunge timpul !
Multumesc de raspuns.
Eu nu cunosc situatia, am vazut aici la Tv, nu mai stiu in ce context, s-ar putea cu ocazia dezbaterilor cu caricaturile musulmane. Sau un documentar...
Eu inclinam spre tarile nordice sa fie mai diluati. Vedeam ca si la bisericile ortodoxe romanesti din SUA sint f multi protestanti convertiti la ortodoxie. De exemplu se zicea de o formatie rock cunoscuta (nu s-a zis care) ce a trecut in corpore la ortodoxie si s-au dus la o manastire cu nume romanesc. Zice ca le-ar fi luat interviu relativ diferenta dintre viata de dinainte si cea de acum.
Bineinteles ca au apreciat mai mult viata de acum, din manastire.
Tot in SUA, un duhovnic cunoscut, convertit la ortodoxie, Serafim Rose spunea ca la sljbele dintr-o biserica ortodoxa la inceput nu intelegea nimic (mi se pare ca era rusesca), dar se simtea acasa. Mi se pare ca facuse si yoga si cind a devenit ortodox simtea ca a ajuns in sfirsit acasa.
Ma bucur de ce imi scrii despre unii francezi.
Toata dragostea

cattallin2002@yahoo.com
#124436 (raspuns la: #123830) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
curiozitate - de Guinevere la: 16/06/2006 20:58:51
(la: E sau nu lumea barbatilor si a femeilor??)
Impresionant, realmente. Tare imi place cand oamenii isi gasesc drumul lor, cat de ciudat sau de neinteles este el pentru altii.

Mi-ar placea insa daca ne-ai spune si ce iti place la meseria asta, de ce te-a atras inca de la inceput? Eu cand ma gandesc numai la uniforma aceea aspra, la gulerele acelea ca smirghelul, care inrosesc ceafa, imi spun ca doar cu arcanul m-ar putea "convinge"! :o)
Doro - de zaraza sc la: 18/08/2006 23:50:33
(la: metode contra timiditatii)
Am suferit si eu in copilarie din cauza timiditatii. Abia la 39 de ani pot spune ca am inceput sa o controlez. Si fiica mea de 16 ani s-a confruntat cu problema si se mai confrunta.
Ce ne e comun la toate trei ;) e ca nu ne plac petrecerile. Mie mi-ar mai place, daca sint cu persoane simpatice, ca de-acuma vreau sa recuperez ce am pierdut :)), dar fiica mea nu. Ei i-ar place de exemplu sa mearga la o petrecere unde sa stea deoparte si sa asculte muzica. Tu cred ca trebuie sa fii ajutata de specialisti. Ai nevoie de sfaturi si indrumari de aproape ca sa iti invingi cit de cit timiditatea.

Nu e nevoie sa mergi la petreceri, dar trebuie sa te poti autoapara, atit fizic cit si spiritual. Uite, de exemplu ti-ar putea folosi artele martiale, gen karate (nu ma pricep;) ). Ar fi foarte bine daca ai locui intr-un oras mare, ai avea mai multe posibilitati.
E important sa te straduiesti sa faci niste pasi inainte. Sa nu ajungi ca mine sa simti ca trebuie sa recuperezi timpul pierdut. Dorinta ta de razbunare trebuie folosita in mod constructiv daca vrei sa scapi de timiditate. Propune-ti scopuri usor de atins, dar care sa insemne totusi pasi inainte.

Ceea ce nu stiam despre mine si aflu abia acum :)) e ca ma caracterizeaza tenacitatea, adica sa duc un lucru la bun sfirsit. Am parerile mele proprii chiar daca nu le-am spus multa vreme. Stiam ce vreau, dar nu-mi dadeam seama. Lipsa asta de comunicare te face sa nu te poti cunoaste cu adevarat. Esti o fata hotarita, dar te impiedica emotiile astea enervante. Poti fi la fel de buna ca ceilalti, daca ai curaj!

Incearca sa iei totul ca pe un meci, ca pe o partida de tenis. Dupa cum scrii sint sigura ca te vei vindeca! Trebuie doar ceva timp si rabdare. Succes!

Aici sint nisipuri miscatoare si ne misca pina la lacrimi.
#140073 (raspuns la: #139975) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...