starea de spirit

Feng Sue este o stare de spirit.
Am citit citeva carti despre Feng Sue.Este un curent de armonizare de mii de ani, dar nu este aplicabil numai la exterioare.Armonia trebuie sa vina din interior.
Va spun asta pentru-ca am experimentat efectul Feng Sue pe pielea mea.de exemplu, oficiul meu este orientat N/W - foarte propice calculat in functie de tipul de persoana(apa) care sunt.de asemenea stiu ca a neavind un zid in spatele tau cind stai la birou confera instabilitate si nesiguranta.Multe elemente Feng Sue, cind aplicate cu inteligenta si armonizate cu vibrarea interioara pot determina o dezvoltare a nivelului de viata al individului.
Sunt multe de spus si multe de citit.

Dar in toate cazurile trebuie sa se tine cont te faptul ca, daca peroana nu exerseaza o armonie interioara, aranjamentul extern este inutil.
Am un exemplu: un prieten - intotdeuana am crezut ca putina cunoastere este periculoasa- a inceput sa compileze elemente Feng Sue in speranta ca il vor ajuta sa treaca peste deceptii sentimentale.Well, trebuie sa spun ca atita timp cit nu s-a spalat de mizeria interna , Feng Sue nu a avut nici cel mai mic efect pozitiv asupra lui.

Ok. Nu credeam ca o sa am ocazia sa fac imediat un comentariu atat de personal, povestind atatea despre mine, cate o sa povestesc in urmatoarele minute.

Sunt romanca, si am plecat in 1991 in Franta unde am facut facultatea de jurnalism de la Bordeaux. Desi plecasem doar ca sa-mi fac studiile, si eram convinsa ca ma voi intoarce imediat dupa, pe parcursul studiilor am inceput sa nu mai gandesc asa. Si nu de alta, dar veneam des in Romania, si vedeam ca ceea ce invat eu la scoala nu se poate aplica in presa romana, ca sunt doua lucruri prea diferite. Ceea ce faceam si invatam, imi placea, devenise pasiune, nu meserie. Si realizam ca nu se putea aplica in Romania, si ca nici in viitorul apropiat nu s-ar putea aplica. Mai ales ca scoala de jurnalism asa cum am facut-o eu la Bordeaux, mi-a dat ocazia sa petrec mult timp in redactii, si nu la o "practica" din aceea cu numele, nu in stagiu de observatie, ci muncind cu adevarat, cot la cot cu ziaristii confirmati. Ceea ce-mi dadea ocazia sa vad adevarul profesiei, nu era o iluzie sau o imagine facuta din povesti.
Veneam in Romania foarte des (in primii sapte ani de 42 de ori), dar Romania devenea din ce in ce mai mult o tara in care veneam sa imi vad familia si prietenii, care-mi era draga, dar in care nu se potrivea meseria pe care incepusem s-o iubesc.
Dupa facultate, am lucrat 6 ani in presa franceza.
In toamna lui 2000, un accident petrecut in Romania in familie, m-a determinat sa vin. Naiva cum eram, credeam ca vin pentru cateva luni, rezolv problema, si plec. N-a fost sa fie asa. Problema s-a prelungit, pe scurt, a trebuit sa incep sa ma gandesc ca trebuie sa muncesc (chestie care nici nu-mi trecuse prin cap revenind). Cum singurul lucru pe care credeam ca stiu sa-l fac este jurnalismul, spre asta m-am indreptat. Prima experienta a fost dureroasa.... atat de diferita fata de ce iubeam eu, incat sincer, parca era alta meserie, de-a dreptul. Si atentie! n-am avut niciodata pretentia sa compar, n-am avut niciodata pretentia sa-i invat pe ceilalti cum trebuie sa faca, sunt de acord cu diferentele de cultura, de tara, de nivel, nu incerc sa impun altceva, nu mi se pare ca am mereu dreptate, sau ca sunt mai desteapta decat toata lumea. Sunt foarte flexibila si maleabila, si totusi era ceva aiurea rau.
Si nu vorbesc numai de chestiile pur materiale, de diferenta financiara enorma... Ci de chestii de esenta si de deontologie, de miezul profesiei.

ma rog... dupa acea prima experienta stranie, am persistat. Am cunoscut locuri si bune si rele, si mai bune, si mai apropiate de presa occidentala. Acum sunt departe de a face presa ca cea pe care o faceam in sudul Frantei, dar nu sunt nici foarte rau. Pentru mine profesia este importanta, esentiala, iar echilibrul meu ca individ tine mult de cariera. Deci n-as putea trai intr-un dezacord teribil cu ceea ce fac in viata profesionala, va spun astea ca sa intelegeti ca era vital sa ajung la un sentiment de implinire profesionala.

De fapt acum pot spune ca abia de cateva luni pot cu adevarat sa influentez ceva: sunt redactor sef al unei reviste. Incerc sa-mi fac meseria cel mai bine posibil, cel mai cinstit si mai apropiat de standardul pe care l-am vazut, incercand totusi sa adaptez ce stiu la particularitatile romanesti (nu e nici un sistem perfect, dar unele sunt bune si merg).
Cam asta e in cateva cuvinte, putem dezvolta, Jolie, daca vrei.

Morala: cred ca poti sa fii ziarist, daca in esenta esti ziarist. Tine de persoana. Daca nu, degeaba.
Si ca sa-l citez pe unul din indrumatorii mei spirituali: "aceasta profesie nu are orare. Daca esti jurnalist, esti jurnalist zi si noapte, nu esti de la 9 la 18."
As adauga: sa fii ziarist e o stare de spirit, nu o meserie.

p.s. si totusi, sa va mai impartasesc un secret: nu vreau sa ies la pensie din Romania.

"On ne peut être normal et vivant à la fois." Cioran

Nu am avut niciodata pretentia ca as fi poet. Pana la urma am incercat sa transmit o stare de spirit. A mea. Si poate am reusit. Nu stiu, pentru ca ce am scris au ramas pana acum intr-un caiet. Din punctul tau de vedere, probabil era mai bine sa ramana acolo. E riscul meu, si criticile le accept. Doar ca nu sunt de acord cu sarcasmul.

nu as merge asa departe, cred ca-i numai chimie; de exemplu ce trasaturi de caracter sau stare de spirit ai avea daca-ti plac, de exemplu, parfumurile monoflorale?

iar alocarea pe zodii ma enerveaza, ca nu ma nimeresc niciodata - mie imi iesea cum ca ar trebui sa-mi placa Dune de la Dior sau Pleasures de la Estee Lauder - bineinteles ca nu mi s-a parut fain nici unul

sunt faine multe dintre parfumurile lui Serge Lutens: Un Lys, Chene, Tubereuse Criminelle, Encens et Lavande

Tocmai pentru ca este o stare de spirit, cel care apeleaza la acest mod de a se cunoaste si de a gasi prin cunoastere si meditatie, linistea interioara, spera ca mediul, vibratiile exterioare, plasarea unor obiecte in spatiu, culorile folosite etc. , sa poata influenta si rezona cu spiritul sau interior . Cam greu de crezut, dar este o ipoteza pe care a dat-o toata filosofia taoista si mai da si rezultate. Depinde si de om. Personal cred ca adevarul este la mijloc, daca nu esti sensibil si nu te lasi sensibilizat de astfel de lucruri, daca nu crezi in ele si nu ai speranta unei vindecari prin acest mod nu are nici un efect asupra armoniei tale interioare, pe de alta parte cred ca exista o influenta cat de mica benefica, chiar daca suntem uneori inconstienti de ea.

-A fi blonda e o stare de spirit!


SB
................................................................
Moto:
Crede in cel ce cauta Adevarul,
Fereste-te de cel ce l-a gasit.
(A.Gide)

Draga Alex
Vorbesti de societati secrete si templieri. Acestea au existat din cele mai vechi timpuri, de la arhitectul templului lui Solomon, Hiram pana in zilele noastre. Dar sa nu-ti inchipui ca aceste societati sunt doar intrunirile unor batranei cu sortulete, spade si manusi albe. Asta-i pentru cei cu IQ 100. Masoneria este mai degraba o stare de spirit, hai sa-i zicem o "masonerie a spiritului" ce nu poate fi monitorizata practic de nici un sistem. Pai daca ar fi doar lojile inregistrate la TMB, ar fi absolut hilara denumirea de "societate secreta", care este impanzita de agenti si colaboratori ai serviciilor speciale romanesti, care beau Chivas Royal si povestesc aventurile cu "fetite". .
De multe ori se intalnesc oameni cu trecut si origini diferite (sociale, etnice, rasiale etc) care "vibreaza" pe aceeasi frecventa, gandesc similar, au puncte de vedere comune. Vezi...ei fac parte din aceeasi "loja". Adevarata, spirituala...si sa-i zicem in gen high-tech "virtuala". Loja pe care nimeni nu poate s-o "tina in frau" sau s-o "dea pe brazda", dupa interesele de moment ale sistemului.
Jaques de Molay a putut fi ars pe rug de Philip dar spiritul lui a mers la Creator...
Mario

O stare de spirit...desigur ca gasesti in fiecare fara sa cauti cu lupa... la fel cum gasesti si urmatoarele stari:

- starea de veghe
- starea de voma
- starea pe WC

despre sentimente ca sa mai zic?
mai bine nu ma provoci

am scris cu majuscule pentru ca tocmai completam ceva intr-o lucrare, unde-i musai sa apas capslockul...si-am ramas asa! Scuze!

La no.3. "lucrurile nu sunt intotdeauna ce par a fi" , iar sata-i un citat din Twin Peaks.
Ciudatei suntem cu totii, dar nu voim sa aratam...Pot sa-ti par ciudat, abordand un vocabular asemanator, dar n-as fi eu.
Exista o nuvela SF de exceptie, Molia Lunii, in care pe o planeta oamenii purtau fara exceptie masti, alese in functie de starea de spirit sau nivelul de respect pe care il impuneau celorlalti...Interesant...Era o ofensa fara margini sa nu o porti,
sau sa ceri cuiva sa si-o scoata, si se rezolva cu sabia!




sanjuro

aproape tot ce tine de Asia este o stare de spirit

cum sa intelegem noi,
amarati ce suntem,
ce inseamna linistea interioara?

o stare de spirit
a mea si a noastra

si atunci esti trist.

Ea poate si o stare pentru meditatie
atunci cand tu,
esti singur cu tine insuti.

Cine va trimfa
singutatatea?!

Catalina Bader

Perfect de acord cu tine.Libertatea de aici din USA nu este un fact ci o stare de spirit.Nu o poti intelege decat cand ajungi sa traiesti aici si daca iti doresti cu tot sufletul sa reusesti si lupti pentru asta.Daca stai acasa in Romania si astepti sa se schimbe ceva nu o sa se intample nimic nou in viata ta si o sa imbatranesti plangandu-te ca nu ai realizat mare lucru din pricina regimului. Nimanui nu-i pasa acolo de viata ta pe care ti-o irosesti sperand ca poti face ceva sa schimbi mentalitatea celor ce sunt la putere acum .Acest lucru nu se va intampla atat cat traiesti tu ,caci este nevoie de cateva generatii de sacrificiu ca sa se intample.Daca vrei sa fii parte dintre acele generatii ,nu ai dacat sa continui sa astepti si sa-ti plingi zilele pierdute. Daca insa vrei sa simti cu adevarat ca traiesti si ca poti face ceva pentru tine si copii tai ,atunci trebuie sa ai curajul sa o iei de la inceput ,eventual in USA daca ai posibilitatea.Macar merita sa incerci.Totul este f. complicat,f. stresant ,f dureros,dar satisfactiile pe care le poti avea sunt atat de puternice incat merita sa incerci.Si atunci cand iti este greu aici in USA,daca privesti inapoi si compari stii ca nu ai pierdut decat cel mult mici parti din sufletul tau ,care oricum faceau parte din trecutul tau pe care treabuia sa-l depasesti ca sa poti continua sa traiesti

["subiectul asta e "plasat" la sectziunea GLUME. "

Ar fi fost o gluma buna, daca l-ai fi pus la sectiunea "SERIOS".]


Intr-adevar: BLOND E O STARE DE SPIRIT. Aveam o indoiala.



SB
................................................................
Moto:
Crede in cel ce cauta Adevarul,
Fereste-te de cel ce l-a gasit.
(A.Gide)

Daca la inceput mi-ai parut decat o fiinta pesimista care-si plange amarul unei despartiri mai mult sau mai putin recente,ceva mai la vale,am descoperit ca reusesti sa ajungi destul de repede la coarda sensibila a omului.
Lasand ideile filozofice de la inceput,altfel de buna calitate,mi-ai indus
o stare linistitoare pe care de mult n-am mai capatat-o in urmaunei lecturi.
Incearca sa te gandesti si la albul vietii,vedele primaverii care ,cu siguranta ,ne va schimba starea de spirit .
Multumesc!

Nu cred ca poate fi numit o capodopera.Din punct de vedere tehnic e bine realizat.Starea de spirit cu care pleci dupa vizionare ? .......lasa mult de dorit.Oricum e departe de mesajul pe care Isus a vrut sa-l transmita oamenilor. Iubire. Si apoi a face bani dintr-un asemenea subiect mi se pare deplasat.Asta face Mel Gibson & Co.

Cred ca imnul este o stare de spirit.Impusa sau nu prin decret.Romania ar avea nevoie de un imn reprezentativ.Dar care sa fie acela??

Si eu am citit ceva din Coelho, si intr-adevar starea pe care mi-a dat-o cartea a fost de mare entuziasm si incantare. Desigur, momentele de euforie (chiar si cele provocate de literatura) nu sunt prin natura lor ceva care sa dureze, si 'revenim pe pamant' mai devreme sau mai tarziu.
Cand am vorbit despre constiinta iluminata ma referam la o stare intr-un fel asemanatoare cu acea incantare a vietii ce o simti dupa o carte de Coelho, dar care revine in fiecare zi, cand ai un moment de liniste/introspectie sa iti reaminteasca frumosul si 'magia' lucrurilor. E ceva foarte subtil, sa fii capabil sa vezi frumosul acolo unde altii vad doar cenusiul cotidian. Saint Exupery spunea (prin gura 'micului print') ca 'orice desert ascunde o fantana', si acest lucru da strlucire nisipului sub luna. Tot el spunea ca 'esentialul ramane ascuns pentru ochi, il vezi doar cu inima'. Daca in momentele de ezitare si pustiu iti amintesti acest adevar simplu, totul se schimba in jurul tau. Lumea e aceeasi, doar ca tu te bucuri de ea.
Sigur, in momentul cand nu mai esti la fel cu ceilalti (nu mai ai aceleasi probleme cu ceilalti) ei te vor acuza ca esti anormal, ca ai cazut intr-o extrema. De fapt eu un paradox actual, ca in momentul in care majoritatea oamenilor sufera si au probleme, cei ce sunt linistiti si echilibrati sunt 'anormali'.
Eu zic sa incerci sa gasesti starea de spirit care te satisface pe TINE si sa te bucuri de viata asa cum simti, ai incredere in tine si nu te pleca la judecata altora. Cine poate sa te cunoasca mai bine ca tu insati ?

Si eu simt deseori nevoia de revolta. Sunt atatea lucruri care nu merg cum trebuie si atatia oameni fac rau altora fara s-o stie. Daca ai ochi si intelegi ce se petrece e normal sa vrei sa intervii, sa faci ceva. Dar, in acelasi timp, din cand in cand e bine sa stai jos si sa privesti tot ce se intampla (inclusiv sentimentele tale) ca si cum ai privi o piesa de teatru cu o distributie foarte cunoscuta. Daca poti sa te opresti din alergat si sa te amuzi de toata agitatia din jur, ai sanse sa te reintorci in acest joc mai intelept si sa gasesti solutii. Pana la urma, nimic nu conteaza prea mult : ce e o ora la un an ? Si ce e un an intr-un mileniu ? Si cine pe Pamant e mai mare decat un graunte de nisip la scara planetei ? Si atunci la ce bun sa ne enervam atata pentru o furtuna intr-un pahar cu apa ?

Singuratatea nu e doar o simpla stare de spirit.Daca se "cronicizeaza", ea devine cu siguranta o boala.Rusinoasa, nu cred ca e cazul.
A avea o boala nu e o rusine. Depinde, in cazul singuratatii, de persoana care este in cauza.Daca ea alege sa fie singuratica, atunci putem vorbi de o oarecare rusine pentru ca oamenii prin natura lor sunt facuti sa traisca intr-o comunitate.

Cunosc multi oameni carora nu le e frica de moarte (honestly, deloc). Dar pentru a avea aceasta stare de spirit trebuie sa fii un om ceva mai special. Trebuie sa te cunosti si intelegi, si sa vezi naturaletea acestor doua stari (caci se cunoaste din vechime ca tot ce se naste trebuie sa moara). Trebuie sa-ti accepti conditia cu seninatate, si sa profiti de viata pe care o traiesti, sa te bucuri si sa creezi ceva frumos, durabil, sau placut pentru altii. Cand eram mai mica (pe la 12-13 ani) ma tulbura gandul la efemerul fiintei umane, si nu puteam concepe aceasta realitate a mortii. Ma intrebam: care e folosul sa traiesti si sa creezi daca dupa un timp de toate se alege ... praful. Raspunsul mi l-a dat plopul din fata blocului meu, care crestea chiar sub fereastra mea: an de an ii vazusem frunzele inmugurind, cantandu-si verdeata in lumina soarelui si racoarea noptii, si cazand, galbene, sub frigul toamnei. Efemera e viata frunzelor ! Dar toate, prin existenta lor, hraneau copacul, care a crescut, an de an, de a ajuns mai inalt decat blocul (era un plop, si blocul are 4 etaje). Totul are un sens; daca o viata izolata nu inseamna nimic, viata si cultura unei comunitati (popor sau omenire) creste prin toti membrii ei, trecuti si prezenti.
Intr-o zi, plopul a fost taiat (crescuse mai mare decat permiteau standardele primariei). Am fost cam trista (era un copac-filozof, care ma invatase tainele mortii).
Dar (desi instinctul de conservare ma indeamna sa am grija, sa ma protejez si sa imi respect viata) in clipa cand mi se va spune sa 'ma pregatesc pentru ultima calatorie' voi fi gata, fara teama si fara regrete. De asemenea, as vrea ca la moartea mea, nimeni sa nu planga si nimeni sa nu-mi regrete disparitia, amintindu-si mai bine toti anii minunati pe care i-am trait, prietenii si bucuria care m-a insotit tot timpul. Caci si eu ca si altii sunt un val pe oceanul vietii si cand ajung la liman, alte valuri se nasc undeva pe acest mare ocean.

___________
"Sa fii tu insuti schimbarea ce o doresti in lume".

Tu nu poti fi un "BIG BLOWN BABY"actorul de "weekend"...eu te privesc ca un BIG SOUL cu o puternica stare de spirit.
Nici WINE,nici WHISKEY nu te vor ispiti sa distrugi ...ce Creatia te-a daruit...Esti parte a creatiei,tu cunosti aceasta,invingeti aceste "reactii",cum ai mai facut-o...
Be sure & heppienss,
Your brother,

Cine se teme de suferinta...va suferi de teama.