comentarii

statul lui in cumpana nu mi-a placut


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
uite un raspuns sincer si foa - de (anonim) la: 05/04/2005 06:06:00
(la: Ati facut vreodata sex oral ?)
uite un raspuns sincer si foarte la obiect la intrebarea ta: daca am facut sex oral? da.
mai vrei si alte detalii? ok, am sa incerc in limitele decentei:
sint femeie.
mi s-a facut sex oral, uneori mi-a placut, alteori nu (depinde cum a stiut sa miste cel mai puternic muschi (limba) si cum a stiut sa-si foloseasca zona bucala. serios acuma, in "fociul pasiunii" cui ii vine sa dea "indicatii pretioase" - stai asa! mai la stinga, mai la dreapta... hai sa fim seriosi. daca trebuie sa dai indicatii, pai ti se duce pasiunea si trebuie s-o iei de la inceput... si pe urma dureaza mai mult pina se incalzeste motorul!
si am si facut. recunosc, i-am facut sex oral nu doar unui singur barbat. si in cazul asta, uite cum au stat lucrurile:
cu unii nu mi-a placut deloc. au unii obiceiul sa se duca sa faca pipi inainte de sex, vin la tine si vor.... sa le-o cureti, unii parca-s handicapati, nu-si dau seama ca urina miroase urit si are si gust, ca nu-ti mai arde de sex - si mirosul de urina al organului nu dispare daca ai facut pipi cu vreo ora inainte! sau isi dau seama da' considera partenera de sex ca pe bideul lor personal. nu tuturor le place "golden shower" baieti! (pt cei care nu stiu, e vorba despre cei care simt satisfactie atunci cind cineva urineaza pe ei). barbatii ar trebui sa stie ca daca le pute organul, sa si-l spele inainte de sex.
altii mai au prostul obicei sa incerce sa faca femeii operatie de amigdalita in timpul sexului oral! si-si mai si inchipuie ca sperma o fi cine stie ce elixir miraculos, ca fac femeii o favoare daca-si dau drumul in gura ei. pt cei care isi inchipuie lucrul asta, ii sfatuiesc sa-si bage nasul in balta cu propriile "elixiruri" sa vada ce gust bun si ce miros placut!
si mai sunt si altii care stau ca o pleasca si nu fac nimica, asteapta sa faca femeia toata munca de "suctiune", sa le dea satisfactie. nu e un tirg prea avantajos pt femeie (avind in vedere inconvenientele) si dupa ce a facut o data, a doua oara nici n-o sa mai pupe el sex oral!
mie mi-a placut sa fac sex oral barbatului atunci cind a fost curat, in primul rind (nu stiu de ce uita barbatii sau considera curatenia organului un amanunt!) si cind m-a satisfacut si el pe mine in acelasi timp - mingiieri, etc - si a avut grija ca "elixirul" cu pricina sa ajunga unde trebuie (nu in gura) si cind trebuie (adica dupa ce m-a satisfacut)

sper sa nu se supere puritanii pt adevarurile pe care le-am spus mai sus. succes cu conferinta

*** - de om la: 18/02/2008 15:11:18 Modificat la: 18/02/2008 15:14:43
(la: nu sunt yoghina,dar totusi ce stiti despre yoga?)
him,nu cumva saturatia asta deriva din altceva? = ce tot mai intrebi cand am spus clar de ce in mesajul precedent....hmm..nici tu nu citesti tot sau intelegi ce vrei :))
Hmmm. pare din ce in ce o confa scrisa la 4 maini...au aparut povesti de viata identice a la italia :)

ce-ar fi sa schimbi cursul discutiei daca tot te-ai saturat de subiectul asta? = ok, intrebare: ai stat ceva timp langa uratelul yogi si nu ai avut curioziatea/deschiderea ca sa-l intrebi ce yoga aplica? ce metode? de ce se schimonoseste? Dupa cum l-ai intrebat pe Mao unde a citit...pari ca nu ai nici macar un bagaj de cultura generala yoghina...cu toate ca ai stat cu un yoghin :((

Sau ti-a placut sex-ul si wow altceva nu conteaza? Sunt sigur ca nu sunt singurul care a sesizat dorinta (poate invitatia ;) ta de a avea din nou o relatie sexuala wow :)) Doar asta te intereseaza, ce bla bla cu yoga! Nu ai avut curiozitatea sa intrebi un specialist atunci, acum ce altceva vrei... ;))
#286516 (raspuns la: #286413) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
femme - de batranutragator la: 31/12/2009 14:16:03
(la: spray)
adevarul e ca am stat mult in cumpana acolo. poate ar fi fost mai bine sa lipseasca, insa m-am gandit ca o explicatie m-ar disculpa cumva de faptul ca m-am inspirat din K Dick. adica in sensul ca i-am folosit viziunea pentru am intertextualiza tecstul. de fapt aceasta este si chestia de aici, pe tehnica asta am mizat, simbolistici noi pe sol vechi. multumesc pentru semn, ma bucur ca in sfarsit e cineva care vede in tecst.
#511242 (raspuns la: #511226) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
1bv - de Baby Mititelu la: 02/03/2010 08:54:33
(la: Nici boii nu trag. In turism.)
Turism deci...Eu zic ca prea vedem, noi romanii, Romania ca tara tuturor defectelor.
Sunt straini care adora tara noastra. Isi fac concedii cu placere la mare, la munte...Mai sunt care vin pentru ca preturile sunt suportabile. Multi straini, de ex, isi fac si lucrari dentare cu ocazia concediilor...preturi mai bune ca in tara lor.
Am fost trei zile la Londra-ca atat imi permite punga. Serviciile? Sub orice critica. Dar nu m-am pierdut cu firea. Am vazut cat de mult se putea vedea. In National Gallery as fi stat inchisa trei zile. Strada mi-a placut imens. As fi stat, asa, ca proasta, sa ma uit la oameni. M-a fascinat lumea Londrei.
Turistul adevarat da importanta secundara serviciilor. Doarme putin si cutreiera mult. Vrea sa vada, sa cunoasca istorie, cultura. Romania are si istorie si cultura.
Si da, si ba - de TeodoraPA la: 02/03/2010 18:53:20
(la: Nici boii nu trag. In turism.)
Drept sa spun nu cred ca este exagerat potentialul turistic romanesc. Avem o tara frumoasa, numai ca isi bat joc oamenii de ea. Serviciile sunt de tot rahatul.
Am vazut pe cineva care zicea ca in pensiuni si hoteluri private serviciile sunt de buna calitate. Nu sunt de acord. Am stat la pensiuni unde se clatina mobila cand calcai pe podea si curgea apa pe langa cabina de dus, aveam impresia ca pica mansarda cu mine. Totusi avea 3 margarete. S-au autorizat multe pensiuni si hoteluri facute pe graba, pripit si cu bani putini. Iar oamenii sunt tot oameni si la privat si la stat.
Noi nu am avut experiente prea placute cu pensiunile pe unde am stat. In schimb agroturismul, ala da. Cazare la om acasa, servire super, mancare super, dar si cost mai mare...
Si ma enerveaza foarte tare ATV-urile astea. Nu te mai poti bucura de un munte, de o vale, de o padure, ca apare unul cu ATV-ul si iti baraie in cap.
Calatoria s-a terminat, urmarile ei nu. - de zaraza sc la: 28/08/2014 08:55:36
(la: Cu bicicleta pe Drumul Mătăsii)
http://www.diaconescuradu.com/minus-zece

"Orele par sa se se scurga cu incetinitorul in vreme ce stau intins pe scaunele terminalului din Istanbul. In jur sunt momente in care terminalul se umple de oameni cu ganduri de vacanta sau cu grijile intoarcerii acasa, urmate de momente in care tot terminalul ramane pustiu si raman singur cu gandurile mele si in care mi se pare ca ma afund din ce in ce mai adanc intr-o gaura fara fund. Cateva ore mai tarziu schiopatand pe culoarele aeroportului din Otopeni mi se pare ca lumea s-a sfarsit si ca nici o aventura nu ar trebui sa se incheie asa. Nu asa mi-am imaginat intoarcerea in tara, si desi ar trebui sa ma bucur de reintoacere si de reintalnirea cu oamenii dragi mi se pare imposibil sa o fac.

In urma cu 11 zile eram pe Khan Tengri, pe varful acoperit de zapada la 7000 de metri, la capatul a aproape 10.000 de kilometri si a 5 luni de calatorie. A parut sa fie ziua perfecta, conditii bune, am urcat in timp bun si parea ca totul a mers cum se putea mai bine. Trecusera doar 13 zile de cand ajunsesem in tabara de baza si am urcat pe varf la o zi dupa prima ascensiune a sezonului. Totul in schimb a inceput sa se destrame atunci cand am ajuns inapoi la cort si atunci cand dand jos bocanci si sosetele am vazut culoarea nenaturala a degetelor, dupa o zi intreaga cand am crezut ca am picioarele calde. Desi am zis ca sunt degeraturi superficiale m-am grabit pentru a ajunge la doctorul din tabara de baza. Doctorul in schimb a zis ca nu e de joaca si la mai putin de 24 de ore eram in elicopter spre civilizatie. Au urmat 10 zile de tratament in spitalul din Bishkek, 10 zile in care am trecut de la speranta ca totul o sa fie ok si ca degetele mele o sa se recupereze pana la realizarea dureroasa ca nu se va intampla asa.

Astfel incat pe masura ce a trecut timpul mi-am dat seama ca o sa fie nevoie de operatie, si odata cu asta mi-am dat seama ca nu am cum sa ma intorc inapoi pe bicicleta in Romania in zilele care urmeaza. A urmat realizarea mult mai dureroasa ca s-ar putea sa pierd mare parte din degetele de la picioare, cu tot ce implica chestia asta. La 31 de ani stiam destul de clar care e felul in care voiam sa-mi duc viata si care sunt lucrurile care imi sunt dragi si pe care le iubesc. In lumea de stanca si de gheta a Tien Shanului nu de putine ori mi s-a facut dor de alergat pe potecile domoale ale Carpatilor, doar ca fara degete la picioare alergarea si catararea devin mult mai greu de facut, daca nu imposibile.
Imi dau seama ca am reusit si am esuat in acelasi timp. Am reusit sa ajung prin forte proprii pe varf dar am esuat in a ma intoarce inapoi sanatos si intr-o bucata, si din pacate esecul e mult mai dureros. Am reusit sa scriu o poveste, care e deja scrisa pana in ziua varfului, doar ca de data aceasta nu a fost o poveste cu final fericit.

Am stat mult in cumpana pana sa scriu postarea de fata caci unul din motivele blogului si a postarilor e sa inspire, si mi-e putin teama ca un astfel de final poate taia din fascinatia locurilor si calatoriei. Mesajul ar trebui sa fie sa indraznesti intotdeauna sa faci lucruri care ti se par interesante, sa iesi afara si sa descoperi lumea. Iar acum s-a adaugat si un “Uite ce se poate intampla” care parca nu prea merge deloc.

Urmeaza si jurnalele si pozele restante pana in momentul in care am urcat pe varf, caci mai sunt trei saptamani interesante de povestit inainte de cateva luni petrecute in pat. Iar versurile vin din “If”-ul lui Kypling, care mi se pare ca merge foarte bine in momentele astea.

If you can make one heap of all your winnings
And risk it on one turn of pitch-and-toss,
And lose, and start again at your beginnings
And never breathe a word about your loss;
If you can force your heart and nerve and sinew
To serve your turn long after they are gone,
And so hold on when there is nothing in you
Except the Will which says to them: ‘Hold on!’

Image and video hosting by TinyPic
"Daca statul A este atacat, de catre statul B,..."Paianjenul, - de DESTIN la: 11/09/2004 20:01:30
(la: Osetia de Nord - Ostatici in prima zi de scoala)

"- Oare?

Daca statul A este atacat, de catre statul B, care este de citeva ori mai puternic din punct de vedere militar, iar statul A stie ca nu are nici o sansa sa se apere - conformindu-se acelor reguli numite "conventii internationale (in vigoare)" - ce va face: va renunta la suveranitatea sa... sau va recurge la orice mijloace - in "vigoare" sau nu - pentru a-l pune la punct pe agresor?"

Cum "explici" tu...folosind doar "logica"pe "hartie"...si aceasta schiopatand...ar trebuii sa ne intoarcem la "Comuna Primitiva"...

Terorismul ca forma de manifestare,nu poate avea nici o justificare in nici o situatie...

Sa nu uiti ...terorismul international este un mare pericol pentru insasi existenta noastra ca semeni pe aceasta planeta,atac direct la valori ale umanitatii.

"Daca eu ma aflu cu sotia si copilul intr-un parc, si sintem atacati de o gasca de golani, carora stiu din capul locului ca n-am sa le pot veni de hac doar cu pumnii, dar am un pistol incarcat la mine... ce am sa fac: voi sta pe ginduri cumpanind daca e legal sau ilegal sa fac uz de el? No way! Il insfac si fara ezitare ii curat pe toti trei. Daca doua zile mai tirziu, rudeniile si prietenii lor bocesc in jurul cosciugelor lor, bad luck... a fost alegerea lor! Mai bine ei in cosciuge decit sotia mea violata iar eu stilcit in bataie!..."

Acest al doilea exemplu al tau nu are nimic comun cu actele teroriste...intr-un stat de drept apar si asemenea situatii insa sunt ca de alt fel si alte si alte situatii,exceptii...(in parc unde?nu ai specificat zona...)

Rationamentul tau este particular gandesc...

Cu bine,

Cine se teme de suferinta...va suferi de teama.

#21794 (raspuns la: #21778) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
STATUILE - de Dinu Lazar la: 06/02/2005 15:33:36
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Sunt, domnule Dipse, niste imagini foarte interesante, bine facute tehnic date fiind conditiile;pot fi marite ingrijit si se pot pune fara probleme in portofoliul artistilor sau se pot face afise pentru teatrul respectiv.
Problema e, ca nu rezulta ambianta si faptul ca sunt facute la metrou.
Am trecut si eu pe acolo si ca eveniment cred ca a fost o chestie memorabila in atit de aridul spatiu romanesc artistic al manifestarilor stradale ( sau ma rog, subterane...)
Nu stiu de ce, eu venisem cu ideea evident gresita ca vom asista la o reprezentatie facuta printre calatori; cind colo, teatrul Masca a pus o scena inalta pe peron, cu reflectoare si difuzoare; si actorii au dat o reprezentatie pe scena de acolo, sus si departe, si nu printre calatori, cum, nu stiu de ce, am avut impresia ca se va intimpla.
Pentru scena... nu venisem pregatit; nu aveam decit obiective grandangulare la mine; ce era interesant, e ca au fost prezenti peste 50 de fotografi si a fost interesant sa ma uit ce fac si cum fac ei parcurgerea momentului.
Unii erau absolut cascati; cu gentile fluturinde puse aiure, orice hoti ii puteau opera; altii nu tineau cont de nimic si se bagau in fata altora fara nici o jena; parerea mea in aceasta privinta este ca e bine sa ne uitam si pe cine sau daca deranjam in jur, cind fotografiem, daca nue cineva in spate, nu numai sa fim lipiti cu clei pe subiect; eu personal, daca stau la un cadru si vine altcineva si se asaza in fata mea si imi strica incadrarea si nu o tunde dupa ce a declansat, ma simt ca un animal caruia i s-a incalcat spatiul vital si atunci orice reactie poate fi posibila pentru eliberarea rapida a unghiului la care stateam ca prostu`; acum citiva ani am avut o comanda sa fac niste imagini la o prezentare de moda; incepea pe la 7 seara.
Cu 3 ore inainte m-am dus, m-am instalat, m-am uitat sa gasesc un unghi optim, am pus trepiedele, am masurat lumina, am facut probe, m-am asezat pe taburet, am reglat obiectivele, am montat bliturile, si cind am terminat, aproape de inceperea prezentarii, cam cu un minut inainte, o shleahta de fotografi a navalit in sala; s-au aciuiat care cum a vrut, citiva chiar in fata mea, care stateam ca prostu` de trei ore sa pazesc unghiul liber; chit ca am o scarita de aluminiu, tot nu era suficient, le vedeam numai chelia; am incercat sa leexplic mai cu vorba buna, mai cu binisorul, cu aluzii, unii s-au miscat din fata mea de buna voie, altii nu; pe urma nu le-a convenit ce au patit cind m-am facut ca ma impiedic si ii calc pe bombeu cu tancu` de mine. Asta e viata. Nu puteam sa spun ca stiti, nu am facut poze ca m-au deranjat niste toarashi de meserie care mi s-au pus in fata.
E care pe care.
Sigur, acum nu se pune, era o iesire de dixtractie si de scos aparatul la aer, dar tot nu mi-a convenit cind o donshoara cu un G6 s-a plantat in fatza mea ( eu stateam cuminte dupa o coloana sa vad cind vine trinu` si apare o lumintza intr-un loc anume) si a stat, si a stat, si a stat, nu a mai plecat decit indemnata verbal; ba s-a si mirat foarte tare ca cineva ii spune sa elibereze terenul.
Am pus si eu ceva ceva la www.fotografu.ro/masca ; sunt departe de ce mi-ar fi placut sa fac, dar... asta s-a putut face. Chiar sunt curios sa vad si imaginile altor colegi de suferintza.
#35503 (raspuns la: #35493) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Statuile (se intoarce) - de Mihai Marincean la: 13/02/2005 21:53:52
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Cu permisiunea onor cafegiilor, indraznesc sa contribui si eu cu niste imagini de simbata, facute la statuile de la metrou Unirea.

http://photobucket.com/albums/v234/MihaiM/2005-Februarie-Statui/

Mi-a placut reprezentatia, cu o mentiune speciala pentru personajul Cezar - de-a dreptul savuros. Nu mi-au placut cei care faceau poze cu mobilul... la cit costa unele dintre telefoanele pe care le-am vazut acolo, posesorii si-ar fi putut lua niste camere decente. Enfin...
Statuile (se intoarce) - de Dinu Lazar la: 14/02/2005 20:48:02
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
"Mi-a placut reprezentatia, cu o mentiune speciala pentru personajul Cezar - de-a dreptul savuros."

Asta este; din cite am vazut si eu au fost chestii grozave si chestii care nu mi-au placut de loc; actorii, machiajul, miscarea scenica, de exceptie; regia cam la pamint, iluminarea, dezastruoasa; cu podiumul ar fi chestii pro si contra; mie mi-ar fi placut fara podium, actorii printre public mi-ar fi placut mult. Mi-ar fi placut si sa fie doua vagoane de metrou sa mute actorii de colo colo prin statii.
Pacat ca in Bucuresti astfel de manifestari, spre deosebire de orice capitala europeana, sunt rarisime; peste tot la noi nnu vezi decit cersetori; formatii de muzica clasica, actori buni, arta pe strada, sunt chestii inexistente. De aceea manelele au cucerit multimile...
Unul dintre cosmarurile mele este ca cineva dintre fotografii care oricum au facut fotografii mult mai bune decit ce au hartishtii pe sit sa le dea poze gratis sau pe preturi de nimic.
Parca aud urmatoarea discutie a organizatorilor... shefu, sa alocam si ceva buget pentru imagine si fotografie... ce esti nebun mai? ...data trecuta ne-au dat fraierii sute de poze pe de-a moaca, bucurosi ca ii ia cineva in seama... cum o sa dai bani pe imagine... dar shefu, noi nu dam spectacole pe gratis, nu?... pai ce noi suntem fraieri?...lumea e plina de prosti si desteptii tre sa profite...
#36322 (raspuns la: #36230) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
hei..si bty a fost placut sa - de Ivy la: 30/04/2005 01:05:58
(la: Trancaneala Aristocrata "2")
hei..si bty a fost placut sa "va citesc"...
Am sa mai revin pe la voi/noi..:-)) sa vad cum stati cu burticile, kg dupa sarbatoarea asta.

see u soon!!
#46434 (raspuns la: #46430) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
pt. DQ, dar nu numai, sa lamurim cu placutele - de rac la: 24/09/2005 00:59:34
(la: Amintiri din Iepoca de Aur)
Asa cum se stie, Ceausescu era un grandoman. Nu-i era de ajuns ca avea de toate, trebuia sa si vada, caci puterea - cea care-ti ofera satisfactia absoluta - vine din spectacolul in care ii domini pe toti la scena deschisa...

Pe 23 August se organizau spectacole in stadionul cu acelasi nume. In cadrul spectacolului se desfasurau numere de dans, muzica..., tot soiul de ode aduse conducatorului iubit. Totul televizat.

Ei bine, printre numerele care se desfasurau in stadion cu aceasta ocazie, prilej de incantat ochiul (cum care ochi? al lui nea nicu!) era si cel care se intampla in... tribune. Ceausescu statea in tribuna zero, sa zicem, de unde privea totul. In partea opusa a tribunei, peste drum, cum s-ar zice, i se infatisau in fata ochilor desene mari cat tribuna, reprezentand peisaje, insemne specifice (cum ar fi Traiasca PCR!, sau Partidul Ceausescu Romania), iar in unele situatii era... chiar el, ceasca - reprezentat mare cat tribuna de lat.
Cum se facea asta? Pai desenele care se vedeau de departe reprezentand simbolurile acestea comuniste, rezultau dintr-un puzzle! Care puzzle era format din aceste... placute, tinute de oameni in acea tribuna, om langa om. Exista un regizor al intregului spectacol... Iar noi, cei de la placute, primeam setul de placute (cateva zeci), care trebuiau ridicate deasupra capului in ordinea regizata... Stateam ore intregi pe stadion, pregatind 23 August. Trebuie sa recunosc ca la TV se vedea super! Din cate retin, regizorul acestor spectacole era unul, Lupu, parca, ce era celebru pentru ca regizase cateva spectacole de deschidere la cateva editii ale Jocurilor Olimpice din vremea aceea.

Desigur, asta includea si distractia de rigoare, atmosfera era tinereasca..., eram si noi adolescenti. Bine, asta nu inseamna ca a fost bine, dar... ramanem cu amintirile placute
Wow! Ce mi-au placut toate :) - de Honey in the Sunshine la: 03/10/2005 20:25:15
(la: Rewind)
Wow! Ce mi-au placut toate :)

Cea mai veche amintire a mea ? Mi-a readus-o giocondel in fata ochilor... Prima mea iubire.:)
Aveam 5 ani si mama era administratorul unei tabere pentru copii in anul ala, asa ca am petrecut vara acolo.
Florin era baiatul unuia dintre profesorii care insoteau copii in tabara... Si a venit in vara aia de doua ori, sa stea cate doua saptamani.
Ne-am indragostit din prima zi ;) Stateam numai impreuna, dansam la balurile de seara, ne plimbam prin padure, stateam impreuna la masa.Florin avea 19 ani si era dintr-un sat de langa Resita.Si apoi a plecat...
Cand a venit a doua oara, una din femeile care lucrau in tabara a venit dupa mine la rau (unde ma jucam cu papusile):) ca sa-mi spuna ca "a venit Florin!".. Ce emotie :) Am alergat in tabara si m-am intalnit cu el pe veranda.Avea mana in gips si cand i-am sarit in brate a trebuit sa ma prinda doar cu stanga :) Noroc ca aveam doar vreo 20 de kg.

_____________________________________________________
Communication is not just words, communication is architecture.
#76505 (raspuns la: #45154) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Am stat si v-am lasat sa va s - de reddana la: 12/01/2006 20:38:44
(la: exista prietenie platonica intre femei si barbati?)
Am stat si v-am lasat sa va spuneti parerile in cafenea, si nu mi-a parut rau:). Parerile sunt impartite si cel mai mult mi-a placut ce-ai scris tu andante: Si dupa ani buni de "prietenie" sa nu imi spui ca daca, intamplator, tipul o vede goala ramane indiferent si...la toate rece. Asta mi-a spus-o demult sotul meu pe cand eram abia amici. Asta nu inseamna ca nu te poti apropia de o persoana de sex opus de frica sa nu-ti faca avansuri, pt ca, asa cum mai spunea cineva aici "nu suntem animale" avem ratiune, dar asta nu ne scuteste de ganduri "ascunse";)
#99885 (raspuns la: #98775) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
cumpar timp - de (anonim) la: 30/08/2003 21:49:58
(la: Cumpar timp...platesc oricit...)
se pare ca tu,ca si eu nu stim sa ne organizam bine timpul.
La tine e (de iertat) , tolerabil, pentru ca esti mult mai tinara ca mine (ai putea fi fata mea), iar copii mei (3) sint adolescenti in schimb nu stiu cum e sotul tau , dar al meu e de un calm englezesc desii e "mots" de origine, iar eu ardeleanca pur singe.
stii ceva, eu propun sa se mai adauge trei zile la saptamina daca tot sinetm noi europenii in sistemul decimal.

Numestele cum vrei doar da-mi una sa recuperez somnul nedormit si alta sa termin cu spalatul hainelor si curatenia prin casa. iar cea dea treia as darui-o unei case copii handicapati sau neglijati , sau unei scoli care are copii problema, abuzati ,sau ne iubiti de nimenea.

Prima mea solutie pentru mine este sa-mi prioretizez lucrurile.
daca nu te plictisesc o sa-ti impartasesc lista mea de prioritati si sa stii cind ma tin de e ia iese bine.
1. in fiecare zi dis de mineata imi fac timpul sa aud ( citesc din biblie) ce vrea Bunul Dumnezeu sa-mi zica pentru ziua de azi, circa 5-10 min de multe ori " conversatia " continua in timp ce conduc inspre servici si ascult statia de radio cu caracter crestin.
2. Tot dis de dimineata daca sotul e meu e deja la servici il sun
sa-i spun o vorba dulce si sa-i mai aud glasul. Dupa care...
3. de la servici dau telefon acasa sa trezesc copii pentru scoala.
sa vad daca au mincat, daca tot e in regula..... o sa vezi si tu cind va creste fata ta mai mare....

cred ca aceste 3 lucruri sint cele mai importante pentru mine.

Fara una din ele, sau daca s-ar intimpla ceva cu relatia mea cu Dumnezeu, cu Isus Christos, sau cu sotul meu; sau daca s-ar intimpla o nenorocire cu copii mei cred ca as fi complet dezorientata, pierduta cel putin pentru o vreme . deaceea cele mai importante lucruri sint acestea trei.

apoi vin auxiliarele , optionalele...,
grija casei, curatenie, mincare, spalat haine,
serviciul si obligatiile legate de nevoia de aduce bani in casa in plus fata de sotul meu
activitatile crestine din cadrul bisericii
activitaile sportive ale copiilor unde trebuie sa " bat Fisa"
rudenii si relatii de prietenie, telefoane, e-mail-ul, mesaje, mersul la biblioteca ceea ce e o delectare pentru mine cum e golf-ul pentru unii.
daca ai o biblie in casa citeste in cartea proverbe la capitolul 31 incepind cu versetul 10 pina la 31, cam asa e o femeie care e placuta lui Dumnezeu si barbatului ei.
ceea ce vrem noi e sa fim wonder woman!!! admite!!!
dar stii ceva ? vrei sa-ti vezi nepotii? sau vrei sa le spuna altii despre tine ... cit de wonder woman AI FOST si.... nu mai esti.....
Sint multe presiuni pe noi pe femeile si nu am sa intru in capitolul asta acum , dar cineva mi-a spus asa: sa intreb pe Dumnezeu Tatal cam asa : Esti de acord ? Chiar vrei sa ma apuc de proiectul asta / treaba asta? o sa ma ajuti sa o scot la capat cu bine? apoi fac liniste si ascult ce-mi spune .

am realizat multe in 44 de ani de viata si toate pentru ca Dumnezeu a fost bun cu mine , nu ca as fi meritat, dar nici una nu ma satisface ca si relatia cu EL!!! incearca si vei vedea.
Lidia Nicoara
Bravo, Claudia, pt. link - de papadie67 la: 09/10/2003 23:06:15
(la: Petitie Protest: Referendumul pentru Constitutia Romaniei)
Foarte placut surprins de faptul ca cineva, in loc sa se vaite si sa filozofeze-n pustiu (sunt vinovat!), a facut, actually ceva-n sensul tratamentului frustrarii - maladie nationala.

Initiativa e superba, popularizarea ei-imperioasa (bravo, Claudia, pt. link), iar neparticiparea, in cazul celor care-au dubii si-ar vota mai degraba "NU", un lucru greu de-nteles.

Era, desigur, interesant de stiut (sau poate mi-a scapat mie, vizitand site-ul):
- cate voturi online sunt necesare pt. ca initiativa sa poata fi concretizata in blocarea Referendumului (in forma lui actuala),
- in ce masura o Petitie "semnata" online are vreo valoare juridica, la o adica,
- si cu siguranta alte "tehnicalitati", care-mi scapa, nefiind avocat.

Dar folosirea Internetului pentru acest gen de initiative cetatenesti este excelenta si va deveni in curand o necesitate si-un fapt cotidian - vezi campania lui Howard Dean, candidat la nominalizarea pt prezidentiale-n State; vezi 'recall'-ul californian.

Stiu, momentan exista mult prea putina lume 'online' in Tara, dar chiar si cel mai lung drum incepe cu primul pas.

Care, iata, a fost facut si la noi - si trebuie salutat, dupa parerea mea.

Sorin Encutescu, secretar de stat in MApN - de Daniel Racovitan la: 10/10/2003 10:02:38
(la: Modificarile la noua constitutie: naivitate si manipulare)
Sorin Encutescu, secretar de stat in Ministerul Apararii Nationale, a intr-o conferinta de presa, face urmatoarele precizari:
"Tinerii nu trebuie sa se culce pe o ureche ca imediat dupa ce au votat Constitutia nu va mai exista serviciu militar. Dupa votarea Constitutiei cream premisele ca, in viitor, serviciul militar sa nu mai fie obligatoriu, dar asta nu inseamna ca imediat dupa ce s-au votat prevederile constitutionale, in 20 ocotmbrie a.c., tinerii nu vor mai trebui sa se prezinte la centrele de incorporare. Asa cum mentioneaza articolul cuprins in Constitutie, urmeaza sa fie elaborata legea organica prin care se stabilesc conditiile executarii indatoririlor militare. Asta inseamna ca, impreuna cu Ministerul Administratiei si Internelor, se va lucra la acest proiect de lege si abia dupa ce va fi aprobat se vor cunoaste noile conditii in care se vor realiza indatoririle militare, ceea ce inseamna ca actuala prevedere din Legea privind pregatirea populatiei pentru aparare va fi valabila pana la publicarea in Monitorul Oficial a noii legi. Din experienta noastra, aceasta lege abia in cursul anului viitor va aparea, iar despre serviciul militar cand toti tinerii din Romania vor putea sa se culce pe o ureche se va vorbi doar atunci cand si Ministerul Administratiei si Internelor va trece la profesionalizarea trupelor lor. Din punctul de vedere al MApN, pana in anul 2007, noi vom mai avea nevoie de tineri incorporati."
Din nou pentru Dan Calin - de Ingrid la: 14/10/2003 15:39:55
(la: A existat holocaust in Romania?)
Despre trenul mortii, plimbat pe ruta Iasi-Calarasi(Ialomita), iata "amintiri" culese dintr-un site probabil neolegionar :
"Viorica Agarici – mit si adevar in problema "Trenului mortii"

Din capul locului declar ca nu am intentia de a nega sau minimaliza tragicele evenimente petrecute la Iasi in iunie/iulie 1941, care s-au derulat pana in gara Romanului. Despre asta s-a scris si se va mai scrie mult, incat modesta mea contributie s-ar pierde ca o picatura de apa intr-un ocean de venin. In schimb, voi aduce cateva elemente noi legate de cele intamplate la Roman. Cititorii au latitudinea sa le arunce in talgerul balantei ce li se va parea mai adecvat.

Asadar, la gara din Roman - Era in fatidica zi de 3 iulie 1941, cand s-a anuntat sosirea, in tranzit, a unui tren cu evrei deportati din Iasi. Pentru fetele de la Cantina Crucii Rosii, ca si pentru personalul punctului sanitar din gara condus de doctorita Veronica Falcoianu (foto alaturata), situatia parea similara cu cea a trenurilor de raniti cu stationare scurta, avand alta destinatie. In acest rastimp, li se acordau, in vagoane, ajutoarele umanitare si medicale necesare. Totusi, judecand bine, medicul de serviciu la punct in acea zi, in unire cu echipele de la cantina, au inteles ca situatia actuala va fi oarecum diferita. Din aceasta cauza au chemat-o in ajutor pe doamna Viorica Agarici, presedinta Filialei locale a Societatii nationale de Cruce Rosie. Dansa a venit fara intarziere, insotita de vicepresedinta, d-na Eliza Vargolici si de medicul primar al judetului, dr. Stefan Pasov. In urma lor a sosit si seful Comenduirii Pietei, cpt. I. Cocaneanu.

Din primul moment, duduia Viorica a inceput a-si organiza echipa cu care avea sa intre in actiune. Din aceasta faceau parte: Sofia Lazarescu (sefa cantinei), invatatoarele Zoe Iacobescu, Elena Taune si Maria Curelescu, tinerele Mura Hagiaturian, Rodica Lazarescu si doua maici detasate de la manastirea Agapia. Intre timp, cpt. Cocaneanu a luat informatii suplimentare de la biroul de miscare al garii, de unde s-a intors foarte posomorat. Cand au iesit pe peron, cantinierele cu tavi si cosuri cu de ale gurii, 4 soldati cu caldari cu ceai, doctorita Falcoianu insotita de of. san. V. Toma si infirmierele voluntare de Cruce Rosie, purtand medicamente pentru urgente si material de pansat, Cocaneanu s-a apropiat de d-na Agarici, soptindu-i ceva la ureche. Cei prezenti au spus ca niciodata n-au vazut-o decat blanda si amabila, dar acum si-a iesit din sarite!

Deodata intra trenul in gara - o garnitura lunga cu vagoane de marfa ("bou-vagon" cu portierele zavorate) din care razbateau voci disperate, cerand ajutor si apa! Pentru acest tren insa era un Ordin de la Comandatura militara germana din Iasi, ca nimeni sa nu se apropie.



Interventia Reginei-Mama (Relatare a doctorului Nicolae Horga, radiolog sef la Spitalul Precista)

La aflarea acestui ordin d-na Viorica Agarici i-a cerut cpt. Cocaneanu sa intervina pentru a fi deschise vagoanele si a se putea acorda asistenta medicala celor din interior. Cpt. Cocaneanu l-a contactat telefonic pe generalul de Divizie Stefan Ionescu, prefectul judetului Roman care tocmai atunci se pregatea sa intampine pe Regina Mama Elena, sosita intr-o vizita la spitalul din Roman.

Prefectul i-a expus Reginei situatia disperata din gara chiar in Spitalul Precista Mare (atunci Z.I. 448). cand se faceau prezentarile si i-a raportat tot ce se intampla in gara. Revoltata, regina l-a trimis pe aghiotantul ei pentru a verifica daca informatia este adevarata. Cand aghiotantul s-a intors si a confirmat cele spuse de prefect, Regina i-a cerut generalului Stefan Ionescu sa-i inlesneasca legatura cu generalul Ion Antonescu, care se afla in trenul Patria, aflat in exclusivitate la dispozitia sa. Regina cerandu-i sa ordone deschiderea portierelor si acordarea asistentei medicale evreilor din tren.

In tot acest timp, d-na Agarici a dus o adevarata "batalie" cu soldatii germani care pazeau si ei trenul. Ea a pasit hotarata inainte, facand fetelor semn sa o urmeze. Trebuiau sa strabata distanta pana la linia a 4-a, unde fusese tras trenul cu deportati, semn ca nu va avea cale libera. Prioritate aveau atunci trenurile militare germane si romanesti, care goneau spre front. Asa incat avea de stationat un timp, exact cat era nevoie a intra cu ajutoarele cerute. Soldatii germani, cand au vazut ca grupul de persoane in alb se apropie hotarat de trenul lor, le-au iesit inainte, cu pistoalele mitraliera intinse si strigand: "Zuruck Verboten!" (Indarat! Oprit!). Era o prima somatie. D-na Agarici, fara teama, li s-a adresat pe acelasi ton: "Verflucktes Gesindel, auf die Seite!" (Creaturi blestemate, la o parte!). Cpt. Cocaneanu, stiind de ce sunt in stare acesti ostasi fanatici, din trupele SS, a venit in graba rugand echipa sa se intoarca pe peron, caci la o a doua somatie, acestia vor trage in plin. A fost un moment de panica. Fetele si soldatii cu caldari au facut cale intoarsa. Numai duduia Viorica Agarici s-a repezit ca un glonte in fata locomotivei, prinzandu-se cu mainile de ea si a inceput a striga cat tinea o gura ca daca nu se deschid portierele vagoanelor, pentru a se acorda ajutor detinutilor, ea ramane acolo pana ce va trece trenul peste dansa!

In timpul acesta, nemtii isi vedeau linistiti de treaba, asteptand momentul cand vor putea ordona pornirea trenului, cu riscul, de a strivi romanca aceea furioasa... La amenintarea cu pistolul in piept a unui ofiter SS, Viorica Agarici a raspuns: "Wenn Du mich schiesst, schiesst Du deine Mutter!" (Daca ma impusti pe mine, o impusti pe maica-ta!).

Intre timp, generalului Ion Antonescu, informat de cele intamplate la Roman si neavand autoritate asupra militarilor germani care nu permiteau asistarea detinutilor, a luat legatura cu Comandantul al Armatei a XI-a germana, generalul colonel Eugen von Schorner solicitandu-i aprobarea celor solicitate de regina Mama. Acesta, in cele din urma, a ordonat asistarea deportatilor din trenului cu evrei.

In sfarsit au fost date la o parte usile de la un vagon, le-a aparut o scena de infern: vii si morti, claie peste gramada, cu imbracamintea sfasiata zaceau intr-un namol de fecale si urina. Era prea din cale afara! Pentru a nu alarma populatia orasului (din care peste 7000 erau evrei), care prinzand de veste, incepusera a aflui spre gara, s-a convenit ca trenul sa fie impins indarat, la Sabaoani. Acolo fura deschise toate vagoanele iar cei morti, dupa ce au fost verificati de cpt. Dr. Radu Popovici, chirurgul Spitalului Militar (venit si el cu sanitarii sai, foto alaturata), au fost depusi intr-o groapa sapata ad-hoc in dosul garii.

Dupa intoarcerea trenului in gara dintre cei vii, cei bolnavi au fost consultati de doctorita Falcoianu, o parte din ei fiind internati in Spitalul Militar pentru ingrijirile necesare. Intre timp, dr. Stefan Pasov, medicul orasului, colaborand cu Presedintele Comunitatii evreiesti, dr. med. Reznic Meer, au organizat transportarea, cu randul, a tuturor deportatilor valizi la baia Companiei a IV-a Sanitara de langa gara, unde au fost curatiti, reechipati cu haine noi, hidratati si alimentati, cu ajutorul si pe contul Comunitatii. Bineinteles, sub paza severa, pentru a se evita dezertarile. La randul lor, prin grija Companiei a IV-a sanitare, toate vagoanele au fost spalate, dezinfectate si capitonate pe jos cu paie proaspete, peste care s-au intins cearceafuri.

A doua zi, 4.VII.1941, cu obloanele descuiate, trenul - fost pana aici ???al mortii" - s-a repus in miscare. Pe parcurs, oprind in garile mai mari, se deschideau usile vagoanelor pentru ca echipele de Cruce Rosie sa poata controla si asista deportatii. E drept, ici - colo se mai auzea si cate o huiduiala, venita din partea unora, dar asta nu a influentat cu nimic tinuta ocrotitoare a organelor oficiale. Ajunsi cu bine la Calarasi (pe Dunare), la predare in lagar au fost numarati 776 de oameni. Precum se stie, in 1944, au fost eliberati cu totii.



Epilog

1. Prin anii ‘50, dupa razboi, victimele, in numar de 53, dezgropate la Sabaoani (nu "370" cum gresit s-a scris!), carora li s-a adaugat mortii in numar de 360, depusi anterior la Mircesti, au fost aduse la Cimitirul Israelit din Roman, unde au fost reinhumate in doua gropi comune alaturate, peste care s-au turnat placi de beton cu dimensiunea de 3/10 metri. Din cele de mai sus rezulta ca, daca intre Mircesti si Roman, cale de 20 km, si-au pierdut viata inca 53 de oameni, fara "minunea" de la Roman, la Calarasi ar fi ajuns numai cadavre.

A fost in mod incontestabil, meritul duduii Viorica Agarici, de a-i fi salvat pe acestia. Dar nu numai al ei, singura; fara concursul tuturor persoanelor sus mentionate, n-ar fi reusit aceasta performanta. Ii reamintim: capitan I. Cocaneanu, general divizie Stefan Ionescu, vicepresedinta Crucii Rosii romascane, Eliza Vargolici, cei trei medici cu ajutoarele lor. In fine, dar nu in ultima instanta, acordul in acest sens al conducatorului statului (si prin concursul prompt al Reginei Mama Elena), a tras mult in cumpana. Mai e nevoie sa amintim si compasiunea populatiei romascane (crestini si mozaici la un loc) care au contribuit cu totii la usurarea suferintelor atator oameni inocenti...?

2. La urma, inca ceva despre doamna Viorica I. Agarici, eroina acelor zile. Dupa anii 1949, a fost despuiata de toata averea ei (proprietatea de la Calugareni, jud. Roman, casa din oras de pe str. Alexandru cel Bun etc.) si aruncata in strada, fara chip de subzistenta. A avut totusi noroc de cateva familii romascane care i-au intins atunci o mana de ajutor. Familia av. Mart a primit-o intr-o odaita, iar dintre evrei, dr. medic Iosif Abraham si fotograful Jack Reinstein organizau lunar, pentru ea, o cheta (bani marunti), pe care doamna nu voia sa-i primeasca decat sub forma de recompensa pentru meditarea unor copii (printre care si elevul Radu Cozarescu). Desigur, fiind retinuta in casele acestora si la masa de pranz. In fond, era adusa in pozitia de cersetoare. De altfel, si umbla cu cosnita de papura in mana, unde i se mai arunca cate ceva...

Ar fi plecat din Roman, dar nu avea unde: sotul, mort de gangrena apendiculara in spitalul de aici (nu la Iasi, cum s-a scris!), cei trei fii, Georgel, Vasilica si Costache, bagati la puscarie... Abia in 1967, Georgel fiind eliberat, s-a mutat la dansul, in Bucuresti. De atunci si-a adus aminte si Federatia comunitatilor evreiesti de meritele doamnei Agarici, fixandu-i o mica renta viagera.

Acum, eroina de la Roman isi doarme somnul de veci intr-un cimitir din Bucuresti, in vreme de copacul sadit in amintirea ei, pe "aleea dreptilor" de langa Rechowot (Israel), creste falnic.

Dr. Epifanie Cozarescu

#1330 (raspuns la: #1328) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
L-am vazut si mi-a placut...a - de sanjuro la: 17/10/2003 08:11:01
(la: Filmele mele)
L-am vazut si mi-a placut...asa cum mi-a placut proza lui Buzatti, un amestec de fantastic si straniu, grefat pe sentimente pur omenesti.

sanjuro
#1542 (raspuns la: #1539) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
popor vs stat - de gabi la: 21/10/2003 03:58:22
(la: A existat holocaust in Romania?)
Pauza istorica de 2000 de ani cred ca se refera la Statul, nu la poporul evreu, care a continuat sa existe in tot acest timp, desi imprastiat prin toata lumea (ceea ce ne dorim si noua!). Fapt remarcabil in sine insusi, daca stam sa ne gandim...
#1759 (raspuns la: #1754) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...