comentarii

sterge scaunu cind se ridica


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
TeodoraPA - de TeddyBear la: 24/07/2006 20:46:39
(la: solutii pentru singuratate)
Nu poti spune ca in cazul in care suferi (de ex la terminarea unei relatii) gata, stergi totul cu buretele, ridici capul sus, privirea dreapta si mergi inainte! Pana sa iti gasesti iarasi pe cineva trebuie sa treaca o perioada de timp(mai lunga sau mai scurta, asta depinde de fiecare) in care sa te analizezi, sa vezi ce ai gresit si apoi sa mergi inainte!
Si nu este vorba sa iti plangi singur de mila...creca este la un moment dat o faza in care nu suporti pe nimeni in jur(si vorbesc din experienta:)), deci cei care ar vrea sa te ajute(prietenii) nu pot stabili(inca) o legatura cu tine, atat timp cat tu te inchizi in tine si refuzi comunicarea!
Si eu sunt de parere ca o persoana care este/se simte singura sa iasa in locuri publice...de ex sa mearga in parcuri...chiar daca asta doare(vede cupluri fericite, aude folosindu-se cuvantul "noi" etc).
Si daca e sa cunoasca pe cineva cu care sa fie mai departe, ei bine, se va intampla!
Si daca ai stii pe langa cate persoane care se simt singure trecem in fiecare zi! Dar nu se produce acea intalnire pentru ca nu ai un loc, o "piata" in care sa se adune cei singuri si sa se cunoasca!
Asa ca prefera sa stea pe chat, sa scrie pe forumuri :) despre cat de singuri si nefericiti sunt ei:( decat sa iasa intr-un parc, sa stea 2 ore pe o banca si sa se uite pur si simplu la natura, la persoanele din jur...)
In fine....ar mai fi atatea de spus...dar poate cu alta ocazie!
#135130 (raspuns la: #135104) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
eu personal am incredere.
N-as vrea sa mi se ridice tensiunea in fata mesajelor.

Dar ai si putintica incredere in judecata noastra.
Gandeste-te de doua ori cand apesi pe tasta aia micuta care poate sterge tot...
#3063 (raspuns la: #3026) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Ridic si eu doua degete: prim - de Daniel Racovitan la: 13/02/2004 02:50:34
(la: Lia Roberts candidata la presedintie)
Ridic si eu doua degete: primul rege al Romaniei nu stia romana, nu mai fusese niciodata in Romania, era complet strain de realitatile romanesti. A ramas in istorie ca un conducator in timpul caruia Romania a iesit din evul mediu si a devenit un stat cu o economie puternica si infloritoare.

..................................................................................
"-- Hei, uitati-va, imparatul e gol!"
#9542 (raspuns la: #9537) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Buna ziua, Alin - de Stefan Niculescu-Maier la: 24/02/2004 23:18:30
(la: Stefan Niculescu-Maier, despre dizidenta si diaspora)
Revin cu prietenie la rugamintea de a mi se adresa intrebari la persoana a 2-a singular. Nu e obligatoriu, dar imi face placere, ma incurajeaza sa fiu la randul meu, cat mai deschis.



Guvernarea 1996-2000 a fost doar presupus reformatoare, Alin. In realitate tot mai multi cunoscuti nu vad in ea decat o manevra din umbra a securitatii, manevra care a asigurat propasirea economica a partidului aflat astazi la putere (revenit cu si mai mult aplomb si cu inmultite tentacule), dupa patru ani in care a lucrat la adapost de grijile de gospodarire cotidiana a tarii (dar avand grija si sa tina guvernarea Constantinescu ocupata cu minerii, pentru orice eventualitate ca ar fi incercat sa se ridice din genunchi). In ce ma priveste, am cateva exemple in minte care ma pun foarte serios pe ganduri in favoarea acestei teorii - episoadele cu mineri e doar unul.



Daca vei cauta acel film, cel mai probabil il vei gasi la BARRACLOUGH CAREY PRODUCTIONS Ltd, cei care au produs seria de 7 filme pentru BBC, sub genericul "And The Walls Came Tumbling Down".



M-ar bucura sa se initieze un muzeu al disidentei in Romania. Un gand amar ma duce si la perceptia ca n-ar fi nevoie de prea mult spatiu pentru epoca contemporana. Dimpotriva, continua sa fie sterse din memoria colectiva nenumarate acte de eroism pentru pastrarea demnitatii nationale petrecute in timpuri incomparabil mai grele decat acel inceput de 1989 cand, chiar arestat fiind, intuiam ca e doar o chestiune de timp ca unda de soc a "perestroikai" sa ajunga si la Bucuresti si sa scapam de teroare. Dar si asta este alta poveste. S-a lucrat asiduu la stergerea istoriei in Romania, putin se mai poate recupera, putini mai sunt in viata sa depuna marturie. Nu stiu de exemplu daca a existat vreo initiativa de a strange marturii orale, cum s-a facut in cazul Holocaustului. Daca cineva a auzit, il rog sa-mi spuna.



Legat de procesele la care te referi, se incearca in prezent in Romania punerea pe rol a unui "Proces al Comunismului" - si chiar fac parte dintre reclamanti, in mod oficial. Totusi, de relativ scurta vreme, de cand am putut citi in Romania libera o stire despre disidenta grupului Bacanu (in legatura cu lansarea unui film cu acest subiect de catre Lucia Hossu Longin), stire in care numele meu nici nu aparea (desi era publicata de RL!), mi-a pierit orice chef sa ma mai asociez la orice chiar cu fostii mei colegi de inchisoare care vad ca ard poduri fara sens si fara sa gandeasca.



Asa am ajuns sa cred ca trebuie luat de fapt totul de la inceput dar cu calm, lucrand la schimbare multi ani si avand timp si de noi insine si de copiii nostri, pentru care anii in care ii putem ajuta sa aiba un bun inceput in viata, atat cat ne pricepem, nu se mai intorc niciodata.

#10505 (raspuns la: #10482) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Muiiiiiica! - de ikoflexer la: 09/03/2004 23:27:34
(la: Romani in strainatate)
Mrs. Moore, you're a fine lady. You have the right attitude and you made no mistake. Lasa-ti fiul sa trimita ce vrea... cel putin trimite ceva. E mai bine decit nimic... dar bineinteles, altii cred altfel, fiindca romanul si orgoliul merge ca si calul si trasura. La un singur lucru va inselati d-na: romanii si unirea... de unde si pina unde. Singurii romani pe care i-am vazut mai uniti in Canada sint pocaiti. Jos palaria pentru ei. In Ro n-am vazut romani uniti de pe vremea lui Cuza! Jegul de pe pielea Romaniei e gros la momentual actual.

D-ne Andre Morariu! In primul rind e "silence is golden" si in al doilea rind, e un sfat gresit in aceasta situatie. Daca tacem se poate interpreta ca ne ascundem. Sa nu mai tacem! Sa nu ne mai ascundem! Din'potriva sa urlam in gura mare despre ceea ce facem pentru Ro. Sa auda altii si sa urmeze exemplul. Se numeste reclama, si daca am invatat ceva in acesti ani in occident, este ca reclamele sint eficiente. Mai alest exemplele pozitive. Asa cum a spus si Plato in Republica: "avem nevoie de eroi buni, pozitivi".

Si... Anda? Ai aparut si aici (in timp ce-mi sterg sudoarea de pe frunte). Din nou o dai cu chestii de genul "shtii tu povestioara cu "e ushor a scrie versuri..." Guverul Romaniei tzi-a luat tzie de la gura, mah?" Am incercat sa nu ma inhaitez cu tine intr-o alta discutie unde puerilitatea ta a excelat. Eram in anul 4 la liceu in '86 cind m-a ridicat dirigintele in picioare in sedinta sa ma faca de ris si sa ma pedeapseasca prin a-mi spune sa nu mai spun ca nivelul de trai e mai ridicat in occident decit in Ro, ca "tara asta imi da de mincare!" "Da, dar imi da cam putin" spun eu. Ma surprinde o remarca ca a ta, ani de zile dupa comunism, mai ales de la o persoana asa de tinara, colac peste pupaza care traieste in Canada.

Ne-ai spus deja ca ai 20 ani. Cum poti sa stii tu ce i-a luat guvernul de la gura lui Florin sau ce nu i-a luat, in anii '80? Sau esti si tu ca si chinezul pe care l-am intilnit acum doi ani care pretindea ca-si aminteste chestii din burta mamei?

Tu spui: "sau oi fi io ashe de gloaba incat sa nu vad your real reason for leaving that country." Tu ai spus-o, nu eu! Deci tu nu poti concepe ca cineva ar fi plecat pentru alte motive? Te-ai oprit o clipa sa te gindesti ca poate ii jignesti pe cei care au fost urmariti, sechestrati, si torturati de acel guvern pe care tu il aperi?
Poate ca ar fi bine ca tu insati sa fii mai atenta si sa-ti urmezi avertizarea proprie, cea cu ... "e usor a scrie" vorbe.

Spunindu-ne ca sint multe tari in care viata e mai rea decit in Ro dar ocolind faptul ca sint mult mai multe tari in care viata e mai buna decit in Ro nu ne faci un serviciu. Incearca sa-ti inchipui cum ar fi sa traiesti in Ro, nu sa o vizitezi: sa-ti cauti de lucru acolo, sa faci copii acolo, sa ai parinti acolo. La 20 ani poate e greu de imaginat, dar crede-ma, nu e un gind roz. Viata unei majoritati in Ro e substandard. Si daca nu o recunoastem, e ca si cind i-am ignora pe toti cei ce sufera. Optimismul tau si energia ta e in directie gresita, cred eu.

Da, si e foarte posibil ca am trecut unul pe linga altul in statia de metrou Maine St. sau Yonge.

- ikoflexer
#11719 (raspuns la: #11423) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Ridic doua degete: si eu sunt - de Daniel Racovitan la: 03/04/2004 02:10:03
(la: Vecinii de bloc - sa le ascultam manelele sau...?)
Ridic doua degete: si eu sunt fan Loreena :)

..................................................................................
chiar n-a auzit nimeni de [Incredible String Band]?
#13233 (raspuns la: #13225) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
"o fam f. bogata(averea ridic - de Daniel Racovitan la: 09/04/2004 06:21:15
(la: Irakul un al doilea Vietnam?)
"o fam f. bogata(averea ridicindu-se la 800 MILIARDE $)"

Cred ca nici Gates n-are atatea miliarde.
Vezi http://www.forbes.com/maserati/billionaires2004/bill04land.html

..................................................................................
chiar n-a auzit nimeni de [Incredible String Band]?
#13594 (raspuns la: #13526) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
mai copii! - de Belle la: 12/07/2004 18:46:05
(la: despre barbati ... fara suparare :))
cica faceam curat prin e-mailuri ca sa mai sterg din ele si uite ce-am gasit ;)

Micile deosebiri dintre barbati si femei-SUPER

Cum schimbam uleiul

Cum procedeaza EA:
1. Conduce 10.000 de km dupa ultimul schimb de ulei.
2. Duce masina la Service, o preda mecanicilor, flirteaza putin si merge
sa bea o cafea.
3. Dupa 15 minute se întoarce, achita si îsi ia în primire masina pusa
la punct.
Costuri:
Schimbul uleiului (cu manopera) - 600.000 lei
Cafeaua - 15.000 lei
Total - 615.000 lei


Cum procedeaza EL:
1. Merge la un magazin de specialitate, cumpara ulei, filtru si toate
cele necesare pentru a efectua schimbul în propriul garaj.
2. Îsi da seama ca ligheanul cu ulei vechi este plin si îl arunca într-o
groapa sapata în gradina.
3. Intra în garaj si deschide o sticla de bere.
4. Ridica masina pe cricul pe care l-a cautat o jumatate de ora.
Frustrat, mai deschide o bere.
5. Împinge ligheanul pentru ulei sub motor.
6. Cauta cheia de 16 - fara succes.
7. Ia alta cheie la nimereala.
8. Aceasta îi cade în ligheanul cu ulei.
9. Încearca sa o scoata, dar varsa tot uleiul.
10. Priveste uleiul revarsat pe jos, bând alta bere.
11. Încearca sa monteze filtrul de ulei.
12. Apare un prieten care mai aduce sase beri.
13. Încep sa povesteasca... schimbul uleiului este amânat.
14. A doua zi, cumpara bere.
15. Instaleaza noul filtru de ulei.
16. Îl umple cu un litru de ulei.
17. Îsi aduce aminte ca are nevoie de cheia din lighean. (vezi 8.)
18. Deschide prima bere.
19. Încearca sa pescuiasca cheia din lighean cu ajutorul unei
surubelnite, dar aluneca pe ulei.
20. Cade si se loveste cu capul ce ciment.
21. Se enerveaza si arunca surubelnita cât colo.
22. 10 minute înjura pentru ca surubelnita a distrus posterul cu Miss
Decembrie de pe perete.
23. O bere.
24. Îi sângereaza fruntea. Întrerupe tot si se panseaza cu multa grija.
25. O bere.
26. Înca o bere.
27. Mai varsa în rezervor 4 litri de ulei.
28. Coboara masina de pe cric.
29. De fericire ca a reusit sa schimbe uleiul mai bea o bere.
30. Porneste masina pentru o plimbare de proba.
31. Este oprit de politie si fiola indica consum ridicat de alcool.
32. Politistul este hotarât sa-l duca la sectie si sa-i ia carnetul.
33. Disperat, ofera politistului toti banii pe care credea ca-i
economiseste schimbând singur uleiul.
Costuri:
Uleiul - 400.000 lei
Filtru - 50.000 lei
Spaga - 500.000 lei
Berea - 225.000 lei
Total - 1.175.000 lei
#17704 (raspuns la: #17696) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Copilarie imi amintesc... - de DESTIN la: 27/07/2004 06:25:18
(la: Amintiri din Copilarie)


...mirosul de otel incins, ulei si aburi fierbinti al locomotivei cu roti
uriase in Gara de Nord.
Pufaitul dublu al pompei de aer a locomotivei
Mecanicul cu fata manjita rezemat in brat in ferastra locomotivei
Fasii de fum trecand
Nu va plecati in afara
Campiile rotindu-se ca spitele unei roti uriase in fereastra rapidului.
Gogosile cu dulceata, imense, pudrate cu zahar din gara
Sarmele de telegraf alunecand in sus si-n jos, in sus si-n jos.
Mirosul fumului de locomotiva.
Cantonierii saluta trenul ce trece
Sunetul cand trece trenul pe un pod
Copiii goi unsi cu noroi pe malul raului
Sunetul gaurii din toaleta vagonului. Nepas, -se penker, -ende, -
HORRRSSS!
Mirosul sapunului lichid.
Clinchetul ciocanului cu maner lung pe roti dedesubtul vagoanelor
Branza Lica
Teiul aprins de trasnet la marginea drumului
Padurea de pe dealuri...
Bunica, cumparand stergare inflorate de la coperativa.
Taranii cantand in carciuma
Virtuosii la dramba si tambal vioara si ea prezenta...
Latrina din fundul ograzii
Gramada de balega din dosul grajdului, langa usita
Seara in carciuma, sub lampa de gaz din tavan, povesti ,fum si rachiu...
Indopatul gastelor seara in bucatarie
Berzele de pe stalpul de telegraf, care mananca tot timpul fin'ca se caca
tot timpul.
Strabunica de 96 de ani, ce trebuie sa bea ceai de dude, ca e constipata.
Are odaita
ei in ograda, langa cuhnia de vara.
Fragi cu smantana
Pui la frigare (prins din ograda, hranit pe ulita, cu rame, baligi,
samd)
Ploaie de vara, fulgere, tunete, trasnete.
Mirosul aerului dupa ploaie.
Hrighi parfumati culesi in padure dupa ploaie
Hrighi prajiti pe plita cu burta in sus, cu mujdei in ea, ca in
Calistrat Hogas
Ladita cu cas framantat, iute la gust, de mancat cu ma'liga si scrob
Cotcodacitul gainilor, cantecul cocosilor, cardul de gaste de pe linia
satului
Pui, pui, pui! Bunica, chemand seara gainile de pe ulita.
Pisicile miorlaind dimineata sa le dea paine cu lapte
Cei doi caini jegarati ce numai ploaia ii spala...
Soarecii duruind nucile in pod
Hai sa ne jucam pe toloaca
Du-te si vezi pe unde s-au ouat gainile sub cerdac! Ce loc plin de
gainatzi!
Culege niste porumbi. Incearca-i cu unghia, sa aiba lapte!
Du-te si spune-i lui Mos Ilie sa puie zitzul la caruta, mergem la
moara...
Dimineata la mos Ilie, ciorba de fasule pestrita cu ma'liga rece
Scroafa cu purcei tavalindu-se in glod
Trecem cu caruta si oprim la balci...
Radioul cu baterii multe. O cutie intreaga. Baterii late
Vocea Moscovei in idis: Fiecare picatura de sange evreesc va fi
razbunata...
Cei 12 pruni dela gard si cazanul de facut rachiu...
Tare mai e spinarea calului, cum sa-l pot calari?
Crupa lata a calului lepadand baligi in mers
Norul gros de praf ridicat de o masina intrecandu-ne
Kaisersemmel (chifle crestate) proaspete la Itcani
Se lasa bariera, trece trenul
Taranusii in pielea goala calarind in apele limpezi ...
Zornaitul prundisului in apa raului
Jules Verne citit dupa amiaza pe cerdac...
Batranul si maretul pom cu ciresi negre, mici si amare dela potcovarie
Sina fierbinte potrivita pe roata de potcovarul negricios
Potcoava fierbinte pe copita ce fumega si sfaraie
Fetita potcovarului, tinuta strans intr'un cotlon, ferindu-ne de o
ploaie de vara
Sunetul indepartat al trenului trecand noaptea pe vale...
Te-ai tras cu trenul? Te-ai tras cu tramvaiul?
Nucul mosului de peste drum
Manualele de fizica din grinda ale baiatului dascalitei
Fantana cu lant din fata curtii dascalitei
Sunetul caldarii lovind fata apei, sunetul lantului
Mustata pe oala a lui badea Stefan morarul cel posac
Mirosul de malai proaspat, de moara si tacanitul pietrelor de moara
Batoza cu cureaua lunga de transmisie si oamenii indopand-o cu spice la
treierat
Mirosul de curatenie in odaia mare si sunetul pendulei
Trenul departe in vale la Burdujeni vazut dela fereastra
Zgomotul asurzitor al ciocanelor lovind tinicheaua
Izul usturator si lacrimogen de amoniac in pisoarul public de sub
tinichigerie
Mirosul de masinarie noua, mirosul cauciucurilor
Muzeul militar, toate sunt de culoarea prafului. Dece?
Duminica a.m. la Cismigiu. Sirop cu sifon. Chefir la Buturuga. Cu barca.
Pestisorii rosii
Scranciobul. Tata, m-a batut ala! Descurca-te singur, pocneste-l si tu.
Duminica p.m. Miting aviatic la Baneasa. Papana, Bazu Cantacuzino
Luna Bucurestilor. Belinograful transmite poze prin telefon.
S'a deschis Muzeul Satului. Circul Medrano



Cine se teme de suferinta...va suferi de teama.

Dupa o anumita ridicare a imp - de Jay la: 12/08/2004 10:12:20
(la: Banc: doi mosi pe o banca...)
Dupa o anumita ridicare a impozitelor din Romania s-a primit urmatoarea scrisoare de la un veteran al ultimului razboi impotriva teroristilor din Iraq la care si romanii au trimis niste reprezentanti:



Eu, Vasile Bula

Om al muncii fara sula

Decind nu mai pot sa f**

Refuz sa platesc tribut!



La care a primit urmatorul raspuns de la Ministrul de Finante al Romaniei:



Domnule Vasile Bula

Om al muncii fara sula

Cit ai degete si limba

Legea tarii nu se schimba


Cu stima

Micky
Felicitari - de Dantimis la: 20/08/2004 02:46:35
(la: Snobismul ieftin in Romania - din punctul de vedere unui Polonez)
Felicitari pentru limba romana invatata in numai 8 luni de stat in Romania! Aici, in America, am multi prieteni polonezi, insa problema cu ei e faptul ca dupa ani buni de stat in America d-abia o rup un pic in engleza. Eram cat p-aci sa cred ca invatarea limbilor straine e ceva foarte greu pentru un polonez, dar se pare ca eu cunosc numai cazuri izolate...


Referitor la problema ridicata de tine... eu sunt de 8 ani in America si pot sa spun ca ma consider mai roman decat atunci cand eram in Romania.
Eu personal cred ca snobismul la romani e ca si invatatul limbilor staine la polonezi... sa nu generalizam despre o intreaga populatie cand nu am cunoscut decat cateva exemplare.

Insa nu stiu de ce am impresia ca tu nu esti de fapt decat un romanas de-al nostru care si-a propus sa-si rada un pic in barba de conationalii lui, instigandu-i la o discutie fara rost, as zice... Daca-i adevarat atunci probabil ca vei sterge cu prima ocazie mesajul asta.

ceatza a inceput sa se ridice, Belle :-) - de dinisor la: 09/09/2004 00:26:53
(la: VIATA..., CA DESTIN INTR-O IUBIRE PURA)
inca odata merci pentru indrumari. ceatza incepe sa se ridice si dumirirea devine din ce in ce mai profunda. si cand m-oi documenta indeajuns nu va mai fi nevoie sa stau la panda...pana atunci insa, sunt cuminte!


_______________________________________________________
Viata este timpul ce ne-a fost daruit, de la prima pana la ultima clipa!
#21411 (raspuns la: #21409) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Poezii traduse - de (anonim) la: 25/11/2004 00:45:59
(la: Cele mai frumoase poezii)
Sunt Adela Vasiloi
Am vazut pe acest site si poezii traduse, sau poezii ale poetilor englezi, francezi etc. Va propun o corana de sonete, scrisa de poetul rus Vladimir Solouhin, in traducerea mea:

1

Cunună de sonete - nobil vis!
Să gust ale canoanelor mistere,
Ce modelează forma cu-al lor scris -
Pierzându-şi forma, frumuseţea piere.

Suport cu greu un chin de nedescris
Al tonului amorf, fără putere,
Până la scrâşnet, până la durere...
Mai bine-atunci tăcerea - am decis!

Petrarca nu-i, venit-au timpuri noi,
Ci-al poeziei sale ritm vioi
Cadenţă dă şi undelor marine...

O, dacă eşti maestru, tu, poete,
Suna-ţi-va cântecul şi-n clasice sonete -
Cea culme-a formei pure, cristaline

2

Cea culme-a formei, pură, cristalină,
E floarea vie - crin, lalea, bujor,
Trifoi, garoafa, astră ori gherghină,
Ori trandafirul - floare de amor.

Orice boboc de floare ia-l in mână -
Vei fi cuprins de-un negrăit fior,
Căci n-a admis măiestrul creator
Nici un cusur - perfectă e si fină,

O mostră e de artă preacurată...
Iar noi o mai privim câte odată,
Ci drum prin suflet florii n-am deschis.

Desi e frumuseţea trecătoare,
Spre ea mă plec, când inima mă doare,
Când existenţa-mi pare un abis.

3

Când existenţa-mi pare un abis,
Durerea-n inimă nu-şi află loc
Şi-n colţul gurii taie-al său abris -
Atunci deschid un volumaş de Blok.

Cum sună versul aprig şi precis
Acestui trist şi mândru prooroc -
Călit e bronzul verbului la foc
Al sufletului liber şi deschis.

O, Blok! Eşti zeul meu - mă scapă!
Fă să renasc din lut, din aer, apă,
Din foc, din a viorilor suspine...

Curat e-al poeziei tale rod,
Invaţă-mă sa tac - să strig mai pot...
Fiinţa-mi se avântă către tine!

4

Fiinţa-mi se avântă către tine,
O, Patrie, să fie-un vis fugar?
Depun buchetul cu arome fine
Pe-acest mormânt sub pin, ca pe altar,

Şi sub mesteacăn. La Tarhan, în fine,
Şi jos, lângă cavoul mortuar.
Poeţii dorm, răpusi sau de pahar,
De greaţa lumii sau de mâini haine.

Iar noi ne zbuciumăm, trăim - o gloată.
Suntem perfizi - si sinceri câte-odată,
Acela n-are cruce, acesta n-are vis...

Sunt lucruri importante-n astă viaţă,
Şi tu încă-mi răsai mereu în faţă -
Paloarea foii pure de narcis.

5

Paloarea foii pure de narcis -
Nici pată nu-i, nici urmă de cerneală,
Şi nici un gând - tăcere de abis,
Hârtie oarbă, rece, neutrală...

Ce greu e, primul pas pân- l-ai comis,
Cat ea-i nemărginită, pură, goală -
Să fii naiv sau plin de îndrăzneală,
Nu tai cu barda, ce-i cu pana scris!

Teribilei porniri nu te supune,
Nu pângări cea candidă minune
Cu-n gest grăbit sau cu idei meschine -

Aceasta-i calea şi destinul tău,
E roaba ta şi Doamna ta, mereu
Izvor de doruri sumbre si suspine.

6

Izvor de doruri sumbre şi suspine
Ni-e veacul tot, care ne-a fost sortit,
Ci cât n-am bea licorile divine
Am soarbe-amarul lor la infinit.

Acest coctail nu-i mestecat prea bine -
Când acru, când cu miere îndulcit,
Dar bem din zori si pân-la asfinţit,
Cât timp un ban mărunt ne mai rămâne.

Bem pentru ploaie! Soare! Primăvară,
Azurul cerului, parfum de lăcrămioară,
Şi pentru tril de ciocârlii, în fine!

Trăiască floarea! arborele! spinul!
Trăiască cea, ce ne-a-ncălzit destinul -
Femeia dulce cu priviri senine!

7

Femeie dulce cu priviri senine...
Ai planuri mari, şi treburi, şi idei,
Dar totul piere la surâsul ei,
Făcând un rob - si un erou din tine.

Eşti mare, important şi plin de sine -
Poet, ministru, jude - ce mai vrei?
Dar pleacă ea - nebun de dorul ei
Vei delira cu-n glonte... Ce-ti rămâne?

Puţin ai vrea - să fii cu ea un tot,
Dar dacă nu - te-aşteaptă peste tot
In nopţi pustii mirajele din vis...

O rază de speranţă te mai ţine
Şi dintre nori sclipind peste ruine
O stea - al nopţii clar surâs.

8

O, stea, al nopţii clar surâs!
Cu tine şi cu drumul stau în faţă,
Să-mi spui acum, unde mă chemi în viaţă,
Ce depărtări, ce taine mi-ai deschis?

Trec ani, evenimente... M-am deprins
Cu-al lor şirag multicolor pe aţă,
Şi feţe, feţe... Sumbră, zâmbăreaţă...
Acestea toate-n suflet le-am cuprins.

Veni-va Judecata pentru toţi -
Ce-ai fost mai ieri, ce-ai devenit, ce poţi,
Tu - victima - răspunzi de tot ce faci,

Căci tu vei fi si propriul călău
Pe eşafod... Rămâi ce-ai fost mereu,
Nu te grăbi altora să le placi.

9

Nu te grăbi altora să le placi -
O fi vre-unul mai deştept ca tine,
Dar vei găsi răspuns cu mult mai bine
Tu singur la problemele ce-ţi faci.

Degeaba plângi şi-n şapte te desfaci
Să scapi de întrebările străine;
De ale tale - cu atât mai bine,
Deci fă ceva cu viaţa să te-mpaci.

Nu fiecare înţelege-ndată,
Că viaţa nu-i poveste fermecată -
Nu ai răgaz, popasuri... Mii de draci!

Povara anilor ţi-e tot mai grea,
Ci dacă-nfrunţi epoca - vei putea
Tu inima-n făclie s-o prefaci!

10

Tu inima-n făclie s-o prefaci!
Rezistă lesne gerului de fier
Un alb mesteacăn, bradul conifer,
Pustiului arid - un caragaci.

Primejdia-nsă veşnic s-o ataci
Al traiului sătul. Ce-i efemer -
Minciuna, proza, lenea - să n-o placi,
Salvează cântecul prin sete de-Adevăr!

Din slove e ţesut frumosul tort
Şi-ţi pare uneori că-i viu - ci-i mort;
Dar dacă ai simţit vre-un grăunte

În miezul lui, mocnind încă de jar,
Prin pâcla deasă sus ridică-l iar -
De vântul vremii sufletul n-ascunde

11

De vântul vremii sufletul n-ascunde,
Apărătoarea coifului n-o pune,
Cu steagul Adevărului în frunte
Când zbori la luptă-n iureşul furtunii.

Nici mucegai, nici forţă nu pătrunde
În inimă... Nici moartea n-o supune.
Osanna soartei! Steaua nu-ţi apune,
Eşti viu si teafăr - asta-nseamnă multe:

Cu tine-s arbori, cerul azuriu,
Şi torţa inimii mai arde viu
De chinu-acestui vaiet omenesc.

Acest miracol vezi de-l ţine minte,
Drept vrajă contra răului-nainte
Păstrează-n piept curajul bărbătesc!

12

Păstrează-n piept curajul bărbătesc,
Ca praful cel de puşcă-n alte dăţi,
Ba şi merindea-n albele cetăţi
De mucegai cu grijă o feresc.

Plecat-a iarna cu ai săi nămeţi,
A fiert în arbori mustul tineresc,
Ne-a ars şi vara cu-astrul ei ceresc -
Iar toamna rupe norii în bucăţi.

Ca-n miez de iarnă, beznă e afară,
Dar vinul vechi de casă, din cămară
Aprinde-n noi un sânge vitejesc.

Veniţi, amici! Pun sfeşnicul pe masă,
Să fie zi în inimi şi în casă -
Luminile din beznă mai sclipesc!

13

Luminile din beznă mai sclipesc -
E imposibil să se stingă toate:
Ferestre, ruguri, stele-ndepărtate,
Cuvântul bun şi ochiul femeiesc.

Minciuni şi calomnii neruşinate,
Că e-n putere haosul drăcesc
Să-oprească-n cale soarele ceresc,
Lungind măcar cu-o oră neagra noapte.

Dar umbra creşte, vine tot mai mare -
Atomi şi suflete-n dezagregare;
Metalul ca un cancer ne pătrunde.

Dar prin această-oribilă stihie
Ard focuri vii de sfântă poezie -
În întuneric pas să se cufunde

14

În întuneric pas să se cufunde
Timida luminiţă ce o port
Ba viguros, ba de-oboseală mort
Că ce iţi este scris, ţi-e pus pe frunte.

Adesea singur am rămas pe punte,
Busola inimii m-a dus din port în port...
Greşeli - un car, dar totuşi sunt pe bord
Şi soarta crunt mă clatină pe unde.

Nu pot să iau nimic de la-nceput.
Nimic să sterg, să rup... Cum am putut
De bine, de frumos am scris ce-am scris.

În zori - la drum, ci până mâine iată
Că - Slava Domnului! - e-aproape terminată
Cununa de sonete - nobil vis!

15

Cunună de sonete - nobil vis,
Cea culme-a formei dure, cristaline...
Când existenţa-mi pare un abis
Fiinţa-mi se avântă către tine,

Paloarea foii pure de narcis -
Izvor de doruri sumbre şi suspine,
Femeie dulce cu priviri senine
Şi stea - al nopţii clar surâs.

Nu te grăbi altora să le placi,
Ci inima-n făclie s-o prefaci...
De vântul soartei sufletul n-ascunde,

Păstrează-n piept curajul bărbătesc -
Luminile din beznă mai sclipesc,
În întuneric pas să se cufunde!

Sper ca v-au placut?







Te sfatuiesc sa-ti stergi Lun - de (anonim) la: 01/01/2005 12:48:36
(la: Ultima carte)
Te sfatuiesc sa-ti stergi Luneta si sa privesti clar lucrurile.Cu totii suntem in adevarata realitate niste anonimi.Ceea ce facem noi este sa ne ascundem dupa nume si pseudonime.Adevarata mea identitate este sustinuta de gandurile mele sincere si de valoarea ideilor mele.Trebuie sa fii prevazator(prevazatoare) la modul cum te orientezi in viata si mai ales in relatiile cu oamenii(anonimii) mai ales daca te consideri un adept al ezoterismului.
#32544 (raspuns la: #28832) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
COMUNISMUL UN CADOU PRIMIT DE LA VEST - de romanul_vesel la: 08/01/2005 01:55:20
(la: Ce regretati de pe vremea lui Ceausescu?)
Comunismul este cadoul pe care Chruchil si Americanii ni l-au facut dupa Tratatul de Pace de la Yalta, cind ne-a plasat sub influenta Rusiei Comuniste.
Ca orice noua conducere politica si comunismul s-a bazat pe clasa nemultumita - muncitorimea - dar si din rindurile muncitorimii pe cei lenesi si fara speranta. Asa ca de unde aveau sa ia "POLITICIENI CU EXPERIENTA" in conducerea unei tari cind toti "BAIETII" erau niste golani analfabeti:
Petre Borila - tigan din Delta,
Ion Apostol - tractorist din comuna Independenta, linga Galati,
Gheorghiu Dej - muncitor la Fabrica de Rulmenti Birlad
Ana Pauker - evreica, mucitoare tesatoare din Basarabia
Vasile Luca - evreu, din Basarabia (nume schimbat ca sa para romanesc)
Teoharie Georgescu - evreu, criminal de drept comun din Basarabia (nume schimbat ca sa para romanesc)
Ceausescu - sa nu mai amintesc...

Toti o sleahta de golani!!!!

Nu va fie cu suparare aceiasi situatie am intilnit-o si in Decembrie 1989, cind i-am fugarit pe comunisti si ne-am trezit cu o alta sleahta de golani: Dinescu, Voiculescu, Roman, Dide - Puscarie, Miron Cosma, etc...
Si atunci l-am adus pe Bunicuta (Iliescu) pentru ca el desi era comunist cel putin avea experienta in conducerea unei tari.

Politicienii nu se nasc peste noapte, si am vazut cu ochii nostri ce au facut guvernele lui Vacaroiu, Ciorbea... si altii ca ei. Voi ii stiti mai bine, ca ati votat pentru ei.

Cei care isi amintesc de viata in Romania dintre anii 1970 -1980 nu pot sa spuna ca am trait rau. Nivelul general de bunastare se apropiase de standardele internationale. Tot mai multi romani is cumparau apartament si "masina mica", scolile devenisera tot mai bine dotate si nivelul de educatie depasea cu mult tarile vestice. Din ce in ce mai multi copii din Romania cistgau Olimpiade Internationale de matematica si fizica. Se infiintasera institute de cercetare si academii ,se inmultisera locurile la facultati.
Toate astea nu cad din cer. Sint rezultatul unui venit national adecvat si a unei economii in crestere, pe care cei ce nu o inteleg o critica - pentru ca asa sintem noi invatati sa criticam.

Dupa anii 1980 intreaga economie mondiala s-a deteriorat si bineintels ca cei mai afectati am fost noi cei din Est. Ca sa mentii oamenii in servicii si sa sa-i dai fiecaruia o bucata de piine trebuie sa faci sacrificii. Noi nu aveam milioane de someri ca Germania, America, Anglia... etc. La noi fiecare trebuia sa fie angajat! Poate a fost gresit din punct de vedere economic. Dar care dintre noi ar fi preferat sa fie somer?

Citi dintre noi au platit pentru a merge la scoala, sau pentru a-si da copiii la scoala? Citi dintre noi au platit pentru asistenta medicala?
Care dintre noi a fost oprit sa ajunga inginer, doctor, profesor, economist pentru ca parintii nu au avut bani sa-l tina la scoala?
Citi dintre noi am absolvit facultatea si nu i s-a dat un loc de munca?
Toti am avut aceeasi sansa si fiecare a beneficiat in functie de talent, putere de muunca si grad de inteligenta.

E usor sa criticam si sa ne aducem aminte numai ce de a fost rau. Dar citi dintre noi si-au adus o contributie adevarata.

Dupa 15 ani de "DEMOCRATIE", tot ce s-a construit prin munca noastra si a parintilor nostri a fost distrus s-au vindut pe nimic.
Combinate industriale, industria petroliera, industria miniera, educatia si agricultura. Nu mai avem nimic!
In schimb avem libertatea de a injura in gura mare, fara sa ne fie frica de securitate, pe Iliescu, Constantinescu, Basescu si pe cine mai vreti voi.
Iar ei rid pe sub mustata, se sterg cu mina la gura ca sa para populari, si isi umplu buzunarele.
Am trecut de la stagiul unde aveam bani si nu aveam ce cumpara... la stagiul de magazine pline cu vitrine atragatoare dar avem buzunarele goale.

Avem DEMOCRATIE - dar nu avem de munca si nu avem ce minca, avem PASAPOARTE dar nimeni nu ne da o viza de excursie pentru ca venim dintr-o tara saraca si reprezentam pericol ridicat de emigrare.

Asa ca ce regretam de pe vremea lui Ceausescu?

Fiecare regreta sau se bucura prin prisma lui personala.
Eu am plecat din tara pe vremea lui Ceausescu, dar nu am plecat din motive economice. Am plecat din motive politice si sociale. Daca as fi acum in Romania as pleca din aceleasi motive politice si sociale plus motive economice!

Alex
PT. VOI TOTI, DAR IN SPECIAL SOTIEI MELE!!!!!!! - de carapiscum la: 10/01/2005 05:00:47
(la: Barbatii romani din diaspora (si nu numai))
Mai intai de toate vreau sa jur pe ce am mai sfant ca cele ce urmeaza sa le scriu aici sunt purul adevar, adica acelasi adevar pe care l-am ascuns cu buna stiinta, intai de mine insumi apoi de ceilalti.

De aici a inceput totul:
EU- "Sa-ti spun ceva: eu am fost multi ani pe cont propriu, inainte de a ma casatori, si singur m-am intretinut fara vreo greutate, sa stii. Dupa fericitul eveniment lucrurile nu s-au schimbat prea mult, in sensul ca nu intotdeauna m-a asteptat mancarea calda intinsa pe masa- si asta nu m-a suparat. Nu m-au suparat f. multe lucruri desi in sinea mea nu le-am agreat niciodata. Si ce s-a intamplat cand am avut curajul si nasabuinta de a rosti ce gandesc? Sa fiu considerat un fel de intrus in viata ei. Am stat atunci si m-am intrebat: de fapt cine este intrusul aici, eu sau ea? Cine mi-a invadat viata cu iubirea pe care apoi a uitat-o? Cine s-a gasit sa-mi zica mai apoi ca nu-mi da socoteala unde merge si ce face, asta in conditiile in care eu ii spuneam cu f. mici exceptii unde sunt si ce fac? Femeia care s-a folosit de iubirea mea pt. ea!!!"
Daniela M.- "in cuvintele tale vad ciuda de mascul respins din barbatul roman fata de barbatul strain care "are mai mult succes". si nu ai facut decit sa iti ungi orgoliul ranit cu acelasi balsam: cu alte cuvinte "aha, daca nu ma vrea pe mine si il vrea pe altul, asta nu e din cauza ca nu sunt eu bun de nimic sau ca nu stiu cum sa ma port cu ea, cum sa o respect si cum sa o tratez ca egala mea pt ca e si ea o fiinta umana care merita acelasi respect ca si mine, ci pt ca are altul mai multi bani ca mine! asta-i motivul, nu altul". este o autoamagire masculina, tocmai pt ca DIN PUNCTUL DE VEDERE AL BARBATULUI banii conteaza foarte mult, sint o extensie a masculinitatii, si atunci judeca si femeia dupa calapodul sau. sau ii este barbatului mai usor sa dea vina pe bani decit sa se "uite in oglinda" si sa vada ca ii lipsesc anumite calitati.

lamureste-ma si pe mine: vrei ca femeia sa fie "si desteapta si frumoasa si banoasa si devreme acasa" (sau ma rog, asta o fi idealul) ... ok, dar tu, barbat roman, ce ii oferi?"

PRECIZARE NECESARA: nu e vorba de o a treia persoana in cazul nostru!

Nici nu stiu cu ce ar trebui sa incep. Am recitit ce am scris eu si ce au scris altii despre mine la acest forum si va spun cu toata onestitatea de care mai pot da dovada ca MI-A FOST EXTREM DE RUSINE DE MINE INSUMI!!! Dar ce urmeaza sa va spun tuturor sub forma de marturisire publica, spre stupefactia unora si spre extazul altora, tin sa precizez ca nu cauta sa atraga nici compasiune/compatimire, nici incurajari si nici altceva. Este pur si simplu vorba de nevoia mea interioara de a restaura cat de cat dreptatea si de-a ma putea impaca- cu Dumnezeu si cu oamenii, semenii mei- in special cu sotia mea. De iertat eu singur nu ma pot ierta! Ramane la latitudinea voastra sa ma judecati cum vreti. Pe langa asta, consider ca o mai mare umilire decat insusi faptul ca ne vom desparti anul asta nici nu pot concepe.

Decizia de a scrie aceste lucruri aici si acum vine intr-un context cu totul special din viata mea, asa cum deja v-am spus- pe fondul unei imense deznadejdi si pareri de rau pt. ceea ce am facut in trecutul nu tocmai indepartat. Va scriu acestea si cu greu imi pot retine lacrimile care deja mi-au inundat cararile vietii, zile si nopti la rand.

Din conversatia mea cu gazda acestui subiect, stand acum si judecand mai pe indelete, am dedus ca am facut pe interesantul la momentul postarii raspunsurilor mele. Eram intr-o pasa proasta, asta pot sa-mi amintesc, nici nu mai stiu ce am gandit atunci. Nu-mi caut scuze, am facut ce-am facut si acum suport consecintele faptelor mele. Am pozat in drept si sfant, am facut pe lupul moralizator, m-am impaunat cu tot felul de citate care nici macar nu aveam caderea necesara de a le lua in gura mea. Nu stiu cat de cerebral mai pot fi sau daca am fost vreodata, insa stiu ca mi-e dor de demnitatea mea pe care ca un nebun eu singur am profanat-o.

Nici unul dintre voi nu mi-ati atras atentia, cand i-am raspuns Danielei si i-am pomenit de deziluziile mele, ca prin afirmatiile acelea am jignit-o crunt pe sotia mea, mai ales ca nu era de fata sa-si poata lua apararea. Imbecil, nerod, ipocrit bicisnic ce sunt, sa ma ierte Dumnezeu ca spun asta dar mai bine mi-ar fi fost in ziua aceea sa-mi fi pierdut o mana ca sa nu mai pot redacta elucubratiile alea! Cum adica s-a folosit de dragostea mea? Iubindu-ma si iertandu-mi toate mojiciile, trecand cu vederea impasibilitatea unui trantor care-i sugea mierea sufletului, suportand absolut eroic traiul alaturi de un om care a dezapreciat-o si i-a calcat demnitatea in picioare in numele iubirii lui parsive??? Pai asta n-a fost casnicie pt. ea, a fost temnita grea in care cu ferocitate si fata schimonosita de ranjetu-mi salbatic am aruncat-o ca pe-un gunoi nefolositor. Si pt. faptul ca m-am considerat cel drept, care nu savarseste nici o faradelege asupra ei, am indraznit sa-i cer si ultima picatura de inima ce-i mai ramasese, am adus-o pana la stadiul acela de epuizare psihica si fizica in care a cazut bolnava. Iar cand am vazut asa ceva ce credeti ca am facut? NIMIC, oameni buni, NIMIC!!! Am lasat-o ca pe-un gard ce sta sa se prabuseasca si nici macar un leat de compasiune nu i-am pus in sprijin. De apa si de alte cele nici nu mai vorbesc. Sigur, in sinea mea ma gandeam atunci ca am dreptate sa ma port asa. ...Ah, nesuferitul de mine, dar cum poti lasa un bolnav sa zaca in patul de suferinta in care de fapt chiar tu l-ai infundat, mai ales ca este vorba de consoarta ta, cand legea crestina pe care ai invocat-o de atatea ori spune ca pana si pe dusmanii tai esti dator sa-i ajuti la vreme de necaz??? Si uite-asa mi-am dat singur dreptate si m-am intaratat in propria-mi inima pana ce am devenit dusmanul dinauntru- cariul ce roade in nestire si subrezeste lemnul de cea mai buna calitate. Zice o vorba: "pazeste-ma, Doamne, de prieteni/(casnici), ca de dusmani ma pazesc eu singur!"

Vreau in contextul asta sa vorbesc si despre ceva ce n-am vorbit cu nimeni niciodata. E vorba de vizionarea unor scene sexy sau porno, din reviste sau filme. Stiu ca e greu de crezut, chiar pt. mine insumi este pur si simplu inexplicabil, dar niciodata revistele porno sau sexy n-au avut alta insemnatate pt. mine decat ca material informativ, de documentare. Nu stiu cum priviti voi lucrul asta, insa eu in afara de sotia mea, de formele trupului ei frumos si curat, n-am dorit mai mult. Exista instinctual in fiinta mea dorul de ea, nu de femeie straina, pt. ca fantezii erotice nici macar nu mi-am putut inchipui sa am cu altcineva in afara ei. Si poate ca n-ar fi rau de spus un lucru aici, anume ca ea a fost prima femeie din viata mea si a ramas singura! Cred ca totusi i-am ramas fidel pana la capat, in pofida aparentelor care m-au tradat de inselator. Dar, sigur, asta ramane o afirmatie neverificabila. Cred ca ei i s-a parut a fi hidoasa aceasta fata ascunsa a mea, insa mie mi s-a parut a fi in regula fiindca oricine isi doreste sa aiba o viata sexuala normala, mai ales cand e vorba de inceputurile acestei vieti. Asta nu m-a facut instabil in sentimentele mele fata de ea si nici in dorintele mele pasionale pt. ea ca femeie. Daca macar ar fi existat posibilitatea citirii gandurilor...

Revenind la conversatia mea cu gazda, stiti cum s-a intamplat atunci cand mi-a zis verde-n fata cine sunt? Am scuturat din cap si-am zis: NU, eu cu siguranta nu sunt asa! NU sunt eu cel zugravit aici! Cata mascarada, ce oglinzi diforme am trebuit sa folosesc pt. a-mi canta singur in struna...! Pai e normal de vreme ce ego-ul uman si in special cel masculin nu poate accepta ideea ca daca ai gresit cumva trebuie sa recunosti asta cat mai curand, nu sa dai din colt in colt doar-doar s-o gasi o portita de scapare din fata propriei constiinte. Cand nu-ti joaca nimeni dupa cum ii canti, crezi ca nu vrea sau nu stie sa joace, nu te gandesti niciodata ca muzica ta e proasta si ca are ritmul stricat. In plus uiti ca fiecare are anumite afinitati pt. probabil lucruri diferite decat ale tale.

Mi-am zis la un moment dat ca de s-ar deschide pamantul sub mine si pe loc m-ar inghiti, nu mi-ar parea rau. Merit cu varf si indesat o bataie crunta, dar daca s-ar intampla asa n-as mai avea vreme sa indrept pe cat posibil greselile trecutului. Si apoi cui i-ar folosi un asa sacrificiu? Ei, asta-i o intrebare mai dificila. Poate ca in felul asta ar scapa lumea de tirania si de mandria mea...

Stiti ce e cel mai dureros in amintirile astea? Ca unele persoane din apropierea ei mi-au atras atentia inca de la inceput sa n-o ranesc, fiindca e o fiinta sensibila si a indurat destule la viata ei. Dar nesimtitul de mine a dat din cap atunci ca un natang ca intelege, a raspuns sa nu-si faca griji pt. ea si i-a asigurat ca o iubeste nespus de mult. Sigur ca o iubeam, insa indiferenta mea in a applica in practica acest sentiment rafinat si uitarea rugamintilor ei si ale prietenilor ei a facut din mine cel mai josnic si lipsit de constiinta barbat de care ar fi putut avea parte. Si nu pot sa nu ma intreb acum: de ce mi-au atras atentia atunci, ce au vazut acele persoane in viitorul nostru...?

Cred insa ca cea mai mare greseala pe care am putut-o face a fost aceea de a-i reprosa unele lucruri, asta fara a ma gandi in prealabil ca era necesar sa-mi aplic intai mie aceleasi reprosuri. M-am grabit sa ridic piatra si sa arunc asupra ei cu manie, n-am cautat niciodata cu adevarat sa inteleg si logica dupa care isi randuia ea propria viata. Si chiar sa fi avut dreptate, oare nu puteam macar sa fiu mai blajin, mai bland, mai temperat??? Sigur ca n-au existat numai zile negre, totusi ce folos de toate celelalte zile bune daca atunci cand a fost mai mare nevoie de mine eu am lipsit cu desavarsire la apelul cel mai important??? Vedeti voi, eu am gandit (superficial ca intotdeauna) ca ea n-a vazut decat partea goala a paharului... Insa nu m-am gandit niciodata ca in fapt eu n-am turnat nimic in respectivul pahar, ea mi l-a intins plin si eu am sorbit pana la ultima picatura apoi am uitat de asta si m-am trezit ca cer din nou sa beau- ceva in genul: "muieti ti-s posmagii?". In imaginatia mea bogata eu il vedeam plin, dar in el sufla vantul deznadejdii ei, nu era iubirea sau vreun rod al iubirii mele, ci numai un gol imens- si iata ca acum asta se razbuna fiindca acest gol s-a transferat pe deplin in propria-mi inima ca sa vad si eu cum e...

Stiti ce regret cel mai mult? In primul rand zambetul ei cald, dragastos, aproape nelumesc, acel zambet care incetul cu incetul s-a intunecat, apoi a disparut fara urma de pe fata ei obosita de atata chin sufletesc. In al doilea rand regret enorm timpul ei irosit in van in incercarea ei supraomeneasca si inutila de a mentine viabila o casnicie pe care eu o daramam prin orice mijloace. Apoi regret noptile pierdute in fata monitorului sau a televizorului, nopti care cel putin teoretic ar fi trebuit sa i le dedic in totalitate. Imi vine acum sa ma dau cu capul de toti peretii, sa-mi sfasii pieptul ca sa-mi scot inima si sa mi-o arunc la caini, dar cred ca nici cainii n-ar manca asa o inima neagra si stricata. Si cate regrete nu s-au ancorat acum in sufletul meu..., cate pareri de rau... Ce folos, sunt tardive.

A avut anumite pretentii pe care m-am grabit sa le accept gandindu-ma ca chiar daca unele nu-mi prea convin va trebui sa invat sa le respect ca atare. Dar bineinteles ca nu i le-am respectat nici o clipa; cum adica ea sa ridice pretentii si eu nu? Pai bine, mai golane, atunci de ce-ai mai acceptat? Si daca ti-a cerut s-o respecti si sa nu-i incalci anumite reguli pe care ea le avea deja in practica, tu te-ai gasit sa terfelesti totul fara zabava in dorinta de a-ti impune tu propriile legi? Adica tu sa-ti hranesti orgoliul masculin pana crapa iar ea sa taca si sa inghita ineptiile tale? Ce te asteptai, sa-ti puna cununi de lauri pe tamplele-ti intelepte??? A avut dreptate sa afirme ca ai incercat sa manipulezi in fel si chip unele situatii de asa maniera incat, normal, ea sa apara ca o scolarita prinsa cu copiatul si pedepsita- pusa la colt. Dar stii ceva interesant? N-ai facut decat sa te manipulezi pe tine insuti, pana la urma.

Stiu acum ca nu mai exista cale de intoarcere din voiajul de...despartire, incerc sa ma impac cu ideea asta. Acum..., acum ce-i de facut? Nimic nu mai e de facut decat bineinteles luarea aminte pe viitor si indreptarea copacului crescut stramb. Mai este posibil oare? Minuni se mai intampla, dar se spune ca tin doar 3 zile. Socotesc ca mie mi s-au oferit din partea sotiei mele mai mult decat suficiente zile pt. minuni (fara a mai pune la socoteala noptile) si daca ineptia si inertia nu m-ar fi dus in continuare pe acelasi val pierzator, azi n-as mai fi avut ce scrie aici. De aia va spun ca daca este cineva de care trebuie sa va fie mila in toata povestea asta sordida, acea unica persoana este sotia mea.

O singura dorinta mai am acum in viata, indiferent pe ce drumuri vom apuca fiecare din noi: anume sa reuseasca in cele din urma sa-si calce (inca o data, pt. a cata oara???) pe inima si sa ma ierte- nu cu sensul de a ma primi inapoi in viata ei, n-as merita asa ceva. Recunosc totusi ca sufletul meu nu mai are pace de cand ne-am separat si ca singura alinare mai rasare in sufletu-mi hain doar atunci cand o zaresc, altfel viata mi se pare lipsita de sens, lipsita de culoare, de farmec... Vioiciunea de altadata m-a parasit definitiv in ultima vreme iar de reusesc sa uit pt. o clipa si zambesc, atunci vine glasul acesta cumplit care ma intreaba: mai poti zambi? Si ca un facut, chiar de vad o femeie mai frumoasa in fata mea, ma uit la ea ca prin sticla- fiindca dincolo de ea o vad tot pe frumoasa si nevinovata mea sotie!!!

Am avut un noroc orb sa dau peste asa o femeie care sa ma iubeasca sincer, si asa cum spunea un antevorbitor aici (care nu stie cum sa-si mai arate aprecierea fata de propria sotie) eu n-am stiut/n-am invatat sa-i apreciez calitatile decat dupa ce am pierdut-o.

Cred ca pe aceasta cale am raspuns inclusiv cererilor mai vechi de a-mi cere iertare fata de unele persoane de pe forum.

Vreau sa inchei prin copierea unuia din ultimele mesaje aparute la acest topic fiindca mi se pare ca se potriveste f. bine acestei situatii.
"Barbatii nu sunt cele mai importante fiinte de pe Pamant ,caci in fata lui Dumnezeu toti suntem egali ,si daca va iubim-noi femeile ,nu inseamna ca nu mai avem si alte prioritati in aceasta viata.Imi pare indaratul acestei afirmatii o unda de aroganta.DA, sigur gresim ca sunteti centrul universului nostru ,ca va iubim cu disperare ,ca sunteti lumina ce ne ghideaza pasii prin intunericul vietii,ca suntem orbite de dragoste sub influenta careia se sterg toate supararile provocate,dar nu e greseala noastra ca sentimentele nu sunt impartasite ,ca suntem tratate necorespunzator, pentru ca barbatii habar nu au ce este respectul in primul rand pentru ei si apoi pentru cei din jur.Suntem sclave ale iubirii da ,si deci si ale barbatilor spre rusinea noastra.Oare nu ar trebui sa mai iubim?Ar trebui sa ne schimbam sufletele, materia creierului nostru,caci doar asa stim sa iubim oferind tot ce este inlauntrul nostru.
Atat a avut de spus o romanca din Ploiesti."

Asadar uitati ce ati citit in carti sau ati vazut prin filme, asta e povestea adevarata a doua vieti irosite si a unei iubiri distruse de un barbat roman- damnat sa fie in veci!
-----------------------------------------------------------------
So far, so good.
#33058 (raspuns la: #31644) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Fefe - de giocondel la: 12/03/2005 07:17:38
(la: Barfa)
In primul rand, cred ca ar fi inspirat sa imi cer scuze anticipat, probabil si acum voi scrie un mesaj lung lung. Eu nu ma pricep in ale scrisului, sunt mai degraba un bunicel orator.

FEFE: “ Ceea ce tu ne spui este idealizarea omului, care din pacate nu exista. Omul e om, si nu-l vei putea niciodata face "divin", nici tu, nici eu, nimeni, decit numai Dumnezeu.”

Draga Fefe, in raspuns, as dori sa incerc sa pun in perspectiva faptul ca omului de acum 600 de ani, I s-a fi parut idel si imposibil ca omul viitorului sa faca descoperirile ce au fost facute in ultimii 150 de ani. Mintea omului renascentist era incetosata indeajuns sa respinga argumente stiintifice, sa nu ii acorde lui da vinci sansa de a-si pune in practica teoriile si descoperirile.pt ca pareau utopice, idealiste, imposibile.

La fel cum poate unuia ce a trait in vreo perioada intunecata , in vreun trib sangeros ce ingropa nou nasacutii- fete, I s-ar fi parut utopic , ideal, sa ii spui ca intr-o zi, cat de curand, oamenii vor ajunge la concluzia ca femeile sunt fiinte umane, cu drepturi egale .

cand poetesa iraniana Tahirih si-a aruncat valul, acum 150 de ani si a spus: "ma puteti ucide dar emanciparea femeii nu o puteti opri!" si a fost martirizata, corpu-i fiind aruncat intr-o fantana parasita, multi au crezut ca nu e zdravana la cap, ca idealul despre care vorbeste ea va ramane intotdeauna un ideal....cu exceptia acelor oameni ai vremii ce detineau viziune patrunzatoare si care au inteles , admirat si raspandit povestea ei.

Ceea ce catalogati dumneavoastra ca fiind "Ideal"- adica imposibil de atins- este de fapt directia inspre care se indreapta umanitatea, si chiar daca descoperirile stiintifice au doua taisuri ( vezi puterea de distrugere conferita de tehnologia moderna), cert este ca omului I se dezvolta capacitatile si calitatile pe zi ce trece. Omul depaseste bariere nu demult negandite , chiar si pe plan spiritual. Din ce in ce mai mult omenirea incepe sa inteleaga ca aceasta planeta nu ar trebui privita in bucatele, ca suntem cu totii locuitorii aceleasi immense tari, prejudecatile de rasa, religie, statut social desi prezente si accentuate in diferite culturi, incep incet sa dispara sau sa se atenueze si curand omenirea va intelege ca daca unitatea rasei umane nu va fi atinsa, ne vom autodistruge. Asta implica eliminarea prejudecatilor de natura rasiala, religioasa,stautut social , etc.., implica eliminarea imensei prapastii dintre cei bogati si saraci, cultivarea principiului de egalitate in drepturi intre femei si barbati, acces universal la educatie, atingerea unei armonii intre religie si stiinta, etc etc…ceea ce in ultima instanta va conduce la Pace generala :):) alta utopie, veti zice poate...:):)
Omul viitorului, un viitor nu foarte indepartat, va apartine unei noi rase umane, o rasa ce va ajuge la echilibru interior, isi va dezvolta capacitatile spirituale, se va trezi si va cunoaste adevaruri inca scunse privirii umane.o rasa ce nu va mai cunoaste diviziunea si va fi unita.

Adevarat, Dumnezeu ne-a facut divini. Cand ne-a creat. In acelasi timp noi insine avem alegerea si puterea de a mentine un echilibru al dualitatii noastre, de a ne concentra pe ceea ce este luminos, a descoperi in noroiul imaginatiilor noastre false si iluzorii atribute spirituale, a le dezvolta si a le manifesta in viata de zi cu zi.

Refuz sa cred ca oamenii nu se pot trezi din somnambulism, ca ei vor refuza intr-una sa se cunoasca asa cum sunt, frumosi, divini, nobili, bogati si sa inceapa transformarea acestei planete (al carui echilibru este zdruncinat) prin Exemplul Personal.

Daca eu aleg sa imi rafinez caracterul si imi educ spiritul sa manifeste in ganduri si actiuni aspecte pozitive si energii benefice, daca eu aleg sa fac bine si refuz sa barfesc un alt om, si refuz sa fac compromisuri la slujba, si refuz sa fur, si refuz sa denigrez si sa calomniez pe cei din jur, daca eu aleg sa trec peste propriile mele dorinte egoiste si ma pun in slujba umanitatii cu abnegatie, daca imi tratez vecinul mai bine decat m-as trata pe mine insami, daca imi ridic munca la rang de rugaciune, daca aleg sa manifest in viata mea pace cu toata daruirea…desi se spune ca nu se face primavara cu o floare, am curajul sa contrazic si sustin cu Convingere ferma si nestramutata ca: BA da , se face! pentru ca fiecare primavara are o prima floare a ei..totul are un inceput.

Si daca si dumneavoastra veti face acelasi lucru este imposibil ca macar un om sa nu fie atins si incins de “idealismul” acesta si sa nu faca si el acelasi lucru…unu plus unu plus unu…nici nu banuiti cat de puternic este efectul unei actiuni pure, bine motivate…

Omul este ca o lampa prafuita. Desi, inerent, poseda capacitatea de a oferi lumina in jurul sau, este acoperit cu praful ego ului , vanitatii, negativismului..cunoasteti lista. Tot ce trebuie s a facem, este sa stergem si sa indepartam acest val pentru ca Divinul exista in noi si straluceste chiar daca nu este scos, in mare parte, la suprafata inca.

noapte buna, numai bine!

multumesc de elucidare, nu observasem smecheria cu pseudonimul nairda:)

"O DWELLERS OF MY PARADISE!
With the hands of loving-kindness I have planted in the holy garden of paradise the young tree of your love and friendship, and have watered it with the goodly showers of My tender grace; now that the hour of its fruiting is come, strive that it may be protected, and be not consumed with the flame of desire and passion."
-The Persian Hidden Words-



#39217 (raspuns la: #39207) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
nivel extrem de ridicat de intoxicare - de carmariacar la: 14/04/2005 16:48:28
(la: Pentru cine şi de ce sunt yoghinii „periculoşi”?)
"CRITICI. Traian Basescu a criticat dur presa românească pentru relatarile de un "nivel extrem de ridicat de intoxicare". "Aş face o observaţie faţă de ce vedem în presă şi la televiziuni, observaţie care a fost constant făcută prin purtatorul de cuvânt: nivelul extrem de ridicat de intoxicare la care presa românească răspunde extrem de usor, fără verificare şi fără a avea încredere când i se infirmă zvonistica de către cei autorizati sa o infirme. Cu această ocazie, am putut să vedem şi oameni de o mediocritate teribilă, lăfăindu-se ore întregi pe posturi de televiziune, dându-şi cu părerea şi făcând supoziţii. Regretabil, ziarişti pentru care am avut un mare respect au ajuns sa fie penibili în raport cu realitatea. E opţiunea lor şi atunci când, deie Dumnezeu, acest caz se va încheia bine, pentru că acesta este obiectivul, aş vrea să văd ce argumente mai au în raport cu susţinerile docte şi adesea împotriva acţiunii de recuperare a celor trei cetăţeni români", a spus Basescu".

(http://stiri.acasa.ro/13516.html)

Despre nivelul extrem de ridicat de intoxicare al presei în cazul M.I.S.A. de ce nu spune nimeni nimic???
E periculos ce se intampla... - de Kharisma la: 17/05/2005 16:49:17
(la: Codul Da Vinci (Da Vinci Code))
Primul soc pe care l-am avut in legatura cu acest subiect nu a fost cartea, ci DVD-ul "DaVinci' Codes". Acest DVD a aparut putin inainte de publicarea cartii lui Dan Brown in Grecia (unde domiciliez) si din curiozitate, l-am inchiriat, crezand ca el contine realmente enigme legate de activitatea, viata, etc lui daVinci. In realitate acest DVD pregatea aparitia cartii. Continea intr-adevar (doar) la inceput informatii sumare despre DaVinci, continuand (95%) si terminand cu dezbateri pe teme si ipoteze istorico-religioase legate de crestinism.

Apoi a aparut cartea. Mi-am cumparat-o in romana si am citit-o in 48 ore. Efectiv n-am putut-o lasa din mana! E un roman politist delicios: enigme, tensiune, resturnari de situatie! Am iubit realmente cartea!

Insa tocmai pentru acest scop a fost scrisa: pentru a-ti penetra simturile in scopul de a ajunge la intelect. Si ca sa explic ce vreau sa zic de fapt, trebuie ca momentul istoric in care cele doua au aparut (DVD-ul si cartea) sa fie privit printr-ul zoom extensiv. Care este de fapt situatia crestinismului in aceasta perioada (si ma refer deopotriva la Biserica Catolica si la cea Ortodoxa)?

Sa incepem cu prima: dupa o lunga suferinta fizica, Papa Ioan Paul II se stinge din viata. Suferinta fizica nu i-a putut permite Papei sa tina fraiele Bisericii Catolice pentru cel putin ultimii doi ani din viata, desi in mod laudabil a incercat.

In Biserica Ortodoxa situatia e mult mai dificila! Centrul spiritual al Bisericii Ortodoxe se afla la Constantinopole (Instambul), Turcia, unde Patriarhul este grec si are sub control si Biserica Ortodoxa Greceasca. Tot grec este si Patriarhul Ortodox de la Ierusalim, alt loc important atat spiritual, cat si istoric pentru Biserca Ortodoxa de pretutindeni.
Ceea ce s-a intamplat a fost insa faptul de Biserica Ortodoxa a inceput sa se clatine "din radacini" in urma cu cateva luni, atunci cand in Grecia a facut valuri descoperirea ca niste foarte inalti prelati ai Bisericii Ortodoxe Grecesti ar fi implicati in trafic de influenta si luare de mita, intervenind pe langa judecatori pentru a clasa dosare de urmarire penala pentru o retea de mafioti implicati in distributie de narcotice si prostitutie.
Pe de alta parte, in urma cu cateva saptamani s-a descoperit ca Patriarhul Ierusalimului (tot grec) a abuzat de puterea conferita pentru scopuri proprii si in prezent a fost destituit.
Se pare ca pana in acest moment nu exista vreo legatura si cu Patriarhul din Constantinopole (dupa cum am spus, tot grec).
Deci, in mare, pilonii Bisericii Ortodoxe se clatina!!! Biserica Ortodoxa Greceasca si cea din Ierusalim. Cei doi piloni ai Bisericii Ortodoxe se clatina din temelii. Incepand de la cap, precum pestele. Comentariile pe care le-am auzit sunt pline de soc si dezgust.
Dar sa vedem ce a mai ramas: Biserica Ortodoxa Romana, Rusa, etc. Surprinzator, Biserica Ortodoxa Romana doreste cu ardoare sa construiasca cea mai mare catedrala ortodoxa. De ce? Se pare ca exista si un raspuns....

Privit in ansamblu, acesta este contextul istoric in care cartea lui Dan Brown a aparut si a inflamat mintile atator cititori.

In ce scop a aparut? Pentru a induce indoiala, pentru a fi de acord (aparent) cu existenta lui Isus Christos, dar pentru a distruge in acelasi timp Biserica Crestina (Ortodoxa si Catolica).

Cum? Prin a admite existenta lui Christos, dar negand moartea Lui pe cruce si Invierea (cartea sugerand faptul ca El n-ar fi murit, ci s-a refugiat impreuna cu Maria Magdalena, "sotia sa" si cu copilul lor, in Franta de astazi. Aceasta afirmatie desfiinteaza "de facto" simbolul crucii, simbolul invierii, a stergerii pacatelor, chiar a lui Isus Christos - fiul lui Dumnezeu.

Explicatia cartii? Cei care au avut vreun interes, au rescris Biblia de-a lungul istorie, aducand-o in forma si continutul de astazi, pentru a servi propriilor interese omenesti. Atat si nimic mai mult.

Concluzia cartii? Biserica Crestina este o inventie, bazata pe o gresala / minciuna (intentionata sau nu) in a rescrie istoria.

Care este adevarul? Cei care cred, spun ca Isus a existat si a murit rastignit pe cruce, pentru a sterge pacatele omenirii. Dar daca distrugem baza credintei crestine ce ne mai ramane? Nimic. Absolut nimic!

Si acum o intrebare cheie: cine are interesul de a distruge Biserica Crestina? Parerea mea personala este ca sunt multi aceia, iar printre cei mai importanti sunt evreii. Nu sunt anti-semita, dar nu ma pot abtine sa nu constat anumite lucruri.

Dragi cititori, acesta este contextul in care cartea lui Dan Brown a aparut. Istoric, scopul aparitiei ei il vom vedea in viitor. Acum putem doar sa presupunem. Scopul e acela de a ridica indoieli, de a ne intorce fata de la religia noastra, ortodoxa sau catolica.
Este adevarat ca poate nu vom sti niciodata ce exact s-a petrecut acum 2000 de ani si sa certificam acest lucru. Insa putem sti ca valorile morale si credinta in ele sunt oferite cu prisosinta de Biserica Crestina.

Si voi incheia prin a afirma este de datoria (foarte dificila) a noului Papa de la Vatican de a salva Biserica Catolica si pe credinciosii ei.

Si de ce nu, poate cea mai mare Catedrala Ortodoxa ce este in curs de constructie in Romania va fi cea care va schimba centrul de greutate (altminteri foarte cutremurat in ultimul timp) al Bisericii Ortodoxe!
Femeia te ridica, femeia te c - de cico la: 11/06/2005 21:06:49
(la: despre nimicul in sine)
Femeia te ridica, femeia te coboara, femeia iti da viatza si tot ea te omoara

... avem acum si raspunsul la intrebarea "De ce traiesc femeile mai mult decit barbatii?" (parca era o conferinta pe-aici :))
#54425 (raspuns la: #54192) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...