comentarii

stiintifico-fantastice


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Sebastian A. Corn - de mapopescu la: 08/02/2004 17:56:35
(la: Literatura postdecembrista?)
nu stiu daca e "cel mai" dar pe linga cartarescu, imi vine in minte Sebastian A. Corn. dupa un roman stiintifico-fantastic (2004 Quirinal Ave. parca ii spunea) si unul fantastic (Cel mai inalt turn din Babylon) cu idei apropiate de Neuromancer si/sau Matrix, am citit o carte extraordinara de acelasi autor.

Titlul e "Taie-ma cu taisul bisturiului tau, scrise Josephine", iar subiectul este un doctor aflat intr-o situatie de criza care vrea si incearca sa uite cuvintele. Simplista descrierea mea, dar cred ca e asa de concentrata cartea pe o idee incit orice as spune mai mult ar aduce in defavoarea celor care ar vrea sa o citeasca, poate.
intrebare ptr mapopoescu - de (anonim) la: 28/02/2004 02:37:20
(la: "Ceausescu a fost dat jos de CIA")
Daca CIA a fost asa de tare de l-a dat jos pe Ceausescu asa de usor in 1989 de ce nu a facut-o mai devreme in 1947 sa zicem si nu numai in Romania.??????? Dar in Ungaria in 1956 ? Dar in DDR in 1961 cind s-a construit zidul de la Berlin ? Dar in Chehoslovakia in 1968?Dar in Polonia 1980 ?
Un documentar stiintifico fantastic realizat de o frantuzoaica ati zis ?
Pai stiam ca francezii sint specialisti in parfumuri ....
#10857 (raspuns la: #10639) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Asa, da! - de sanjuro la: 22/03/2004 01:24:50
(la: Ovidiu Bufnila, despre taina norilor din Tando si Guasalaa)
Ok, Ovidiu...
Inca mai posed destule exemplare din colectia romanelor stiintifico-fantastice, aparute prin anii '70. Mi-e dag Vladimir Colin, si-mi place Danut Ungureanu din cei numiti de tine optzecisicisti...
SF-ul romanesc a aparut prin anii 50-60 in vremuri neguroase, cand prolcultura sapase adanc in literatura romana de orice fel. La fel si cenaclurile, fie ele literare sau stiintifice, care cu greu puteau sa prezinte si altceva decat ode dedicate "viitorului luminos"...
Nu pot sa nu mentionez colectia romanelor stiintifico-fantastice, aparuta la inceputul anilor '70, care prin diferite tertipuri, slalomand prin cenzura de atunci, a reusit sa publice o serie de romane si scriitori de referinta, romani si straini.
Un moment deosebit a fost in 1973, cand a luat fiinta la Ploiesti "Univers Club" ce a activat, (nu stiu daca mai activeaza in prezent), pana la inceputul anilor '90. Imi aduc aminte ca la sedinta de infiintare, invitat de onoare a fost Ion Hobana. De-a lungul anilor, in intalnirile ce au avut loc, (unele cu audienta de sute de persoane), au sustinut conferinte: Iustin Capra, Florin Zaganescu, Dan Apostol, si altii ca ei...Subiectele erau variate: literatura SF, grafica SF, stiinte de frontiera, fenomene paranormale, OZN, civilizatii extraterestre, lumi disparute, inventii pentru secolul XXI...
Inaintasii nu trebuie uitati. A scrie SF fara a avea o cultura solida in domeniu, este dinante sortita esecului.
Literatura romana SF, atat cea sa zicem anterioara lui '80, cat si cea de acum, dupa parerea mea sufera de incapacitatea de a prezenta "universuri" credibile si "viitoruri posibile". Chiar daca unele romane sau nuvele scrise prin anii '50-'70 de catre cei cu adevarat "mari" ni se par usor desuete, naratiunea are nerv, cititorul citeste pe nerasuflate, este captivat, calatoreste cu gandul, se implica emotional imaginandu-si exact ceea ce si-a dorit scriitorul.
Sunt scriitori romani tineri si talentati, (un exemplu este Florin Lazarescu), dar care din pacate nu au abordat si drumul spinos al SF-ului...

Numai bine,
#12528 (raspuns la: #12415) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
despre fotografie - de Dinu Lazar la: 26/04/2004 05:49:52
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
"Poate ar fi interesant sa ne povestiti cum se descurca un profesionist cu timpul, modelele, materialele si nu in ultimul rand cu marketing-ul ...."

Ce sa va spun, stimate domn... cred ca in cele aproape 500 de discutii de aici s-au atins cumva si aceste probleme.
Cu timpul, e o tragedie; are grija statul sa ia tot timpul care ramine sau care ar ramine... banul il mai circuli, sa zicem, desi e jale, ii iei, ii dai, dar timpul, e o nebunie... nu ti-l mai da nimeni inapoi... cozi, bilant, toate cele, o bataie de joc de neimaginat, desi la mine se ocupa o firma de partea contabila si de hirtzogarie, e o nenorocire.
Eu cind aud ca intram in Europa ma apuca risu/plinsu, astia de la putere ori nu stiu ce vorbesc, ori sunt dusi cu pluta, ori incearca sa intinda si ei ciunga poate o tzine.
Legi care se schimba, care revin, care nu se aplica, dezordine, nebunie, fiecare zice altceva, fiecare vrea ceva, si in loc sa stau sa ma gindesc la compozitia unei imagini sau la o stare a unei fotografii, tre` sa vad ce legi au mai aparut, e voie su nu de fotografiat parlamentaru care doarme, sa semnez ordine de plata, fie ca am, fie mai ales ca nu am bani, si sa stau la cozi interminabile si sa semnez rapoarte pe care nu le citeste nimeni.
Partea ascunsa a meseriei nu e prea placuta...
Cu modelele, e treaba agentiilor de casting; cind e de facut ceva cu modele, are agentia de casting treaba, alege, prezinta clientului propunerea, eu nu ma bag, sa fie ceva in fatza aparatului la fotografiat, in rest ma descurc...
Materiale, cam ce e in vest exista si aici, la un pret de trei ori mai mare, cite o data. Asta e... Altfel, veniturile, de zece ori mai mici ca afara.
Cu marketingul, nu e nici o problema.
La noi, nu exista si nu se paote aplica nici un marketing.
Adica, poti sa dai averi pe reclama, pe book-uri sa le lasi la agentii, pe situri si CD-uri, mai bine mergi la o bere la Berlin sau mai faci niste poze cu banii aia.
La noi comenzile foto se obtin in imensa majoritate a cazurilor pe alte criterii, decit cele citite in cartile de marketing, care sunt o lectura placuta, pentru cine e fanul literaturii stiintifico-fantastice, nu stiu daca ma intelegeti... ce marketing...
Oricum, si la noi, si in lume, poti sa fii foarte bun fotograf si sa mori de foame, si sa fii un fotograf asa si asa, si sa ai suta de mii de euro pe an.
#14535 (raspuns la: #14517) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
A fi sau a nu fi (fotograf) - de Dinu Lazar la: 01/05/2004 13:56:07
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
La
www.photosecrets.com/sell.html
gasim o lectura placuta dupa micii si berea de unu` mai... pentru cine vrea sa se gindeasca mai mult la ce inseamna sa fii fotograf mai pro, sau cum sa devii.
Mai este extrem de interesanta si adresa
http://www.luminous-landscape.com/essays/selling.shtml
pentru cine vrea sa vinda imagine...
Dar, asta e literatura stiintifico-fantastica pentru fotozombii din Ro care se dau pe gratis.
#14859 (raspuns la: #14827) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
AlexM - de carapiscum la: 11/09/2004 14:46:37
(la: Preoti homosexuali?)
Intr-adevar, asa este: trebuie luate pe rand. Inclusiv chestiunea potopului. Iti dai seama ca daca vom trece de la un subiect la altul ca si cum am schimba ciorapii, o sa ajungem intr-un tarziu sa purtam un ciorap de un fel pe un picior si altul de alt fel pe celalalt.

Cele zece porunci NU sunt toate interdicitii! Sunt indemnuri la o viata legata de Dumnezeu, la desavarsire, la implinirea faptelor bune si la neimplinirea celor rele. Exista insa si interdictii. Dar intrebarea mea era retorica, speram sa intelegi asta. Tocmai ca desi nu se vorbeste explicit de pacat in Decalog, noi subintelegem din textul respectiv ca tot ce vine in contradictie cu Legea este pacat in mod automat. Se incadreaza homosexualitatea la vreunul din capitolele Decalogului? Raspunsul meu este afirmativ: la porunca "Sa nu fii desfranat" (dupa alte editii suna "Sa nu curvesti")!

La punctul 2, "aparent factorul declanshator care a calcat pe sensibiliate" n-a fost doar cuvantul "ciraci"- pe care dealtfel il cunosc in toate intelesurile lui. Toate denumirile insirate de tine, unele puse in mod intentionat intre ghilimele, mi s-au parut a fi tendentioase atat in context cat si ca modalitate de abordare. Expresiile "binevoitori" si "oameni de bine" fac obiectul unei desconsiderari fiindca daca ai fi vrut sa inteleg contrariul, atunci nu le-ai mai fi pus in ghilimele. Prin urmare tocmai aceste cuvinte m-au deranjat mai mult. Din ce ai scris tu am dedus (iarta-ma daca am gresit) ca ai in tine un fel de repulsie fiintiala ce tine de parerea ta cum ca unii s-au folosit de Biblie in scopul de a minti voit lumea. Am vazut dispret si ostilitate, dar daca am gresit nu e numai vina mea, trebuie sa stii sa te exprimi mai clar pe viitor.

Se pare ca daca eu trec peste logica ta, nici tu nu te chinui sa faci altfel in ce priveste sistemul meu de gandire. Realitatea are intotdeauna mai multe fatete. Am zis-o de sute de ori: adevarul e ca un soare- vazut de mii de oameni, din locuri diferite si la timpuri diferite (spre ex. daca eu il vad la rasarit, tu poti sa-l vezi din alta parte dar la apus).

"Iti permit" sa crezi ce vrei, dupa mintea ta. Daca te-ai lua dupa mintea lor n-ai mai vorbi asa acum si-ai incerca macar sa faci din propria ta viata obiectul de studiu al cercetarilor tale.

"S-au gasit corpuri mumificate datand inca dinainte de Hristos"... Stiu asta, crezi ca vorbesti cu cineva care traieste in pustiu? Normal ca s-au gasit, s-a facut un obicei (ma vad nevoit sa repet asta) din a dezgropa mortii pt. a le cerceta oasele, asa ca in scurt timp nici in mormant nu vom mai avea odihna. Insa una e mumia si altul e trupul unui sfant, mort pt. credinta sau din credinta. Mumia e un sac uscat plin de oase goale, "moastele" sunt trupuri neputrezite, in perfecta stare, ca si cum ar fi inca vii, unele avand darul curgerii de mir- ceea ce lipseste cu desavarsire la mumii. Moastele sunt vindecatoare si izvoratoare de minuni, mumiile sunt izvoratoare de intrebari stiintifico-fantastice. Si as putea continua cu tema.

Nu, nu mi s-a parut nimic indecent in afirmatia mea. Ai putea intelege usor ce-ti vorbesc daca ai avea ceva experienta "in domeniu". Nebunii pt. Hristos au fost numiti asa pt. ca au dus o viata atat de ascetica incat lumea "normala" i-a crezut nebuni, nu pt. ca ar fi fost nebuni in realitate. Nebunia lor a constat in desavarsirea spirituala si in indeplinirea virtutilor sfinte in paralel cu nebagarea in seama a propriilor nevoi trupesti. Ei sunt cei ce au dat dictonul: "trupul e o buna sluga dar un rau stapan"!

In concluzie, nu e vorba de nici o polemica. E vorba de impartasit niste idei. Vrei sa le gusti, bine; nu, tot bine. N-am nimic de impartit cu tine. ...decat, poate, bucuria de a fi impreuna ca niste prieteni adevarati, chiar daca nu ne cunoastem in profunzime. Se prea poate ca in timp sa invatam sa apreciem ce are de daruit aproapele nostru.

Desi in general oamenii se feresc in a urma sfaturile altora, si eu nu fac abstractie de acest aspect, am sa-i dau curs. Vrei sa discutam mai mult, o vom face ca la scoala: ridicam manuta sus si raspundem direct la subiect.

Sa fii iubit!
-----------------------------------------------------------------
So far, so good.
#21784 (raspuns la: #21361) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
dinisor - de carapiscum la: 15/09/2004 06:37:59
(la: Ateu convins!)
Nu vreau sa ma arat sentimental sau sa dau dovada de un umanitarism fortat, insa stiu perfect/inteleg prin ce treci. Si cred ca intuiesc destul de bine cam cum decurge relatia voastra, de vreme ce eu insumi am trecut prin ceva asemanator in relatia mea cu propriul tata. Sper sa nu te superi daca am sa vin aici cu exemple din experienta proprie.

Spre deosebire de mama mea, care provine dintr-o familie ce a frecventat biserica (ortodoxa) si care tinea cu strasnicie pravilele crestine strabune, tatal meu provine dintr-o familie care a fost exact contrariul primei: oameni simpli si needucati, invatati doar cu munca rudimentara a campului si intotdeauna cu grija vietii de maine, nu numai ca n-au inteles niciodata rostul bisericii si implicit al lui Dumnezeu in viata lor, dar au si dus un fel de campanie sustinuta impotriva oricaror idei despre divinitate luand in ras cam orice legat de aceasta. Prin urmare tatal meu a fost fidel intocmai celor invatate in copilarie si mai tarziu in tinerete, impunand in mod tacit aceeasi nepasare fata de cele sfinte inclusiv mamei mele- nu trebuie uitat insa ca in perioada despre care vorbesc acum sentimentul anti-religios era la moda, comunismul ateu ducand lupta impotriva bisericii pana la limitele imposibilului.

Au trecut anii, repede ca furtuna, ani din care nu-mi pot aminti decat necazuri, greutati, neajunsuri, piedici, injuraturi, blesteme, vaiete, simtamantul neputintei si al robiei sufletesti impuse cu forta...si o singura "Inviere" la care am fost impreuna cu mama mea dupa multi ani de lipsa totala. Am ajuns la varsta intrebarilor mai mult decat la cea a raspunsurilor si, printr-un concurs de imprejurari care avea sa-mi schimbe mai tarziu intreaga viata, am pasit pt. prima data pe drumul spre biserica, singur si neindrumat de nimeni. Care a fost "bobarnacul"? Incerc sa spun pe scurt: o profesoara de limba romana si franceza, care ne preda limba straina la liceul in care am intrat, infruntand obiceiul prin care majoritatea profesorilor la cursuri denigrau biserica si ne invatau sistemul de gandire evolutionist stiintifico-fantastic, ne-a propus la una din ore (celor care eram interesati) sa mergem la una din bisericile ortodoxe ale orasului, loc in care se intalneau de ceva vreme cateva sute de copii si tineri. Asa ca eu cu inca vreo trei colegi de clasa am mers intr-o sambata seara la acea intalnire si dupa vecernie am ramas sa ascultam predica. Aceasta a fost pt. mine prima intalnire reala cu Dumnezeu, prima dintr-un lung sir ce avea sa urmeze. Ca o paranteza, pt. ca acesta este un aspect important, din ceilalti colegi ai mei unul mi-a devenit cumatru (am amintit despre el intr-un alt loc in cafenea), altul s-a lasat de "sportul" asta devenind sergent in politie (sa-l vezi cum umbla ca un cocos pintenat...), si ultimul a devenit un critic si un aspru judecator al faptelor crestinilor pe motiv ca viata ii fusese pusa la incercare de niste greutati ce-l lovisera (dupa ce dusese stilul de viata hollywoodian). Despre ultimul pot spune ca de cate ori ma intalneam cu el, de tot atatea ori se plangea de viata lui, vorbea cu un fel de constiinta a propriului martiraj social, si-i ataca pe preoti (chiar si pe Dumnezeu) fiindca nu-l scapa de necazuri. Nici eu insumi n-am scapat acestor atacuri virulente. Orice i-as fi spus considera din start ca fiind venit din partea unuia "habotnic". Ori asta ma durea f. tare fiindca, f. sincer trebuie sa spun asta, daca as fi fost bine situat i-as fi dat in fiecare zi cate un peste sa manance, n-as fi incercat numai sa-l invat sa pescuiasca. Insa si eu insumi se intampla sa n-am nici macar coada uscata a unui peste pt. mine insumi. Culmea e ca lui i se parea ca eu o duc regeste fata de el. I se parea, fiindca in realitate nici nu beam ca el, nici nu mergeam la "curve" (cum se lauda el), nici nu cheltuiam pe prostii putinii bani de care dispuneam.

Sa revin insa la tatal meu. Putini si dintre prietenii sau cunoscutii mei apropiati stiu faptul ca inca de la inceputul crearii acestui lant acasa-biserica-acasa am intampinat din partea propriului tata o opozitie extrema, opozitie ce s-a soldat nu in putine randuri cu bataile de rigoare suferite pt. ca i-am incalcat porunca de a nu mai merge la biserica. Imi amintesc acum ca si cum ar fi aievea, seara in care intors de la vecernia de sambata impreuna cu sora mea (pe care nici nu mai stiu cum am facut-o sa vina cu mine) am fost luati pe sus inca de la usa. Si in timp ce el se rafuia cu sora-mea, eu am zbughit-o pe usa afara, descult si dezbracat ca un cersetor de rand (norocul meu ca era vara), m-am ascuns printre blocuri o vreme ca sa vad ce mai urmeaza, apoi m-am suit intr-un troleibuz si m-am oprit in fata usii surorii lui care statea in partea opusa a orasului. Povestea e lunga, nu vreau sa o mai continui aici.

In orice caz, vazand el in timp ca nu mai vreau sa-l ascult si ca ii voi incalca hotararea de a nu mai merge la biserica, n-a avut incotro si pana la urma nu facea decat sa ma certe, dar nu ma mai oprea. Cu toate acestea, in sufletul meu n-am fost si nu sunt linistit nici in ziua de azi. Poate te intrebi de ce. Fiindca simt in sinea mea acea mustrare de constiinta pt. faptul ca n-am reusit sa-l fac sa inteleaga ceea ce intelesesem eu referitor la Dumnezeu. Nimic de zis, "biruinta" asupra sistemului lui de gandire si logica s-a petrecut atunci cand in sfarsit a inceput sa-si mai faca seara cate o cruce (dupa ce toata ziua pomenise numai de sfinti si de cruci si de dumnezei) si a culminat cu spovedirea lui- probabil prima si ultima. Spun ultima pt. ca nici acum nu crede in asa ceva. Asadar continui sa simt o frustrare adanca in ce priveste persoana tatalui meu, pe care totusi nu-l condamn pt. ce a facut, dar simt aceasta frustrare cu atat mai tare cu cat relatia dintre noi s-a deteriorat mult ducand la o ruptura sufleteasca. Intrebarile ce mi le pun tot timpul: AM FACUT TOT CE SE PUTEA PT. EL? Sunt eu mai putin vinovat fata de el? Nu cumva, undeva, candva, in loc sa-i deschid o portita eu i-am trantit-o in nas?

In fine, anii trec la fel de repede, viata merge inainte indiferent ca vrem sau nu noi. Ce am invatat pana acum la sanul bisericii mama e ca: nimic nu e intamplator in viata asta, totul are o ordine si o disciplina interioara sau exterioara; nimeni nu-ti scrie in frunte destinul (cum gresit se afirma: "ce ti-e scris, in frunte ti-e pus"- poate doar momentul mortii, in nici un caz felul cum mori); fara Dumnezeu suntem suferinzi chiar de am fi cei mai sanatosi oameni (fizic vorbind) si cei mai saraci chiar de am avea milioanele de dolari la tescherea; un om fara constiinta sufletului spiritual n-are cum sa inteleaga existenta unei fiinte spirituale mai presus de fire si de intelegere; un om fara constiinta pacatului nu poate avea un echilibru interior care sa-l faca sa interactioneze pozitiv cu cei din jur; un om care nu-ti accepta explicatiile poate fi usor strabatut de fiorul sfant atunci cand nu o minune, ci un cutremur ii va zgudui viata; cine hraneste spiritual pe cineva, chiar daca "mancarea" asta va fi mult timp aruncata la gunoi de cel/cea caruia ii este destinata, trebuie mai intai sa se inarmeze cu multa rabdare si sa faca asta din dragoste, nu numai din convingerea ca acesta e un lucru bun; cine daruieste aceasta dragoste crestina nu trebuie sa se astepte la multumiri si sa stie ca mai devreme sau mai tarziu samanta pe care o arunca poate sa dea rod- nadejdea poate sa dea rod bun, deznadejdea niciodata. Sunt multe lucrurile pe care le-am invatat, dar totusi atat de putine in comparatie cu cat de adanc este sacul plin cu aceasta invatatura... Si totusi, chiar de n-as sti nimic din stiinta lumii sau a bisericii, in sinea mea exista acel "ceva" fiintial care isi cere legatura cu eternul, cu viata vesnica. Pt. ca, in ultima instanta, a trai doar cu gandul ca viata dureaza doar pe pamant si dincolo suntem desfiintati este optiunea acelora care nu stiu sa iubeasca cu adevarat. Iubirea este nemuritoare, trece dincolo de mormant, e vie si lucratoare ca picatura de apa ce loveste stanca de granit. Asadar pe unii ca acestia trebuie mai intai sa-i invatam sa iubeasca, abia dupa aceea sa le vorbim despre dogmatica crestina.

Si un ultim aspect: impietrirea inimii nu este semnul ateismului din om, ci al lipsei lui Dumnezeu din viata acestuia. Poti fi un "slab" crestin, fara o viata dusa pe principiile evanghelice, dar asta nu inseamna sa fii ateu. Dar poti fi un bun teoretician modern care cunoaste numele si miscarea tuturor stelelor si prin aceasta ti se pare ca Dumnezeu este desfiintat nemaiaflandu-si rostul intre conceptiile tale- asta te poate face sa lupti impotriva Lui. Asadar ateu inseamna sa fii/te pui impotriva Lui. Pt. unul ca acesta exista alternativa "Saul pe drumul Damascului". Si, apropo, menirea vietii tale nu e sa-i mantuiesti pe altii, ci pe tine insati. Fa aceasta si celelalte se vor adauga de la sine.
-----------------------------------------------------------------
So far, so good.
Dragilor - de carapiscum la: 05/10/2004 03:17:19
(la: Proiectantul de farfurii zburatoare)
Va aduc aminte cuvintele lui Hristos: "chiar de va veni cineva si va va predica alta evanghelie voi sa nu credeti, caci diavolul se preafce si-n inger de lumina ca sa-i atraga, de va fi cu putinta, si pe cei alesi." Ce credeti, Mantuitorul se referea la o evanghelie teologico-dogmatica? Eu cred ca nu. El vorbeste aici despre semnele sfarsitului lumii iar evanghelia amintita nu este altceva decat marea carte stiintifico-fantastica ce se scrie in ultimele decenii, carte ce influenteaza constiintele a milioane de oameni care nu mai cauta mantuirea prin Hristos si in biserica, ci prin stiinta si laboratoare de cercetare. Altarele au fost astfel inlocuite de aceste laboratoare, sfintii si Hristos au fost inlocuiti de oamenii de stiinta iar mantuirea nu mai vine de la Dumnezeu ci de la omuletii verzi-stravezii (sau, in cazul de mai sus, de la lumea "subterana"- pe cuvantul meu ca ma si apuca spaima cand ma gandesc la domnul asta cum ii ia pe draci drept fiinte care ajuta omenirea).

Cele de mai sus nu sunt expresia unei apostazii de la dorinta de cunoastere a cat mai multor amanunte despre univers, dar daca aceste cunostinte nu vin in ajutorul credintei ci se substituie ei, atunci e semn de rau augur. Asta privit din pdv al unui simplu crestin. Si chiar de n-as fi crestin tot mi-as pune intrebari referitoare la veridicitatea celor spuse de unii sau de altii care se dau/cred aducatori de sperante pt. viitor. Si cu asta inchei, am auzit ca un mare bogatas al zilelor noastre s-a lasat bagat la congelator (prin metoda inghetarii criogenice) sperand ca peste nu stiu cat timp ca fi inviat si readus la starea initiala... Cata ratacire, cata deznadejde si frica de moarte trebuie sa aiba cineva ca sa se lase dus de acest gand!...
-----------------------------------------------------------------
So far, so good.
#24202 (raspuns la: #24181) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
cassandra , here we go again - de rodi la: 27/05/2005 04:43:58
(la: Oamenii devin homosexuali/lesbiene, sau se nasc asa ?)
number one, please citeste cartea , nu numai criticile de pe internet, daca esti interesata sa afli ce spune Vidal.
number two, Gore Vidal NU este un homosexual "declarat", deoarece el neaga existenta homosexualilor si heterosexualilor, spunand ca exista numai "acte homosexuale si heterosexuale", el avandu-le la viata lui pe amandoua, binenteles cu o anumita inclinatie mai ales catre cele homosexuale.
Number three, Gore a spus ca relatia sa cu partenerul cu care traieste NU e sexuala ( si nici de iubire nu poate fi vorba de vreme ce declara ca el nu intelege ce e aia iubire ).
Number four, Gore e un excelent critic politic si un mare scriitor, asta nu inseamna insa ca nu calca-n strachini cand isi da cu parerea despre sexualitate. Nici macar activistii homosexuali nu-l inghit pentru opozitia lui fata de casatoriile homosexuale si altele...
And by the way, stii ce spune despre heterosexualitate? ca e un "weird concept of recent origin but terrible consequences" . Unii vad umor in asta. Eu nu. Singura fraza ce mi s-a parut cat de cat haioasa a fost raspunsul lui la intrebarea :" prima oara ati avut sex cu un barbat sau cu o femeie?" , la care el raspunde " nu stiu, ca era intuneric si am fost prea politicos ca sa-ntreb". Mda, eu personal am inceput sa ma interesez de opera lui datorita eseurilor sale politice, care mi s-au parut intotdeauna interesante. Cu timpul insa am inceput sa ma intreb daca nu cumva aversiunea pe care o are impotriva Americii se datoreaza culturii homofobe americane. M-ar dezamagi sa fie asa.
Oh si, da Cassandra, eu cred ca tu faci parte din categoria brilliantilor( fara gluma) cand spui ca hemoragia rectala ar fi putut avea si alte cauze... Eu cred insa ca doctorii n-au pierdut vremea cu ipoteze stiintifico-fantastice.
intruder, - de anisia la: 06/06/2005 19:13:08
(la: Dragostea platonică: un "mit" dărâmat?)
pai daca ai 108 ani, ai si inima slabita. si mi-e ca daca-ti dau un raspuns din 'ala stiintifico-fantastic te am pe constiinta... :) nu-i discriminare, e protejarea omului de catre persoana...unde tu erai omul si eu persoana :))
#53535 (raspuns la: #53430) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
salut ma belle - de om la: 16/08/2005 16:54:27
(la: Trancaneala Aristocrata "4")
ca tot am ocazia sa parler francais :)) Engleza mea este de balta cu inflexiuni stiintifico-fantastice !
A propos Jimmy, mersic de cafea!
#65565 (raspuns la: #65559) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
hehe om - de Belle la: 16/08/2005 16:57:00
(la: Trancaneala Aristocrata "4")
buna treaba!!! as putea spune atunci ca engleza mea e stiintifico-fantastica
cu inflexiuni de balta (alba) ;)))
apropos de cafea... ma duc sa-mi mai iau una ca ma doare capul de zici
ca nu-i al meu :(
#65567 (raspuns la: #65565) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Barbatii si Marquez - de Pasagerul la: 04/10/2005 21:50:57
(la: carti care v-au refuzat)
Zaraza,
Eu cunosc 2 barbati impresionati pozitiv de Marquez, pe mine nu m-a impresionat.Nu stiu daca motivul e universal valabil pentru toti barbatii, dar mie personal nu-mi plac chestiile fanteziste.
Pe de alta parte imi plac cartile stiintifico-fantastice.
--------------------------------------------------
If you always do what you've always done
you'll always get what you always got.
#76717 (raspuns la: #76671) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
mai om-ule - de anisia la: 29/11/2005 01:20:26
(la: Limbajul codificat.)
hehe... eu scrisesem simplu si la obiect, acuma...ca s-o ajuns la spovedanii si alte activitati stiintifico-fantastice...nu-i vina mea!

in spiritul conferintei mi-am spus punctul de vedere mai devreme. vrei sa ma repet??
dar uite, ca sa nu zici ca sunt fata rea... el si ea in plimbare, la prima intalnire. el, nervos, repeta de o suta de ori "intelegi?". ea, zambeste ascuns din coltul gurii. - asta inseamna ca ea stie cat e el de nervos...

ia spune-mi... cati dracusori ai numarat?
___________________________________________________
daca n-ai sa mai fii tu, am sa fiu si eu un om obisnuit...
#91388 (raspuns la: #91387) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
varianta stiintifico-fantastica - de anisia la: 26/12/2005 17:24:52
(la: Lupta generatiilor.....la o alta categorie)
baiatul este "printul mostenitor" al planetei SKIFSORIAN, care evadeaza de acolo, se rataceste in spatiu si ajunge pe Pamant, unde ia chipul si asemanarea unui elev de liceu. nevoia urgenta de "ghidonare" il determina sa joace rolul indragostitului, folosind-o pe fata respectiva ca "traducator" a comportamentului acestor fiinte ciudate - oamenii.

"baba"- diriginta (cu numele original RODMAM), este defapt un reprezentant al altei planete MUDMORA, planeta ce se afla in razboi stelar cu SKIFSORIAN, trimisa de conducatorul acesteia pentru a-l tine sub observatie pe "baiat" (cu numele original NAIROS), cu tinta finala de a-l rapi. comportamentul dirigintei de terorizare psihica a fetii (numele ei: ILONA) nu este decat o diversiune de la scopul misiunii sale.

sugestii: Nairos ar trebui sa-si dea seama ca ceva necurat se intampla cu Rodmam, sa se sfatuiasca impreuna cu Ilona si sa treaca la actiune.
:))

mai sunt locuri libere la 8+1??? rezervati-mi o camera singura!!!
_________________________________________________
daca n-ai sa mai fii tu, am sa fiu si eu un om obisnuit! "
"problema acestui topic este - de Cassandra la: 28/12/2005 15:44:11
(la: Oamenii nu se trag din maimuta)
"problema acestui topic este daca trecerea de la maimuta la om s-a facut pe cai naturale sau artificiale."

Hmmm, conferinta incerca sa trateze modul si cauzele pentru care teoria stiintifica a evolutiei a ajuns sa fie denigrata de antievolutionisti. Printre acestia, exista o categorie ampla de creationisti care neaga faptul evident ca omul si restul primatelor sint rude apropiate si ca provin dintr-un stramos comun printr-un proces evolutiv. Nu se stie cum s-a facut saltul calitativ care a dus la aparitia omului, dar lipsa de date nu ne obliga sa recurgem la explicatii supranaturale sau stiintifico-fantastice. Pur si simplu, din punct de vedere rational, nu avem inca cunoastere in acest sens.

_____________
"Arma cea mai formidabila impotriva erorilor de orice fel, este ratiunea" Thomas Paine, 1794
#97425 (raspuns la: #97280) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
raspund: - de newmann la: 09/01/2006 10:23:26
(la: Carti)
1.citesc în timpul liber.
2. cumparate. chestiune de gust.
3. nu citesc stiintifico-fantastice sau filozofice. nu ma cheama.
don - de cattallin2002 la: 27/03/2006 11:25:10
(la: Oamenii nu se trag din maimuta)
Despre ce vorbim? In mesajul de care aduci aminte eu faceam doar o aluzie la ceea ce am scris de vreo 10 ori, ca ADN nu permite decit mici mutatii la nivelul speciei. Tu mi-ai raspuns si ai argumentat despre ce?
Eu pina acum am sustinut sa zicem numai ca teoria evolutionista nu e stiintifica. Nu am zis ca nu e o teorie ca multe altele.
Asadar teoria eolutionista sustine si ca organisme complexe au evoluat unele in altele. Pina se arata ca acelea au avut un alt fel de structura celulara sau ca atunci ADN ar fi avut alte proprietati nu poate ramine o teorie stiintifica, ci doar stiintifico-fantastica. Dar poate ramine ca o teorie simpla.
Numai bine

cattallin2002@yahoo.com
#113724 (raspuns la: #113006) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
om - de picky la: 25/05/2006 09:40:39
(la: DUMNEZEUL DUMNEZEULUI - MINTEA OMULUI)
Adrian Fuchs :

Error, umanule !
Omicron e personajul care da si titlul unui film stiintifico-fantastic, italian parca, unde un extraterestru superdotat fumeaza o tigara in intregime dintr-o singura sorbitura si citeste o carte dintr-o rasfoire fugitiva.
Cu privire la ygreci, n-as vrea sa intram in genetica, pt. ca n-are de-a face cu ... obiectul subiectului.

Te plangi de "alunecarea" conferintei, dar esti unul din artizanii acestei glisari.
#124151 (raspuns la: #124012) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
De la o carte la alta - de Marghiolita la: 14/07/2006 00:41:35
(la: cum reusiti sa 'inodati' intre ele cartile?)
Interesanta interogatia dv., un subiect care incita la meditatie. In ceea ce ma priveste nu mi-am pus niciodata intrebarea asta, poate unde sunt o bulimica de lectura. Dintotdeauna am citit asa, la kilometru : cum am terminat o carte am inceput alta, desi se intampla sa am si doua-trei incepute in acelasi timp. Pentru mine lectura este ca un drog, nu pot trai fara sa citesc cateva zeci de pagini pe zi. Nu am nici o dificultate sa trec de la o carte la alta, si nici sa citesc mai multe carti in acelasi timp (o carte prea voluminoasa ca sa o trambalez dupa mine pe tren sau pe metrou o citesc acasa, in geanta - lectura pe transporturile in comun - o carte in format de buzunar, de preferinta de peste 300 pagini, o alta pe care tocmai am primit-o prin posta si care face parte dintr-o serie in curs de traducere...). Am perioade in care citesc preponderent literatura stiintifico-fantastica si pe ici pe colea romane politiste, fantezie medievala, sociologie, biografii... cam ce imi cade in mana sau sub ochi si mi se pare interesant. Cand subiectele sunt foarte diferite nu mi se pare dificil de trecut de la una la alta, ideile nu se amesteca. Cred ca ar putea fi dificil pentru cineva sa citeasca una dupa alta sau in acelasi timp carti cu subiecte foarte asemanatoare, ar putea exista riscul sa se incurce intre personaje. Fiecare avem felul nostru de a ne insusi o lectura, fiecare o "integram" intr-un mod diferit. In ceea ce ma priveste si eu imi imaginez locurile, personajele, situatiile, caut chiar sa ghicesc in ce fel va reactiona unul sau altul dintre personaje cand intriga se complica, dar nu mi se intampla sa ma incurc in ele, ca si cum fiecare s-ar aranja de la sine intr-o casuta undeva in memorie si nu ar avea conexiuni decat cu casutele personajelor care fac parte din aceeasi poveste. Am cunoscut persoane care nu puteau citi carti in care actiunea se dezvolta pe mai multe planuri : fiecare capitol trateaza actiunea vazuta de un personaj diferit, din punctul lui de vedere, un fel de simfonie literara in care linia melodica se impleteste din "sunetele" mai multor personaje iar rezultatul ramane totusi armonios. Mie imi plac, le gasesc stimulante, te obliga sa fii tot timpul atent, cu memoria in alerta.
Sper ca nu v-am ametit cu explicatiile mele care nu au drept scop decat a va ajuta sa nu va faceti complexe pentru ca aveti o mica dificultate in a "insira" cartile una dupa alta. Cred ca sunteti o persoana foarte sensibila, cu multa imaginatie, si care "traieste" foarte intens ceea ce citeste. Personajele va devin apropiate, cu unele chiar ca identificati temporar, si e normal sa va vina greu sa va despartiti de ele, de atmosfera in care au evoluat ca sa treceti imediat la alte personaje, care evolueaza intr-o perioada diferita, dupa o intriga diferita. Mi s-a intamplat si mie sa regret cand termin o carte fiindca ma atasasem prea mult de personaje. E cazul romanelor seriale (asa le-o zice?), in genul lui "Dune" al lui Frank Herbert.
Cred ca important nu este daca insiram cartile una dupa alta sau facem o pauza intre ele, important ramane faptul ca citim si, mai important, sa o facem intotdeauna cu placere si sa ne foloseasca la ceva : sa-i intelegem mai bine pe ceilalti sau cel putin sa-i acceptam asa cum sunt, pentru calitatile lor si cu defectele lor cu tot.



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...