comentarii

straniu


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Mi se pare foarte straniu fel - de mya la: 30/12/2004 19:45:38
(la: Cum va simtiti cand va intoarceti din Romania ?)
Mi se pare foarte straniu felul in care gandesc unii forumisti. Imi dau seama de gandurile lor prin ceea ce citesc aici, in comentariile lor.

Sunt unii care zic ca in Romania totul e dezastru si altii care isi apara "patria muma" cu indarjire crunta. Ambele categorii reprezinta extremele, zic eu.

Cand un om obisnuit ajunge sa plece din Romania (din diverse motive, nu discut acum) si dupa un numar de ani ajunge sa traiasca si sa se integreze in societati mai normale/avansate (decat Romania), e foarte greu pentru el...ca dupa 5, 10, sau 30 de ani...sa nu vada si sa nu-i sara in ochi chestiile negative din Romania. Nu poti sa nu faci comparatie, orb sa fii si tot compari. Asa cum nu poti sa nu vezi chestiile negative din tara adoptiva, le vezi fiindca sunt! Sunt peste tot.

Depinde in ce tara te-ai dus, depinde ce te intereseaza in viata, depinde ce experiente ai avut in tara adoptiva (mai mult pozitive decat negative sau invers), depinde de foarte multi factori.

Nu exista societate de vis, ideala unde totul sa fie pur, curat, fara de greseala. Dar exista tari mai dezvoltate si mai democratice decat Romania, unde politicienii nu-si permit sa devalizeze bancile si sa ramana in parlament si pot sa continui la nesfarsit cu exemplele. In Romania anormalitatea a devenit asa de normala ca lumea nu o mai percepe ca pe ceva aberant, lor li se pare firesc.

Nu tot ce e in Romania e o porcarie, nu. Insa daca tu, ca roman...locuiesti acolo o viata intreaga si nu ai fost nicaieri in alta parte (nu in concediu, ci sa traiesti in alte tari)...nu ai cum sa faci comparatie ca nu ai cu ce sa compari. Pur si simplu vederea ta de ansamblu e mai ingusta. Esti obisnuit cu ceea ce vezi si atat. Cand vin romanii din occident si incep sa critice lumea ta (tu numa' in aia ai trait de cand esti pe lume!) iti vine sa le iei gatul. Tu...romanul patriot...si ei fiarele imbuibate care vin sa te sfideze cu nerusinare. Nu vi se pare ceva in neregula aici? Cineva are perceptiile gresite.

Eu, care am fost si prin alte parti...vin si zic ca da, exista si in Romania chestii pozitive pe care in alte tari nu le-am gasit. Exista! Pur si simplu faptul ca in Romania zilele imi par ca trec mai repede e o chestie interesanta. O sa ziceti ca nu e bun exemplul ce urmeaza, se poate. Acolo se intampla mereu cate ceva neprevazut, se injura unii in trafic, se bat unii la coada la serviciul financiar, moare unul in drum ca-l lasa salvarea, imi pune unul mana pe fund aiurea asa, imi arunca una zoaie in cap de la balcon...chestii exotice. Ma rog. Sau in partea cealalta: ma vad cu prietenii, ma duc in vizite, stau de vorba cu orele cu unii in timpul programului (ma duc la ei la munca), etc. In strainatatea, unde lucrurile merg mai bine...viata e mai banala, nu se intampla toate astea. Zilele ajung sa semene unele cu altele, nu ai parte de "haosul" romanesc. Insa in timp iti dai seama ca normal e sa fie ca in tarile astea (mai avansate) si nu in nebunia si agitatia haosului nefiresc. E vorba de perceptii. Cand nervii iti sunt intinsi la maximum zilnic, o viata intreaga si traiesti intr-un continuu zumzet...ajungi sa te adaptezi asa de bine la dementa ca ce e altfel ti se pare nefiresc, gresit, de neinteles. Daca traiesti la oras, cand te duci la tara in prima noapte nu poti sa dormi din cauza...linistei prea mari, nu?

D-aia chestiile negative strigatoare la cer din Romania, apar in alte tari ca un fel de "ineptii de dat la stiri non-stop! Nu o sa dea nimeni niciodata in occident stiri despre olimpicii romani la fizica, ca toti au olimpicii lor. Dau si ei abearatiile care la ei nu se intampla niciodata. Asta este, mass-media vaneaza anormalul.

Dar tot ce am scris mai sus nu-i face pe romanii "nepatrioti" sa fie mai putin romani si sa-si iubeasca mai putin tara. Ramane in sange treaba asta, locul unde te nasti ramane in tine pana mori. Si pe cei care critica cu vehementa...eu ii percep cu mare atentie, mi se par tristi si neputinciosi, sunt fara putere...nici macar prin critici nu reusesc sa convinga pe nimeni. E dureros.

Sarbatori Fericite si La Multi Ani pentru toate lumea de peste tot :))!!!



#32476 (raspuns la: #32419) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Un an straniu si, de fapt, o mare tragedie... - de Dinu Lazar la: 16/06/2005 18:01:49
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Anul acesta a fost un an extrem de straniu pentru istoria fotografiei; a disparut Contax, au disparut practic atitea firme foto alta data importante, de la Bronica la Ilford, si Agfa practic nu mai exista, dar ce am citit azi pune capac la toate:

===================================
Kodak to end production of black & white paper
===================================

Categoric, o zi de doliu si de cotitura... nu ca lucram eu mult noaptea pe hirtie foto, dar orishicit... tragic.

http://www.dpreview.com/news/0506/05061601kodak_bwpaper.asp

Cind ne gindim ca dezvoltarea firmei Kodak s-a facut tocmai datorita inventiilor concernului in materie de hirtie si film...
#55163 (raspuns la: #55113) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Straniu - de Astoniu la: 25/03/2007 00:33:56
(la: Convieţuire)
Ciudat cum ştii să descrii stările casnice! Straniu, pentru că e destul de greu să faci lirică din stări obişnuite şi pentru că o faci cu talent. Iar mie îmi place straniul.
L-am vazut si mi-a placut...a - de sanjuro la: 17/10/2003 08:11:01
(la: Filmele mele)
L-am vazut si mi-a placut...asa cum mi-a placut proza lui Buzatti, un amestec de fantastic si straniu, grefat pe sentimente pur omenesti.

sanjuro
#1542 (raspuns la: #1539) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Poezie...de dragoste - de Madalina la: 17/11/2003 10:08:59
(la: Poezii !!)
"Eu las adevarul acesta sa steie,
Esti cea mai fierbinte si dulce femeie,
La noapte, plingand linga tot ce ma doare,
Pe ochi desena-te-voi, straniu, cu sare.

Da marea afara din casa si vino,
Nestinso, neblindo si iar nestraino,
Pereche de umbra noptateca pune
In contul durerii ca esti slabiciune...

Dar tu dintre toate mai noua, mai vechea,
Imi esti dulcea urnbra, impasul, perechea,
Tu, drama cu mii de solutii gresite,
Te pling pana ochii imi ies din orbite.

Fii azi rizatoare, fii azi optimista,
Solutia buna e-n noi si exista
Si daca, iubito, femeie visata,
Ar fi sa ne stingem curind, nu odata,

Din dragostea noastra nebuna si buna,
Cu marea in casa, si-n pat arsi de luna,
Eu stiu ca s-or naste sub cinice astre
Alti doi sa repete-ntrebarile noastre.

Iubito de neguri, inbito de luna,
Iubito de taina si jale-mpreuna,
Iubito de carne, iubito de soapte,
Suav miazazi si brutal miazanoapte..."

A.Paunescu (sper sa nu va fie cu suparare, da' eu il gasesc ca poet minunat! Ca politician...nu comentez, cel putin nu in blog-ul asta)

Si inca ceva...Cu riscul de a ma repeta, dar poate vor veni si ceva raspunsuri:
Ce poeti va plac si pe care i-ati mai citit in ultimul timp?


E.A. Poe...din nou... - de sanjuro la: 25/11/2003 06:41:42
(la: Cele mai frumoase poezii)
CORBUL

Stînd, cîndva, la miez de noapte, istovit, furat de şoapte
Din oracole ceţoase, cărţi cu tîlc tulburător,
Piroteam, uitînd de toate, cînd deodată-aud cum bate,
Cineva părea că bate – bate-n uşa mea uşor.
,,E vreun trecător – gîndit-am – şi-a bătut întîmplător.
Doar atît, un trecător."

O, mai pot uita vreodată ? Vînt, decembrie cu zloată,
Jaru-agoniza, c-un straniu dans de umbre pe covor,
Beznele-mi dădeau tîrcoale – şi niciunde-n cărţi vreo cale
Să-mi aline greaua jale – jalea grea pentru Lenore –
Fata fără-asemuire – îngerii îi spun Lenore –
Nume-n lume trecător.

În perdele învinse roşul veşted de mătase
Cu-o foşnire de nelinişti, ca-ntr-un spasm chinuitor;
Şi-mi spuneam, să nu mai geamă inima zvîcnind de teamă:
,,E vreun om care mă cheamă, vrînd să afle-un ajutor –
Rătăcit prin frig şi noapte vrea să ceară-un ajutor –
Nu-i decît un trecător."

Astfel liniştindu-mi gîndul şi de spaime dezlegîndu-l
,,Domnule – am spus – sau doamnă, cer iertare, vă implor;
Podidit de oboseală eu dormeam, fără-ndoială,
Şi-aţi bătut prea cu sfială, prea sfios, prea temător;
Am crezut că-i doar părere!" Şi-am deschis, netemător,
Beznă, nici un trecător.

Şi-am rămas în prag o vreme, inima simţind cum geme,
Năluciri vedeam, cum nimeni n-a avut, vreun muritor;
Noapte numai, nesfîrşită, bezna-n sinea-i adîncită,
Şi o vorbă, doar şoptită, ce-am şoptit-o eu: „Lenore!”
Doar ecou-adînc al beznei mi-a răspuns şoptit: ,,Lenore!''
Doar ecoul trecător.

Întorcîndu-mă-n odaie, tîmplele-mi ardeau văpaie,
Şi-auzii din nou bătaia, parcă mai stăruitor.
,,La fereastră este, poate, vreun drumeţ strein ce bate...
Nu ştiu, semnele-s ciudate, vreau să aflu tîlcul lor.
Vreau, de sînt în beznă taine, să descopăr tîlcul lor!''
Vînt şi nici un trecător.

Geamul l-am deschis o clipă şi, c-un foşnet grav de-aripă,
a intrat un Corb, străvechiul timpului stăpînitor.
N-a-ncercat vreo plecăciune de salut sau sfiiciune,
Ci făptura-i de tăciune şi-a oprit, solemn, din zbor,
Chiar pe bustul albei Palas – ca un Domn stăpînitor,
Sus, pe bust, se-opri din zbor.

Printre negurile-mi dese, parcă-un zîmbet mi-adusese,
Cum privea, umflat în pene, ţanţoş şi încrezător.
Şi-am vorbit: ,,Ţi-e creasta cheală, totuşi intri cu-ndrăzneală,
Corb bătrîn, strigoi de smoală dintr-al nopţii-adînc sobor!
Care ţi-e regalul nume dat de-al Iadului sobor?''
Spuse Corbul: ,,Nevermore!''

Mult m-am minunat, fireşte, auzindu-l cum rosteşte
Chiar şi-o vorbă fără noimă, croncănită-ntîmplător;
Însă nu ştiu om pe lume să primească-n casă-anume
Pasăre ce-şi spune-un nume – sus, pe bust, oprită-n zbor –
Pasăre, de nu stafie, stînd pe-un bust strălucitor-
Corb ce-şi spune: ,,Nevermore''.

Dar, în neagra-i sihăstrie, alta nu părea că ştie,
Sufletul şi-l îmbrăcase c-un cuvînt sfîşietor.
Mult rămase, ca o stană.n-a mişcat nici fulg, nici pană,
Pînă-am spus: ,,S-au dus, în goană, mulţi prieteni, mulţi, ca-n zbor –
Va pleca şi el, ca mîine, cum s-a dus Nădejdea-n zbor''.
Spuse Corbul: ,,Nevermore''.

Uluit s-aud că-ncearcă vorbă cugetată parcă,
M-am gîndit: ,,E-o vorbă numai, de-altele-i neştiutor.
L-a-nvăţat vreun om, pe care Marile Dezastre-amare
L-au purtat fără-ncetare cu-ăst refren chinuitor –
Bocetul Nădejdii-nfrînte i-a ritmat, chinuitor,
Doar cuvîntul: «Nevermore»''.

Corbul răscolindu-mi, însă, desnădejdea-n suflet strînsă,
Jilţul mi l-am tras alături, lîngă bustul sclipitor;
Gînduri rînduiam, şi vise, doruri, şi nădejdi ucise,
Lîngă vorba ce-o rostise Corbul nopţii, cobitor –
Cioclu chel, spectral, sinistru, bădăran şi cobitor –
Vorba Never – Nevermore.

Nemişcat, învins de frică, însă negrăind nimică,
Îl priveam cum mă fixează, pînă-n gînd străbătător,
Şi simţeam iar îndoiala, mîngîiat de căptuşeala
Jilţului, pe care pala rază-l lumina uşor –
Dar pe care niciodată nu-l va mîngîia, uşor,
Ea, pierduta mea Lenore.

Şi-am simţit deodată-o boare, din căţui aromitoare,
Nevăzuţi pluteau, c-un clinchet, paşi de înger pe covor;
,,Ţie, ca să nu mai sîngeri, îţi trimite Domnul îngeri'' –
Eu mi-am spus – ,,să uiţi de plîngeri, şi de dusa ta Lenore.
Bea licoarea de uitare, uită gîndul la Lenore !''
Spuse Corbul : ,,Nevermore''.

,,Tu, profet cu neagră pană, vraci, oracol, sau satană,
Sol al Beznei sau Gheenei, dacă eşti iscoditor,
În noroasa mea ruină, lîngă-un ţărm fără lumină,
Unde spaima e regină – spune-mi, spune-mi te implor,
Este-n Galaad – găsi-voi un balsam alinător?''
Spuse Corbul: ,,Nevermore''.

,,Tu, profet cu neagră pană, vraci, oracol, sau satană,
Spune-mi, pe tăria bolţii şi pe Domnul iertător,
Sufletu-ntîlni-va oare, în Edenul plin de floare,
Cea mai pură-ntre fecioare – îngerii îi spun Lenore –
Fata căreia şi-n ceruri îngeri îi spun Lenore?''
Spuse Corbul: ,,Nevermore''.

,,Fie-ţi blestemat cuvîntul! Piei, cu beznele şi vîntul,
Piei în beznă şi furtună, sau pe ţărmul Nopţii-n zbor!
Nu-mi lăsa nici fulg în casă din minciuna-ţi veninoasă!
Singur pentru veci mă lasă ! Pleacă de pe bust în zbor!
Scoate-ţi pliscu-nfipt în mine, pleacă la Satan, în zbor!''
Spuse Corbul: ,,Nevermore''.

Şi de-atunci, pe todeauna, Corbul stă, şi stă într-una,
Sus, pe albul bust, deasupra uşii mele, pînditor,
Ochii veşnic stau de pază, ochi de demon ce visează,
Lampa îşi prelinge-o rază de pe pana-i pe covor;
Ştiu, eu n-am să scap din umbra-i nemişcată pe covor.
Niciodată – Nevermore.
#5164 (raspuns la: #4734) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Citind cele scrise de Dvs, si - de Dinu Lazar la: 04/12/2003 10:57:22
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Stimate domnule Stanescu, va multumesc pentru cuvintele Dvs.
Cred insa ca ar trebui sa clarific niste puncte si sa spun in primul rind ca eu cred ca cel putin teoretic ar fi bine sa incercam cu totii diverse experiente, cu conditia sa ne dam seama exact cind am depasit limita de competentza pentru a nu avea esecuri sau a nu deveni ridicoli.
Noi, romanii, avem o incredibila mobilitate si elasticitate a resurselor, prea putine ori dusa la profesionalism; din cauza aceasta multe lucruri nu merg sau sunt ca dracu`, pentru ca un marinar conduce un oras, un sofer un minister al turismului, si nu mai dau exemple pentru ca sunt prea multe si cunoscute.
Nu vreau sa intru in detalii acum ( desi o pot face la cererea publicului) - dar au fost citeva elemente destul de exacte si cuantificabile care au actionat ca un catalizator, care m-au facut sa imi vad lungul nasului si sa ma gindesc ca decit sa particip la o difuza constructie sau alta, pentru ca nu ma pricep la afaceri si nici la oameni, sa incerc sa ma ocup de fotografia mea si atit.
Ideea de a incerca sa shlefuiesc diamantul si atit nici macar nu imi apartine, mi-a lansat-o un alt fotograf care asta face si o face extrem de bine, in loc sa discute la gramada despre shlefuire si sa fie luat in tabarca cum ca piatra se tine asa sau asa, si muchia trebuie sa fie asa sau asa, sau uite-te la piatra mea si zi daca e bine taiata, uite al naibii am pus pietre la vedere si nu zice nimic, iete cum si-a premiat el asistentul la concursul cutare ( lucru care mi s-a parut de departe cea mai abjecta acuzatie pe care a putut vreun alt fost amic sa o debiteze)...
Lucrurile merg inainte. Timpul actioneaza ca un decantor, toate se vor aseza cumva si vom putea privi mai clar ce a fost bine sau ce a fost rau. Pentru ca sa privesc cu mai multa liniste un singur lucru, m-am gindit ca a face un singur lucru in continuare nu e chiar asa de rau, macar am ajutat la impins dar ca daca ceva e sa mearga de la sine va merge si fara mine, si daca e sa nu mearga, nu va merge orice as face. Si ca sa fac eu fotografie buna sau rea si altii cu mai bune aptitudini sa faca ceea ce trebuie sau ce poate fi facut in proiectele in care s-a intimplat sa ne cunoastem. Nu e nici o tragedie in asta, dimpotriva, e un lucru foarte bun.
Cred ca o analiza - pe care o poate face fiecare - mai aprofundata a discutiilor de pe forumurile in care mai se discuta despre fotografie in romaneste, de la nettime la jocuri de computer, ar arata ca a fost un an straniu, cu multe si mici sau mari intorsaturi si scintei si ca si in fotografie suntem in general dezbinati si stratificati pe caste sau bisericute care si-au construit intii zidul si pe urma opera... eu o sa-i dau bataie sa fac invers cit se mai poate.

Ziceam insa sa discutam mai mult de fotografie si mai putin de persoana mea...
#5994 (raspuns la: #5946) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
pasarea ce intra in hruba... - de sanjuro la: 05/12/2003 04:51:40
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
...este speranta insasi, vesteste "ceva", asemeni Sfantului Duh...

dar mi-a placut si Genesis1 si 2. Am fost in locurile acelea, (Berca, probabil?) si este straniu, fascinant peisajul. Te duce cu gandul la inceputurile Pamantului...

Nu pot decat sa ma inclin in fatza artistului. Multumesc.


#6021 (raspuns la: #6015) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
7zile - de Dinu Lazar la: 08/12/2003 15:26:38
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Din cele spuse azi la vernisajul expozitiei foto 7zile, din Bucuresti:
===============================

7 zile,
care este



Un oraş din nordul ţării este împărţit in două de un rîu; un pod cu niste lanţuri grele la capete face legătura dintre cele doua maluri.
Într-o dimineaţă, apar cîţiva tineri, încalecă lanţurile si dau sa traverseze podul.
Cînd ajung pe la mijlocul podului, se întunecă brusc cerul şi se face dintr-o dată mai frig si tinerii rămîn împietriţi; se aude o voce tunatoare care spune: OPRIŢI-VĂ !!!!!
Vocea continuă: Scoateţi cîte o cretă din buzunare, căci fiecare aveţi cîte una!!!!!
Şi tipii descoperă cu mirare creta in cauză. Nu au înă timp să se mire căci vocea spune: Trageţi un cerc în jurul vostru şi acolo rămîneţi!!! Cine iese primul din cerc va muri!!!
Mai resemnaţi, mai curioşi, oamenii trag fiecare cîte un cerc în jur. Şi se aşază fiecare mai comod în cercul lui, si îşi mai desenează una, alta, ca în viatza, cîte un televizor, o floare, portretul sau peisajul din faţa ochilor, sau un aparat de fotografiat.
Problema e ca timpul trece, zilele se duc, si fiecare ar vrea să meargă unde avea treabă – dar nimeni nu îndrăzneşte primul, dacă vocea avea dreptate?
Pină la urmă, după ce trec ei de faza cu ‘’dacă iese cineva ies şi eu’’ se hotărăsc să o tundă împreună, toţi o dată; la ‘’unu, doi, trei’’ au sărit, vocea, ocupata sa admire desenele, nu s-a prins care a fost primul şi i-a lăsat în pace; şi fiecare a plecat la treaba lui, cu sentimentul că totuşi ceva straniu s-a întîmplat.
Pentru ca acest sentiment straniu al creaţiei i-a copleşit atunci, cînd stateau în acele cercuri, şi pentru că amintirea vocii era aşa puternică, au hotarît să se întîlnească în fiecare an cîte şapte zile şi să deseneze cîte un portret, cîte un peisaj, şi să tragă apoi un cerc mai mare în care sa adune mai multă lume si să arate ce au făcut în cele şapte zile din fiecare an, şi să le pună, pentru oricine ar dori să vadă acele imagini, la adresa www.7zile.ro


Privind la imaginile realizate de 7zile, îmi dau seama că aparatul de fotografiat poate să aibă menirea şi de a învăţa oamenii cum să vadă lumea cu simplitate si echilibru, ca şi cum nu ar avea nici un aparat de fotografiat.

Fotografii de la 7zile izolează si perpetuează totodată un moment ce pare atemporal; ei fac să iasa in evidenta faptul că daca nu esti devotat pina la absolut unei idei, poti sa ajungi sa faci fotografii interesante, dar nu fotografii care sa te mişte profund, ca multr din cele realizate de ei.

Grupul 7zile, in diversitatea sa creativa, pare sa transforme sensul a ceea ce vedem şi modul cum vedem; lucrurile familiare par aici absolut noi, şi ceea ce este absolut nou ca exprimare în imagine pare foarte familiar.

A fotografia inseamna si a gasi ce se intimpla in realitatea înrămată, între cele patru colţuri.

Dar cind pui patru colţuri sau o rama în jurul unei realitati, dacă ai la dispoziţie har şi şapte zile, poti chiar schimba acea realitate.

==================================

citeva impresii extrem de fugitive de la expozitie, la www.fotografu.ro/7zile
#6220 (raspuns la: #6172) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Am citeva fotografii de la Va - de Florin Firimita la: 17/12/2003 23:27:22
(la: Florin Firimita despre experienta emigrarii si "Arta de a pleca")
Am citeva fotografii de la Valenii de munte cu unchiul meu si cu Nicolae Iorga. Unchiul meu a fost foarte generos, a ajutat pe multi sa-si implineasca visurile. A fost un calator inveterat, si, destul, de straniu, isi trimetea vederi de prin toate colturile lumii, vederi cu sfaturi "filosofice" pe care le scria pe vreun vapor sau altul.
Mama n-a vorbit despre moartea lui, deci nu stiu detalii. Nu stiu unde sint inmormintati, in Romania sau in Franta. Am mai spus ca atunci cind ar fi trebuit sa-mi intreb parintii, a fost prea tirziu, i-am pierdut pe amindoi foarte repede.
#6808 (raspuns la: #6785) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
este greu de stabilit o granita - de Catalina Bader la: 07/01/2004 04:07:57
(la: Cariera versus familie)
cariera cere timp si sacrificiu

familia cere timp

numai tu singur poti sa judeci cat de departe mergi cu compromisul

ceea ce e trist:
timpul pe care ti-l inghite cariera
te indeparteaza de copilul tau
iar cand vei gasi timp sa te intorci acasa
vei trai sentimentul straniu
ca nu mai faci parte din familie
iar copilul tau este un matur
cu care nu mai poti stabili punti de comunicare.
Celor mai tineri dintre noi a - de Dragos Neacsu la: 16/01/2004 13:38:19
(la: Marea Neagra, amintiri)
Celor mai tineri dintre noi acest gand le va parea straniu: mie, Marea Neagra, imi aminteste de Pepsi. Vi-l mai amintiti? Imbuteliat in sticla, atat de greu de gasit in anii anteriori lui '89 Pepsi se gasea(greu dar se gasea) prin statiunile de pe litoral. Parca ma si vad stand cu parintii la o terasa, dand din picioare, band Pepsi si privind marea. E poate o amintire mai putin romantica si o viziune asupra marii care pare ca trece prin stomac, cine a trait candva din amintiri stie la ce ma refer.
Disperare - de belazur la: 29/02/2004 06:38:14
(la: Care este viitorul Republicii Moldova?)
Disperarea, daca iti place atat de mult acest termen (desi nu vad de ce)provine mai degraba de la constatrea ca exista "moldovenisti" si in Tara (si la Londra! ;)), care refuza sa admita ca ni se incalca drepturile elementare pe care orice om le are, astfel fortand RM sa se "moldovenizeze".

Ce zici de Raportul Departamentului de Stat privind respectarea Drepturilor omului? Nu-ti pare straniu ca in RM e "mai bine" decat in Romania in aceasta privinta? Tu, care stii ca situatia in domeniul mass-media, de exemplu, este mult mai rea in RM decat in Romania...
#10928 (raspuns la: #10921) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
punct(um) si de la capat(um) - de Dinu Lazar la: 21/03/2004 02:58:08
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
"D-voastra ce credeti : in jurul cui ar fi (este ) gruparea punctum ?"

Eu ce pot sa spun; nu stiu in jurul cui ar fi grupul de creatie respectiv, poate in jurul nucleului de la 7zile, care totusi este singura chestie mai creativa din fotografia romaneasca pe care o cunosc ( sau mai degraba o recunosc), poate in jurul unei personalitati marcante de acolo.
Este foarte bine ca se incearca sa se contureze o grupare de fotografi cu opere mai importante, este foarte rau cum o fac, prin acel regulament populist si aiuritor care da nastere la atitea sperante aiurea, conotatii destul de negative si ecouri nu tocmai favorabile.
Dar poate o sa ia atitudine si o sa creeze un manifest sau un credo care sa readuca apele in matca, sau poate o sa modifice modalitatea lor de comunicatie cu cei care ar avea ceva de intrebat sau ar dori sa se alature miscarii respective.
Sigur ca e oarecum normal ca orice grupare artistica ar trebui sa isi faca un garduletz in jur si sa accepte inauntru numai pe cei care se potrivesc cu filosofia grupului. Dar sa o faca vizibil...
Dar daca aceasta filosofie le e neclara membrilor grupului, apar astfel de incurcaturi.
Cred ca orice creatie e insotita de dureri, impliniri si tragedii, si pina s-or aseza apele, asta este.

Normal ar fi fost sa porneasca un grup de initiativa; apoi sa mearga o vreme treaba pe baza de invitatii; sa surfeze punctistii si sa invite pe cel care le place si care se alatura matricei lor creative sa li se alature; si de abia in a treia etapa, mai incolo, hat, sa deschida cercul si sa se poata inscrie si altii, dar daca faci o treaba, sa o faci serios, sa spui omului in fata ce nu-ti place la el si ce e rau in imaginea lui sau in cuvintul lui, si inainte sa-l faci sa aplice o cerere de inscriere, sa ii spui cine esti, ce faci, ce doresti, ce astepti de la al de vine.
Asa, am inteles ca sunt acolo unii care nu au nici imagini nici critici la poze si totusi sunt membri, ceea ce numai la noi se poate.
Eu, cum am mai spus aici, m-am trezit membru acolo fara sa ma intrebe nimeni; normal era sa primesc un email, mai nene, uite, suntem astia, facem asta, ne face placere sa te invitam sa participi, bla bla bla.
Cind colo, ii intreb si eu pe mail cum devine cazul si mi se raspunde ca nu putem sa spunem cine suntem, ca Internetul romanesc e rau si plin de ifose ( ma rog, citatul exact e mai jos cu citeva zeci de conferinte aici) nici ce vrem, dar suntem onorati, etc.
Normal ca m-am cerut afara si asta e.

"D-le Lazar , nu pot crede ca urmariti fenomenul de la distanta si doar atat."

Oricit ar fi de straniu, stimata doamna, eu nu urmaresc fenomenul de la distanta, nici de aproape, ci in nici un fel; m-am extras din orice manifestare sau activitate de pe Internetul romanesc, cu exceptia cafelei de aici.
Am avut citeva revelatii si prefer sa pot sa fiu critic cu toata lumea, atit cit se poate, si sa nu ma mai implic in nimic obstesc pe aici.
Dar imi aduc aminte cu placere de cineva din Grecia care dorea acum 3 ani sa faca o tabara de creatie pe o minunata insula pentru fotografii romani de pe lista de discutii Fotomagazin... dupa ce a facut propunerea si a vazut cum e treaba cu valurile, tendintele, starile, aerul general si chiar aaa... chiar vinturile din fotografia romaneasca, cu toate conotatiile aferente, a lasat-o moale.
Eu m-am trezit mai tirziu, dar tot m-am trezit.
#12481 (raspuns la: #12470) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Re: Tombola Teroristii trebuie omorati - de thelinuxguy la: 23/03/2004 15:54:35
(la: Religia mortii)
> Ceilalti capeteniile lor gen Ben Laden sau Yasser Arafat fac bani pe dedesupt din donatii si afaceri dubioase.
Presupun ca stii ca familia Bush facea afaceri cu familia lui Ben Laden.


> Prerea mea este ca teroristii trebuie uramariti si OMORITI unul cite unul la fel ca si familiile din care vin,numai asa ne vom descotorosi de plaga asta mondiala.

Cel mai bun mijloc sa cureti planeta de teroristi este sa'ncepi prin a'ntelege ce'i mana pe ei sa faca ceea ce fac. Care sunt cauzele terorismului mondial? Orice alt lucru inafara de asta nu va face decat sa exacerbeze situatia actuala. Orice persoana de bun simt poate intelege acest lucru elementar.
In plus fraza ta (de a omori teroristii...) suna (straniu) ca Ariel Sharon adresand problema teroristilor arabi sau ca Bush (cu notorioasa: 'Axis of Evil') vorbind intr'unul din multele sale discursuri.

theLinuxGuy
#12704 (raspuns la: #12187) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Despre balenele de sticla: - de Ovidiu Bufnila la: 05/04/2004 02:18:24
(la: Ovidiu Bufnila, despre taina norilor din Tando si Guasalaa)
Balenele de sticla sunt constructii fabuloase. Ele rotunjesc in mod iluzoriu lumi fictionale de exceptie. In fiecare dintre noi zace sau canta o asemenea balena de sticla. Suntem copnstruiti dupa prejudecati si dupa idei desuete. Multi dintre noi suntem depasiti de istorie, de Evenimente, de Noile Idei. Cu toata avalansa de informatii si imagini perverse sau ingeresti, multi dintre noi raman arestati in corporalitatea unei balene de sticla. E acel peste al anilor '60 care se gasea pe mobilele noilor veniti in Istorie. Ei parasesc acum istoria intr-o confuzie totala, dezradacinati dintr-o elita iluzorie. Asemenea lor, o multime de intelectuali care sunt prinsi in balena sticloasa a epocii lor, balena care ii trage la fund sufocandu-i in comportamente prafuite. Ideile noastre despre guvernare, despre organizare, despre natiune si despre insularitate se prabusesc intr-un vartej ametitor. Ne agatam cu disperare de coada balenei noastre de sticla care se va faca tandari lasandu-ne fara sprijin, fara suport, fara sens. Lipsirea de sens este marele pericol, monstrul care se pregateste sa scufunde mii si mii de balene de sticla, maiestuoase candva dar jerpelite si scofalcite acum. In rostuirea sticloasa a balenelor de sens, multi intelectuali si-au imaginat ca vad adevarul. Dar s-au ratacit printre mituri construit abil de propriul lor imaginar. Marele Nostru Mit este cel al Inactiunii Istorice. Lentoarea si Flecareala Savanta trec la noi drept merite obstesti cand de fapt, Actiunea se revendica a fi sigura cale demna de urmat. Una peste alta, intre fanoanele balenei de sticla mai este de gasit si lunga noastra sporovaiala analitica si contemplarea activa care nu e actiune ci doar banala contemplare chiar ganguritoare fiind ea. Actele mari, Evenimentele mari nu asteapta. Ele rasar in istorie tumultuoase iar cel ce nu e in stare sa le tina piept, deraiaza penibil si indigest. E straniu, hilar, grotesc si grav felul in care atunci cand trebuie sa intram in actiune desfasuram infinte forte pentru a flecari si nu pentru a intemeia. A intemeia in Istorie e chestie de rersponsabilitate, de risc si de curaj nebun dar si de dragoste de abis. nefiind abis, e doar clipoceala si aerisire de tulumbe infundate cu mituri rasuflate si rancede.
Esti ceea ce fotografiezi - de Dinu Lazar la: 07/04/2004 15:34:48
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
"Pentru ca in acest peisaj exista cineva care ar fi la baza operator profesionist sub-acvatic, n-ar fi lipsit de interes o conversatie mai specializata. Cum se faceau filmarile pe vremea lu” Nea Caisa si cum se fac acum. Cat costa un house Ikelite, poate 5000 cu accesorii.
Si cum se face ca acel profesionist nici macar nu a incercat asa ceva."

Pai sa incercam cu sfirsitul. Nu am incercat sa fac asa ceva pentru ca pentru mine imaginile subacvatice si de pestera si vulcanice si aeriene au avut mai mult valente documentare; am dus si eu manechine la muntele de sare si la Vulcanii noroiosi si la focurile veshnice si in pestera, dar sub apa nu m-am gindit ca s-ar putea face fotografii de moda sau de advertising, ca cele realizate de CB.
Nu pot sa zic decit cu o vizibila unda de invidie, bravo lui.
Altfel, am facut multe scufundari si in Mediterana ( in Maroc, la Nador si Melila, unde am facut filmarile subacvatice la "Bratele Afroditei" in regia lui Mircea Dragan,) si in Marea Rosie, si in marile tropicale; am facut citeva mii de fotografii cu un Rollei 6x6 cu carcasa Rolleimarin si cu un Nikonos III; dar nu am scos niciodata la iveala acele imagini, pentru ca nu am avut aparatul critic sa-mi dau seama daca e ceva de capul lor.
Sub apa totul ti se pare mirific, straniu, interesant, unic si altfel ; esti tentat sa apesi mereu pe declansator si sus iti dai seama ca ai expus niste flapsuri.
Cum se faceau filmarile pe vremea lu nea caisa si cum se fac acum?
Pai daca ne referim la Romania, acum 30 de ani cind eram eu scafandru, atunci se mai faceau filmari subacvatice, cam la citeva mii de metri de pelicula pe an, acum nu se fac de loc, din cite stiu.
Dotarea pe care o aveam era cam la nivel cu ce era in lume la ora aia; aveam un aparat de filmat pe 35 mm Aqvaflex, etans, cu turela de obiective, cu carcasa de magneziu, cu propria butelie de aer si detentor ( in interiorul carcasei se pastra o presiune pozitiva indiferent de adincime, sa nu intre apa).
Aparatul, cu acumulatori, aripi de stabilizare, 120 m de pelicula, avea in aer cam 80 Kg; echipamentul meu, costum etans, avea cam tot atit, cu doua rinduri de butelii de otel si toate cele necesare;sub apa totul era ca un fulg si exista numai inertia care era uriasa.
Daca la asta mai adaugam si doua reflectoare etanse de cite 30Kg, ne dam seama ca era o chestie.
Noroc ca la filmari eram doi operatori de obicei ( la "Bratele" era Tibi Lazar de la Sahia si cu mine) si erau si doi mecanici de camera, adica asistenti pe uscat.
Acum sigur ca tehnica a evoluat imens, exista carcase destepte in care intra aparate minuscule si care pot filma pe video incredibil de bine, exista aparate digitale si carcase etanse in aproape orice magazin din Bucuresti. Cred ca cu un pret de sub o mie de dolari se poate lua o carcasa cu care se pot face filmari sau fotografieri de calitate sub apa pina la 10 metri adincime, adica pina la limita scufundarii in apnee.
Ar mai fi un costum decent de calitate labe-masca-tub-centura de plumb si vesta si pantaloni scurti de neopren de 8mm, totul cam pina in 800$.
Problema e ca la bazin ce poze sa faci, Marea Neagra are vizibilitate sub apa de un metru sau doi, in riurile si lacurile interioare nici nu poate fi discutie sa faci poze... unde sa te scufunzi, in lacurile alpine? ca sa faci ce? Muntii de cutii de conserve ?
Tot in marile calde ramine de facut poze...
Pentru ca sa faci fotografie subacvatica de mare calitate trebuie muncit imens... pai noi nu stim sa facem in general poze la un mar pe masa, dar sub apa.
D`aia bravo lu` CB.
Si cind vezi revistele de specialitate si vezi calitatea uluitoare a imaginilor subacvatice si unde s-a ajuns, iti cam vine sa te lasi.
Si nici nu mai zici ca ai facut si tu o data.
Cam asta e...
#13458 (raspuns la: #13357) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
vremuri apocaliptice Adriana Negruti(nu pot schimba numele"un a - de (anonim) la: 09/04/2004 10:10:08
(la: Traim vremuri apocaliptice?)
Cred ca UNIVERSUL are si el perioadele lui de oscilatie rapida alternand cu perioade de oscilatie lenta, asa cum un organism stimulat de anumite conditii functioneaza excelent , alternand cu perioade de depresie, cand randamentul si inspiratia scad...

Fiind foarte posibil ca acest concept sa fie extrapolat la univers, oamenii seamana cu celulele dintr-un organism(si multe din ele au o mobilitate extraordinara, cum ar fi hematiile) a carui buna functionare se traduce prin schimburi ritmice de substante intre celule, schimburi de stimuli, mecanisme complicate pe care nu le stapanim inca...

Deci aceasta efervescenta nemaintalnita este datorata unor conditii speciale care stimuleaza organismul din care facem parte si care vibreaza la aceasta etapa cu o mai mare intensitate.

Desigur, este posibil ca aceasta suprastimulare sa insemne ca urmeaza o implozie sau o destindere brusca, ceva care brusc va schimba ritmul de dezvoltare sau "respiratie" a acelui hiperorganism din care facem parte...

Facand analogia cu complexitatea propriului nostru organism, o greseala de alimentatie, o miscare gresita, o sperietura puternica pot distruge brusc si cel mai infloritor organism...Efervescenta societatii omenesti actuale poate fi rezultatul unui eveniment nedorit in organismul acela maret, care poate avea, deocamdata primele simptome ale colapsului, cand apar disfunctionalitati la nivel periferic dar care evolueaza rapid(ganditiva la o alergie periculoasa la un medicament, cand un organism uman incepe sa se dezechilibreze) si poate duce la catastrofa...ca din nimic...

Sigur, putem modela in fel si chip mediul in care traim si rolul nostru in acest mediu, dar ce este straniu pe acest pamant este ca se accentueaza lipsa de interes a factorilor de decizie din diverse puncte de pe glob de a crea armonia aceea care ne-ar putea transforma intr-o forta deschizatoare de drumuri noi in cunoasterea universala...se accentueaza balastul uman, in loc sa fie utilizati indivizii odata nascuti cat mai bine cu putiinta pe toate planurile evolutiei spirituale...Omenirea a devenit ca un cancer care inseamna multiplicare haotica de celule, in detrimentul echilibrului organismului primordial...
Spiderman - de Little Eagle la: 15/05/2004 00:45:37
(la: SUFLETUL ESTE NEMURITOR)
Dear brother,

Daca vei citi un text ce am scris la subiectul lui Daniel"Singuratatea a devenit o boala rusinoasa"vei gasi destule raspunsuri la intrebarea ta ce mi-o pui.

Cind incepe existenta unui suflet?Incepe in momentul cind Creatorul(God,Dumnezeu,Marele Spirit etern)vrea sa se cunoasca pe sine si vrea sa se recunoasca in Creatia lui,vrea sa traiasca personal prin orice manifestare a creatiei lui=vrea sa fie parte din ea.Este misiunea lui de a fi mereu cu ea si prin ea.

Daca tu plingi ,Creatorul va plinge cu tine,daca esti fericit ,el va fi fericit,daca
suferi,va suferi cu tine alaturi.Trebuie sa gindesti in tine adevarul,sa-l simti si daca vei plinge,lacrimile tale sunt stelele pe cer,daca vei rade va fi soarele zimbind tie si lumii intregi,razele lui iti vor da puterea de a birui orice obstacole.

Nimeni nu declanseaza un proces anume al reincarnarilor decit Dumnezeu insusi si daca trebuie sa suferi in o anume viata,accepta suferinta pt. ca e o lectie pe drumul tau catre el.Daca ai tot ce crezi ca este fericire ,fi blessed,dar
nu uita ca altii nu au soarta ta si atunci,daca esti elevat spiritual,vei gindi la ei,si vei ajuta cit de mult poti si neaparat din suflet=toti avem acelasi suflet,daca o faci din alte interese,egotistice,sa n-o faci.

God himself,the Great Spirit s-a creat pe sine insusi din dorinta de a se cunoaste si descoperi pe sine insusi.Stiu ca pare ceva straniu,dar intr-o viata anume vei afla.Eu nu pot spune in care,este viata ta si drumul tau ce-l vei urma singur,te vei descoperi cindva si vei fi mai intelept decit azi,cert este ca el e in tine si cu tine mereu si el insusi traieste toate experientele tale,asa se recunoaste prin tine si nu doar prin tine,dar prin toata Creatia lui.
Sa afli raspunsuri la intrrebarile tale ,poate azi nu le vei gasi,dar e posibil sa le afli miine sau niciodata,cert este ca vei invata multe in aceasta viata si ceea ce ai acumulat ca experiente,te vor ajuta in cea viitoare,sa te descoperi si mai mult si sa inveti mai mult de la tine si Creatorul ce exista prin tine.

Eu nu sunt un intelept si drumul vietii e greu de explicat cind fiecare din noi are o poteca a lui anume,nu pot calca pe ea,o respect chiar daca este o poteca gresita,de ce?Pt. ca nu-mi pot impune vointa sau gindurile mele si credinta mea nimanui.
Singur vei afla ce este la capatul drumului,si este al tau si numai al tau doar.

Ce-ti pot spune este experienta mea si asta nicidecum nu inseamna ca stiu totul.Marele Spirit are un drum prin fiecare din noi,la fel cum noi vrem sa ajungem la el,el insusi vrea sa ajunga la el prin experienta de a fi o persoana unica si in acelasi timp diversificata in toate formele Creatiei lui.

God ,Marele Spirit si Creator a facut o gluma pe propria lui piele si acum,de milioane de ani este incatusat in ea.Sufera pt. ca o iubeste,el, insusi este mereu in mijlocul ei si trece prin orice fel de existente ale evolutiei ce stim.

Important insa e dragostea,si chiar fiind uneori impura ne leaga intre noi,e o lectie ce inca o invatam zilnic.
Sufletul isi are drumul lui scris deja,nu-l putem controla,este soarta.Ea declanseaza acest drum.Unii se ratacesc,dar vor reveni de unde au plecat.
Altii il vad dar e ca in ceata si au sansa de a se rataci si ei,altii,f. putini cred ca l-au gasit...altii si mai putini sunt aproape dar inca departe....
Iar altii,f. rari ajung la capat.

NU uita niciodata sa fii un great warrior in orice situatii,fi brav my brother nu te uita in stanga si dreapta,vezi-ti de drum cu ochii deschisi si sufletul deschis.
NIMENI NU te va invinge.Si lasa reincarnarea in mainile Marelui Spirit,el insusi trebuie sa se redescopere ,si o face in fiecare clipa prin tine.
Nu minti si nu insela pe nimeni,fi sincer cu tine si cu cei din jur,iubeste Creatia pt. ca ea este Dumnezeu si gindeste ca biserica lui este in tine si in jurul tau.
Vei gasi singur raspunsul la intrebarile tale,love is all you need!

Love&peace,
Ozzy

I love you my brother,be good and don't worry,be happy.May that the Great Spirit will be always with you to guide your path to wisdom like an eagle.





































































































#15425 (raspuns la: #15420) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Florin PITEA & editura AMALTEA - de Ovidiu Bufnila la: 22/05/2004 04:32:25
(la: Ovidiu Bufnila, despre taina norilor din Tando si Guasalaa)
Saptamana viitoare intra in forta pe piata de carte doua volume de exceptie semnate de scriitorul Florin Pitea si editate de editura Amaltea. Dr.Cristian Cârstoiu, directorul executiv al editurii, ne provoaca cu nonsalanta. Ne imbie. Ne pune la cale nopti zvarcolitoare. NECROPOLIS si AN/ORGANIC, cartile lui Florin Pitea se pregatesc sa fie tainici consilieri de imagine pentru cititorii de pretutindeni si de toate varstele. Personajele lui Pitea sunt de departe memorabile. Sunt aidoma unor harti initiatice. Te regasesti in scheme fictionale stranii. Te regasesti in valtoarea fictionala. Asa cum te regasesti, straniu, in stirile Tv, in evenimente-de-istorie, oglinzi zvarcolite si zvarcolitoare. Pitea scrie cu nerv. Are har. Un bun consilier de imagine se poate inspira din structurile lui fictionale pentru a pune la cale o campanie de imagine dinamica. Dinamismul? Fara dinamica, Imaginea se pulverizeaza. Cartile te invata sa construiesti arhitectura unei Imagini. Pitea are stiinta asta.

Site-ul oficial al scriitorului Florin Pitea:
http://www.amaltea.ro/tesatorul/



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...