comentarii

striveste


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Nu, Athos! - de Alice la: 14/10/2003 09:46:07
(la: De ce nu 120 de ani??? sau sa imbatranim intinerind?,, :-)))
Cineva ne-a trimis o poezie frumoasa a lui Blaga care mi-e foarte draga si, ca sa nu ti se para ca am ceva rau cu tine, te rog sa citesti atent versurile - spun mai mult decat limbaju-mi limitat!
E vorba de "Sa nu strivesti corola de minuni a lumii". Te rog, citeste-o! Vorbeste de mistere si de cum trebuie sa le respecti!
Eu am ales s-o respect pe JCC cea misterioasa! Care nu are nimic de-ascuns ci doar protejeaza ce-i al ei. E simplu, cred!
#1292 (raspuns la: #1279) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
dragostea... - de Camelia la: 09/12/2003 15:10:34
(la: despre dragoste)
"spune-mi, daca te-as prinde intr-o zi si ti-as saruta talpa piciorului, nu-i asa ca ai schiopata un timp dupa aceia, de teama sa nu-mi strivesti sarutul?..."
#6310 (raspuns la: #3584) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
"Sunt sigur ca, pe modelul Ir - de core la: 19/02/2004 00:26:26
(la: Ce gandeste un roman...tanar!)
"Sunt sigur ca, pe modelul Irlandei daca vrei, in cativa ani buni...romanii de afara se vor grabi sa se intoarca ...

Si ii primim cu bratele deschise."

grabeste-te incet, suna un proverb intelept.
multumesc de invitatie, raspunsul este nu, nu vin in bratele tale. spre deosebire de Florin, parca, n-as merge la nici o ambasada sa te votez, folosesti prea multe majuscule, semn de superficialitate si grandomanie. esti bun de politician, asta e clar. pe malurile dambovitei insa. de ce spun asta? pentru ca discursul tau este o insailare desantata de fraze bombastice, nu ai habar de economia de piata de nici o culoare, desi folosesti citate adunate de pe cine stie unde pentru ca suna convingator pentru popor, n-ai solutii, ci numai declaratii de intentie. scuze ca ti-o spun in fata, barbateste, declaratiile de intentie au valoarea hartiei igienice si suna ipocrit atata vreme cat Romania se zbate intr-o mizerie si-o criza fara precedent aproape. Succes la proiecte, desi, sincer, nu ti-as dori sa ai prea mult, ca ajungi si tu ca "tinerele sperante" din clasa politica romaneasca, adica n-o sa te mai dai jos din mertzan si o sa ii strivesti cu dispretul tau pe cei care te-au votat fara sa stie, ignorantii, importanta networkingului pe lume . ia incearca la URR, poate ai sanse. :)) plus ca mai ai enorm de lucru la gramatica limbii romane.
pardon de sinceritate.
#9987 (raspuns la: #9912) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Primim de la Radu Sigheti, cunoscutul fotograf roman - de Dinu Lazar la: 20/05/2004 08:07:26
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Domnul Radu Sigheti se afla in Africa; domnia sa ne trimite un scurt reportaj extrem de interesant si de miscator.
Eventuale intrebari cafegii pot sa puna aici si domnul SIgheti le va raspunde tot aici, ca invitat special, la o cafea.
===============================================

Sudan. Nu pot sa gasesc cuvinte ca sa pot descrie ce poti sa simti cind ajungi acolo. Nu se compara cu imaginile pe care le-ai vazut, cu ce ai citit si cu ce stii de la prieteni.

Sudan-ul trebuie sa-l simti pe propria piele, sa-ti arda pielea la fel de tare ca soarele de acolo, sa ai senzatia ca cinva foloseste fierul de calcat pe corpul tau si se pricepe la asta, nu uita sa netezeasca nici o cuta. Si apasa. Nu se compara 35 de grade in Sudan cu 45 in Irak, e mai fierbinte in Sudan, crede-ma.

Iti doresti sa ai mai multe bluze la tine sa le porti pe toate odata, tricoul sa absoarba transpiratia care curge pe tine ca din izvor calda si lipicioasa si cind se lipeste praful pe ea parce ti-e mai cald, sa ai o bluza care sa fluture in vint ca sa-ti dea senzatia de racoare, nu conteaza ca se umezeste si ea, flutura si parca te simti mai bine si mai vrei ceva ca o gluga ca ti-o tragi peste sapca de parca ar ploua, doar ca sa simti ca ai pus inca ceva intre fierul de calcat si mainile tale.
Uhh!

Si dupa ce apune soarele ti-e frig! La plus 25-30 de grade! Pentru ca esti asa de incins de arsita zilei tremuri seara, cind incep si toate insectele sa apara. Multe. Am dormit o noapte afara, celelalte in cort, unul mare cu lumina electrica, dusuri si WC.

Dormitul afara este ceva. Am avut o saltea si chiar daca am dat de jur imprejur cu spray contra insectelor + pe mine tot nu am scapat de cele zburatoare. Dormit este gresit spus mai corect este nedormit afara. Este mai cald ca vara la 2 Mai dar te culci imbracat cu cat mai multe bluze pe tine ca sa nu te intepe tintarii despre care localnicii spun ca aici este capitala lor, chiar daca Nilul ete la 3 ore distanta de mers pe jos in ritm sudanez, pentru noi probabil mai mult ca dublu. Transpiri intins pe spate si adormi doar de oboseala, dupa ce sari in sus de nenumarate ori, o saritura pentru fiecare insecta pe care o simti pe tine. Te feresti sa le omori, doar le arunci de pe tine, daca cumva strivesti vreuna nu stii ce se poate intimpla, poate te inteapa.

Singurul lucru frumos este cerul plin de stele care parca sint mai aproape si mai multe decat se vede de la noi. Le poti atinge daca vrei dar nu ai timp din cauza insectelor. Si se misca foarte repede insectele si stelele pe acolo, se alearga una pe cealalta si mereu apar unele noi in joc. E un intuneric negru de tot, in care lumina stelelor pare ireala. Cu ochii la ele adormi intr-un sfirsit.

Te trezesti repede pentru ca soarele nu te iarta, si pleci la lucru pentru ca inca este racoare. Cam dupa 10.30 pana spre 16.00 nu poti face nimic pentru ca te topesti, pana si aparatul frige de abia il tii in mana daca cumva nu ai fost atent si l-ai tinut la soare.

Dar asta nu este nimic. Cum se traieste acolo, in ciuda secetei permanente este mult mai important, cred eu.
In patru zile am zburat de colo colo si in orice loc am aterizat am vazut doar un singur lucru.

Saracie.

Te-ai gindit vreo data cum ar fi sa traiesti ca la inceputul istoriei?
Te-ai gindit vreodata cum te-ai descurca neavind nimic, nici o unealta, nici un bidon in care sa pui apa, nici macar haine pe tine? Sa trebuiasca sa mergi kilometri ca sa iei apa, sa trebuiasca sa sapi un pamant tare, uscat ca sa plantezi sorg (nici nu stiam cum arata si ce este sorg-ul pana acum), sa maninci doar o data pe zi un fel de peltea, de sorg bineinteles si asta maninci in fiecare zi, toata viata ta, pana vine o ceata de banditi calare pe camile sau pe cai, care te omoara daca esti barbat sau care te violeaza si te iau ca sclava daca esti femeie?

In Rumbek, capitala sudului rebel, exista doar 3-4 cladiri construite din beton, una noua nouta si restul sint cele care au scapat din razboi.
Restul caselor sint hut-uri din pamant acoperit cu nuiele.
De asemenea acolo sint masini si camioane deoarece mai toate organizatiile cu ajutoare au baza acolo. In celelalte locuri unde am fost ori nu erau masina de loc sau doar una singura. Distantele nu se masoara in km sau mile ci in timp, indifferent daca mergi pe jos sau cu masina. Nu exista electricitate, doar generatoare care au nevoie de petrol, la fel si masinile. Singura sursa de aprovizionare si de transport este avionul, mai toate agentiile umanitare au baza principala in Kenya, linga granita si de acolo zboara zilnic peste tot.

Situatia este cam asa; Sudul tarii nu este de acord cu nordul, controlat politic si economic de arabi, care vor sa introduca Sharia, legea musulmana. Asta nu ar fi fost o problema pentru sudul catholic, cred eu, problema s-a ivit cind a aparut petrolul. Petrol=bani si de aici mai departe. Dintr-o tara saraca, Sudanul s-a transformat in 20 de ani in una dintre cele mai sarace tari din lume. Multi au reusit sa fuga, cam 2 milioane si in zona unde am fost eu unii s-au intors.
Dar cum traiesc, mama mama!

Am stat de vorba cu o familie care se intorsese din Uganda, nu stiu exact cati erau pentru ca familiile astea africane sint numeroase, cu unchi, matusi, veri si cumetrii. Incepusera sa defriseze in jur, deja aveau doua colibe si bucataria construite. Masa lor consta in peltea de sorg (stiu ca ma repet) si un (1) peste afumat fiert in apa, peste care era mai mult oase, nu mai mare de un A4, vedeai prin el. Asta pentru cam
2-3 barbati, 4-5 femei si peste 10 copii. Cei mai bogati au animale, capre, gaini, vaci, dar le pastreaza pentru zile negre sau le folosesc ca moneda de schimb. O nevasta, tinara si sanatoasa, buna de munca costa intre 3,000 - 3,500 de usd, cam 70 usd pentru o vaca, socotiti voi cate vaci trebuie. Multi umbla dezbracati, cind te vad pun pe ei ce au, haine vechi pe care le pastreaza pentru ca sint singurele pe care le au: un pantalon si o camasa. Cel mai ferecvent sint incaltati cu un fel de sandale cu talpa din cauciuc uzat de masina.
In alt loc am vazut un sat intreg, grupat, pazit de o mica garnizoana de rebeli unde exista chiar si o strada cam ca Lipscani-ul nostru. Am intrebat de curiozitate cat cost o pereche de pantaloni si vanzatorul mi-a spus ca nu-mi vinde nimic, este doar pentru oamenii de acolo. Toti erau refugiati, de prin alte locuri din sudul tarii si traiau acolo ce peste 10 ani. Pentru mancare toti depind de organizatiile umanitare care bineinteles nu au destula. Ce se poate cultiva acolo, inafara de sorg, nu am nici o idée, cred ca nimic din cauza lipsei de apa, la putinele pompe este intotdeauna coada. Si bei apa acolo pentru ca transpiri, ai nevoie de cel putin 7-8 litri zilnic.

Si sint milioane de oameni care traiesc asa, la limita supravietuirii, poate de aia sint atit de inalti, si slabi. Sint oameni simpli si prietenosi, glumesc, rad din orice, pentru ca viata lor este de fapt o lupta continua pentru viata la fel ca cea a animalelor salbatice din vecinatate.

Tu te intristezi sa realizezi cat de mult poate insemna o picatura de apa sau o firmitura de paine si nu poti sa faci nimic pentru ei. Daca mor mii de sudanezi, asa cu se intimpla si in prezent, nimanui nu-i pasa. Dar daca se prabuseste vreun avion si mor cinci turisti americani sa vezi ce operatii de salvare costisitoare se declanseaza.

As mai avea multe de povestit dar o las pe alta data, Radu


#15653 (raspuns la: #15635) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Poem - de Sheherezada1001 la: 08/07/2004 19:01:20
(la: Cele mai frumoase poezii)
Poem

Spune-mi, daca ti-as prinde-ntr-o zi
si ti-as saruta talpa piciorului,
nu-i asa ca ai schiopata putin, dupa aceea,
de teama sa nu-mi strivesti sarutul?...

~Nichita Stanescu
Muresh - de (anonim) la: 22/08/2004 11:43:16
(la: Nasterea din fecioara, demonstrata stiintific ca posibila)
Dom'le, pe ce baza afirmi domnia ta ca profetia lui Isaia se refera la un alt mantuitor decat Iisus Hristos? Ce argumente poti sa aduci pt. asa o "acuzatie" de serioasa? Lasam la o parte faptul ca titlul subiectului era cu totul altul (probabil si intentia autorului)...

Vreau sa-ti spun ca am urmarit cu ceva interes firul discutiilor voastre desi, recunosc, la un moment dat n-am mai avut rabdare sa citesc absolut totul. Din comoditate, probabil, sau mai degraba din cauza faptului ca ati adus TOTI o multime de citate si de alte "dovezi incontestabile" si le-ati cladit de-ati facut un fel de piramida uriasa ce te striveste numai uitandu-te la ea.

Tin sa va spun ca dpdv al ortodoxiei stiinta despre viata si viata in stiinta se combina in mod practic si eficient fara a lasa loc la interpretari sterile. In ortodoxie se pune accentul pe practicarea solutiilor gasite in Scripturi, mai putin pe latura scolastica. De aceea aducerea cu atata dezinvoltura a mesajelor originale biblice in contexte atat de diferite si de serioase mi se pare a fi nu atat o rezolvare a problemelor dezbatute ci o dovada de manipulare a cunostintelor in favoarea sau defavoarea cuiva. Asta imi aduce aminte de vorba celebra a Mantuitorului: "va rataciti nestiind scripturile"; sau: "ochi au avut si n-au vazut, urechi si n-au auzit" (ca tot pomenii de citate...).

mi-am dat seama inca de la inceput ca discutia dintre voi nu va duce decat la slabirea sufletului. de ce? fiindca din cele ce am citit n-am dedus de nicaieri cam care ar fi opinia evrita despre Hristos si urmatorii Lui, asa dupa cum la ceilalti n-am gasit nimic referitor la opinia bisericii! toti vorbesc in nume personal si asta mi se pare a fi un lucru cam pagubos- stiti voi vorba aia: cate bordeiuri, atatea obiceiuri!!! constat, dar nu cu surprindere, inclinatia tuturor de a-si intocmi sisteme filosofico-teologice individuale, separate de credinta din care au iesit dar care se vor grefate pe aceasta. ei bine, asta nu se prea poate. nu putem fi cu fundul in doua luntrii; nu putem fi si la bal si la spital.

ce n-am putut intelege din ultimele tale postari: esti convins ca exista o limita de timp in care proorociile VT (si nu numai) trebuie sa se implineasca? daca DA, cam care ar fi aceasta? daca NU, atunci de unde graba de implinire a lor intr-un timp care sa convina cuiva? sa-ti spun si de ce te intreb. referindu-ma la proorociile despre sfarsitul lumii (continute in Apocalipsa Sf Ioan), se spun acolo lucruri cu anevoie de inteles (de patruns atat cu mintea cat si cu spiritul), lucruri care trebuiesc luate cel mai mult in chip alegoric decat in sens strict (mot-a-mot). Sf. Apostoli asteptau inca din vremea vietii lor sfarsitul lumii. in nadejdea invierii si a vietii vesnice nu mai aveau rabdare sa astepte venirea preconizata, proorocita, dar care intarzia. de aceea ei vorbesc adesea despre evenimentele acestea ca despre unele imediat urmatoare. la fel si ceilalti prooroci. de unde aveau ei sa stie cand se vor implini proorociile lor? pt. ei, ca si pt. niste crestini normali, era mai important continutul mesajelor divine decat timpul cand aveau sa se deruleze faptele respective. dar ca sa fiu mai pe intelesul lumii am sa incerc mai intai sa explic ce e cu proorociile- ca se vorbeste de ele si prea putina lume stie ce sunt.

Descoperirea Dumnezeiasca (ca despre ea este vorba in proorocii) a fost data pt. toti oamenii, sa fie "spre folos si spre binecuvantare" si pt. insusirea Legii. aceasta Descoperire s-a impartasit oamenilor pe doua cai distincte: prima s-a numit Revelatia Naturala; cea de a doua s-a numit R. Supranaturala.

R. Naturala s-a facut pe calea firii. ce intelegem din aceasta? ca firea intreaga pamanteasca ne vorbeste neincetat despre firea lui Dumnezeu, Creatorul ei. ordinea, frumusetea, dreptatea, nobletea, marimea sau micimea unor lucruri, complexitatea sau simplitatea altora, totul ne comunica in permanenta un intreg sistem de valori care ne pot trezi la realitate daca suntem adormiti, sau morti sufleteste. citim la Psalmul 18,1-4;Romani 1,20; apoi Sf. Atanasie: "intreaga faptura, prin ordinea si armonia ei, arata ca din carte si striga pe Stapanul si Facatorul ei. chiar daca unele popoare se inchina la lemne si la pietre, ele stiu ca este Cineva mai mare decat ele"; Voltaire: "universul ma incurca si nu pot gandi macar / ca poate exista ceasul fara un ceasornicar". aceasta descoperire este continua, din primele zile ale omenirii si pana la noi. asa cum primilor oameni li s-a descoperit pe cale naturala goliciunea si pacatul calcarii de porunca, la fel si noua ni se descopera in permanenta lucrurile ce ne leaga sau ne despart de Dumnezeu. depinde de noi daca vedem sau nu.

cea de a doua, R. Supranaturala, este mult mai complexa si necesita ceva pregatire, nu atat mentala cat mai ales spirituala. din ea fac parte proorociile amintite. putem vorbi si in cazul ei de un fel de subdiviziune: directa si indirecta. indirecta: venita oamenilor prin "organele" purtatoare de duh dumnezeiesc. directa: a fost data direct de Dumnezeu unor oameni alesi, oameni fara pata care s-au invrednicit, atat cat a fost cu putinta firii omenesti sa perceapa (ca zice, "nu poate vedea omul fata lui Dumnezeu si sa fie viu"), sa le fie impartasite taine ale viitorului. aici apare o problema, viitorul. nu intentionez sa fac aici o apologie a timpului omenirii. stim ca timpul a fost creat pt. om si nu omul pt. timp. asta fiindca dincolo nu mai percepem timpul in cele trei planuri (trecut, prezent si viitor), ci doar ca un vesnic prezent. toate proorociile vorbesc despre lucruri care se vor intampla intr-un timp mai scurt sau mai lung, in functie de necesitati si de oamenii carora au fost destinate. acuma, cand vorbim despre aceasta Revelatie Supranaturala trebuie sa facem distinctie si in sensul cum se manifesta ea: uneori se manifesta din afara spre interior si reflecta din nou in afara; dar de cele mai multe ori ea se manifesta in chip duhovnicesc, spiritual, si a luat denumirea de Inspiratie/Insuflare Divina. de acest "instrument" s-au folosit toti Apostolii si Proorocii cand au proorocit sau au scris despre lucruri sfinte.

ortodoxia recunoaste 3 mari perioade ale Descoperirii: 1. de la facerea oamenilor pana la darea Legii VT; 2. de la tablele Legii pana la venirea Mantuitorului (aproape 14 secole); 3. ultima, si cea mai importanta, numita si a plinatatii harului si adevarului (Ioan 1,17), incepe odata cu venirea lui Hristos si se incheie cu ultima scriere a NT. superioritatea ultimei fata de primele doua rezida din faptul ca daca inainte oamenii s-au calauzit dupa o Lege data de un Dumnezeu pe care nu L-au putut vedea "fata catre fata", acum ei sunt calauziti de un Dumnezeu care Si-a lasat pe Unicul Fiu sa moara pt. pacatele omenirii "cand noi eram vrajmasi ai crucii", Mantuitor pe care ei L-au vazut dar nu toti L-au cunoscut fiindca firea vesnic suspicioasa si nemultumita nu voia un eliberator spiritual, ci unul politic-social. insusi simulacrul de proces la care a fost supus Fiul Omului din considerente politice si mai putin teologice a fost menit sa distruga nu atat PERSOANA cat mai ales SPIRITUL relativ "nou" pe care il aducea invatatura Sa. de fapt El nu venise sa strice Legea, ci s-o plineasca. da, s-o plineasca, fiindca in persoana Lui s-au plinit "toata legea si proorocii". acuma, desigur ca putem discuta la infinit despre aceasta Persoana care a avut mai degraba o soarta ingrata decat una plina de liniste. "la ai Sai a fost, dar nu L-au primit". de aceea profeteste El: "se va lua imparatia de la voi si se va da neamurilor" (adica paganilor si celor ce au crezut in El). cuvant cutremurator care n-a putut fi suferit de acuzatorii Sai. ei, care mai inainte ramaneau ca stanele de piatra neavand nici un cuvant de indreptatire pt. pacatele lor; ei, care se obisnuisera la uciderea proorocilor si a oamenilor trimisi de Dumnezeu; ei, care spuneau ca Hristos face minuni cu domnul diavolilor (ca ziceau ca are demon); ei, care si-au facut un scop din a nega venirea Fiului Omului la vremea proorocita; ei, care pana si pe Moise, parintele lor, l-au nedreptatit prin spurcaciunile si calcarile de porunca la care s-au dedat impreuna cu popoarele pagane; ei, care stateau prin piete si pe la rascrucile drumurilor si se faceau ca se inchina ca sa le zica lumea "rabbi"; ei, care din Templu facusera o "pestera de talhari" unde comertul luase locul rugaciunii si al ajutorarii celor sarmani; ei, care au zis ca daca nu pot avea "Tara Sfanta" atunci isi vor face tot pamantul o tara a lor... ei singuri si-au cerut osanda de la Dumnezeu: "Ia-L, ia-L; rastigneste-L, rastigneste-L". "sangele Lui sa fie asupra noastra si asupra copiilor nostri"! auziti ce blasfemie, sa pui sangele unui om nevinovat pe capul propriilor copii, a urmasilor si urmasilor tai...! nu e asta o dovada de barbarie mai mare decat orice ucidere? adica sa traga si altii dupa tine ponoasele faptelor tale...

asta e judecata veacului ce vine: sangele care nu spala otraveste!!!!!!! pt. asta si explicatia la cele spuse: fiecare se judeca pe sine insusi, nu crestinii judeca pe evrei, nu musulmanii. de aceea si inteleg de ce evreii nu au nevoie de acest Mantuitor: fiindca daca L-ar accepta ar insemna sa recunoasca uciderea Lui nedreapta iar ei ar fi urmasii acelor ucigasi. cati dintre noi am putea sa recunoastem vina parintilor nostri?! spunea cineva ca daca prin nu stiu ce minune Hristos S-ar fi nascut la romani, atunci ar fi trebuit ori sa se mai nasca o data ori sa nu mai moara fiindca ai nostri nu L-ar fi ucis. se prea poate... cert este ca El a existat ca persoana si a fost crucificat. cine nu crede nici acum si-i invata si pe altii la fel, se pune in randul acelora care L-au tintuit pe cruce pe Unul Fiul lui Dumnezeu facut om dupa chipul si asemanarea noastra. si orice argumente pro sau contra nu vor fi acceptate niciodata decat daca ne mai eliberam din chingile stranse ale mintii. mintea nu judeca precum sufletul.

revenind la problema proorociilor... avand in vedere ce am scris mai sus, e necesar sa intelegem mai intai de la ce premise plecam si pe ce se sprijina intregul nostru edificiu ideologic. imi dau seama ca texte ca acesta de fata nu vor face niciodata pe nimeni sa iubeasca ortodoxia cu tot cu ortodocsii ei, la fel cum imi dau seama si ca nu va schimba mentalitatile cuiva. dealtfel nici insusi Hristos n-a reusit asta atunci, imediat; nici proorocii nu s-au "invrednicit" a-si vedea lucrul lor spiritual "inghitit" de toti. altfel nici n-ar mai fi fost nevoie de proorocii, de minuni, de Descoperirea Dumnezeiasca in general. daca oamenii ar fi fost drept credinciosi n-ar mai fi avut nevoie de acestea toate, nu-i asa? numai ca "trebuie sa ne lamurim precum aurul in foc"!!!!! fara a fi pusi la incercare in credinta noastra n-am avea nici un merit in a dobandi mantuirea.

credem sau nu, cel putin teoretic este posibil un anumit consens in ce priveste problemele aduse in discutie. consensul nu vine prin acceptarea imediata a unor idei, ci prin "rumegarea" lor indelunga si prin experimentarea macar la nivel fizic (palpabil, vazut, auzit...) a trairii in comuniunea sfintilor. in afara corabiei ce luneca pe marea vietii acesteia tulburi, in afara ei nu prea exista sorti de izbavire de la inec. in rest, Dumnezeu cu mila.

just me- enigmescu
#20109 (raspuns la: #20102) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Cred ca fiecare din noi e putin las... - de camyb1981 la: 08/11/2004 14:32:17
(la: Cum si in ce fel definiti lasitatea?)
Important e sa fim oameni. Las e sa ranesti un copil, sa-ti lovesti sotia, sa omori o furnica, sa strivesti o floare, sa taci atunci cind ar trebui sa vorbesti....

Din punctul meu de vedere exista doua tipuri de lasi: cei care, asa cum tu insuti ai sugerat, din instinct de conservare, se feresc sa ia atitudine de teama repercursiunilor sau a incidentelor (de multe ori de natura agresiva) si cei care ii ranesc pe cei din jur pentru ca le e teama sa recunoasca faptul ca ei sint problema...

Primul tip e cit de cit scuzabil din punctul meu de vedere... singura scuza pe care o are al doilea caz este natura sa patologica, altfel e de neiertat.

Cred ca sint si eu lasa: pentru ca n-am fost in stare sa-mi iau viata in miini cu mult mai devreme, ca n-am stiut si n-am putut niciodata sa spun "te iubesc" atunci cind am simtit asta, ca prefer sa resping decit sa cunosc...
Pt. Adela - de Ilona la: 08/11/2004 20:00:09
(la: SUFLETUL ESTE NEMURITOR)
Te respect foarte mult pentru minutiozitate si efortul depus pentru a scrie toate mesajele...care fie vorba intre noi sunt foarte spumoase. Eu as vrea doar atat sa-ti spun, aproape cu lacrimi in ochi..."sa nu strivesti corola de minuni a lumii".....
#28091 (raspuns la: #27980) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Corola de minuni - de (anonim) la: 10/11/2004 14:56:28
(la: SUFLETUL ESTE NEMURITOR)
Dragă Ilona!
Tu zici:
“ Eu as vrea doar atat sa-ti spun, aproape cu lacrimi in ochi..."sa nu strivesti corola de minuni a lumii".....”
Bănuiam eu, că cineva ar putea începe să plângă. Fii serioasă, doar eşti om matur! Trebuie să fii curajoasă ca să trăieşti. Din ce ai spus, trebuie să înşeleg, că preferi cu disperare, ca ceea ce ţi se pare o minune, minune trebuie să rămână, adică să nu i se caute explicaţie. Dar nu trăim în paradis! În viaţa reală te poţi poticni rău exact de lucrurile care au rămas neexplicate. Şi parcă un lucru minunat devine mai puţin minunat, după ce ni-l explicăm? Pentru mine – nu. Să nu ne comportăm ca un copil, care-şi doreşte cu ardoare o jucărie, dar pierde interesul faţă de ea, de îndată ce devine a lui, sau ca un Don Juan, care, după ce cucereşte femeia mult jinduită, dragostea i se evaporă pe loc. Să preţuim la justa valoare şi ceea ce am cucerit, am atins, este al nostru. Iar la corola lumii se vor adăoga alte minuni, pe care acum încă nu le vedem. Cu cât mai departe împingem orizontul lumii cunoscute, cu atât mai minunat este … mirajul, care ne deschide, vaporos şi aluziv, ceea ce se află dincolo de orişont. Corola de minuni a lumii devine mai bogată în culori şi nuanţe. Teoriile ştiintifice, care şi se par sarbede şi plictisitoare, în realitate îţi pot alimenta gândirea romantică cu mai multâ substanţă, decât nişte povestioare simple, la înţelegerea copiilor. Există mai multe “niveluri” de înţelegere. Spre exemplu, să luăm una din teoriile fizicii moderne “The Big Explosion”. Uite o poezie:

Marea Explozie
Materia toată,
Într-un pumn uriaş concentrată,
În convulsii istovitoare,
Dospeşte, ca o pâine în covată…
Spaţiul în juru-i s-a închis,
Dar tensiunile cresc nebuneşte
Şi membrana, în fine, plesneşte.
Marea Explozie s-a produs!
Stelele – aşchii incandescente
Din plasma clocotitoare,
Îşi iau zborul cu uşurare,
Ca albinele din stup,
Într-o zi cu soare.
Marea Explozie …
Cine a fost s-o vadă,
Să-mi strige cu indignare:
- Minţi, obraznică Doamnă,
Nu e nici o asemănare!
-Ba da, a fost ca o toamnă,
Plină de vrajă şi culoare…
Nu ţi se pare romantic acest subiect? Îţi poţi imagina Marea Explozie? Nu-ţi pare o minune, acest tablou terifiant, dar extraordinar de colorat şi frumos?
Cele bune, Adela
P.S. Dacâ nu crezi într-un ateu convins, vino la Chisinau, şi-ţi voi permite să mă atingi. :-)
Apropo, ce zici de oiţele, care au crescut în eprubete? Cele clonate, din Anglia… Unii susţin, că şi animalele au suflet, ba chiar că este nemuritor.
#28253 (raspuns la: #28091) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
nichita stanescu si ce-ar mai fi d spus?! - de veronesse la: 22/02/2005 14:31:11
(la: Cele mai frumoase poezii)
ceva de genul... "spune-mi, nu-i asa ca daca ti-as saruta talpa piciorului ai schiopata putin timp dupa aceea de tema sa nu-mi strivesti sarutul", continui "sa nu fiu suparat pe mere ca sunt mere", aici, "sub cerul ferestrei, sub cerul oval, norii curgeau in luna lui marte"... si cate si mai cate versuri... da! e acea regasire in versuri, si-acea stare p care o traiesti fara sa vrei...
raspuns la :« draga Lidia Z., iti doresc noroc in viata * » - de Lidia Z. la: 12/03/2005 02:11:10
(la: De ce critica femeile barbatii ?)
T.C.« draga Lidia Z., iti doresc noroc in viata »

L.Z.iti multumesc pentru urare !

T.C.« Sincer, imi pare rau pentru problemele pe care, probabil, le ai. Rezulta clar asta, din inversunarea gratuita, din puiul de feminism (a se citi extremism) ce razbate pana aici, la mine, in Vitan. »


L.Z.Nu sint nici feminista (absolut de loc !) si nici probleme speciale nu am... Sint casatorita cu acelasi om de mai bine de 28 de ani, si in acesti ani m-am realizat atit ca sotie si ca mama avind in plus o viata profesionala bogata.
Ceea ce am spus despre conditiile de viata a femeilor este adavarat ...si nu am citat decit citeva exemple benine !

T.C. « Pe de alta parte, esti pe langa subiect. »

L.Z. Stiu insa subiectul expus il gaseam de o nulitate rara … cum vad ca esti d-ta autorul… autor vexat si cu egoul ranit pina acolo in Vitan… m-am hotarit sa-ti analizez capodopera….

T.C:« Citeste ce vrea subiectul, apoi da-ti cu parerea. Poti ? »

L.Z.Da !


T.C.“Observam in jurul nostru cazuri nenumarate in care femeile critica barbatii !”


L.Z.Rari sint cei care accepta critica cu zimbetul pe buze… cu atit mai mult ca punctele noastre slabe sint scoase in evidenta. Insa nu avem dreptate de a nu tine seama de critica caci ea poate fi o excelenta sursa de informatie despre persoana noastra !
Nu este oare expresia unei priviri exterioare puse pe noi ? A fi luata ca un atac personal este o lipsa de maturitate !
Critica altora este vitala caci ne ajuta sa discernäm ceea ce nu este in ordine in conduita noastra. Mînia si resentimentele se acumuleaza cind nu permitem celor din jurul nostru de a ne critica !

T.C.« Mai intai sunt cele divortate, care cred ca toti barbatii sunt la fel si judeca pe cei din jur prin prisma experientei personale. De ce ? »

L.Z.In primul rind cu persoanele care traiesc momente penibile ca de exemplu un divort, ar trebui sa fim indulgenti, temperati si generosi.
O femeie (sau un barbat) care divorteaza este o persoana ranita. De a pune intrebarea « de ce judeca pe cei din jur prin prisma experientei personale » inseamna ca d-ta n-ai nici cea mai vaga idée de ceea ce se numeste psychologia !
Comportamentul fiecärei fiinte (fie el barbat sau femeie) este conditionat si afectat de ranile pe care le-am primit inca din primii ani de viata !
In cazul unui divort, ruptura si rana facuta ar fi putut fi acceptabila daca n-ar fi fost cauzata de celalalt.


T.C.« Nu au puterea sa vada ca fiecare om e un univers aparte ? »

L.Z. Nu, nu au putere ! Cind treci prin momente de extrema suferinta nu mai ai nici puterea si nici luciditatea sa vezi ....
ma intreb totusi de ce d-ta nu ai puterea de a vedea ca « fiecare om e un univers aparte » fara sa-l judeci. Ma intreb de ce tragi in ambulante si strivesti ranitii ? (iti atrag atentia ca este o metafora nu cumva sa cauti ambulante pe ulita !)
Pina aici textul d-tale mai avea un sens … insa de aici urmeaza o serie de intrebari pe care ti le pui si care reflecta … amaraciune si
«experiente personale » nedigerate……

T.C. « Apoi sunt cele care se lamenteaza incontinuu, se plang mereu - casatorite fiind, dar nu fac nimic pentru asta. »

L.Z. euh… nu fac nimic pentru asta ???? pentru care « asta » ? Frazä fara sens !

T.C.« Le face mai bine postura de suferind, in care "culeg" intelegerea si compasiunea unora, decat sa "rupa pisica" ? De ce nu divorteaza, sau de ce nu incearca o schimbare radicala in casnicie ?»


L.Z......mda… cred intradevar ca pentru a intelege si a ne putea da parerea la fraza asta ar trebui sa stim mai multe despre « persoana » respectiva caci fara alte detalii nu putem stii cine are dreptate : nevasta care se plinge, vecinii care asculta si o inteleg sau pisica care se catara in copaci in loc sa se lase rupta !!!


T.C.« Eu cred ca suferinta benevola ridicata la rang de virtute ascunde rani adanci, ce fac ca pastrarea si dezvoltarea, eventual salvarea valorilor "Casa si familie" sa nu aiba nici o sansa in fata hranirii orgoliului personal »

L.Z. Uuuuulaaaaaa….. mai pus pe fund cu asa o profunda cugetare !!!! De unde ai scos-o ???

Daca am priceput bine ceea ce doresti este ca femeia in loc sa se plinga si sa sufere sa stringa din dinti si sa se sacrifice pe altarul « Casa si familie » si sa termine ciorba din farfurie ca-i place sau ca nu-i place.

Nu te cunosc dar sa-ti spun sincer ca mi-e mila de nevasta d-tale !

Lidia Z.
#39206 (raspuns la: #39163) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
inca mai am rabdare, Lidia Z - de Tudor-Cristian la: 16/03/2005 19:26:50
(la: De ce critica femeile barbatii ?)
si incerc sa-ti raspund, chiar daca nu ai sa dai doi bani pe opinia mea pe care, in loc sa o respecti, o strivesti. Imi pare rau ca ai dat frau liber isteriei, in loc sa adopti o solutie din doua onorabile : puteai sa te abtii de la atitudinea ta inverunata, ori puteai sa analizezi la rece.

Acesta este un site creat pentru ca oamenii sa converseze, sa publice, sa citeasca, nicidecum sa iroseasca semne de exclamare, pareri definitive, intoleranta, dispret, superioritate. Am intrat acum, vazandu-ti reactia viscerala, in contul tau, sa vad daca ai vreun text publicat. Am vazut ceea ce ma asteptam : ca nu ai, dar in schimb te-ai apucat sa critici la greu (exact cum spun si eu in titlul conferintei pe care am deschis-o). Ma dezamageste faptul ca editorii de pe acest site nu cenzureaza aceste iesiri care denatureaza scopul unor publicari si transforma ceea ce ar trebui sa fie un fel de discutie in fata unei cafele virtuale, in revarsari de orgolii aprinse, intr-un semi-razboi total nejustificat.

Spui ca nu esti feminista, dar stii ce inseamna asta ? Te contrazici flagrant, pentru ca a fi feminista inseamna in primul rand generalizarea problemelor personale, ceea ce tu faci inca de la inceput. Ma intreb ce parere are sotul tau de tine, daca spui initial ca "Ce fac barbatii in timpul asta???…. se ocupa de probleme importante !!!!! ------>politica nationala si internationala, cupa de footbal din regiunea respectiva, conferintele cu amicii in fata unui pahar cu vin …....... ", pentru ca acum sa spui "Sint casatorita cu acelasi om de mai bine de 28 de ani, si in acesti ani m-am realizat atit ca sotie si ca mama avind in plus o viata profesionala bogata."
Cand ai fost serioasa ? Cand te-ai plans de toti barbatii (inclusiv de sotul tau, deci), sau cand spui ca te-ai realizat ca sotie ?
Eu, unul, nu am inteles, si ma indoiesc de faptul ca cineva (indiferent daca e barbat sau femeie), care are capul pe umeri, ar putea sa inteleaga ceva.

In continuare, vii si spui ca o femeie divortata este o persoana ranita. Sunt de acord, dar atentie : postura vulnerabila in care se gaseste acea persoana nu-i da dreptul sa judece pe altii. Suferinta nu-ti da dreptul sa-i faci pe altii sa sufere. Lipsa discernamantului reprezinta un lucru de acuzat intotdeauna, indiferent de pozitia persoanei aflate in aceasta situatie.
Sunt de acord ca trebuie sa fim mai atenti cu oamenii care sufera, nu am contestat asta ; dar au acesti oameni dreptul sa faca rau altora ? Asta e intrebarea. E numai o discutie... Si-apoi subiectul e "De ce critica femeile barbatii ?", nicidecum nu e vorba despre a intelege sau nu o persoana aflata intr-o situatie speciala, cum e divortul, de exemplu. De aceea spuneam si spun ca esti pe langa subiect. Raspuzi la intrebari nepuse, iar asta denota ca ai unele framatari interioare (e treaba ta ce ai, in fond), dar asta face ca la o tema propusa sa se discute despre altceva, creandu-se totodata si o impresie falsa asupra autorului.

Ironizezi, iei in batjocura textul meu, sugerand chiar ca ar fi lipsit de sens, ori ca ar contine greseli, dar... textul tau e plin de cacofonii, de cuvinte care nu exista in limba romana, de greutati in exprimare. Nu as fi spus nimic de aspectul asta daca nu aduceai tu aminte, facandu-te astfel sa te bati cu propriile arme.

La sfarsit, vii din nou pe langa subiect, si dai proba maxima a pornirii isterice : ... "ceea ce doresti este ca femeia in loc sa se plinga si sa sufere sa stringa din dinti si sa se sacrifice pe altarul « Casa si familie » si sa termine ciorba din farfurie ca-i place sau ca nu-i place."

Draga Lidia, eu nu vreau nimic, decat exprimarea unor pareri, oricat de contradictorii, dar civilizat si la tema.

Trimiterea din final la sotia mea este apoteotica : asta ar trebui sa aiba darul sa ma faca sa... Chiar asa : sa ma faca sa ce ?
Spune-mi si mie : ce relevanta are situatia mea personala ?

Imi vine sa si rad... Pentru curiozitatea ta, te informez ca, in buna masura, textul conferintei propuse de mine a fost influentat de cele povestite de sotia mea (patanii si rautati traite la serviciu).

Dar, ce rost are sa te fac sa intelegi ? Nu are nici un rost.

Mie imi pare rau ca am ajuns sa scriem astefel de "comentarii", in loc sa stam linistiti sa ne recream aici.

De aceea, imi cer scuze utilizatorilor, mai ales autorilor de pe acest site care, in afara de a fi chibit si a comenta de pe margine, mai si scriu cate un text.

Cam atat am avut de spus.
Te invit si la eseurile, la poeziile mele. Sunt curios daca vei mai avea reactii de tipul "Uuuuulaaaaaa….. mai pus pe fund cu asa o profunda cugetare !!!! De unde ai scos-o ???"

Of...

Stimate domnule, inalta dum - de gabriel.serbescu la: 10/05/2005 23:21:57
(la: Reflecsii)
Stimate domnule,
inalta dumitale consideratiune pentru umilul meu keyboard ma face sa-mi recitesc textele ca si cum le-ar fi scris altcineva, un necunoscut mie...
O fac asadar si trebuie sa admit si eu: sint bune:).
E confuz uneori autorul, complica frazele si inghesuie cuvintele in ele, le striveste, le mai zdrobeste, uneori e fara indoiala un exagerat, insa are o oarecare inocenta... E macar un scriitoras onest... :)
Vorbind serios faptul ca pot fi util fericeste, si oamenii astia de langa mine, care stau acum si chinuie mesengerul in cautare de aventuri cibernetice, vad un om zambind cum nu a mai facut-o demult: cu orgoliu:)
Si eu iti multumesc

#48001 (raspuns la: #43900) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Haideti sa ne jucam un pic si - de gabriel.serbescu la: 02/07/2005 00:09:52
(la: EXPERIENTA CANADIANA "Canadian Experience")
Haideti sa ne jucam un pic si sa inversam rolurile.
Romaniei ii va merge in caest joc al nostru atat de bine, incat pe buzele tuturora se aude susurat, a usurare pentru mai vechile generatii, a indiferenta pentru cele noi, ¨ ce bine-i merge Romaniei¨.

La presiunile continue ale unei piete globale unde China isi triplica veniturile in fiecare an, aflata intr-o alianta economica europeana, Romaniei nu-i va mai ramane decat sa reduca numarul somerilor si a neintegratilor sociali.

Insa ce faci cu avalansa de emigranti asiatici si africani?
Ii poti integra? Ii poti asimila? La ce conditii ii vei supune pentyru a accepta modelul romanesc de viata, fara a-l contesta si fara a-l critica ca si ultimi veniti, pentru ca un emigrant nu trebuie sa-si impuna cultura din care a irumpt pe pamant, ci din contra.

Aici e problema.

Cazul canadian e asemanator cazului spaniol, american francez, de aici sau de aiurea, si in viata unui emigrant apar 3-4 etape clare.

1. in functie de statul social ocupat in tara de origine, va avea anumite asteptari. In general va incerca sa-si reproduca sau cel putin sa-i fie reproduse aceleasi conditii/standarde de trai. Lucru, evident imposibil.
E momentul critic, in care emigrantul compara, compara si analizeaza necontenit, rau face, insa continua: lucrul asta e asa, stramb din nas la celalalt, uite si la astia, dar ce spui de ceilalti etc.

2. cum orice emigratie presupune o dezradacinare, efectele resimtite sunt angustia, anxietatea. Dintr-o data ceilalti devin infernul, si de obicei acesti ceilalti sunt de obicei indigenii, care au drepturi mai multe ca tine, sau cel putin aparent, sunt mai protejati de un sistem care pe tine, in schimb, te striveste.

3. atunci te apuci sa strigi, sa comunici, sa eseizezi pe teme deloc fluide. Ramai blocat intr-un moment, ¨and you can get out of it¨
Nu experimentezi nimic nou, ci viata si experientele ei sunt o continua confirmare a raului zilnic. Cand necazurile tale nu-ti mai sunt de ajuns, te hranesti cu nefericirea altora.

O a patra etapa e momentul in care tot ceea ce ai lasat pana atunci, e imaginarul, e recuperarea nostalgica a ceea ce ai lasat. Intr-un fel subconstientul nostru suprasaturat, supraviolentat, se pacaleste cu un corn al abundentei pe care-l lasase canda in spate. Insa din rusine, sau din imposibilitate nu poate reveni, si ramane blocat definitiv in acelasi moment, pe care cei de la U2 il fredonau atat de ironic, si pe care eu l-am inganat la randu-mi de nenumarate ori, recunoscand cat se poate de sincer ca nu intodeauna viata, schimbul si noua existenta, cea de emigrant, nu mi-a priit.


Danila, personal te inteleg foarte bine, insa nu pot fi deacord. De altfel propozitia asta mi se pare chiar inoportuna: ¨De ce oamenii cu educatie si ani de experienta trebuie sa lucreze in sevicii inumane si degradante numai pentru ca nu s-au nascut in Canada?¨ spui tu, referindu-te la titratii Romaniei care sint transformati intr-un instant in ¨carnea de tun¨ai societatii canadiene.¨In emigratia spala wc-urile, imi amintesc ca majoritatea cazuse de acord ca nici o meserie nu e degradanta, (desi eu am banuiala ca ar fi una, cea de senior copywriter, dar ar fi alta discutie), si este asa doar din perspectivele tale de ins cu pretentii intelectuale, ranit in cel mai sensibil punct al ego-ului.

Politica unui stat care primeste emigranti e una transanta. E dureroasa ca oricare alta politica, pentru ca opereaza direct cu coeficienti economici si procente sociale. In spatele cifrelor nu mai e nimic. O eventuala bunastare generala sau nici macar asta, o conservare a pozitiei in lume, ca tara.
Altfel se asteapta o asimilare a emigrantilor si o integrare fara rezistenta a acestora.

Nu te ajuta cu nimic apologia unui rau canadian, ba dimpotriva. Conserva-te si tine minte ca din pacate traiesti intr-o lume individualista, liberala, pragmatica si rece. Unii canadieni sunt atat de reci pentru ca nu invatat sa fie altfel, si probabil ca nici in fata propriilor probleme nu asteapta vreo reactie de la cineva.

In fine, nu mai lungesc textul ca p-orma Belle nu-l mai citeste. Insa nu te mai consuma atat
Imi amintesc cu drag cind tin - de Cassandra la: 30/07/2005 16:28:32
(la: Cele mai frumoase poezii)
Imi amintesc cu drag cind tinarul incintator care apoi a devenit sotul meu, m-a intrebat:

Spune-mi,
Nu-i asa ca daca ti-as saruta intr-o zi talpa piciorului
Ai schiopata putin dupa aceea
De teama sa nu-mi strivesti sarutul? :)

(Nichita Stanescu)
aaa... - de maan la: 17/10/2005 23:49:27
(la: Cand esti singur si nimeni nu te ajuta, ce faci?)
asa se-ntampla cand ei popozitia si-o strivesti...sufera sensul!
cand ai spus ca INTENTIONAT ai eleborat mesajul ca sa-MI provoci o confesiune m-am simtit magulita ca m-ai bagat in sama si-atunci n-a mai contat ca am fost insuficient de abila (=proasta) sa-mi dau seama ca am picat intr-o cursa...
de-aici a rezultat fraza: "ma-ngrijoreaza faptul ca ma simt flatata, de ce se pare ca mi-a demonstrat inc-o data prostia"...

nu-mi era deci a mirare daca te ingrijorai in acelasi sens.
dar, cum zici ca n-ai priceput, ma ingrijorez si mai mult ca-i posibil sa te fi ingrijorat in altul, pe care nici macar nu-l intrevad.:)

1. fiindca io-n genere nu obisnuiesc sa raman datoare, am plusat la randu-mi ("n-am inteles niciodata pragmaticii care-si inchipuie visul ca pe lux, judecandu-i pe cei care nu le seamana prin prizma desprinderii totale de realitate.")
caci vroiam si eu sa vaz ce te framanta.;)
(mai pe romaneste, picasi si mata in ce-ai intins, cu gratie, recunosc, un mesaj doua mai la vale - nu te supara...)
2. ai spus "lunatic" - sa-ti dau linkul?:)
n-am vazut nici un 'pragmatic' invidios pe visurile mele.
sunt tentati mai curand sa acuze, pretinzand ca drumul lor e cel drept si-al meu e calea sinuoasa spre dezechilbre si depresii de tot felul...

mai mult, 'a visa' nu-i un privilegiu, ci o necesitate.
asa-s facuti unii, s-o ia brambura pe aratura, in timp ce restul face scheme logice - intre noi fie vorba nici unii si nici ceilalti nu-s capabili sa-si rezolve problemele.
de-aceea iti dau dreptate cand zici:
b) "noi doi intr-adevar nu parem a avea prea multe asemanari... desi-n mod total ilogic(?), relationez mult mai frumos cu cei ca tine decat cu cei ca mine, cu care-mi pot scoate ochii din mult prea mult avant.

am sa consider intrebarea PUSA, intrucat daca nu voiai raspunsul chiar n-o scriai.:)
"De unde stii ce simte un pragmatic care bea bere in miezul verii...?
"
...eram la munte acum o luna, doua, cu un grup de amici si, pe cand ei jucau carti pe-o miriste, eu pozam ganganii zumuindu-le la maximum.
unul dintre ei, mi-a strigat sa-ncetez cu tampeniile si sa vin sa-mi pied timpul cu folos, sa viu sa ma racoresc adicatalea, caci da el o bere buna si chiar o sa ma-nvete wist.(mai, ciudat, de cate ori joc, desi habar n-am, ii bat de-i zvant)
omul ala, desi ma stie de cinci ani, nici acum nu pricepe ca-n ochii mei a bea o bere e pierdere de timp.

"atunci cand am descris motivul cu chiria neplatita, am avut mai mult pe aceia in vedere, care nu-si POT plati chiria. Daca vrei, si acesta poate fi un motiv pentru care visatori (inca odata: termenul nu are nimic negativ in el) sunt constransi sa viseze in dimensiuni pragmatice..."

nu mai incerc de mult sa conving, dar explic decate ori cineva imi ofera ocazia: de cand ma stiu mama ma sfatuieste sa-mi "bag mintile-n cap" si sa ma maturizez prevazand ca altfel voi muri de foame.
cei de care vorbeai tu nu-s doar visatori ci si LENESI, adica niste putori, niste trantori.
la cei de care vorbeam eu visul e supapa: unii mesteresc prin curte, altii croseteaza, unii fac sex.
io ma trantesc in buruieni si ma uit la soare: ZAC, asa, minunandu-ma ca sunt, ca exista inca in ciuda atator rautati atata frumushatza-n lume.

ce fac in rest? pai muncesc de-mi sare camesa, sa nu ma fac dracului de ras si sa fiu mandra de ce-mi ramane-n urma.
sfinte-doamne, ca macar chiria s-am din ce-o plati, basca ratele la camera foto care-o costat si ea niste bani, c-am vrut-o sa zumuiasa furnicili.:)

in sfarsit, iti multumesc ca am stat de vorba, incredintandu-te ca mi-a facut o deosebita placere.
#79510 (raspuns la: #79232) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Doamne.....si..... - de cosmacpan la: 25/10/2005 22:44:12
(la: Cum raspundeti rautatilor gratuite?)
m-am spalat pe dinti dar tot negru in cerul gurii am ramas. Referitor la intrebarea (prima) pot spune ca da! Acele persoane sunt rautacioase nu pentru ca ar vrea sa-ti faca tie un rau ci pentru ca nu stiu cum sa se apere de maretzia ta, si atunci recurg la aceste mici pansele (ori panseuri?) pentru ca banuiesc ele ca intepandu-te vei reactiona cautand sa le strivesti. Si chiar acum imi aduc aminte de poza aceea cu crocodilul care isi face siesta cu o dulce naravire asteptand botzurile cele mici de pasaruici care vin sa curete si sa deretice printre dinti. Deci orice s-ar intampla cauta-ti "prietenii" si lasa-i sa te ajute sa-ti pastrezi o dantura sanatoasa, chiar daca frumusetea si claritatea lasa de dorit. (oare vorbeam de dantura sau de literatura?)
va cant... - de anisia la: 07/11/2005 16:19:37
(la: TRANCANEALA NEARISTOCRATA)
la viata mea, am o dambla
in vers sa zic la cineva...
unde-s pistoalele , unde-s pumnalele
toate dosarele haiducilor?...
hai vino, iar...in gara noastra mica
tu latule, striveste o furnica
si fa din ea o mica amuleta
s-o dam din mana-n mana la stafeta...
cosmacpane... odata am ucis o vrabie
am tras cu prastia-n ea... nu cu sabie.
podul de piatra s-a daramat
a venit gaga si l-a-naltzat...
facut-a altul pe rau in jos,
altul mai verde...mai luminos.
vine, vine primaaavaaaraa
maan-ul umbla-n toaaaata tzara
cu barda sa ne loveasca
versuri noi sa ne tranteasca...
spune-mi cine esti... spune-mi ce doresti
spune-mi daca-l intalnesti
pe intrusul care a plecat de pe la noi
spune-mi daca stii, spune-mi de-a veni
racul ce s-a fiert la foc
spune-mi daca am noroc
sa fie asaaaaaaaaa...aaaaaaaaaaa...
vaaaaai, ce voce frumoasa am, sa va mai cant...
doi ochi albastri, frumosi ca cerul
avea ea Ana, cea cu penelul...
doi ochi albastri, priveam intr-una
si stam cuminte, sa-i cand in struna :)
in padurea cu alune aveau casa doi pitici
vine pupaza si-n treaba: este si popix pe-aici?
are tata o fetita , frumusica foc...
vesela si harnicuta, nu sta intr-un loc
va mai canta cateodata, va mai da un vers
fata tatii e draguta, fara interes!!

hai gata, ca am ragusit...:)) . sa fiti cuminti, plec sa ma distrez!!! pa, tuturor.

___________________________________________________
"daca n-ai sa mai fii tu, am sa fiu si eu un om obisnuit..."
#85516 (raspuns la: #85407) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Place - de Guinevere la: 24/01/2006 21:48:43
(la: Zeul alb)
Se spune ca adevarurile simple sunt cel mai greu de gasit.

Eu cred ca greu se putea spune mai frumos adevarul asta simplu. Imi place ca povestirea are liniaritate, e fara asperitati, te duce ca un val pana la sfarsit unde te striveste parca dintr-o data, intr-un fel neasteptat.

Si Brie e favorita mea! :o)

_________________________________________
"De la sublim la ridicol nu este decat un pas". (Napoleon)
e greu pentru aceasta ora - de cosmacpan la: 16/02/2006 00:00:04
(la: Tradare(!) -Iertare(?))
"Dragostea este indelung rabdatoare; dragostea este plina de bunatate; dragostea nu pismuieste; dragostea nu se lauda, nu se umfla de mandrie, nu se poarta necuviincios, nu cauta folosul sau, nu se manie, nu pune la socoteala raul."
IIsus a fost tradat si a iertat. El a putut pentru ca asa trebuia sa se intample. cati dintre noi pot spune acelasi lucru? iertam de frica, de mila sau pentru ca asa simtim ca este bine? cautam sfatul mintii luminate sau a inimii involburate? Dragostea da iertarea chiar daca ne striveste tradarea.
promit sa revin



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...