comentarii

suferinta unui dac eminescu


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Zbucium si suferinta...stiluri nemuritoare, - de DESTIN la: 11/09/2004 04:09:49
(la: SUFLETUL ESTE NEMURITOR)

Zbucium si suferinta...din suferinta s-a nascut amorul,din sacrificiul acelui suflet nobil, din dorul si patima care i-au acaparat viata au iesit stiluri nemuritoare, adevãrate epopee închinate patriei, naturii si dragostei.

Eminescu acest poet fara pereche...

La Eminescu dragoste este senzualã, pribeagã, de pasiune.

Dragostea este spontana si de moment insa totalã si se epuizeazã în întregime pe o singurã împrejurare reluatã continu.

Din lacrimi au izvorat cele mai dulci poeme eminesciene:"O lacrimai tremura in glas si graiul lui e un suspin."

Clepsidra timpului si-a picurat usor nisipul; viata sa plina de sacrificii i-a umplut sufletul de gingasie exprimatã în versuri de mare amploare, cãci: "când inima-ti frãmântã/ Doruri vii si patimi multe.../ Toate cer intrare-n lume,/ Cer vestmintele vorbirii".

O viata zbuciumatã a sãdit în acel suflet dor de moarte;

I-a înãbusit de timpuriu dorinta de viata si optimismul;

L-a rãpit lumii mai devreme, dar tot ea l-a înaltat pe soclul nemuririi.

Eminescu spui, dor si dragoste,natura feericã zici.

Rostindu-i numele Eminescu, sufletul ti se inundã de cãldurã si candoare, apare aceea "strigare"catre intreaga lume...dorinta eterna, vrei parcã sã spui lumii întregi cã poezia lui ti-a sensibilizat existenta.

Când spui Eminescu parcã îti trezeste în auz solemne stihuri din "Luceafãr" ce i-au caracterizat viata: "Ci eu în lumea mea mã simt/ Nemuritor si rece".

"Vremea trece, vremea vine", totul moare si iar se naste, el "biet chip de lut", a trecut pragul eternitãtii rãmânând unic.

"Suflet nemuritor "pentru eternitate va rãmâne un strãlucitor "Domn al noptii" mai mult de un veac, ne-a fermecat prin poezia sa, prin înãltãtoarele ei idei, sentimente, prin mesajul ei de adâncã umanitate, prin sublima si inegalabila ei frumusete artisticã.

Eminescu va strãluci de-a pururi. cãci el este însusi "Luceafãrul nemuritor"


Cine se teme de suferinta...va suferi de teama.

#21760 (raspuns la: #21505) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
"Iar celui ce cu pietre mă va izbi în faţă,"Eminescu, - de DESTIN la: 19/09/2004 17:38:53
(la: SUFLETUL ESTE NEMURITOR)
Putini cunosc insemnatatea acestui vers:

"Iar celui ce cu pietre mă va izbi în faţă,"


Astept comentarii setos fiind, de mai multa documentare...

Un singur indiciu aduc: premonitia la Eminescu.

PS.vers din poezia Rugaciunea unui dac.

Cu bine,

Cine se teme de suferinta...va suferi de teama.

Obsesia luminii...Eminescu, - de DESTIN la: 25/09/2004 04:16:41
(la: SUFLETUL ESTE NEMURITOR)


De remarcat, obsesia luminii si in cel din urma text al lui Mihai Eminescu:

"Apa vietii de veci. Lumina. Lumina lina".

"Lumina lina" este esenta unui imn crestin de vecernie, cantat in bisericile ortodoxe incepand cu secolul al II-lea.

Cantarea deschidea cel mai impresionant moment al rugaciunii vesperale, marea procesiune, exact in clipa in care aparea luceafarul pe cer.

In timp ce se canta "Lumina lina", in biserica intunecata se aseza un sfesnic in fata icoanei principale a Maicii Domnului.

Asa se oficia in secolul trecut si la manastirea Agafon, unde stim ca Eminescu-copil a zabovit de mai multe ori la matusile sale, calugarite acolo.

Ne amintim in acest context de versurile:

"Rasai asupra mea, lumina lina,
Ca-n visul meu ceresc de-odinioara;
O, Maica Sfanta, pururea fecioara,
In noaptea gandurilor mele vina."



Cine se teme de suferinta...va suferi de teama.
#23334 (raspuns la: #23321) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
DOINA de Eminescu - de JCC la: 15/10/2003 13:42:05
(la: Cele mai frumoase poezii)
D O I N A
de Eminescu

De la Nistru pân' la Tissa
Tot Românul plânsu-mi-s'a,
Cã nu mai poate strãbate
De-atâta strãinãtate.
Din Hotin si pân' la Mare
Vin Muscalii de-a cãlare,
De la Mare la Hotin
Mereu calea ne-o atin;
Din Boian la Vatra-Dornii
Au umplut omida cornii,
Si strãinul te tot paste
De nu te mai poti cunoaste.
Sus la munte, jos pe vale
Si-au fãcut dusmanii cale,
Din Sãtmar pânã 'n Sãcele
Numai vaduri ca acele.
Vai de biet Român sãracul!
Indãrãt tot dã ca racul,
Nici îi merge, nici se'ndeamnã,
Nici îi este toamna, toamnã,
Nici e vara vara lui,
Si-i strãin în tara lui.
De la Turnu 'n Dorohoi
Curg dusmanii în puhoi
Si s'aseazã pe la noi;
Toate cântecele pier,
Sboara paserile toate
De neagra strãinãtate;
Numai umbra spinului
La usa crestinului.
Isi desbracã tara sânul,
Codrul - frate cu Românul -
De secure se tot pleacã
Si isvoarele îi seacã -
Sãrac în tarã sãracã!
Cine-au îndrãgit strãinii,
Mânca-i'ar inima câinii,
Mânca-i'ar casa pustia,
Si neamul nemernicia!


Stefane Mãria Ta,
Tu la Putna nu mai sta,
Las' Arhimandritului
Toatã grija schitului,
Lasã grija Sfintilor
In seama pãrintilor,
Clopotele sã le tragã
Ziua'ntreagã, noaptea'ntreagã,
Doar s'a 'ndura Dumnezeu,
Ca sã 'ti mântui neamul tãu!

Tu te 'naltã din mormânt,



Sã te-aud din corn sunând
Si Moldova adunând.
De-i suna din corn odatã,
Ai s'aduni Moldova toatã,
De-i suna de douã ori,
Iti vin codrii 'n ajutor,
Toti dusmanii or sã piarã
Din hotarã în hotarã -

Indrãgi-i'ar ciorile
Si spânzurãtorile!


Suferinta oamenilor de rand - de Falfabeta la: 04/12/2003 13:48:12
(la: Radu Herjeu: televiziune, radio, prietenie si cultura)
Observ ca discutiile despre politica acapareaza si acest forum. Nu este un lucru rau, doar ca in Romania nu este vorba despre politica, ci despre cine sa ajunga "mai primul la ciolan", ca sa exprim pe scurt exact ce gandesc despre acest lucru. Incerc sa fiu la curent cu se intampla in Romania pe plan politic si sa nu vorbesc "pe langa". Ultima data cand am crezut din tot sufletul ca se va schimba ceva a fost la alegerile din 1996. De atunci mi-am pierdut speranta total in asa zisa clasa politica. Si asta nu doar pentru ca in fruntea tarii este o satra, si la propriu si la figurat, ci pentru ca rubrica SOS din "Formula As" este din ce in ce mai lunga si mai plina de suferinta.
Va rog sa ma credeti ca dupa ce o citesc, aproape ca imi doresc sa nu mai vina nici Craciunul. Pentru ca sunt mult prea multi oameni care nu vor avea nici brad, nici cozonac si mai presus de orice, nu se vor putea bucura de Sfanta Sarbatoare a Craciunului, pentru ca pentru ei va fi doar o alta zi plina de suferinta.
#6006 (raspuns la: #5989) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Tara lui Eminescu - de Daniel Racovitan la: 08/12/2003 04:06:43
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Fotografiile de la
http://www.thebans.com/eminescu/dinu2.html
http://www.thebans.com/eminescu/dinu1.html
sunt pur si simplu superbe... Niciuna nu-i in top 16? :)
Unele peisaje din pagina au ceva de tablou impresionist...
Lucian Boia despre Eminescu - de Filip Antonio la: 27/02/2004 07:26:20
(la: Lucian Boia un demitizator, nemesisul naţionaliştilor de mucava)
"In ceea ce-l priveste pe Eminescu, aici sunt doua aspecte. Este poetul Eminescu si Eminescu-ideologul. Multi dintre cei care se revolta de "atacurile" impotriva lui Eminescu nu sunt admiratori ai poeziei, ci ai ideologiei sale. O ideologie autohtonista si xenofoba. De fapt, Eminescu nu are nici o vina. El nu a fost propriu-zis un ideolog. Avea dreptul sa aiba orice idei, care trebuie raportate oricum la contextul cultural si politic al epocii sale, nu glorificate sau condamnate din perspectiva sfarsitului nostru de secol. Ca ideolog, Eminescu a fost "descoperit" de valul nationalist de dupa 1900. Iar acum este promovat de tot de nationalisti. Este o manipulare: asa a spus poetul national, inseamna ca acesta este adevarul absolut, trebuie sa ne inchinam cu totii.

Pe de alta parte este poezia lui Eminescu, care nu are nevoie de ideologie pentru a fi admirata. Ramane insa de vazut ce va aduce viitorul. Eu sunt un mare admirator al lui Eminescu-poetul, nu ideologul. Cred ca ii simt poezia, ii stiu o multime de versuri pe dinafara. Ma intreb insa uneori daca nu reprezint ultima generatie care il mai gusta intr-adevar pe Eminescu. Gusturile evolueaza. In ziua cand tinerii nu-l vor mai recita sub clar de luna (poate ca deja nu-l mai recita), Eminescu va ramane un mare nume in istoria literaturii romane, dar nu va mai fi printre noi. E stupid sa spunem ca are voie sa mai fie asa. Va fi cum va fi. In mod paradoxal, s-ar putea ca Eminescu-ideologul sa reziste mai bine in timp decat Eminescu-poetul; se vor gasi mereu nationalisti care sa-l foloseasca drept stindard".

Interviu acordat de Lucian Boia revistei Sud-Est (nr.1-2/1999), Chisinau.
#10771 (raspuns la: #10759) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Eminescu - de thelinuxguy la: 22/03/2004 23:47:42
(la: M.EMINESCU)
Pentru mine Eminescu reprezinta perfectiunea.
Desi cunosc franceza la fel de bine ca romana n'as putea spune ca Baudelaire ma impresioneaza la fel ca Eminescu.

My 2 cents...
Pt.Pamfilie - M.EMINESCU - de LudmilaClaudia la: 11/05/2004 02:46:25
(la: M.EMINESCU)
Draga M.Pamfilie,
Eu cred că unui om ca tine, visurile nu i se vor sfârşi.Poate că atâta timp cât visăm, nu ne este indiferent ceea ce se petrece în jurul nostru şi ca atare ne punem tot felul de întrebări, căutând să înţelegem cât mai mult din ceea ce se petrece în această LUME. Probabil că cei ce nu ştiu să viseze sau cărora visele le pier, nu depun nici un efort în a înţelege ceva , nici măcar din ceea ce se petrece în universul apropiat lor.Eu îl consider pe EMINESCU un vizionar, una din stelele care lumineasză cerul poeziei acestei minunate planete, cred în potenţialul spiritual al acestui popor căruia încă nu ia venit timpul să dovedească şi să i se recunoască adevărata valoare.
..."spiritul din orice om e o faramita de divin..."desdemona, - de DESTIN la: 10/07/2004 02:09:51
(la: SUFLETUL ESTE NEMURITOR)
Revin la comentariul tau,mi-a placut expresia plina de adevar, ce iti apartine si am folosit-o ca titlu..."Faramita de divin..." la personalitati tulburatoare,in literatura,muzica,pictura,filozofie...i-au facut adevarate genii.Amintesc numai din sec.al - XIX-lea Lamartine,Victor Hogo,Byron Shelley,Puskin,Eminescu,Hegel,Kant,Schopenhauer,Liszt.Chopin,Schumann,Berlioz,Paganini,Richard Wagner.

Cine se teme de suferinta...va suferi de teama.
#17594 (raspuns la: #17501) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Pentru Paianjenul, - de DESTIN la: 16/07/2004 22:46:35
(la: SUFLETUL ESTE NEMURITOR)
Tu afirmi:

"...apoi, vazind si suferinta in jurul meu, am inceput sa ma intreb daca e vre-o "smecherie" in toata povestea asta cu existenta. apoi, pur si simplu am inceput sa ma "plictisesc"... si in acest moment simt ca nu ma mai intereseaza nici viata... nici existenta... nici fericirea... singura mea dorinta - autentica si fierbinte - fiind aceea de a inceta sa mai exist"

Fireste,sunt ganduri personale,insa viata implica : daruire si dragoste, impliniri si sperante...,fiecare din noi ca semeni,suntem o particica din Univers.Oare sa ne "stingem",sa ne "trecem"... atat de "goi" fara sentimente,fara spiritualitate...?Ne-ar fi de un real folos sa avem un Eminescu nemuritor...(un singur exemplu...)oare spiritualitatea sa, nu exista?Cel pamantean a parasit aceasta lume,insa gandirea,spiritul,sufletul sau ramane printre noi.
Am citit majoritatea comentariilor tale,nu gandesc a fi o persoana atat de "dezinteresata"de viata...mai lesne de inteles ar fi :pozitia ta radicala la acest subiect.Oricum apreciez participarea si gandesc a fi benefica pentru noi ca semeni.Sa fim intelepti.

Cine se teme de suferinta...va suferi de teama.

#17983 (raspuns la: #17933) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Cine se teme de suferinta...va suferi de teama. - de Berkana la: 30/07/2004 22:38:21
(la: Cum gandim?)
Domnule Destin, iata o tema de dezbatere :Cine se teme de suferinta...va suferi de teama.

Eu cred ca teama este un sentiment pe care orice om/animal il inceaca, poate chiar o planta când o rupi sau o calci. Cine nu se teme de suferinta? Cine-i ala care sa accepte de bunavoie suferinta? Poate numai un fanatic religios ca aia care se leaga cu lanturi de picioare in ajunul Pastelui si se biciuesc...Am vazut in Filipine un dement care s-a crucificat. Cu teama/frica de pedeapsa si puterea dumenzeiasca si-a tinut Biserica turma sub control. Sigur imi veti aduce in scena suferinta Mântuitorului, dar si lui i-a fost frica de suferinta - dupa cum spune legenda -, l-a implorat pe tatal sau sa-i curme suferinta. Eu cred ca nu se teme de suferinta numai un nebun, un inconstient, un fanatic...
#18632 (raspuns la: #18559) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
"Cine nu se teme de suferinta? "pentru Berkana, - de DESTIN la: 01/08/2004 06:47:36
(la: Cum gandim?)
Interesanta intrebarea ta,de ce nu si o viitoare tema pe care bucuros o pot dezbate,sau participa.
Desigur teama este o stare ce se manifesta in viata noastra.Insa nu trebuie sa generalizam sau sa privim extremele...
In continutul altor comentarii personale am mentionat ca suferinta o putem intalni si in "iubirea pura".Da,atunci cand te daruiesti persoanei iubite apar aceste stari de suferinta...Eu nu am mers cu gandul la ce tu ai mentionat:"Am vazut in Filipine un dement care s-a crucificat."
La inceputul comentariului le-am denumit "extreme".
O apropiere in gandire de valori ale umanitatii :"Cel ce se teme sa se cunoasca pe sine,acela ramane departe de cunoasterea adevarata si altceva nimic nu-i place-decat sa vada greselile celorlalti si sa-i judece.Acesta nu vede la semenii lui calitati,ci numai defecte,dupa cum la sine nu vede defectele,ci numai calitatile.Aceasta este "boala"de care suferim noi,cu adevarat,oamenii acestui timp,aceea ca nu recunoastem unul altuia darul sau."
Deci teama capata alte valente,orientata spre interiorul fiintei noastre,spre felul nostru de a fi si a gandi.


Cine se teme de suferinta...va suferi de teama.

#18730 (raspuns la: #18632) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
"De ce suparari si suferinte chiar aiurea?Oare merita efortul?" - de DESTIN la: 07/08/2004 00:51:25
(la: SUFLETUL ESTE NEMURITOR)
Dear ozzy,

Ganduri sincere si curate,exprimate de omul ozzy,sunt binevenite si iti multumesc.

Ca si in corespondenta privata,comunicarea o consider deschisa si nepartinitoare...

Cei ce mi-au scris ca si tine, au optat pentru un dialog civilizat...pe care cu putine exceptii il folosesc de regula.

Insa niciodata in viata mea nu am intalnit atata lipsa de bun simt,(cazul enigmescu,)sa nu mai zic altceva...Ok! daca nu ai capacitatea de a dialoga civilizat?nu merge pana a jigni nu numai persoana in cauza , ci si familia si viata ...si mai grav pe cei ce nu mai sunt printre noi...

Desigur,nu ma justific ozzy ,tu esti un mare suflet...nimeni nu avem dreptul de a judeca, singurul Dumnezeu o face.

Iti multumesc din nou pentru cele scrise,nu ai scris mult...am inteles perfect ce ai exprimat atunci cand ai afirmat "intelegerea din priviri",da man,artistii au si acest dar...

Cu bine,




Cine se teme de suferinta...va suferi de teama.

#19251 (raspuns la: #19146) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Scrierile vechi despre Creatie, - de DESTIN la: 08/08/2004 07:33:39
(la: CREATIE,EVOLUTIE REZULTAT AL...)

Scrierile vechi indiene arătau că, înaintea Creaţiei, Dumnezeu era nemanifestat şi nediferenţiat (Parabrahman).

Momentul manifestării reprezintă actul Creaţiei universului, când El S-a scindat în Tatăl Ceresc (Sada-Shiva),

Puterea Sa (Adi Shakti), sau Mama Divină, echivalent al Duhului Sfânt, concomitent cu manifestarea principiului de Fiu Divin (Ganesha, sau Silaba Sacră OM/AUM).

Cititorul poate regăsi această concepţie despre actul Creaţiei, în minunatele versuri ale lui Mihai Eminescu, un bun cunoscător al indianisticii:

"Umbra celor nefăcute nu-ncepuse-a se desface,
Şi cu sine împăcată stăpânea eterna pace !...

Dar deodat-un punct se mişcă...cel dintâi şi singur...
Iată-L Cum din chaos face Mumă, iară el devine Tatăl !...

Punctu-acesta de mişcare, mult mai slab, ca boaba spumii,
E stăpânul fără margini peste marginile lumii..." (Scrisoarea întâia)


Cine se teme de suferinta...va suferi de teama.

Denysa, - de DESTIN la: 15/09/2004 01:51:54
(la: SUFLETUL ESTE NEMURITOR)
Aprecierilor tale, la cele comentate de mine le raspund prin a iti multumii.Desigur, sunt franturi ...mult mai mult am putea comenta gandind la Eminescu...

Cu bine,


Cine se teme de suferinta...va suferi de teama.

#22333 (raspuns la: #21877) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Cand vom intelege sa fim realisti?Pt.toti ce se mai minuneaza... - de DESTIN la: 17/09/2004 02:28:44
(la: Prima alimentara de lux din Romania)
Oameni buni, bine a zis si Florin si atat,este un aspect de invidie si barfa...nu in acesta "Alimentara de lux"sunt marile mecazuri ale romanilor...

Intr-un stat de drept concurenta este motorul societatii...

Nu am bani... nu intru si nu cumpar...

Cum au aparut si apar cei cu bani multi este treaba justitiei sa-si spuna cuvantul.

Vrem nu vrem tot la politica ne intoarcem...

Cine sunt vinovatii de marele decalaj ce s-a produs in societatea romaneasca...?(unde practic clasa de mijloc nici nu exista) cunoastem fiecare din noi...

Din pacate pentru individ singura solutie este votul...si aceasta solutie in multe cazuri risipita ...

In rest acest comentariu nu ii vad sensul!!!:
"Fragment din Softpedia.Tot articolul la :(http://news.softpedia.com/news/1/2004/September/9626.shtml):
Heringi in suc de portocale, afumati si marinati, ton invelit in pulbere de masline, caviar, icre de Manciuria, trufe trase in pate de gasca, sarmale rasucite in vita, umplute cu stafide si rata. Toate aceste fineturi se vand intr-o alimentara frantuzeasca deschisa zilele acestea in Capitala, pe strada Eminescu 73: "Delicateria Traiteur", buticul cu delicatese, nu seamana prea mult a magazin de lux - termopane, gresie si mobila de lemn."

Cu bine,

Cine se teme de suferinta...va suferi de teama.

"Ei sunt romani! Si ce mai sunt?"AlexM, - de DESTIN la: 18/09/2004 01:10:18
(la: SUFLETUL ESTE NEMURITOR)
Da,la George Cosbuc in poezia sa intalnim dragostea de glie...
nu poti ramane indiferent la citirea versurilor sale.

"...imi exteriorizeaza sentimentele asa cum sint ele cand e vorba de bucata aceea de Pamant care se numeste România......"

PS.Traducerea in Limba engleza a poeziei "Rugaciunea unui dac" apartinand lui Eminescu a fost "finalizata"inlocouita cu traducerea gasita la adresa:
http://www.fa-kuan.muc.de/RUGACIU.HTML
SOS pentru traducere in germana.

Cu bine,

Cine se teme de suferinta...va suferi de teama.

#22765 (raspuns la: #22593) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
A Dacian's Prayer - de DESTIN la: 18/09/2004 20:34:15
(la: SUFLETUL ESTE NEMURITOR)
Am incercat sa traduc in limba engleza poezia lui Eminescu,"Rugaciunea unui dac" la solicitarea unor amici si prieteni americani.

Rog a se interveni in ajutor daca traducerea este greoaie sau poate fi imbunatatita.

A Dacian's Prayer

When death did not exist, nor yet eternity,
Before the seed of life had first set living free,
When yesterday was nothing, and time had not begun,
And one included all things, and all was less than one,
When sun and moon and sky, the stars, the spinning earth
Were still part of the things that had not come to birth,
And You quite lonely stood... I ask myself with awe,
Who is this mighty God we bow ourselves before.

Ere yet the Gods existed already He was God
And out of endless water with fire the lightning shed;
He gave the Gods their reason, and joy to earth did bring,
He brought to man forgiveness, and set salvation's spring
Lift up your hearts in worship, a song of praise enfreeing,
He is the death of dying, the primal birth of being.

To him I owe my eyes that I can see the dawn,
To him I owe my heart wherein is pity born;
Whene'er I hear the tempest, I hear him pass along
Midst multitude of voices raised in a holy song;
And yet of his great mercy I beg still one behest:
That I at last be taken to his eternal rest.

Be curses on the fellow who would my praise acclaim,
But blessings upon him who does my soul defame;
Believe no matter whom who slanders my renown,
Give power to the arm that lifts to strike me down;
Let him upon the earth above all others loom
Who steals away the stone that lies upon my tomb.

Hunted by humanity, let me my whole life fly
Until I feel from weeping my very eyes are dry;
Let everyone detest me no matter where I go,
Until from persecution myself I do not know;
Let misery and horror my heart transform to stone,
That I may hate my mother, in whose love I have grown;
Till hating and deceiving for me with love will vie,
And I forget my suffering, and learn at last to die.

Dishonoured let me perish, an outcast among men;
My body less than worthy to block the gutter then,
And may, o God of mercy, a crown of diamonds wear
The one who gives my heart the hungry dogs to tear,
While for the one who in my face does callous fling a clod
In your eternal kingdom reserve a place, o God.

Thus only, gracious Father, can I requitance give
That you from your great bounty vouched me the joy to live;
To gain eternal blessings my head I do not bow,
But rather ask that you in hating compassion show.
Till comes at last the evening, your breath will mine efface,
And into endless nothing I go, and leave no trace.

PS Thanks! Denysa, tie iti apartine ideea de a veni cu aceasta poezie pe aceasta tema.

Cine se teme de suferinta...va suferi de teama.

#22810 (raspuns la: #22434) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Denysa - de carapiscum la: 23/09/2004 05:08:54
(la: SUFLETUL ESTE NEMURITOR)
Pt. mine personal Eminescu a fost, inainte de a fi numit geniu, cel mai mare teolog al timpurilor sale, unul aproape desavarsit, care s-a incumetat sa puna in versuri ceea ce este aproape inexprimabil in cuvinte- originea lumii/inceputurile ei, infinitatea lui Dumnezeu si atributele Sale...

Imi permit sa fac un mic comentariu pe marginea catorva versuri din aceasta poezie.

"Pe cand nu era moarte, nimic nemuritor,
Nici samburul luminii de viata datator,
Nu era azi, nici mane, nici ieri, nici totdeuna,"...

Va sa zica spatiul si timpul nu existau, materia inca nu primise forma fiindca "era din randul celor ce n-au fost niciodata". "Pe-atunci", adica intr-un moment nestiut de nimeni fiindca, normal, nu exista nimeni, "era El singur"- Dumnezeu (zeu). Acest "zeu" suprem "statut-au inainte de-a fi zeii"- asadar toti zeii de dupa El sunt simple nascociri ale mintii umane. Vine apoi cu indemnul de a-I aduce toti cantari in inimile noastre fiindca "El este-al omenimei isvor de mantuire". Cata simtire interioara trebuie sa fi avut el personal ca sa poata scrie asa niste versuri, atat de adevarate si de "personale"... SI nu se sfieste sa si-o exteriorizeze intr-un fel de elan de bucurie ce surprinde placut, mai ales ca obisnuieste sa faca apologia mortii aproape pretutindeni in scrierile sale.

Strofa a treia continua ideile de mai inainte, cu amendamentul ca acum vorbeste explicit despre sine, despre cum a luat el fiinta si cum "inima i-a fost umpluta de farmecele milei". Va sa zica este fermecat de mila divina, asa dupa cum putem interpreta ca el insusi este un om milos. "In vuietul de vanturi auzit-am al lui mers"... O fi vorba aici de "glasul Domnului" din Psalmii lui David? In Psalmi gasim nenumarate expresii referitoare la fenomene naturale prin care Dumnezeu se face cunoscut oamenilor. Tot in aceasta strofa "cerseste inc-un adaos: / Sa-ngaduie intrarea-i in vecinicul repaos!" Prin urmare EL se roaga, el personal "cerseste" sa intre in vesnicie la odihna vesnica, exact cum fac bunii crestini care asteapta sa intre in bucuria mantuirii.

Urmatoarele 3 strofe vorbesc despre zbuciumul si chinul sau interior, cu un fel de ura fata de propria persoana, sau mai bine zis fata de propriul destin uman. Pt. cineva neinitiat, cererile pe care le exprima el intr-un stil dramatic sunt intr-un anume fel de neconceput, parca nedemne de insasi conditia de om si de crestin. Dar IERTAREA de care dispune el si pe care vrea s-o imparta tuturor, chiar dusmanilor sai cei mai temuti, este expresia vie a lucrarii iubirii de semeni, ca ultim gest inainte si chiar dupa moarte. De unde toata aceasta pornire spre autodistrugere? Raspunsul il da chiar el: ""Poate-oi uita durerea-mi si voi putea sa mor". Se prea poate ca el sa fi simtit ca nu va putea muri pana ce nu va face acest ultim gest de smerenie si de mila crestina. Dar e f. probabil ca sa fi stiut ca iubirea si iertarea ADUC PACEA SUFLETEASCA DORITA atat de mult de noi toti, si in mod special de el. De fapt toate aceste versuri ale sale pot fi intelese deplin numai prin prisma si in contextul religios din care si-au luat fiinta, de buna seama.

Ultima strofa vine cu un fel de conciliere/impacare (cu sine si cu Dumnezeu), daca o putem numi asa, prin faptul ca multumeste pt. norocul de-a trai ce i-a fost daruit. Dincolo de mesajul anterior care poate lesne sa ne induca in eroare, versul al doilea din ultima strofa pune intr-o noua lumina si da la iveala intelesurile nebanuite ale acestei rugi. Asadar nu vrea sa se autodistruga, altfel ce rost ar mai avea sa zica: "Ca tu mi-ai dat in lume norocul sa traiesc."? EL MULTUMESTE PT. TOATE, deopotriva bune si rele. Mai mult decat atat da dovada si de un neasemanat spirit crestin zicand ca nu cere daruri care l-ar putea face nedemn, ci "ura si blestemuri" prin care el s-ar putea "lamuri ca aurul in foc". "Genunchi si frunte nu plec" nu inseamna refuz de a I se inchina Domnului, ci refuzul in a primi bunatati pe care nu le-ar merita sau care l-ar face sa cada in ispite- bineinteles, asta se subintelege, nu se zice in mod direct.

Contemplatia sa sfarseste intr-un ton aparent sumbru, insa in realitate unul plin de semnificatii teologice: "Sa simt ca de suflarea-ti suflarea mi se curma / Si-n stingerea eterna dispar fara de urma!" Pare a fi o aluzie la cuvintele Ap. Pavel care vorbeste despre a doua venire si invierea mortilor ce vor avea loc "la glasul Domnului si la trambita arhanghelului". Stingerea de care vorbeste se refera la distrugerea lumii acesteia pt. eternitate iar "disparitia fara de urma" poate fi privita ca o rupere a oricaror relatii/legaturi cu materia.

Ca o concluzie finala personala, suferinta si chinurile indurate l-au facut sa perceapa lucruri care in mod normal putini le percep fiind extrasenzoriale. De ce s-a numit poezia "Rugaciunea unui dac"? In primul rand pt. ca este o rugaciune. In al doilea rand as raspunde tot cu o intrebare: de ce nu a numit-o "Rugaciunea unui roman"? In opinia mea, chiar daca in poezie nu gasim nici o referire la vreun aspect legat de trecutul nostru istoric, inclin sa cred ca s-a numit pe sine dac, ca urmas al celor ce credeau in nemurirea sufletului, viata vesnica si un singur zeu suprem. Privita asa poezia capata inca un inteles tainic si anume bucuria prin care aceia isi dadeau viata cu zambetul pe buze fiindca aveau acel sentiment pre-crestin, aceasta bucurie de plecare spre eternitate o regasim in mod vadit la Eminescu. De aceea s-a numit pe sine "dac" si nu roman, om, crestin sau altfel.
-----------------------------------------------------------------
So far, so good.
#23126 (raspuns la: #22764) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...