comentarii

suflet dumnezeu


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Dumnezeu a creat Barbatul si - de SB_one la: 07/03/2004 15:00:53
(la: Femeia)
Dumnezeu a creat Barbatul si a fost bine.
Apoi a creat Femeia!!
Vazind ce a facut... a creat alcoolul!


SB
................................................................
it's nice to be important, but it's more important to be nice !
#11556 (raspuns la: #11554) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
DUMNEZEU A CREAT BARBATUL ... - de DESTIN la: 07/03/2004 20:08:42
(la: FEMEIA CREATIE DIVINA...)
Dumnezeu a creat parte barbateasca si parte femeiasc ...
Cunoastem din BIBLIE .
Cunoastem ca BIBLIA este o inbinare din mai multe carti
apartinand trecutului indepartat. Unele carti scrise in aceeasi
perioada de timp,nu au fost cuprinse din diferite morive,cunoscute mai putin, cunoscute, sau pe care nu le vom cunoaste niciodata.
De ce am amintit un lucru stiut,sa pot invita la comentariu.Oare EVA a fost intaia nevasta a lui ADAM ?
Poate surprinde pe multi, ADAM a avut ca prima nevasta o alta femeie(undeva se da si numele C...).Motivul de ce s-au separat ?Putem numii aceasta "despartire" ca primul "divort"cunoscut in istoria omenirii.
#11575 (raspuns la: #11555) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
a convinge, a sfatui - de pr Iulian Nistea la: 11/03/2004 04:47:45
(la: Despre spiritualitatea ortodoxa, cu parintele Iulian Nistea)

Pe mine nu m-a interesat niciodata (sic!) sa conving pe cineva de ceva, mai ales in domeniul credintei.

Când omul se straduieste sa convinga, cel mai adesea da, fara sa vrea chiar, importantza argumentelor sale proprii, nelasand loc lucrarii lui Dumnezeu. Si cred ca asta e, pastrand proportiile, o inselaciune. Cand convingem pe cineva cu argumentele proprii este o intreprindere omeneasca ce se aproprie de ceea ce inteleg eu prin prozelitism: omul este convins, dar cu argumente omenesti, nu in profunzime, si, ca orice prozelit, candva va abandona aceasta "convingere".

Nu stiu cat de bine m-am facut inteles...

Si-atunci, care ar fi variantele?

Eu vad doua solutii, mai apropiate de viziunea ortodoxa a lucrurilor, si care de fapt se intalnesc:

  • 1. Relativizarea propriului discurs. - Omul trebuie sa invete sa-si puna in cauza propriul lui discurs, sa si-l relativizeze, ca astfel sa lase loc lucrarii harului lui Dumnezeu (cam cum facea, metaforic zic, un parinte de ma Muntele Athos acum cateva veacuri: statea intr-o coliba undeva un timp si apoi punea foc si se muta in alta parte si tot asa). Este o arta crestina a discursului nu usor de dezvoltat, dar absolut necesara celor ce isi asuma "cuvântul".

  • 2. Sfatuirea. - Problema sfatuirii insa e ca "a învăţa pe aproapele, este asemenea cu a-l mustra" (avva Pimen, nr 157, in Patericul egiptean), iar Sf. Marcu Ascetul contrarecomanda duhovnicilor sa invete pe cei ce nu sunt sub ascultarea lor. Sigur, uneori ti se cere sfatul si atunci trebuie sa-l dai fara sa strici ceea ce a construit duhovnicul persoanei in cauza...

    Sfatuirea, cu discretie si in spiritul punctul (1.), se face insa cu succes intre prieteni. Cu cat esti mai apropiat de cineva, cu atat poti sa-i spui lucuri mai multe, mai intime, mai profunde.


Acum, revenind la cazuri concrete, rezumatul "predicii" mele despre spovedanie e urmatorul: Chiar si-n fiecare zi gresim si pacatuim, ca judecam pe cineva, ca vorbim pe cineva, ca gandim ceva rau sau nepotrivit etc. Ori aceste greseli nu sunt nimic: ele lasa urme in sufletul omului. Aceste rani (ori, daca vrei alta imagine: niste pietricele care se tot aduna in buzunarele noastre pana ne ingeuiaza si ajungem la discomfort sufletesc), cand sunt mici si ocazionale se tamaduiesc prin rugaciune si maslu si impartasire etc, dar cand ele se repeta e ca si cum ai scormoni o mica zgârietura... va deveni o rana adevarata. Apoi aceste pacate instalate, ele favorizeza altele, ca toate sunt inter-legate.
Cand omul ezita sa vina din cauza ca nu poate poti, eu ii zic ca nu e o legatura obligatorie intre post si spovedanie, ca altfel nu mai vine. Apoi vad eu cu el la spovedanie ce poate si ce nu poate...

Toate cele bune.

pr_iulian

#11778 (raspuns la: #11698) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
SUFLETUL - de DESTIN la: 15/03/2004 20:53:30
(la: SUFLETUL OMULUI - Ce-i aia?...)
Oare avem o definitie "limpede",ce este SUFLETUL ?.Il putem oare eticheta?SUFLETUL SI CORPUL ne apartin,acelas calificativ de unicitate le detin impreuna.Cand viata dispare din corp ramane sufletul.SUFLETUL NU MOARE,moartea este rezultatul unor efecte :crima ,accident ,boala etc..Stim ca exista o "lume" a duhurilor de la creatie, pe care cu greu o putem definii,SUFLETUL sa se indrepte catre acolo?
cine e sufletul si ce vrea el - de medina la: 19/03/2004 13:38:32
(la: SUFLETUL OMULUI - Ce-i aia?...)
elementul acela care cintareste 21 de grame poate fi si atceva decit energia vitala care asa si pe dincolo?
cred ca tocmai faptul ca poate avea atitea definitii, nume, parafraze, imagini si mai stiu si eu ce, ii da dimensiunea complexa pe care o are. daca ne-am pune mintea cu totii am reusi sa definim corpul material...si de aceea acesta si dispare in momentul mortii asa cum o intelegem fiecare.
dar sufletul nu poate fi incadrat intr-un patratel accesibil intelegerii comune, si atunci creem tot soiul de definitii partiale si ii dam tot soiul de directii contradictorii dupa moarte.
eu cred ca sufletul exista si e nemuritor pentru ca altfel viata n-ar avea sens.

ziua buna :)
Pentru Hypatia - de Little Eagle la: 19/03/2004 14:54:15
(la: Credinta si religie.)
Nu stiu de unde ai tras concluzia finala si parafrez cuvintele tale:"Ca si Ozzy multi sint cei care il incaracereaza pa Dumnezeu in inimile lor impietrite de pacat si neputinta,si din acest "beci" vor sa strige catre Dumnezeu,fara a-L lasa sa le raspunda..."
Oare ai citit cu atentie ce am scris in textul meu?Oare ai inteles ce am vrut sa comunic?Se pare ca nu,pt. ca esti prea mult cuprinsa de propria ta parere si evident sub influenta ego-ului.
Eu NU am nici o religie, de nici un fel si nici nu consider deloc necesar asta!Religia nu are nimic in comun cu Dumnezeu,ceea ce poti avea in comun cu EL este credinta in EL si asta o poti practica fara a apartine vreunei credinte si religii,ceea ce este intre mine si Dumnezeu este ceva intim si nu-i neaparat necesar sa cunoasca lumea toata cum cred eu si de ce cred in felul meu in EL!
Tu consideri ca vreau sa strig la EL din..."beciul" meu si nu-L las sa-mi raspunda....ce te face sa fii atit de SIGURA ? De unde stii tu ce fel de experiente spirituale pot avea ,fara a merge la biserica ori face inchinaciuni zilnice ? De unde STII ca Dumnezeu nu-mi vorbeste zi de zi in diferite feluri si ca POT avea o reala conversatie cu EL pe care IL consider in plus si un PRIETEN f. bun?Probabil pt. tine EL este undeva pe un nor,un mosulica care abia asteapta "sfirsitul" lumii ca sa pedepseasca omenirea toata.Halal Dumnezeu care poate gindi asa!Dca nu stiai,Dumnezeu este NUMAI DRAGOSTE,in EL NU exista dualisme,de ar fi NU ar fi EL!
Si DA din pacate exista NU doar in cei buni dar si in cei rai,e greu de asimilat asta dar in alta viata poate vei descoperi adevarul cind va veni vremea ta sa te trezesti.De ce crezi ca exista reincarnare si e parte din planul divin al creatiei?Sa ajungi sa te redescoperi si sa redevii ceea ca ai fost si esti de fapt:DUMNEZEU!Atentie insa,trebuie sa FII CONSTIENT in aceasta devenire si NU e usor!!!!Cu fiecare viata prin care ai trecut si vei trece vei face un pas in acest lung drum,este o experienta prin care trece sufletul pt. a se recunoste si a se descoperi,cu timpul si un criminal va ajunge la asta,poate si desigur prin mult mai multe vieti dar toti avem o sansa si NU TOTI vom ajunge la destinatie ...deodata!Crezi ca in trecutul vietilor tale nu ai facut nici un rau?
Toti am facut,la fel poate am facut si un bine ce a mai redus din povara KARMICA ce o purtam in spate si o ducem cu noi in urmatoarea viata.
Viata asta in care azi traiesti NU e UNICA!!!!La fel am fost si trecut prin diverse credinte si religii in trecut,creatia a fost gindita sa existe in eternitate.
Dar desigur ca tu fiind in viata asta ortodoxa si crezind in Isus vezi din perspectivele tale,dar NU critica pe altii pt. credinta lor si NU crede ca ai autoritatea de a trage concluzii imediate despre cineva ce nu cunosti deloc.
Eu NU te critic,imi apar relatia mea cu Dumnezeu credinta si prietenia ce am cu EL!Eu NU pun pe Dumnezeu undeva departe de creatia LUI,ci CHIAR IN MIJLOCUL EI!!!!EL este in fiecare secunda partas la orice se petrece in ea,pt. ca in fapt EL este creatia toata si prin ea se si recunoaste.Daca am gindi asa,
nu am mai avea razboaie si foamete si saracie si nici egoism,dar ....intre noi si Dumnezeu sta un val al ignorantei in spatele caruia zace eternul EGO,cel de care trebuie sa scapam pt. a inlatura valul de pe ochi.
Crezi in cine vrei tu,important e sa nu faci din credinta ori religia ta un mijloc de expresie a egoului tau sau ceva papagaliceste,sa impui altora parerile tale si sa le consideri in plus drept cele"adevarate".
E bine chiar sa cauti sa descoperi si alte credinte si sa le studiezi pt. a le intelege,toate au in final acelasi numitor comun,dar egoul uman le-a transformat in expresii personale si chiar indepartat de la realul inteles si precepte devenind chiar arme ale teroarei in ...numele LUI ...Dumnezeu!NU e nevoie sa dau exemple.
Si in nici un caz NU sint neputincios si am o inima impietrita.Cred in Dumnezeu
fara a fi religios si fara a-mi face zilnic cruci sau plecaciuni,nu am nevoie de ele
pt. a avea o relatie cu EL.Cum am spus mai sus,e ceva intim si nu consider ca e necesar sa fac parada din asta.Si in plus nici nu vad ce legatura are doctrina,morala sau cultul cu Dumnezeu?
A-L pune in orice din categoriile astea ori toate inseamna ai reduce pozitia LUi
care este dincolo de orice dezbateri teologice de orice fel,Dumnezeu nu apartine vreunei biserici anume ori credinte sau religii in schimb daca e sa fie asa,toate ii apartin LUI!
Si sa nu mai discutam despre ..TRECUT!Despre vechiul testament etc.Au fost ALTE vremi si timpuri ce azi NU mai sint,traieste in PREZENT caci asta e cel ce poti simti si percepe in viata asta!!!!
Inveti de la trecut dar NU trai in el si povestirile lui,foloseste invataturile pt. a le trai in acest prezent si pt. viitor pt. ca te vei reintoarce in lume in viata urmatoare cu siguranta!!!
Nimeni nu ajunge sa zicem un perfect master intr-o singura viata!!!!Drumul i-a fost creat prin alte vieti trecute.
Si odata ce esti fiinta umana,NU te vei reincarna niciodata mai jos ca specie a creatiei.Crezi ca e deplasta sa stii ca odata in marele trecut ca suflet ai fost o simpla piatra din creatie?Si ca ti-au trebuit milioane de vieti sa ajungi azi om?
Trecind prin toate formele creatiei?ca i fost vierme,peste,pasare,animal etc???
Totodata si Dumnezeu a trecut si trece si azi prin toate aceste manifestari ale sufletului SAU,pt. a se recunoaste si a redeveni EL insusi din nou,deci e alaturi cu noi si IN noi in fiecare secunda,pt. ca NU se poate desparti de creatia LUI,o iubeste prea mult,si atunci cind tu suferi si EL sufera,atunci cind esti fericita si EL e fericit.Niciodata nu va fi mai departe de tine ,fiind insasi in propria ta rasuflare.
Si mai crezi ca vreau sa strig la EL sa ma auda,cind vorbesc cu El in mine mereu si IL vad in jurul meu si in firul de iarba?Asa IL gindesc si asa cred eu in EL!
As putea scrie milioane de rinduri dar pe alta data si sper ca te-am edificat putin despre mine,nu e necesar sa fii asa de sarcastica,nu e nevoie.Sintem in final acelasi suflet!

LOVE&PEACE,
Ozzy
-------------------------------------------------------------------------------------------------
"Do not listen to the voice of the mind.Listen to the voice of the heart.
The mind wavers.The heart does not"
Avatar Meher Baba
--------------------------------------------------------------------------------------------------
#12438 (raspuns la: #11236) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
ce poate fi sufletul - teorie din 1998- - de adacartianu la: 20/03/2004 14:59:16
(la: SUFLETUL OMULUI - Ce-i aia?...)
*** Contemplând asupra marilor scrieri, începând de la filosofii antichităţii şi până la cei contemporani, am întâlnit o diversificare bogată de idei, asupra sufletului şi asupra sentimentelor. Aprecierea mea este că nu s-a ajuns la o concluzie finală definitoare, iar ce ştim, este ceea ce raţiunea ne-a permis să înţelegem şi să descifrăm.
De aceea gândesc că o mare parte din sentimentele noastre nu ne sunt pe deplin cunoscute. Şi uneori sub influenţa raţiunii care le controlează, sunt ori mai intense, ori diminuate ca valoare şi conţinut.
Omul este bivalent, trăieşte pe seama celor două
( raţiune şi suflet ), însă nu necesită o informare amplă despre acestea, mulţumindu-se cu caracteristici generale. Însă ca orice alte existenţe, acestea trebuie cunoscute în întregime, sau măcar în întregimea care ne este permis să cunoaştem.
Sufletul ca orice alt lucru trebuie studiat cu amănuntul, pentru că există întotdeauna întrebarea, ce este sufletul?
Majoritatea l-au căutat prin raţiunea care le defineşte şi analizează pe toate, eu am să-l caut în abstract. Pentru că sufletul nu are caracter echivoc, ci abstract.
În concepţia mea sufletul nu poate fi definit prin raţiune, pentru că nu are caracter raţional. Este o entitate existential conştientă prin raţiune, dar total abstractă ca formă.
Astfel că trebuie căutat abstractul, prin care înţeleg separarea şi generalizarea însuşirilor caracteristice ale sufletului, căci despre el discutăm.
În filosofie abstractul este categoria care desemnează cunoasterea proprietăţilor esenţiale şi generale ale obiectelor şi ale fenomenelor, reflectând asupra notelor esenţiale şi generale, lăsând la o parte particularităţile concrete - senzoriale, ale obiectelor.
Sufletul este abstract din cauza lipsei de ilustrări fizice concrete a acestuia. Deoarece sufletul nu are reprezentări materiale decât atunci când omul tranfsormă sentimentele în acte ale acţiunii sale.
Totodata pornind de la analiza sufletului din prisma proprietăţilor lui generale şi esenţiale vom ajunge să vedem că tot ceea ce este general în suflet deja cunoaştem, pentru că sentimentele prin care caracterizăm sufletul ne sunt cunoscute în definire ca orice alte lucruri şi însuşiri exterioare. Generalitatea se află permanent în conştiinţa noastră, nu ne putem desprinde de ea în gandire pentru că există fără îndoială pe deplin legată de fiinţa noastră în caracterizarea generală a individului. Proprietăţile esenţiale ale sufletului nu se pot gândi cu amănuntul, ele doar există undeva în noi, mai adânci decât gândul.
De aceea există această incertitudine asupra sufletului, pentru că dacă omul nu poate gândi logic asupra a ceva, consideră că acel ceva nu există cu adevarat şi totul este imaginaţie.
Însă esenţa pură a sufletului se dovedeşte a fi în noi datorita faptului că uneori gândul în genialitatea sa reuşeşte să gândească esenţa chiar dacă nu ştie ce este aceasta cu adevarat.
Sentimentele pe care le trăim ne definesc în ineriorul nostru, le percepem inevitabil şi cu ajutorul lor caracterizăm sufletul ca pe un general în fiecare, individualizându-l doar în funcţie de intensitatea simţirii generalitaţii din fiecare. Esenţialul este totuşi în fiecare acelaşi, iar din esenţial pornesc toate aceste trăiri individuale. Profunzimea sufletului este de fapt abstractul din el, nedefinitul ce nu se defineşte decât printr-o înşiruire de sentimente, dar care este mai profund decât acestea şi mai complex.
Pentru că proprietăţile generale sunt doar adjectivele unui singur cuvât care este esenţa. Sufletul privit din prisma proprietăţilor generale şi esenţiale este definit în conştiinţa noastră doar de generalitatea sa, esenţialul ridicând problema cunoaşterii în întregime a sufletului. Esenţa sufletului nu poate fi descoperită cu ajutorul trăirilor noastre, acestea au darul de a ne formula o idee despre ceea ce numim suflet, însă adâncimea pe care omul nu are puterea să o găsească este de fapt sufletul pur, restul sunt doar amănunte.
Iar omul este un norocos că poate înţelege aceste amănunte, chiar dacă esenţa reprezintă totul. Avem informaţii despre suflet ca exprimare independentă de raţiune, pentru că sentimentele nu sunt raţionale, dar nu avem o certitudine adevărată asupra lui însuşi ca un întreg ansamblu de reprezentări, tocmai din motivul că nu-i cuprindem logic esenţa, ci doar o simţim la întâmplare.
Încercând să cunosc sufletul prin abstract, privindu-l ca fiind independent de ce e în mine raţional, detaşat de obiecte şi de relaţiile care există în realitate, devenind astfel o entitate separată de mine, dar pe care o cuprind, nu din voinţa mea, ci a ei, descopăr o oarecare putere de a atinge esenţa. Poate gândind sufletul mai puţin, trăindu-i sentimentele fără o analiză interioară de a afla ce sunt, de unde vin, m-aş apropia de esenţa sufletului, care poate fi un tumult al nonsensului care capătă sens doar din exprimarea mea liberă.
Totodată esenţa sufletului se poate afla într-un centru nervos, dar în acest caz nu ar fi nimic mai mult decat organic, şi ne-am îndepărta de la mitul sufletului veşnic. Poate esenţa sufletului se află în libertatea lui de mişcare, mişcare care nu poate fi condiţionată de nimic.
Poate tocmai această mişcare liberă este baza de pornire a tuturor sentimentelor, gândind că toată generalitatea simţită nu poate exista decât printr-o acţiune a ceva, deoarece un repaos nu poate produce o reacţie, o trăire, astfel că sentimentele oamenilor nu pot provenii decât printr-o acţiune de ordin interior sau exterior.
Vom căuta însuşirile generale, raportându-le la caracteristicile esenţiale independente de noi. Pentru că dacă am spus că sufletul este abstract, trebuie să arăt abstractul ce-l caracterizează.
Să ne imaginăm sufletul ca pe un tablou plin de culori desăvârşit aşezate, dar fără o formă concisă, o imagine nedefinită pe care noi trebuie să o interpretăm. Să spunem că fiecare culoare din acest tablou reprezintă un sentiment, astfel că vom enumera totul încercâd să-i definim particularităţiile.
Dividem sufletul în culori, aflând astfel calităţile acestuia.
Aceste culori devin simple culori, ignorând existenţa sentimentelor pe care le reprezintă. Sufletul devenind o paletă de culori.
Privindu-l astfel, cunoaştem definiţia fiecărei culori în parte şi încercăm să stabilim efectul ei asupra noastră. Clasificându-le în ordinea preferinţei noastre cromatice sau pe intensitatea culorii, obţinem o evaloare a scării noastre valorice şi totodată obţinem o informaţie despre o latură a personalităţii noastre.
O persoană care alege culorile vii înaintea celor închise, este o persoană veselă, optimistă, încrezătoare; o persoană care alege culorile închise, este tristă , pesimistă şi nâncrezătoare.
Aşa cum culorile au o gradare în preferinţele noastre, aşa şi sentimentele sunt preferabile într-o anumită ordine.
Prin această ordonare a culorilor şi a sentimentelor ne individualizăm şi concretizăm imaginea noastră exterioară şi interioară.
Vorbeam despre caracteristicile esenţiale independente de noi, acestea sunt lucrurile exterioare prin care în suflet se produc o serie de sentimente, singurul esenţial al sufletului dependent de noi şi prin care putem trăi unele sentimente, este gândul.
Sufletul este o complexitate de calităţi şi sentimente care se află într-o deplină analogie unele cu altele. Cum de altfel se poate constata foarte uşor prin extinderea unui sentiment în altul. Ca de exemlu trecerea de la sentimentul de iubire în sentimentul geloziei sau urii, sau de la tristeţe la bucurie. Toată această schimbare sentimentală evidenţiază legătura analoagă a trăirilor. Un sentiment produce un alt sentiment, o trăire produce o altă trăire.
Nimic nu se întâmplă necoordonat şi nefiresc, totul are o bază reală de pornire şi un scop în apariţie şi desfăşurare.
Multe nu par evidente, însă sunt oricât de mărunte şi, se divid în mai multe feluri de simţiri şi exprimări.
Privind sufletul asemeni unui tablou abstract, fiecare înţelege din nonsensul lui, ceea ce i se pare a fi convenabil şi inteligibil pentru sine.
Şi cum de multe ori viziunea unui individ este împărtăşită şi de alţii, atunci tabloului i se va da o definire plauzibilă şi acceptată.
Însă cu toate acestea fiecare trebuie să-şi picteze singur tabloul abstract în funcţie de culorile preferate, în ordinea şi combinarea care i se potriveşte.
Am afirmat că putem încerca să definim sufletul prin culori.
Vom gândii că acesta nu este mai mult şi nu exprimă mai mult.
Este pur şi simplu vizibil. Conştiinţa identifică culorile şi prin efectul lor asupra noastră le ierarhizăm. Astfel că eu în tabloul meu aş aşeza înainte de toate culoarea albastră. De ce?
Albastrul îmi reprezintă cerul, libertatea mea de a fi şi de a visa o nemărginire.
Privind albastrul îmi voi simţii dorinţa de a zbura, ceea ce reprezintă o libertate imposibilă, dar la care sper şi mă gândesc că aş putea să o ating într-un fel.
Apoi aş alege culoarea roşie, pentru că îmi place alături de albastru, fiind o culoare aprinsă care îmi transmite ideea de viaţă.
E ca un foc ce-mi aprinde trupul în nevoi şi trăiri vulcanice. Reprezentând pentru imaginea mea dorinţa de descătuşare, de trăiri intense.
Astfel că îmi descopăr prin culori anumite senzaţii şi acestea devin stimulenţii mei interiori.
Considerând că astfel descopăr ceva nou în mine care vine din influenţa culorii asupra mea.
Revin la sentimente fără să mă gândesc la culori. Conştientizez că le simt dar nu ştiu de unde vin şi ce le produce. Spun că vin din suflet, dar nu ştiu ce este acesta. Atunci mă voi gândii ce anume mi-a produs sentimentul. Recurg la proprietăţile exterioare şi analizez vizual, auditiv, senzorial, tactil şi gustativ, prin care dintre aceste etape am trecut pentru a avea un sentiment.
Să spunem de exemplu că nu am mâncat nimic, nu am atins nimic şi nu am mirosit nimic, dar am văzut un apus de soare incredibil şi am auzit foşnetul mării.
Şi sentimentul care m-a străbătut iniţial a fost uimirea, apoi încântarea, emoţia şi bucuria.
Patru sentimente ierarhizate de o singură imagine care le-a produs fără ştiinţa mea.
Nu mi le-am creat singură raţionând că acestea trebuie simţite în acel moment, ci le-am trăit fără un scop anume dar cu o cauză.
Cauza fiind imaginea care a acţionat asupra mea independentă de conştiinţa mea.
Reacţia devine pur organică, însă această reacţie a fost determinată de ceva existent în mine. Nu am simţit durere şi nici vre-un organ care să-mi provoace aceste trăiri, dar conştientizez că au pornit din interiorul meu ca efect dintr-o acţiune exterioară.
În afara exteriorului şi al organicului există ceva mai mult, pe care nu-l pot determina material ca organ sau lucru exterior, dar ştiu că există. Este total independent de acestea, dar acţionează în deplină legătură cu ambele.
Astfel spus nu putem avea un sentiment dacă nu-l trăim organic şi totodată dacă un factor exterior nu acţionează asupra organicului, dar se întâmplă uneori să fim conştienţi că trăim un sentiment care nu provine din exterior, ci din interior. Astfel ca nu numai exteriorul produce sentimente spre interior ci şi interiorul spre interior, sentimente care se nasc din esenţă si nu au definire.
Tot ceea ce defineşte omul spre exterior din suflet sunt numai proprietăţi generale, iar tot ceea ce omul nu poate definii şi înţelege din suflet, sunt proprietăţile esenţiale ale acestuia.
Toate gândurile noastre pornesc din exterior spre interior, astfel se poate spune ca şi sentimentele noastre pornesc din exterior spre interior. În interior fiind doar definite şi trăite, în exterior fiind constatate şi preluate.
Aşa cum se preiau informaţiile, asa interceptăm şi factorii care ne produc sentimente. Iar acestea nu se produc la ordinul raţiunii şi nici la nivelul ei.
Conştienţi de faptul ca trăirea noastră produce mai mult decât putem gândii şi asimila din exterior, chiar dacă avem tendinţa să considerăm toate sentimentele noastre ca fiind produsul unor acţiuni din afară, nu putem să contrazicem nici ideea conform căreia o parte din sentimentele umane se nasc ăn interior şi le reprezentăm exterior printr-o acţiune de orice fel.
Cum am afirmat anterior, sufletul dacă ar fi organic ar fi reprezentat de cel mai sensibil organ din constructul nostru anatomic.
Pentru că numai un organ foarte receptiv şi senzitiv ar avea puterea să dezvolte în noi o asemenea gamă variată de trăiri şi, nu numai variată cât diferenţiată calitativ şi sensibil.
Iar pentru că nu toţi putem trăii sentimentele la aceleaşi nivele, am gândii că acest organ se dezvoltă diferit în fiecare. Astfel spus categorizăm oamenii în fiinţe sensibile, mai puţin sensibile sau insensibile.
Totuşi un organ care se pretinde a fi senzitiv atât de sensibil, încât să poată produce astfel de reacţii interne, nu se poate dezvolta la unii excesiv, iar la aţii deloc.
Atunci ajung să gândesc din nou, că acest suflet este imposibil să nu existe în fiecare, ca o abstractizare a fiecăruia.
Este ceva ce nu are înţeles decât organic datorită reacţilor acestuia la diferiţi stimuli exteriori, dar este o existenţă care nu-şi are explicaţie logică.
Aşa cum nici efectul culorilor asupra noastră nu-l putem explica, pentru că fiecare individ vede într-o culoare altceva decât văd eu.
Cineva poate spune că o culoare îi determină un gust sau un miros, aşa altcineva vede în culoare un obiect sau chiar un sentiment.
Totul depinde de fiecare în parte, aşa cum un tablou abstract este înţeles de fiecare în parte.
Să spunem că eu privind culoarea portocalie, mă gândesc la o portocală şi îi simt gustul, aceasta provocându-mi o reacţie a papilelor gustative şi mi se face poftă de o portocală.
În acest caz putem vorbii de o reacţie fizică creată de raţiune prin imaginea imaginară a portocalei. Însă pofta nu e un sentiment ci o reacţie pur fizică care poartă această definire.
Poate am deviat de la subiectul iniţial prin care am vrut să definesc sufletul, abstractul de la care am pornit. Această trecere prin organic şi material a avut ca scop evidenţierea faptului că sufletul e abstract şi nu-l pot definii altfel.
Dar totuşi abstractizarea a ceva se datorează faptului că acel ceva este conceput ca o generalitate, iar în temeiul lui nu au fost aduse suficiente dovezi de a fi demonstrat şi asta îmi întăreşte convingerea că ce a rămas nedemonstrat asupra sufletului este esenţa, adâncimea pe care nu o vom putea explica niciodată, dar pe care avem norocul să o simţim uneori.
Atunci aş putea venii să gândesc că putem definii sufletul prin absurd, ceea ce înseamnă contrazicerea oricărei logici şi prin metoda reducerii la absurd să demonstrez un adevăr.
Este logic să gândim că nu există suflet atâta timp cât nu avem o formă real palpabilă sau vizibilă, este logic să căutăm un adevar asupra sufletului pentru a avea siguranta că acesta există, este logic să nu ne încredem în vise care până acum nu au putut fi demonstrate, este logic că suntem nişte dobitoci dacă credem că aceasta este logica sufletului.
Este absurd să gândim că nu există suflet dacă acesta nu este un material palpabil!
Logic suntem nişte imbecili şi absurditatea noastră este sufletul, singurul adevar ilogic, dar care există.
Metoda este modul în care cercetez ceva pentru a cunoaşte şi transforma realităţile obiective.
Obiectivitatea sufletului se găseşte în sentimentele care îl fac real în conştiinţa noastră, pentru că dacă nu am fi conştienţi de acestea nu am şti despre suflet că există.
Sufletul este singura realitate obiectivă, dar pe care lumea nu o ia în seama decât din nevoia egoistă de a trăii uneori regeşte.
Descartes spunea că pentru a cunoaşte sentimentele sufletului trebuie să facem distincţie între funcţiile sale şi acelea ale corpului. Astfel că el gândeşte că ceea ce este în suflet “afect”, adică efect, este în corp acţiune.
De aici concluzionez că sentimentele sunt efectele unor acţiuni dependente sau independente de noi. Iar ceea ce înţelegem că aparţine numai de noi, în interirul nostru si, nu aparţine nici unui alt corp, atribuim sufletului.
Virtutea umană nu se afla în corp, ci în suflet.
Sufletul este un construct imaterial ce-şi găseşte locul în materie.
Sufletul nu are definiţie de aceea nimeni nu poate să spună ce este, însă sufletul are simţire şi simţindu-l putem spune ce este.
În vasta sa exprimare şi întindere interioară putem înţelege legătura sufletului cu universul, iar de aici gândim că adâncimea sufletului omenesc este nelimitată completându-se cu adâncimea universului, astfel sufletul devine libertatea omului, libertate pe care nu o găseşte pe lume. Sufletul este elementul care ne leagă de întreg prinrt-o neânţeleasă armonie cu tainele universale.
Sufletul poate fi nedefinirea care are definire prin moartea organicului, atunci când omul devine el însuşi esenţă.
Este singura liberate autentică a omului, dar pe care acesta şi-o îngrădeşte cu bună ştiinţă, contabilizând-o şi disecând-o ca la o oră de anatomie.
Sufletul este martirul imaginaţiei noastre. Poate fi gândit, ca fiind unitatea născută din legătura între forţa universală contopită cu forţa organicului. Numai printr-o astfel de conexiune fantastică, sau interacţiune fizică între forţe cu poli opuşi,cu sarcini diferite, sufletul
şi-ar găsi definiţia ce se vrea a fi un adevăr, contestabil.
Sufletul este o forţă narturală care acţionează asupra organicului pământesc în funcţie de forţa emanată de fiecare organism în parte. Astfel că omul ar putea fi cel mai puternic organism viu al planetei, sau cel mai slab, iar din legătura sa fizică cu universul iau naştere sentimentele.
Aşa că dacă sufletul este o forţă naturală, nu omul cuprinde sufletul în sine, ci sufletul îl cuprinde pe om. Gândind astfel înţeleg ce este de fapt şi omul şi sufletul : natură si forţă universală.
Iar daca sufletul cuprinde omul, s-ar putea ca noi sa existam tocmai din nevoia sufletului de a traii, de a se exprima, si astfel spus sa fim doar simple existente de care acesta se foloseste in exprimarea sa. Ca orice anorganic care are nevoie de materie pentru a fi si-a gasit locul propice in oameni, iar de aici apare proprietatea omului de a avea suflet si dependenta sufletului de om.
Cred că de aceea se spune că sufletul este veşnic, forţa universală nu dispare niciodată, indiferent daca organicul se dezintegreaza.
Sufletul e o fantasma - de ionel la: 22/03/2004 14:08:45
(la: SUFLETUL OMULUI - Ce-i aia?...)
12432 pt medina: Chestia cu 21 grame este un mit. Vezi explicatia in engleza la http://www.snopes.com/religion/soulweight.asp

Cat despre suflet, este greu de spus exact ce este sau daca exista. Pentru cei credinciosi sufletul exista si este nemuritor. Pentru unii (inclusiv subsemnatul), sufletul este (foarte probabil) doar o iluzie autoamagitoare. Dupa mine, omului i-a fost daruit de natura o calitate aproape unica fata de celelalte vietuitoare: reflexivitatea, un sistem de feedback ce ii augmenteaza puterile, dar ce ii distortioneaza sensurile in acelasi timp (vezi efectele antropomorfismului excesiv). Aceste distortii au creat eventual iluzia existentei sufletului.

Daca acepti ca natura singura a creat omul (chiar daca ALTCINEVA sau ALTCEVA a creat natura), atunci sufletul este o fantasma si chiar samanta distrugerii naturii. De ce? Pt ca acum omul nu-si mai cunoaste lungul nasului si-si imagineaza ca natura nu-i decat o fiara ce trebuie inlantuita si biciuita dupa voie, si nicidecum sursa existentei lui. Sa nu mai zic ca distortiunile mintii omului au inventat alte concepte mult mai daunatoare: zei atotputernici, a caror existenta pune natura automatic pe un loc secundar, subaltern, sau chiar irelevant.

Pe scurt, eu cred ca omul este virusul ultim din sanul naturii, iar ideea sufletului si a zeilor atotputernici (desprinsi de natura) este mutatia de baza ce a inceput numaratoarea inversa pt natura (si om inclusiv). Ce este extraordinar este ca aceasta viziune a omului ce-si taie craca de sub el, este codificata cu o mie de ani inaintea lui Iisus, chiar in mitul antic grecesc al genezei: Chronos=timpul se razvrateste impotriva parintilor lui: Uranus=spatiul si Gaia=natura; in ultima instanta Zeus=omul il subordoneaza pe tatal sau, Chronos.

Addendum pt cei credinciosi:

Nu-i nevoie sa va alarmati. In cateva secunde va veti autoconvinge ca eu sunt Iuda, ori intr-o ureche sau am pitici pe creier si voi stiti mai bine. Este imposibil ca un Ion oarecare sa patrunda esenta existentei si a naturii, si miliardele de noi sa fim gresiti, nu? Pt crestini, putina tamaie, cateva matanii si rugaciuni si-orice banuiala va fi amutita. Pt protectia maxima, va recomand un "Ptiu, necuratule!" si cateva cruci.

Inainte ostasi! Directia nu conteaza, indrazneala de a banui este lucrul diavolului si in plus impiedica mantuirea, nu? De ce sa incercam sa descoperim adevarul amar cand este servit deja preparat in portii suculente si mai mult decat indestulatoare la bufetul religiilor? Ignoranta daca-i imbracata in haine frumoase (albe, negre, sau cu fir de aur), are graiul dulce (canta foarte armonios si la unison in lacasuri frumos mirositoare, cu geamuri colorate si sonoritate aproape perfecta) si exista de milenii, nu poate fi un fals, nu?
----
The fool doth think himself wise, but the wise man knows himself to be a fool.
#12581 (raspuns la: #12432) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Pentru Spiderman - de Little Eagle la: 22/03/2004 20:10:25
(la: SUFLETUL OMULUI - Ce-i aia?...)
Imagineaza-ti un ocean,si acest ocean este format din picaturi de apa,acestea toate la un loc il fac ceea ce este.Imagineaza-ti ca esti una din aceste picaturi care insa nu stie constient cine este,stie doar ca ea in sine este o individualitate si ca in esenta ei reprezinta acest ocean...
Hai sa zicem ca acest ocean este Dumnezeu ...el este atunci o multitudine de picaturi care il formeaza si tu ca picatura esti parte din EL!Tu esti un suflet din creatie.Tu esti in esenta divina a creatiei Dumnezeu!Nimeni NU iti va lua acest drept ce-l ai in tine de la inceputul creatiei universale.Trebuie sa fie revendicat de tine pt. ca intr-o anume viata sa devii oceanul insusi.
Si acea picatura din ocean care esti este ...sufletul tau.
Ai abordat un subiect f.f.f.complicat,pt. multi contradictoriu,este in fapt nici esoteric si nici surrealist si nici legat de religii,in adevar religia a scos multe texte din Biblie legate de reincarnare,la care insusi Isus a facut destule aluzii!
E un subiect ce necesita MULTE pagini de scris,s-au scris destule mai aproape ori departe de adevar.In rest raman speculatii si filosofii de secole in literatura lumii si arta.

Sufletul exista in tine si oricine,REMEMBER,esti una din picaturile oceanului!
Gindeste si simte si vorbeste PRIN TINE,esti trupul de azi prin care isi face o noua experienta de viata,Nu este separat de tine ci exista prin tine.
In drumul lui spre a se cunoaste sufletul va trece prin multe vieti si diverse experiente si chiar locuri diferite la poluri diferite,NU intimplator te nasti intr-o anume tara si NU intimplator ajungi sa traiesti in alta,si aici dam peste legea karmica.Unii numesc asta destin...in parte este adevarat in mare parte insa e
ceva cu dimensiuni si concept de gindire mult mai greu de asimilat de intelectul uman.
Sufletul TREBUIE sa treaca prin orice experiente posibile pt. a-si dobindi experienta de cunoastere si de a ajunge in final....de unde a plecat...si asta e
ironia soartei lui.In alta viata ai fost negru,ori chinez etc.,chiar va trebui sa stii si o viata de a fi femeie nu doar de barbat si viceversa,in acest fel sufletul isi capata experienta vietii trecind prin atitea si mintea(computerul uman) inregistreaza TOTUL si la o noua viata va ascunde trecutul vietilor tale dar ele sint pastrate in creier!
Ce-ar insemna daca azi am avea acces la toate vietile prin care am trecut? Am fi total paranoici!!!!N-am sti IN CE VIATA TRAIM!Creierul e ca un mare computer si cind vii intr-o noua viata ca nou nascut va ascunde trecutul.
Uneori sint oameni ce merg la Dr. psihologi si intra in transa si isi aduc aminte de vieti trecute,de fapt nu ei ci cei ce au fost cindva in alte vieti=sufletul lor.

Sufletul este NEMURITOR!
va continua sa se reincarneze la infinit de este necesar si va trece prin ORICE experiente de viata prin trupul ales caci numai asa se poate recunoaste si treptat va ajunge la tinta finala care in fapt e un drum in cerc....picatura sa devina insusi oceanul!

Conceptul de rai si iad NU EXISTA!!!Sint stari ale mintii umane.Astfel de ...locuri biblice NU EXISTA decit in mintea omului!!!!
NU EXISTA DIAVOL ca atare...basme de adormit copii.Exista insa Dumnezeu!
Pentru ca totul e mintal in esenta,daca real vei crede in o figura cu copite si coarne atunci vei CREDE ca exista!
Am sa-ti spun ca totusi spirite exista,suflete ce inca nu s-au putut materializa ori sint pe punctul de a oface.Unele sint poate rele si altele se tin de smecherii,altele sint bune precum viata ultima in care au expirat si poate chiar fi cu secole in urma...e trist pt. ele si trebuie intelese.
Simti in tine un spirit nereincarnat inca daca intri intr-o casa si ti se face aiurea pielea de gaina!Fi sigur ca ceva este acolo!!!
Trebuie sa intelegi sufletul si sa nu fugi de el,nu trebuie sa-ti fie teama!
Casa in care noi locuim este de peste 80 ani vechime si multe familii au trait in ea.Am ajuns la concluzia ca uneori sint spirite ce apar si fac giumbuslucuri,dar mi se par naturale si nu le dau importanta.
Stiu ca poate nimeni nu m-ar crede,dar recent de ex. un colier al sotiei a ...disparut din un sertar si ea STIE precis ca l-a pus acolo!Ca sa fim siguri am cautat toata casa si nu am dat de el!
Eu personal am simtit prezenta in casa a trei persoane,un batrin,o femeie la 40 ani si o fetita de vreo 9 ani,cred ca ea a luat colierul.Crezi ca-s nebun?
Te asigur ca NU!
Dar nu-mi pasa, stiu ca-s spirite bune si nu imi e teama de ele.Imi pare rau insa pt. ele ca nu si-au gasit inca un trup in care sa se reincarneze....crede-ma ca DUPA moarte e un fel de ...birou de asteptare....pina ce intri in alt trup nou...suna SCIFI?Atunci pune-ma in azilul de nebuni.

Dupa ce mori,sufletul pleaca din corp dar e inca f.f.f.f mult legat de el si INCA NU STIE ca acel corp e mort!
De aceea inca va sta in preajma lui pt. multe zile incercind a se"reuni " cu el si poate de aceea in religie si credinte se mentine corpul 3 zile pina la inmormintare.
Unele suflete chiar viziteaza mormintele lor fiind atit de atasate de acel anume trup in care au trait .
NU,sufletul NU se ridica nici la cer si nici ajunge in"iad"ori ...purgatoriu...!!!
Inca e legat o vreme de trupul lasat in urma dar cu timpul va intra in contemplatie si treptat se va rupe de "realitate" si se va obisnui cu un nou ciclu de viata si o noua experianta in ALT TRUP.
As zice ca si cum ai pleca din RO.si treptat iti faci o noua viata in Franta de ex.
O alta dimensiune si o noua experienta,devii altcineva si totusi in esenta esti si ramii ACELASI!!!!Gindeste ca asa se petrece cu tine dupa ce vei "muri"ca suflet.
NU exista MOARTE!La fel precum rai si iad este o abstractie mentala umana.
REALA MOARTE va veni cindva ....atunci cind vei ajunge sa devii OCEANUL si nu este moarte ci existenta sublima in eternitate devenind...Dumnezeu si acesta e drumul....f.f.f.f.LUNG!!!

Gindeste insa ca suflete exista oriunde in jurul tau in afar de oameni,sint animale si pasari si NU esti separat de ele pt. ca odata demult ai fost ele!Uita-te la ele si daca privesti cu atentie te vei vedea pe tine insuti si daca
vei plinge,inseamna ca te-ai revazut in creatia asta toata din care NU numai ca faci parte dar ESTI ea insasi,o mica picatura care face alaturi de miliardele altele UN OCEAN!Sintem toti frati si surori ar trebui sa ne iubim mai mult si sa ne urim cit mai putin,am fi mult fericiti stiind ca in esenta sintem ACELASI
SUFLET.

LOVE&PEACE,
Ozzy
--------------------------------------------------------------------------------------------------
"I have not come to teach but to awaken"
Avatar Meher Baba
-------------------------------------------------------------------------------------------------
God bless you!
I LOVE YOU ALL!
"Dumnezeu ii iubeste si pe ho - de Daniel Racovitan la: 23/03/2004 07:44:27
(la: Preoti homosexuali?)
"Dumnezeu ii iubeste si pe homosexuali" nu e totuna cu "Dumnezeu e indulgent cu homosexualitatea".
Sodoma sta marturie asupra parerii lui Dumnezeu in chestiunea homosexualitatii.

..................................................................................
"-- Hei, uitati-va! regele e gol!"
#12661 (raspuns la: #12659) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
adevar?minciuna? - de Little Eagle la: 23/03/2004 16:30:25
(la: Despre adevar si minciuna)
"Adevarul e o minciuna"spunea demult un filosof pe nume Nietzsche cum la fel a mai spus ca"Dumnezeu e mort".
Cind am studiat in liceu filosofia precis nu-mi aduc acum aminte ce mare filosof(poate Kant sau Hegel?)a spus ca exista 2 ...tipuri de adevar:relativ si absolut,poate aici ma poti ajuta sa-mi aduc aminte numele filosofului respectiv.
Ceea ce scrii, personal imi este din punctul meu de vedere f.corect si ai perfecta dreptate.
Ceea ce pot aduga si poate fi un raspuns la textul tau ar fi ca eu sint convins
ca la baza oricaror experiente umane si manifestari filosofice ori spirituale in cautarea adevarului sau exprimarea lui sta EGO-ul uman.
In fapt acest etern ego ne este o povara pe suflet,ne indeparteaza de adevar!Ne trimite in minciuna zilei si iluzia de a "crede" ca sintem in masura de a fi stapini pe adevar.

Eu cred ca primul pas ce trebuie facut in gasirea adevarului este numai pe plan spiritual si cu cit devii mai spiritual te apropii tot mai mult de adevar si ego-ul se transforma,devine receptiv la ce-i in jurul lui si la fel treptat incepe sa dispara,ideea e sa NU ai ego deloc,este poate o idee filosofica indiana veche dar cred in ea,India este si a fost in acest univers unicul loc cel mai spiritual din lume,opus de ex. matrialismului total ce exista in USA dar si America s-a schimbat incet incet si gindirea spirituala din est a patruns si e tot mai larga in a fi acceptata.
Putini oameni au detinut prin ei ADEVARUL si au fost cei mai mari spirituali incarnati pe aceasta planeta.iti aduci aminte de ex. cind Pilat intreaba pe Isus
ce este adevarul si Isus se uita in ochii lui si nu zice nimic?In acel moment Pilat si-a dat seama ca are in fata lui ...ADEVARUL in carne si oase.
Ceea ce vreau sa spun e ca pina in acest moment in istoria lumii ce o cunoastem noi NIMENI NU a avut curajul vreodata sa afirme ca este intruchiparea umana a adevarului decit avatarii acestui ciclu universal in care traim,Abraham,Zoroaster,Rama,Krishna,Buddha,Jesus,Mohamed,Meher Baba.
Ai sa observi ca fiecare din ei a fost in timp la anumite perioade ale istoriei umane si ale Creatiei,initial este o distanta de 700 ani intre ei dar uneori poate fi pina la 1400 ani si numeric este o dublare a numarului 7.Este un numar divin precum 3 si 12.Nu vreau sa intru in Kabala acum,cert e ca o anumita ordine exista in creatie.
Acesti avatari(avatar in trad. din lb. indiana,NU inseamna potrivit conceptului romanesc reincarnare obisnuita a oricui muritor de rind ci reincarnarea divina directa a Lui Dumnezeu insusi in forma umana.).Detinatorul Adevarului vine in mijlocul propriei Lui Creatii pt. a o ridica spiritual din nou si a o aduce si mai aproape de El.
Stie ca va suferi si suferinta va fi un exemplu dar in acelasi timp inalta spiritual omenirea de la ultima Lui prezenta cu 700-1400 ani in urma deci vine pt. epoca curenta prin care trece omenirea si mesajul cu toate ca va fi MEREU ACELASI ca in urma cu mii de ani va fi expus potrivit NIVELULUI cultural si spiritual atins la noua revenire.
Noi ca oameni spirituali sau nu ori materialisti feroce sintem ghidati de ego si realmente cream in noi insine si in jur o iluzie in plus la cea in care traim,nu avem acces la realul adevar care culmea este chiar in NOI insine,in chiar rasuflarea noastra!In India este numita Maya,este realitatea in care traim zilnic ce de fapt nu e decit un vis,o iluzie dar ...Tare mult ne place de ea incit
o luam drept"realitate" si e greu sa o abandonam.Ni se pare mai buna o Coca Cola decit apa simpla?Cert este ca DA!Dintr-un foc ai acceptat o iluzie in loc de o reala realitate.
Ego ul vrea mult si mai mult de la Maya si ea ii va da totul prin chiar ..noi insine si adevarul ramine undeva in umbra si doar in speculatii filosofice si f. rar de atins in mod exact.Pt. ca in final nebunul de Nietzsche a avut dreptate ca "adevarul e o minciuna",pt. ca nu numai ca ne mintim pe noi insine in numele unor"adevaruri" ce sintem"convinsi" ca le posedam dar la scara larga ne mintim in stinga si dreapta cu nonsalanta si nu ne doare asta pt. ca avem"convingerea" ca sintem cei drepti si care au in mina adevarul ce altii nu-l au si deci trebuie sa-i trezim la...."realitate".
Am sa-ti dau un exemplu legat de iluzia vietii,Maya:
Sufletul este mereu treaz,nu doarme atunci cind trupul tau se odihneste.In somn ai diverse vise,unele pot chiar fi din vieti trecute ce ai trait(ca suflet in alt trup)altele pot fi doar "creatii" imaginative ale sufletului legate de viata ta actuala,ori pur si simplu influentate de ceva ce ai citit ori vazut la TV sau cinema,el le transforma insa intr-o existenta noua lui deci in fapt creaza o alta Maya separata de cea actuala in care se experimenteaza in nou trup.
In acele momente de "vis",practic devii creator al unei noi "realitati"ce de fapt
nu-i nimic altceva decit o iluzie.Cind te scoli din somn STII in tine ca ai visat si ca NU a fost nimic real din acel vis,uneori te bucuri in caz ca a fost vreun cosmar urit.
Dar in fapt te trezesti in iluzie dar ea este mult mai puternica decit visul pt. ca in ea ai de-a face cu simturile si pt. tine a pipai ceva ,a gusta,a mirosi etc. reprezinta ultima ..realitate si o vei crede ca atare.
Este pt. tine adevarul!Dar oare esti chiar atit de sigur ca nu este decit o alta forma a iluziei si ca in final traiesti un vis cu ochii deschisi?
Toti avatarii ce am mentionat mai sus au spus de multe ori despre forta iluziei si Maya ca este inselatoare si ne indeparteaza de realul adevar,ca trebuie sa renuntam la ea,sa luptam cu ego-ul pina la anihilarea lui totala,evident au spus-o in anumiti termeni si cuvinte potrivit epocii lor pt. a fi intelesi de omenirea la acel punct de dezvoltare material si spiritual,dar in esenta lui mesajul este acelasi si va fi mereu.
Nu sint un om religios in sensul cunoscut si nu merg nici la biserici si nici nu ma inchin,cred insa ca Dumnezeu exista si ca traim zilnic in iluzie dar ne complacem in aspectele ei si o adulam chiar in orice forme,Maya e o forta puternica si stiu in mine ca e o minciuna,adevarul este in mine si trebuie zilnic sa-l caut pt. a ma redescoperi .
La fel stiu ca asta nu e unica mea viata si din pacate voi reveni in alta forma umana in urmatoarea pt. a-mi continua drumul spre realul adevar din mine,el exista!De aceea nu-mi e frica de moarte,este o trecere de la o forma la alta doar sufletul insa va ramine acelasi si treptat se va apropia si mai mult de adevar prin experienta vietii in Maya pina la acel punct final din existenta cind ea va fi total eradicata si picatura din ocean ce sint acum va deveni insusi oceanul.
Este f. adevarat ca te aduni cu cei de-o seama cu tine in pareri si discutii pt. ca NU intimplator doua suflete se gasesc din atitea sa-si exprime idei similare.
Este produsul Karmic al atitor vieti prin care am trecut,uneori habar nu ai cind ajuti pe cineva la greu ca de fapt intorci ajutorul dat in trecut intr-o alta viata cuiva care atunci te-a ajutat si azi sufletul lui este in trupul actual al persoanei ce ajuti.
TOTUL are un sens si NIMIC NU e INTIMPLATOR.Karma este legea destinului uman si al creatiei toate,daca faci un rau in viata asta si scapi nepedepsit fi sigur ca in urmatoarea vei plati!STIU,multi nu cred in reincarnare,cu timpul se vor convinge ca exista,toti avatarii lumii au vorbit despre ea si chiar si Jesus!
Revenind la adevar spune-mi daca cunosti in istoria lumii noastre pe cineva care sa faca afirmatia cu tarie si certitudine si prin exemplul sau real de totala sinceritate :"EU sint Dumnezeu!"?
Jesus a spus ca este regele regilor,Buddha ca EL este realul drum spre adevar,Mohamed a spus ca EL si Allah sint unul si acelasi,Jesus a spus asta si EL,Meher Baba a declarat cu autoritate divina ca este Dumnezeu.Acesti avatari Nu au facut afirmatii aiurea!
NU poti spune asa ceva decit stiind CINE esti si nici megalomani despoti si tirani ori gurus n-au indrazneala de a face astfel de afirmatii pt. ca stiu ca nu sint ceea ce se pretind a fi!Oameni paranoici poate da se cred orice dar nu prea cred ca se cred Dumnezeu.
Ceva te va retine ,ceva in tine nu te va lasa sa spui astfel de minciuna omenirii!Doar cei care sint adevarul in carne si oase pot afirma ceea ce sint pt. ca vor spune ...ADEVARUL despre ei si cine sint si intotdeauna va fi urmat de viata lor ce a fost puritate totala!
Daca nu traiesti prin exemplul vietii tale realele precepte ale adevarului si stiind ca vei suferi si chiar muri pt. a ridica tot mai mult creatia la nivelul ei natural si al tau,nu te poti numi avatar.
Baba odata a spus "Daca real vrei sa crezi in Jesus atunci trebuie sa-i traiesti viata."Altadata a spus" Din 1 milion de credinciosi in Dumnezeu,doar unul crede cu adevarat."Este descurajant nu?Dar traim in minciuna si iluzie si departe de adevar,ipocrizia e peste tot de la mic la mare si ...in numele LUI Dumnezeu!Este real ce spui ca avem nevoie sa credem in noi si ceilalti,dar ce fel de "adevar" traim in noi si cum sa-l vedem in ceilalti?
Simplu ar fi sa fim noi insine....usor de zis!
De cite ori nu ai mers la vreun party si de fapt NU ai vrut sa mergi caci nu-ti place de nimeni acolo? dar poti crea relatii si ai sefi acolo si asta te-ar ajuta in meserie?
A fi tu insuti deci a fi adevarat cine esti(adevarul) inseamna sa te duci la party si sa spui in fata oricui ce nu suporti ca nu-ti place de el sa pleci zimbind si sa trintesti usa la plecare.
Este principiul Buddha,care era bogat si print avea orice vroia si intr-o zi a renuntat la TOTUL si a meditat doar la umbra unui neem .(copac specific in India din care se face ceai din frunze ori o bautura usor alcoolica).
Daca ai spune adevarul din tine celor din jur cu siguranta vei ramine singur si poate chiar fara serviciu.
Ori ajunge la puscarie,multi au incercat sa spuna adevarul si au fost asasinati
(Kennedy,Martin Luther King de ex.)ori arsi pe rug in trecut considerati ...eretici(Giordano Bruno)altii au ajuns prin spitale de nebuni pusi acolo fara ca ei sa fie nebuni,altii persecutati si vezi atitea din istoria Romaniei comuniste.ADEVARUL ...supara chiar duce la crucificare ori la omorit cu pietre
precum Mohamed de proprii lui credinciosi!Ce a nascut adevarul spus de EL?
O minciuna azi in mina teroristilor si musulmanilor ce vad doar URA in jur.
NU asa este calea ce a dat Mohamed!
De fapt nu-ti fabrici la repezeala un alt adevar ci o noua iluzie si minciuna despre tine si cei din jur.
dar in final adevarul totusi exista,e dat cu lingurita insa in doze f. mici dar e bine ca e dat si asa.E pacat,mare pacat ca trebuie sa traim din minciuna si nu din adevar.
Anul trecut cu multe luni in urma deci,i-am zis citeva dure agentului meu artistic si nu mi-a mai dat comenzi vreo 2 luni!I-am spus ce cred despre el si deci adevarul in mod evident s-a simtit cu musca pe caciula dar atacul lui a fost copilaresc,multi NU suporta critici si adevaruri ce stiu despre ei insisi spuse de altcineva!
A trebuit sa-mi dea de lucru pt. ca agentiile vor arta mea,asa ca nu a avut incotro.Acum sintem iar prieteni si recent mi-a dat dreptate celor ce i-am spus demult.M-am bucurat ca pe undeva s-a schimbat putin in bine.
Propriile convingeri isi au ecou in persoane ce au o Karma apropriata de a noastra si de aici rezulta ca exista o conexiune intre noi cu aceleasi ginduri ori cu ginduri opuse,sufletul se recunoaste in altul se vede ca-n oglinda.Te intelegi bine cu sotia inseamna ca sinteti pe aceiasi unda karmica.si inversul.
La fel in mari catastrofe poti afla de ex. ca au murit 2000 oameni dar au scapat 10....acesti 10 NU trebuiau sa fie acolo,NU aveau aceiasi soarta karmica cu restul de aceea au scapat cu viata!Stiu,e GREU de crezut si acceptat adevarul.In fapt adevarul mereu este scrutinizat si atacat si pus la zid si exploatat,minciuna insa...e ceva comfortabil si pe placul tuturor.
de la cersetorul de pe strada la presedintele tarii!Pina la adevar e un drum lung ,imagineaza-ti ca zapada ar fi minciuna ce acopera adevarul....intr-o buna zi se va topi!
Trebuie sa credem ca exista si primaveri in vietile noastre.

LOVE&PEACE,
Ozzy
"CUM se poate sufletul manife - de Daniel Racovitan la: 24/03/2004 07:25:01
(la: SUFLETUL OMULUI - Ce-i aia?...)
"CUM se poate sufletul manifesta inafara (unei forme sau alta) de MATERIE?!..."

Se poate manifesta in lumea spirituala. Fara ipoteza existentei unei lumi spirituale, inaccesibila stiintei, complet separata de universul material, existenta sufletului nu ar avea sens.

Deci sunt de parere ca inainte de a califica drept ilogice parerile despre suflet, trebuie luate in considerare TOATE ipotezele prealabile.

..................................................................................
"-- Hei, uitati-va! regele e gol!"
#12736 (raspuns la: #12735) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Satan?Demons+Hell?666?lake of fire? - de Little Eagle la: 24/03/2004 15:21:18
(la: SUFLETUL OMULUI - Ce-i aia?...)
Draga medina,
ma asteptam ca cineva sa vina cu astfel de raspuns,era inevitabil!Este ceva natural sa gindesti asa cind viata o traiesti in total dualism....bine-rau,urit-frumos,curat-murdar,onest-mincinos,cald-rece etc etc.
Marele intelept Dalai Lama a spus cindva:"Problema cea mare prin care trece omenirea este ca vede totul ori in alb ori in negru,nu realizeaza ca exista si un gri la mijloc."Poate ai dori sa-l critici si pe el?Eu cred ca are dreptate.
De ce am spus ca doar Dumnezeu exista?De ce nu am spus ca implicit ar trebui sa fie si ...opusul Lui?
Omenirea si religiile au trebuit sa inventeze un opus al binelui pt. a justifica ororile lumii in orice forme ale ei si atunci a aparut Mr. Satan,ori Lucifer ori Dracul ori Schamael,si mitul raului s-a creat,vinovatul a fost gasit si f. usor acum s-au "descoperit" vinovati eretici si vrajitoare in Salem buni de pus la prajeala ori torturi,si preoti exorcisti etc. etc.
In dualismul vietii trebuie,nu sa existe si Necuratu",dar am o surpriza pt. tine:
Ce-ai zice de faptul ca imi mentin teoria mea si spun ca Satan NU exista nici ca ...forma si nici ca spirit?
Ca de fapt doar Dumnezeu exista si am sa vin si cu argumente pt. a-mi apara teoria,desigur ca din nou vor stirni discutii si iar voi fi pus la zid dar sint obisnuit cu astea,numai sa nu ma luati la pietre.
In primul rind,esti de acord ca toata creatia apartine Lui Dumnezeu pt. ca El insusi este creatia toata?
Daca da atunci NU IL limita si-l plasa doar de o parte a ei adica ceea ce consideri tu ca este virtuos si moral si etic este Dumnezeu si ce-i urit si meschin si vulgar este...Diavolul!Dintr-o data Il minimalizezi ca existenta pt. ca in adevar Dumnezeu este dincolo de dualismul vietii.
Vezi totul subiectiv si ca tine din pacate marea majoritate.Daca admiri un trandafir si te incinta culoarea petalelor si parfumul lui,afla ca Dumnezeu NU e doar in acele petale dar si in spinii lui.
Ori indragesti un animal si ai grija de el esti atasata de el,de ce te uiti atunci cu scirba la un sobolan?si el este parte din aceiasi creatie si chiar si in el exista un suflet si este expresia vietii Lui Dumnezeu prin el.
De ce spun ca doar Dumnezeu exista?Pt. ca exista NUMAI BINE in creatie dar in diverse GRADE.Aici este problema din care se nasc contradictiile umane!
Cel mai mic grad de BINE(daca am gindi intre1-10)este ceea ce am numi "RAUL''.,si STIU CA ESTE EXTREM DE GREU DE ACCEPTAT ca de ex. si un mare
criminal in fapt nu este rau ci are in el si un % de bine care de fapt e la baza existentei lui....parca vad deja o piatra aruncata spre mine acum!
E greu de acceptat ca oameni ca Hitler,Stalin,Ceausescu,Mao,Bush,in esenta sufletului lor au fost sau sint buni,dar in cel mai mic grad posibil.
Am mai scris ca nu poti intelege creatia si pe Dumnezeu fara a nu crede in conceptul de reincarnare si Karma,stau la baza ei,Buddha a numit-o "roata vietii eterne"de unde si simbolul Buddhist ca religie si credinta.
Oare chiar crezi ca Buddha a nascocit adevarul din senin? Ori hai sa fim si mai ortodocsi,crezi ca Jesus a rostit invataturile Lui aiurea ca si cum le-ar fi visat si apoi spus discipolilor Lui basme sa-i puna la culcare?
Acesti avatari au avut in ei ADEVARUL si l-au si rostit pina in ultima clipa.
"Iarta-i Domne caci nu stiu ce fac",Jesus a iertat in stinga si dreapta chiar pe proprii LUi ucigasi,pt. ca a stiut ca NU sint RAI si nici posedati de vreun Satan!
Chiar si pe Judas stiind ca el l-a tradat!Oare nu am invatat inca nimic de la Dumnezeu nici pina in ziua de azi?Daca INSUSI DUMNEZEU(Caci Jesus a fost Dumnezeu in carne si oase nu fiul Lui!)iarta si vede in jurul Lui numai BINELE
ce te face sa reinventezi un personaj ca Lucifer ce nu exista de fel?
Pt. ca vezi TOTUL ori in ALB ori in NEGRU!!!!Dalai Lama are dreptate.
A te purifica in suflet si ajunge treptat de la gradul de 1 ca bine la 10 iti trebuie sute de mii de vieti prin care ai trecut deja si in functie de nivelul la care ai ajuns in cea prezenta de rafinare spirituala depinde prin cite vei mai avea de trecut.NU uita ca si Jesus a vorbit la vremea LUi despre reincarnare!
Si clericul din pacate(pt. ei si ...eforturile lor de a ascunde acest adevar,din punctul lor de vedere!)a incercat sa schimbe ici si colo pasaje din noul testament,dar ar fi insemnat sa fi ramas doar citeva pagini despre Jesus daca cenzurau totul!
Biserica trebuia sa scoata din Biblie reincarnarea,ceva politic si de putere.
Ce-ar fi insemnat daca lumea crestina ar fi crezut ca exista?Ar fi zis cam asa:
"Ce nevoie am de biserica?daca am gresit cu ceva in viata asta ma repar eu in cealalta."NU,credinciosii trebuiau sa STIE ca au de trait doar o singura viata si
au de ales intre...rai si iad,si aici au venit cu tot felul de pedepse in iad si suflete pierdute etc.etc.Mai tirziu,catolicii au trebuit sa inventeze si purgatoriul,ceva de mijloc,adica ai putea avea o sansa DACA vei dona bani bisericii pt. absolvirea pacatelor,deci iti poti rascumpara greselile si vei ajunge in rai....apoi contrar bisericii au aparut asa zisii"soul eaters",un fel de mercenari care spuneau ca au darul de a lua asupra lor pacatele altora(de obicei ...f.bogati!)si le pot asigura intrarea in rai fara acordul...bisericii.Evident,biserica s-a pus pe urmarirea lor pt. a-i extermina.
In fapt biserica mai ales cea catolica a facut o gramada de acte ilegale pina la crime.In rest,bigotrie,minciuna si diverse politici ce n-au de-a face cu credinta in Dumnezeu.
Eu zic ca inainte de a trage o concluzie ar fi bine sa cauti raspunsuri sa te intrebi de unde vii si unde te duci,sint primii pasi spre o adevarata spiritualitate,decit sa crezi mecanic in ceva ce inca nu cunosti decit in mod papagalic.Nu te limita doar la ortodocsism sau catolicism etc. sint multe alte credinte de la care poti invata f. multe ,sufletul tau vrea sa stie,nu-l incarcera
lasa-l sa exploreze sa se cunoasca pe sine prin tine.
Toate au acelasi numitor comun in esenta,dar fereste-te de dogma,este un drum incuiat si fara sa vrei devii cu ochelari de cal si ar fi pacat.
Dar fiecare cu karma lui-ei,si cu destinul lui-ei,nu poti schimba peste noapte o ideologie.Daca asa crezi e dreptul tau,in alta viata urmatore vei gindi total altfel,dar nu-ti vei mai aminti de cea de azi.Vei fi o alta persoana,dar in tine va fi mereu acelasi suflet de milenii.
Imi dau seama ca ce am scris e greu de acceptat de multi,dar nu pot decit sa -mi expun si eu parerile mele personale si credinta mea,si nu vad nimic rau in asta.
Nu sintem nimeni real perfecti,cei care sint in lumea toata ii numeri pe degete si de fapt nici nu stii ca exista,pt. ca duc o viata de total anonimat si cu toate astea EI sint cei care conduc universul tot in lipsa avatarului.
Vor fi mereu 5 la numar si cind se vor reincarna la vremea avatarica(ciclul avataric este de 700-1400 ani),ei vor aduce spiritul Lui Dumnezeu intr-o forma umana aleasa de ei.Apoi rolul lor va fi preluat de Avatar in intregime.
Despre astea poate altadata.

LOVE&PEACE,
Ozzy

Ps: Daca esti interesata,iti recomand sa citesti cartile despre mituri si religii scrise de un f. mare erudit si cel mai mare expert in istoria religiilor si miturilor din lume,de necontestat cel mai mare!JOSEPH CAMPBELL.Vei descoperi totul in ele si la fel vei invata f. multe,raspunsuri la orice fel de intrebari ai avea.
La fel citeste autobiografia lui Dalai Lama.
--------------------------------------------------------------------------------------------------
" Viata omului este ca o mare oglinda sparta in milioane de cioburi.Se vede in fiecare din ele drept altcineva,de fapt se vede pe sine insusi fiind acelasi suflet etern".

Dalai Lama
#12761 (raspuns la: #12742) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
DUMNEZEU a creat femeia pt om - de (anonim) la: 25/03/2004 02:34:52
(la: Preoti homosexuali?)
Sa fie clar de la inceput ca Dumnezeu a creat pentru barbat femeia pentru om asa ca El a lasat ca omul sa aiba linga el in relatii,femeia si nicidecum barbatul.Relatiile barbat barbat sunt condamnate de Dumnezeu in mod direct,fara ocolisuri .In Sodoma si in Gomora care erau doua localitati din vechime, spune Biblia ca acolo oamenii si-au schimbat intrebuintarea fireasca si traiau barbat cu barbat, ba mai mult cind Dumnezeu s-a dus sa vada ce se intimpla de fapt in acele localitati oamenii aceia nu si-au dorit fetele lui Lot ci pe oamenii veniti in vizita la el.Insa biblia spune ca Dumnezeu animicit aceste localitati astfel ele nu exisa astazi.
Daca Dumnezeu ii iubeste pe homosexuali asa cum sunt de ce a distrus aceste doua localitati???Cu toate acestea Dumnezeu ii iubeste pe homosexuali dar, El vrea ca ei sa se intoarca din calea lor cea rea si sa vina la El pentru ca Biblia spune :"Fiind ca Dumnezeu nu vrea moartea pacatosilor ci ar vrea sa se intoarca din calea lor cea rea si sa vina la MINTUIRE"
Dragă Tavi , nu te lăsa descurajată de neîndemânarea unui o - de Mircea Cristian Puscasu la: 25/03/2004 19:09:01
(la: Ce parere aveti despre preotii din ziua de azi?)
Există mulţi duhovnici care au nobleţea sufletească necesară...

dintr-o discutie cu un preot duhovnic
("Intapminari"-interviuri realizate de Sabin Voda cu parintele Teofil Paraian)

"– Pãrinte Teofil, de ce avem nevoie de un duhovnic, de un îndrumãtor în viatã?
– E bine sã avem duhovnic, pentru cã e bine sã ne verificãm cu o constiintã strãinã de constiinta noastrã si cu o constiintã superioarã constiintei noastre. Avem nevoie de un om strãvãzãtor, un om care poate sã-si dea seama de niste situatii pe care noi însine, pãrtinitori fiind, nu le putem sesiza si nu le putem rezolva. Si atunci e nevoie de cineva între noi si Dumnezeu, un om al lui Dumnezeu, care sã ne descopere voia lui Dumnezeu, avem nevoie de un om care sã asculte mãrturisirile noastre, care pentru noi înseamnã si o usurare sufleteascã. Avem nevoie de un om care sã stie mai bine decât noi ce trebuie sã facem ca sã înlãturãm din viata noastrã cele rele si sã ne întãrim în cele bune. Asta însã nu înseamnã totdeauna cã cel care se spovedeste are si un duhovnic. Sunt atâtia credinciosi ai nostri care nu au duhovnic, chiar dacã se spovedesc la un preot duhovnic. Adicã nu au un om de care sã atârne cumva, un om pe care sã-l consulte în anumite situatii. Cineva care se spovedeste o singurã datã pe an, cum ar fi în postul Pastelui, nu poti sã zici cã are duhovnic, ci s-a spovedit la un preot duhovnic. La fel cei care se spovedesc foarte rar, poate mai rar decât o datã pe an sau chiar dacã se spovedesc de douã, de trei ori pe an, nu poti sã zici cã au duhovnic, ci au un preot la care s-au spovedit sau se pot spovedi la mai multi preoti, care au darul duhovniciei. Duhovnic ai atunci când depinzi de cel care îti este duhovnic, când ai constiinta cã ai un duhovnic, când esti doritor sã-i cunosti îndrumarea, când cauti îndrumare la el. În începuturile crestinismului si mai ales în începuturile monahismului, erau si cãlugãri fãrã hirotonie si fãrã hirotesie, care erau consultati, care aveau o harismã a duhovniciei si care erau duhovnici fãrã sã fie si dezlegãtori de pãcate, dar aveau darul strãvederii si puteau sã îndrumeze nu numai pe baza unor cunostinte de viatã moralã, ci mai ales pe baza unei harisme de cunoastere, pe baza unei receptivitãti fatã de voia lui Dumnezeu care se descoperea celor care erau vrednici sã aibã strãvedere. Deci, pe vremea aceea, duhovnicia nu era o functie, ci era o realitate care se baza pe înainte-vedere, pe faptul cã cei care aveau darul acesta erau vãzãtori cu duhul. Or, acum duhovnicia este mai mult o functie, o situatie care, totusi, e superioarã situatiei de a nu consulta pe cineva, dar nu este ceea ce ar trebui sã fie sau ceea ce a fost odinioarã. Credinciosii trebuie, totusi, sã aibã un preot în care sã se încreadã si prin constiinta cãruia sã aibã încredintarea cã îi vorbeste Dumnezeu Însusi.
[…]
– Pãrinte Teofil, de ce trebuie sã ne mãrturisim gândurile cu voce unui duhovnic si nu direct lui Dumnezeu?
– Dacã putem sã ne mãrturisim gândurile si direct lui Dumnezeu, si le mãrturisim de fapt, de vreme ce avem trebuintã si de iertarea pãcatelor, care se dã prin mijlocitor, asezat de Dumnezeu pentru iertarea pãcatelor, e nevoie sã ne si mãrturisim gândurile. Toate negativele câte le avem, e nevoie sã le mãrturisim, pentru ca cel care dezleagã pãcatele sã stie dacã situatia este aceea pe care o prezintã credinciosul si ca sã ierte pãcatele, trebuie sã stie ce anume trebuie sã ierte. Mãrturisirea pãcatelor este un mijloc prin care omul contestã pãcatul, adicã nu doreste sã fie sub puterea pãcatului. E o mãrturisire, nu numai în sensul cã spui ceva, ci este o mãrturisire despre faptul cã nu doresti sã fii sub asuprirea pãcatului. Sunt unii credinciosi care nu au puterea sã-si mãrturiseascã pãcatele, se spovedesc adeseori si totusi tãinuiesc anumite pãcate. Si acesta este un semn cã ei nu sunt de acord cu pãcatul. Iar când, cu ajutorul lui Dumnezeu, reusesc sã îsi mãrturiseascã toate pãcatele, atunci a biruit asupra pãcatului si atunci are cu adevãrat usurare.
– Pãrinte Teofil, cum ne alegem duhovnicul? Ce trebuie sã cãutãm la un duhovnic?
– Mai întâi de toate se considerã cã orice preot fiind duhovnic, orice preot care-ti vine-n fatã, si mai ales un preot care conduce comunitatea din care faci parte, este duhovnicul tãu sau poate fi duhovnicul tãu. Deci, cei mai multi dintre credinciosi nu fac deosebire între preot duhovnic si preot care nu-i duhovnic si nu stiu cei mai multi dintre credinciosi deosebirea aceasta, pentru cã în majoritatea parohiilor din tara noastrã în special, preotii sunt si duhovnici. Si mai ales în Ardeal. Preotii sunt duhovnici, primesc duhovnicia îndatã dupã hirotonie si în cazul acesta credinciosii se pot spovedi la orice preot duhovnic si sunt îndemnati sã se spovedeascã la duhovnicul care conduce parohia din care fac parte. Numai cã existã si niste ezitãri si anume, oamenii în vârstã de obicei ezitã sã se spovedeascã la un preot tânãr, desi un preot tânãr este mai mare decât un om în vârstã de ani si care nu e preot si nu are duhovnicie. Dar existã o ezitare, am putea zice, într-un fel fireascã. Un om în vârstã se simte cumva împiedicat sã spunã unui preot tânãr chestiuni care sunt de-o viatã întreagã, asa cã fiind astfel de situatii sau apãrând astfel de situatii, care sunt situatii firesti si care nu pot fi trecute adeseori, omul trebuie sã-si gãseascã un preot la care sã aibã deschiderea de suflet si sã-i spunã ceea ce simte el cã-l apasã pe suflet sau ceea ce în mod firesc n-ar spune la nimeni. Si atunci ceea ce ar duce la o relatie de felul acesta între duhovnic si credincios ar fi deschiderea de suflet, omul cãruia pot eu sã-i spun ceva ce n-as spune la nimeni si ceva ce ezit sã-mi spun si mie însumi. Pentru cã sunt fel de fel de pãcate, sunt fel de fel de situatii, pe care oamenii le poartã în suflet si pe care unii le poartã în suflet o viatã întreagã si abia la moarte dacã le pot spune. În cazul acesta, motivul de apropiere ar fi deschiderea de suflet. În fata unuia nu ai deschidere de suflet, deci nu poate sã-ti fie duhovnic în mod firesc si fatã de altul ai deschidere de suflet si acela îti poate fi duhovnic si îti este duhovnic în momentul în care l-ai ales. Apoi, sigur cã trebuie sã fii încredintat de viata lui moralã, sã fii încredintat de capacitatea lui de a nu face caz de chestiunile care te privesc pe tine, capacitatea de a tine secretul spovedaniei si poate cã e pânã la urmã si o chestiune de simpatie.
– Pãrinte, credeti cã existã sau trebuie sã existe o pedagogie a duhovniciei, în sensul cã duhovnicul sã se raporteze la fiecare în functie de statutul sãu?
– Da, neapãrat. Omul nefiind o fiintã stas, trebuie sã îl iei pe fiecare dupã ceea ce poti întelege despre el, dupã ceea ce stii despre el. Pe unii îi folosesti cu asprimea, pe altii cu bunãtatea. Pe cei mai multi îi folosesti cu bunãtatea. Un credincios, de obicei, când merge la un duhovnic, se duce la un pãrinte, nu se duce la judecãtor, nu se duce la asupritor, nu se duce la cineva care sã dispunã cumva de el dinafarã, ci se duce la un pãrinte, care are inimã de pãrinte. Un duhovnic trebuie neapãrat sã aibã sau inimã de pãrinte, si asta e cel mai bine, sau inimã de frate sau inimã de prieten, sau sã aibã si inimã de pãrinte si inimã de frate si inimã de prieten. Un duhovnic trebuie sã aibã inimã. Dacã n-are inimã, nu-i duhovnic. Si sã-l trateze pe cel care vine cum s-ar trata pe sine însusi sau cum si-ar trata propriii lui copii, dacã are copii.
– Pãrinte, duhovnicul poate fi consultat sau cãutat si în afara spovedaniei?
– Da, si e bine. Sunt lucruri care se spun numai la spovedanie, pentru cã pãcatele nu se spun, ci se spovedesc – e o vorbã care-mi place foarte mult. Duhovnicul poate fi consultat în chestiuni generale si în afarã de spovedanie. Pentru cã nu trebuie neapãrat sã creãm un cadru de spovedanie ca sã rezolvãm niste chestiuni care nu trebuie rezolvate neapãrat în spovedanie.
– Pãrinte Teofil, ce înseamnã sã fii ucenic?
– Sã fii ucenic înseamnã sã te lasi îndrumat si modelat. Asta-i situatia de ucenic: sã te pleci cu mintea, sã nu stii tu mai multe decât cel care te îndrumeazã. Sã faci ceea ce a zis Domnul Hristos: sã mergi pe urmele Lui, sã-l urmezi pe cel care te îndrumeazã. Sfântul Apostol Petru, de pildã, la Pescuirea Minunatã, a zis cãtre Domnul Hristos: „Toatã noaptea ne-am trudit si n-am prins nimic, dar pentru cuvântul Tãu arunc mreaja în mare si pentru cã zici Tu" (Lc. 5, 5). Asta înseamnã sã fii ucenic. De aceea a putut fi Sfântul Apostol Petru ucenic, pentru cã s-a plecat cu mintea. Pãrintele Arsenie Boca zicea cã noi avem mintea care discutã cu Dumnezeu, în loc sã se supunã fãrã discutie. O astfel de minte avea Sfântul Apostol Petru la Cina cea de Tainã, când a zis: „Doamne, Tu sã-mi speli mie picioarele?" Si a auzit de la Domnul Hristos: „Ceea ce fac Eu acum tu nu întelegi, dar mai târziu vei întelege" (In. 13, 6-7). S-a împotrivit mai departe si atunci a zis Domnul Hristos: „Dacã nu te voi spãla, nu ai parte cu Mine" (In. 13, 8). De unde întelegem cã ucenicia este plecare de minte. Dacã nu te pleci cu mintea, dacã stii tu mai bine, dacã ai tu opinii care te scot de sub ascultarea fatã de duhovnic, în cazul acesta sau duhovnicul nu-i duhovnic, sau ucenicul nu-i ucenic. Sau amândouã. "
draga ozzy,# 12761 - de medina la: 26/03/2004 13:05:46
(la: SUFLETUL OMULUI - Ce-i aia?...)
1. dalai lama nu contesta albul si negrul ci afirma existenta griului. corect : daca spun ca exista zi si noapte nu inseamna ca nu vad amurgul.
2.daca dumnezeu e creatia toata inseamna ca raul exista caci a fost si el creat...QED
3. hitler il aprecia pe wagner - iata o frumoasa trasatura a sufletului lui, dar asta nu exclude holocaustul.
4. intelegerea lui isus de care pomenesti vine tocmai din acceptarea totala a partii umbrite a sufletului omenesc la fel ca si pe aceea luminata.
zia buna
#12872 (raspuns la: #12761) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
DESTINUL INDRAZNESC SA CRED, IL PRIMIM ODATA CU SUFLETUL... - de DESTIN la: 02/04/2004 21:01:45
(la: Astrologia,adevar sau minciuna?)
Astrologia,insumeaza totalitatea cunostiintelor umane la un moment dat.Gandesc a fi nedrept, sa ne indoim in a crede sau a califica ca minciuna, rezultatele obtinute de stiinta in acest domeniu.
O relatie intre univers si noi exista cu desavarsire.De le creatie si in toata aceasta perioada de evolutie,omul isi are soarta lui ,caracterul sau.Puterea noastra de a interveni este minima,chiar si in cazuri extreme(sinucideri,...) .Pot da un exemplu :amintiti-va cata moneda se batea in comunism ,pe educatie...cei 7 ani de acasa...NU este semnificativ,din parinti cu caracter remarcabil,au rezultat "copii problema" ,cu toata educatia primita.Un exemplu la prima vedere minor, in raport cu acest amplu subiect,dar semnificativ.
Destinul indraznesc sa cred,il primim odata cu sufletul...
"Problema e ca aceste lucruri - de Alain la: 04/04/2004 23:45:14
(la: Cine sunt eu ?)
"Problema e ca aceste lucruri trebuie traite"... cat nu se poate mai adevarat.De aici incolo insa eu personal privesc putin mai altfel lucrurile,insa inainte de a continua ma simt obligat sa specific unele"amanunte":
-imi displace total religia ca institutie, in special cea crestin ortodoxa(in care m-am nascut), mai mult, sunt convins ca datorita ei foarte multi romani au o imagine denaturata despre ce presupune credinta in Dumnezeu
-nu incerc sa conving pe nimeni ca greseste, ci doar incerc sa inteleg...
Asadar, poate nu la fel de usor, nu la fel de des pot sa obtin aceea stare de 'constiinta iluminata',(nu am avut ocazia si nici intentia sa particip la nici un fel de sedinte de meditatie, am ales calea autodidactului) insa am cunoscut sentimentul, si intr-adevar este ceva ce nu se poate traspune in cuvinte.numai ca prin felul meu de a fi nu pot ma opresc cu raspunsurile la Dumnezeu.Si nu pentru ca sunt un om al ratiunii, (din contra, as putea spune...), ci pentru ca simt ca omul, ca specie, trebuie sa fie ceva mai mult, decat o creatie, oricat de minunata ar fi ea..., trebuie sa isi poata vedea singur de destin, oricum ar fi el...Dar adevaratul motiv pentru care nu pot accepta ca credinta personala pe Dumnezeu, este acelasi care te face pe tine si pe multi altii sa creada din tot sufletul lor: asa simt.
Sper sa ne mai auzim...
#13292 (raspuns la: #13181) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
... si glontul il plateste familia - de cbs la: 06/04/2004 09:19:21
(la: Pedeapsa cu moartea: pentru sau impotriva)
Nici kiar asa,(glontul sa il plateasca familia) dar totusi oricat de credinciosi am fi si deci impotriva pedepsei cu moartea(caci nu suntem noi Dumnezeu sa decidem) daca avem legi ... deja suntem Dumnezeu pentru ca noi stabilim ce e bine si ce e rau si deci putem sa ne permitem sa hotaram pedeapsa suprema.
De ce sa pedepsim capital !? Pentru ca societatea are nevoie de indepartarea celor mai "antisociali", daca facem spitale unde sa tratam pe cei mai bolnavi (care sunt pe moarte) si deci nu lasam natura sa faca ea curatenie, trebue noi insine sa indepartam ce e mai rau intre noi.
Nu vreau sa scriu prea filozofic dar vreau sa ma fac inteles. Daca e in staresa comita o crima oribila sau o crima in serie ei bine acela tre indepartat definitiv dintre noi, si nu prin inkiderea intr-un ospiciu, .. nu , pentru ca nu ar ffi de folos, nu stiu daca sistemele de reabilitare ar putea sa-i stearga amintirea din memorie si mai ales din suflet.
Mesaj de Sfintele Paşti - de SB_one la: 10/04/2004 08:13:48
(la: Christos a inviat si Paste fericit pentru toti!)
Mesaj de Sfintele Paşti


Dragi creştini,




Întreaga creştinătate îşi primeneşte, în această săptămână, a Patimilor, trupul şi sufletul pentru a primi în curăţenie Învierea Domnului.
Chiar dacă lumea modernă pare mai puţin preocupată de dimensiunea spirituală a vieţii, realitatea este cu totul alta. Nici unui om nu îi este indiferentă starea şi evoluţia propriului suflet. Marile traume ale umanităţii nu au fost niciodată generate de crizele materiale ci de alienarea sufletului individual şi colectiv.
Nu sunt un credincios habotnic sau practicant fervent. Sunt un om care îşi pune mereu întrebări despre sine şi despre lume. Cred în Dumnezeu. Într-un Dumnezeu iubitor şi înţelept cu creaţia lui. Cred că fiecare om poate, prin faptele sale, prin grija de a nu răni, de a nu călca peste vieţile altora, prin vorbele sale să-şi încununeze propria viaţă. Dumnezeu şi-a iubit atât de mult creaţia încât ni l-a dat pe Fiul Său Preaiubit să-l sfâşiem pentru a putea descoperi veşnicia vieţii. Un mare gânditor spunea:”De două mii de ani ni se spune să ne iubim şi noi nu încetăm să ne sfâşiem”. Lecţia răstignirii Mântuitorului este o lecţie perpetuă, din care n-am învăţat să extragem esenţa. Este o lecţie despre nesocotinţa şi instabilitatea noastră, tentaţi de Rău care e mai lesne şi nu de Bine, care e anevoios. Dumnezeu ne-a dăruit un univers de ale cărui minunăţii să ne bucurăm deplin. Dumnezeu ne-a dat viaţă să trăim şi pentru alţii, Dumnezeu ne-a dat suflet şi conştiinţă pentru a iubi, pentru a ne bucura, pentru a împărtăşi bucuria cu cei asemenea nouă, pentru a sluji luminii şi binelui. Şi nu pentru a spori răul şi suferinţa în noi şi în lume.
Vă doresc să vă regăsiţi sufletul dumnezeiesc, să găsiţi calea spre fericire şi să păşiţi în lumina Binelui.




E. BARBU


SB
................................................................
it's nice to be important, but it's more important to be nice !
#13663 (raspuns la: #13658) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...