sufletu-mi floare rara 2013

... nu creste pes'totlocul. :)

Zicand "geniali", exagerezi, ca orice persoana patimasa. Dar nu face nimic, e absolut normal, mai ales pentru un fan al Zdubilor! :)

"Moldovenismul" nu poate fi DECAT porcos, pentru ca este o teorie lansata de Stalin pentru a distruge elementul romanesc din Basarabia. O inventie porcoasa in ESENTA. Intelegi?

P.S. Ar trebui sa te mai informezi, inainte de a te revolta cu atata vehementa. :)

Despre poezie

Când dorim să exprimăm o idee cu maximă precizie, alegem cuvintele cele mai expresive şi mai potrivite scopului, fără a ţine cont de careva reguli, în afară de regulile gramaticii – astfel ne exprimăm în proză. În proză ideea este componenta primordială şi cea mai importantă, stilul şi vocabularul utilizat slujesc ideea, creând climatul psihologic adecvat unei perceperi optime. Poezia tradiţională, dimpotrivă, presupune respectarea strictă a unor anumite reguli, care impun un ritm şi un tip de rime unic pentru poemul respectiv. Necesitatea de a rima versurile impune căutarea cuvintelor care rimează cu cele deja găsite, iar asociaţiile care apar pe parcurs îmbogăţesc ideea iniţială cu noi nuanţe, îi dau o turnură neaşteptată, descoperă faţete şi contururi nebănuite. Acesta îi aplică jocului de-a versificarea un farmec deosebit, prospeţime şi mister, oferindu-ne emoţii inegalabile. Este lafel cum ai păşi pe un tărâm neexplorat, într-o junglă deasă fără cărări bătătorite, care îţi dirijează ea-înseşi paşii, obligându-te să învingi obstacolele apărute pe neaşteptate în cale. În schimb, îţi dăruieşte privelişti minunate după fiecare stâncă ocolită, iar dacă te pricepi să nu pierzi orientarea, vei ajunge unde ai dorit după o călătorie palpitantă şi plină de aventuri. Astfel constaţi cu uimire că ai exprimat ideea poate chiar mai bine decât ai fi făcut-o în proză, deşi aceasta a suferit o metamorfoză uluitoare, ca o femeie care pe un corp frumos de la natură îmbracă o rochie minunată, care îi scoate în evidenţă şi îi amplifică frumuseţea. Butonul a pleznit, scoţând la iveală farmecul florii, un fluture încântător şi-a luat zborul, părăsind crisalida uzată.
Pe de altă parte, nu e nici o pagubă, dacă busola, brusc, se strică şi nu-ţi mai indică corect direcţia. Mulţi călători, rătăcindu-se, au făcut descoperiri extraordinare. Columb, după cum se ştie, a luat calea spre India, dar a descoperit două continente noi şi o mulţime de insule! Important este să găseşti, totuşi, drumul spre casă.
Minunat este faptul, că restricţiile pe care ne-am propus să le respectăm nu numai că nu ne-au încurcat, ci ne-au şi ajutat să obţinem efectul optimal, răsplătindu-ne eforturile cu vârf şi îndesat. Din păcate, astăzi poezia tradiţională este privită ca o Cenuşăreasă care a zăbovit să plece de la bal după termenul fixat, trezindu-se din scurtul ei vis în rochiţa veche chiar în mijlocul cucoanelor gătite şi a cavalerilor dichisiţi. Jocul de-a rimele nu mai pasionează poeţii, considerându-se demodat şi învechit. Şi e păcat! Versul alb, deşi îţi permite să-ţi expui ideea “goală” cu eforturi minime, fără a fi constâns de oarecare condiţii, nu-ţi oferă satisfacţia de a învinge multiple şi variate obstacole pe un drum întortocheat şi anevoios, nici posibilitatea unor descoperiri neaşteptate în jurul propriului tău gând. Până la urmă se constată că o formă perfectă din punct de vedere estetic slujeşte ideea cu mai multă fidelitate şi o scoate în evidenţă, urmându-i contururile ca propria ei piele. Frumuseţea mişcă sufletele şi le face mai receptive la ideile, pe lângă care mulţi ar trece cu nepăsare, fără a le lua în seamă.
Simplul fapt ştiinţific, că unele stele pe care le vedem se află la depărtări imense, de mii de ani lumină, tulbură puţine persoane sensibile, pe când versurile des citate
“La steua care-a răsărit
E-o cale-atât de lungă,
Că mii de ani i-au trebuit
Luminii, să ne-ajungă…”
au miraculosul dar de a trezi imaginaţia, făcându-ne să conştientizăm ideea nu numai cu mintea, dar şi cu sufletul. Omul este o fiinţă complexă, în care simţurile, emoţiile şi raţiunea trebuie să conlucreze.
Puţini sunt acei, care au un văz deosebit de ager şi pătrunzător, fiind în stare să distingă asemenea detalii, care le scapă altora. La fel, puţini oameni posedă o sensibilitate ieşită din comun, şi mai puţini au darul a o face un bun al tuturor, creând opere de artă care apropie realitatea de sufletele noastre. Un adevăr amar, trecut prin inima poetului, devine o durere sfâşietoare, care se amplifică, intrând în rezonanţă cu inimile tuturor, devine un clopot de alarmă care trezeşte sensibilitatea publică şi mobilizează forţele spirituale ale organismului social în faţa primejdiei. Nu întâmplător poeţii s-au pomenit întotdeauna în epicentrul erupţiilor sociale. Dar şi în condiţiile unei acalmii relative poeţii găsesc destulă hrană pentru a alimenta şi a creşte această floare rară, pe care o numim poezie. Rostul ei este să ne sporească sensibilitatea, descoperindu-ne esenţa fenomenelor de natură spirituală şi frumuseţi care altfel ar trece neobservate, tot astfel precum ochelarii servesc pentru sporirea văzului, dezvăluindu-ne calităţile optice ale obiectelor materiale. Prin urmare, poezia este un instrument care prelungeşte posibilităţile noastre de a percepe Frumosul dincolo de limita individuală a fiecăruia.
Dacă ne referim însă la substanţa ei, putem spune că poezia este o sinteză a ideii cu trăirea emoţională şi veşmântul ei verbal, sonor. O îmbinare armonioasă a acestor componenţi este absolut necesară - lipsa sau slăbiciunea unuia dintre ei poate desfiinţa poezia. Când scriem poezia pe hârtie, nu facem decât să o notăm, să-i dăm o formă materializată. Evident, că această materializare a unor elemente în fond nemateriale este imperfectă. Partitura unei simfonii încă nu este muzică - muzică ea devine doar atunci, când îmbracă veşmântul ei sonor şi emoţional. O interpretare proastă o desfiinţează, una excelentă o renaşte. La fel şi poezia - cititorul îi redă haina sonoră şi emoţională după priceperea sa - cu mai multă sau mai puţină dibăcie.
Poezia scrisă pe hârtie este doar o jumătate de poezie. Poezie cu adevărat ea devine numai atunci, când este declamată într-o manieră sinceră, adecvată conţinutului său ideal şi emoţional. În realitate acest lucru se întâmplă destul de rar, deşi este foarte important. Poezia trebuie să sune, să acţioneze asupra ascultătorului prin toate mijloacele de care dispune, prin toată vraja ei lăuntrică. Este greu de spus, din ce se compune această vrajă, dar ritmul, rima, melodia versului sunt componenţi importanţi ai acesteia. Aici se adaogă intonaţia artistului, calităţile melodice ale vocii sale, precum şi sensibilitatea lui, inteligenţa lui, care îl ajută să pătrundă conţinutul ideal şi emoţional al poeziei, să ghicească fără greş interpretarea adecvată. Un poem cu o deosebită încărcătură emoţională, în opinia mea, solicită o declamatoare cu voce joasă, adâncă, plină de o forţă reţinută izvorâtă din interior,cu o manieră de declamare care ar produce impresia că cuvintele sunt smulse din propriul ei trup, sunt rupte din propria-i carne. Dar poezia nu trebuie urlată, sentimentele mari vorbesc mai mult în şoaptă - o şoaptă adâncă, grea, dureroasă.
Mă întristează nespus o poezie prost declamată, mai ales dacă aparţine unui mare poet. Este o profanare. Nu ştiu de ce s-a înrădăcinat convingerea eronată, că pentru a interpreta opere muzicale trebuie să faci şcoală, iar pentru a declama versuri nu trebuie decât să înveţi cuvintele. Sunt categoric împotriva acestui mod de gândire. Pentru a putea declama versuri trebuie să înveţi această artă deloc simplă. Trebuie să munceşti, să experimentezi, să-ţi pui în valoare calităţile artistice - dacă le ai, desigur.
Eu nu accept anumite maniere de declamare, printre care şi cea dulceagă, lascivă, excesiv feminizată. Nu-mi place nici stilul de incantaţie şamanistică, în care poezia este interpretată ca un descântec vrăjitoresc. Îmi place maniera naturală, sinceră, sufletistă, deşi accept şi chiar consider necesară scoaterea în evidenţă a ritmului interior al versului, precum şi jocul uşor al vocii, valorificarea calităţilor ei melodice. Este extrem de important să respectăm o corelaţie armonioasă între toate aceste elemente. Simţul măsurii este măsura talentului artistului.
În ceea ce priveşte veşmântul verbal al poeziei, acesta cere o atitudine lafel de responsabilă, o muncă grea şi minuţioasă de selecţie şi prelucrare a materialului. Limbajul poetic cere o atitudine deosebit de grijulie din partea acelora, care pretind (cu temei sau fără) că fac poezie. Din păcate, unii dintre aceştea nu-i acordă mare importanţă, neglijându-l cu uşurinţă. Suntem obişnuiţi să mizăm întotdeauna pe har, pe miracolul inspiraţiei, pe spontaneitate, pe multe alte “miracole”, fără a ne îngriji să depunem careva eforturi intelectuale pentru a ne cultiva şi îmbogăţi sufletul nu numai cu valori morale, dar şi cu acele cunoştinţe concrete, rodul investigaţiilor uriaşe pe care le-a întreprins omenirea în zona tăinuită şi inaccesibilă filistinului, pe care o numim Poezie. O asemenea atitudine dezvăluie subdezvoltarea noastră spirituală, pe care o constat cu amărăciune. Mi-ar fi greu să-i zic pe nume virusului, care i-a atacat pe toţi membrii societăţii noastre, dar denaţionalizarea, devalorizarea cunoştinţei de carte, cultivarea atitudinii agresive şi dispreţuitoare faţă de intelectuali (nu găsesc un termin mai potrivit pentru a desemna omul care posedă cunoştinţe vaste, suflet mare şi înalte calităţi morale) au fost condiţiile favorabile pentru ca acesta să prospere. Acum, dacă dorim să ne vindecăm, nu mai putem subaprecia tezaurul spiritual pe care l-a acumulat umanitatea timp de secole şi milenii, nici pe purtătorii lui.
Dar să ne întoarcem la oiţele noastre, cum spun francezii. Oricine simte în sine aplecare sufletească spre poezie şi doreşte să facă poezie, trebuie să înveţe ce este poezia, nebizuindu-se pe cunoştinţele fragmentare pe care le capătă în mod spontan. Un muzician consacrat este obligat să cunoască secretele meseriei sale, iar măsura în care le cunoaşte este un indiciu important al valorii sale ca maestru în arta muzicii. Tot astfel un poet este obligat să fie un adevărat maestru al cuvântului poetic, un iniţiat în secretele “ars poetica”, care este o artă şi o ştiinţă în acelaşi timp. Sensibilitate, intelect, cunoaştere şi măestrie - iată patru piloni pe care se sprijină templul Poeziei. Slăbiciunea unuia dintre aceştea poate fi fatală - fiecare trebuie să fie suficient de durabil pentru a-şi îndeplini misiunea. E adevărat, uneori surplusul de vigoare al unuia poate substitui şi camufla slăbiciunea altuia, dar până la o limită doar. Templul Poeziei nu poate sta în trei picioare.
În primul rând, un poet trebuie să-şi cunoască la perfecţie materialul, din care îşi durează opera, adică limbajul poetic. În general, nu putem alcătui un dicţionar complet al limbajului poetic, care ar conţine acea submulţime a unei limbi, despre care putem spune: aceste şi numai aceste cuvinte pot fi admise într-un poem. Ca limba însăşi, limbajul poetic este supus unei fluctuaţii permanente, unei dezvoltări continue - unele cuvinte apar, altele dispar din uz. Limbajului poetic îi este caracteristică însă o anumită adâncire în trecut, el conţine unele cuvinte arhaice, ieşite din uzul cotidian, şi admite cu greu neologismele, doar după un proces de “rotunjire” prin folosire frecventă, când acestea devin familiare şi se înscriu cu succes în peisajul lingvistic respectiv. Acest proces este aidoma lucrului de secole al fluxului, care rotunjeşte şi cizelează pietricele diforme, comunicându-le formă, luciu şi culoare. Fluxul netezeşte muchiile ascuţite, curăţă impurităţile şi transformă pietricelele obişnuite în comori strălucitioare. Dar această muncă necesită timp şi nu suferă graba. Cuvântul îşi poate găsi locul în colierul unui poem numai după ce a căpătat forma, luciul şi culorile necesare, potrivite mediului lingvistic respectiv.
Adela Vasiloi

Austriecii o numesc Edelweiss, adica "nobletea albului".
Au si un frumos cantec dedicat ei.
In Romania este numita Floarea reginei, numele(dealtfel frumos si el) "Floare de colt" l-a capatat pe vremea cand in Romania nu aveau voie sa existe :))) regi si regine!
In botanica se numeste Leontopodium alpinum , unii ii mai zic Lions foots.
O floare rara, care trebue ocrotita.

Bun gasit, Adela printre membrii cafenelei ! Regasesc aici, la tine, prospetime, forta si stil eminescian - ce a devenit o floare rara, din pacate, intre creatiile poetice. Te astept si cu alte texte, "infometat" de versuri de calitate, de rafinament si muzica.
Tudor-Cristian

Iubirea e o floare rara si nepretuita . Daca reusesti sa o gasesti trebuie sa o ingrijesti si sa o pastrezi ! Nu trebuie ucisa de prostie si inocenta . Eu alerg dupa aceasta floare si inca nu am gasito , dar abia astept sa o culeg !

Daca darauiesti ar trebui sa o faci dezinteresat asa cum bine spune zaraza, fara sa astepti nimic in schimb. Nici multumire, nici recunostinta.
Eu cand daruiesc o fac cu toata inima fara sa ma gandesc ce face celalat cu cele daruite de mine. Daca vrea sa arunce la cos sandwich-ul sau sentimentele mele asta e problema persoanei careia i le-am daruit.
Am vazut multi oameni care nu dau nimic cersetorilor pe motiv ca daca le dau bani acestia ii cheltuie pe bautura sau tigari.
Dar dupa mine e gresit, cand daruiesti, n-ar trebui sa te mai interseze cum dispune celalat de cele oferite de tine. Daca daruiesti sa zicem o suma de bani si constatati ca ii cheltuie pe lucruri inutile n-ar trebui sa condamni persoana respectiva. Poate la momentul respectiv lucrurile acelea inutile pe care a cheltuit banii o ajuta sa depaseasca o anumita situatie si poate cu timpul va ajunge sa constientizeze ca nu e bine ce face si ca ar fi cazul sa investeasca banii si pe lucruri utile.
Daca daruiesti sentimente nu trebuie sa regreti ca le-ai daruit chiar daca au fost aruncate la cos. Dupa mine ceea ce ar trebui sa conteze sunt clipele de bucrie pe care le-ai trait atunci cand ai daruit.
Cineva spunea ca recunostinta e o floare rara care creste pe cele mai inalte culmi si ca nu trebuie sa astepti asa ceva de la nimeni ci sa daruiesti de dragul de a darui.
A darui fara sa astepti reciprocitate sau multumire din partea celorlalti e o mare calitate, iar in zilele noastre o gasesti destul de rar. Dar am cunoscut asemenea oameni si trebuie sa recunosc ca nu am uitat gestul lor chiar daca la momentul cand mi-au daruit nu am stiut sa le multumesc sau sa apreciez gestul. Insa actele lor de bunanate au ramas intimparite in adancul sufletului meu si daca acum am invatat sa daruiesc si sa primesc e datorita lor.

" Pentru ca este natural, in grup, sa fie intelegere si iubire." Ce bine ar fi sa fie asa. Din pacate aici in valea plangerii, iubirea e floare rara.
Inca de mici suntem egoisti. Daca sunt doi copii impreuna, si-i dai la unul o prajitura, vei vedea imediat lupta. Desi cosmetizam, la fel facem si cand crestem. De ce? Pentru ca e in firea noastra cazuta, sa ne dorim sa fim primii. Egoismul natural. Priveste in jurul tau.
Toate astea pentru ca am mostenit inclinatia spre rau. Nu zic ca nu este educatie, ca nu se pot schimba multe in bine si omeneste vorbind; dar pana la un punct. Toti suntem buni, dar ia sa te calce cineva pe bombeu sa vezi ce se alege de educatie.
Singura salvare este sa recunoastem ca avem nevoie de un Salvator.
Numai El ne poate da putere sa intoarcem si celalalt obraz. Doar daca vrem si noi. Lupta sa stii ca e pe viata si pe moarte, e lupta omului cu el insusi, daca sa fie cu Hristos sau nu. Unii decid din prima-" nu ma intereseaza". Altii cauta cumva sa impace si capra si varza, dar nu se poate. Un numar mic cauta sa-si duca crucea. (Matei 7:13-14).
Care sunt valorile lumii (si-au fost intotdeauna)? Smerenia? Blandetea? Infranarea poftelor? Bunatatea? Pacea? Facerea de bine? Nu- astea sunt slabiciuni spune lumea.
Cel mai bun exemplu ca Dumnezeu este dragoste si exista este ca la necaz Il simti alaturi, nu te lasa singur niciodata.

eu sunt ceea ce simte sa ma perceapa fiecare. eu sunt eu si imi place sa va desenez in culori minunate pentru ca va simt minunati.
tu de exemplu esti pentru mine o floare rara. nu as stii sa te definesc pentru ca ai un "parfum" delicat si frumos, iar roua iti sta pe petale doar ca sa o soarba cei insetati de bunatate.
dar...pacient sunt sigur :) numai pentru a vedea cum se descurca latu!!! :-))

recunostinta e o floare rara. Si daca ea exista in gradina sufletului tau, bucura te de ea si ingrijeste-o cu atentie, pentru a nu fi inabusita de grasimea buruienilor cinice.

hei, tu ești o floare rară!... ;)
n-am mai scris de mult, nu puteam...
mă bucur că ai găsit ceva aici. înseamnă că nu mi s-a uscat glasul chiar de tot. ;)

"...si toti violatorii si criminalii carora biserica le promite iertarea pacatelor (daca se caiesc sincer si nu mai fac). " Primul mantuit al Domnului Iisus Hristhos a fost un talhar caruia i-a spus "astazi vei fi cu mine in rai" Domnul Iisus Hristhos a vindecat 10 leprosi ( sunt sigur ca a vindecat mult mai multi ) relateaza Biblia, insa numai unul s-a intors la Tamaduitor si i-a spus "Doamne iti multumesc". Ingrijorarea lui Emanuel a fost , dar ceilalti , ceilalti , nu au fost si ei vindecati." Recunostinta e o floare rara.
Binecuvantarea Lui te imobgateste si nu este urmata de niciun rau.
In incercarile vietii El este cu tine.
"...atat de nevrednica si necrestina."
Biblia ne relateaza episodul in care o tanara a spalat picioarele Mantuitorului cu lacrmile ei si le-a sters cu parul capului ei. Imaginea aceasta realizata acum, in mileniul III, te va alarma prin ceea ce poate induce cuiva in minte si va reliefa starea in care ne aflam.
Da, am nevoie de Lumina . Cu smerenie iti spun ca uneori ma simt ca si cetateanul turmentat , trezit brusc din betie, privind imprejur si constatand multe din aspectele relevate de tine ( Africa cu durerile si lipsurile care decimeaza locuitorii , locuitori ai tarilor africane cu zacaminte insemnate de aur , diamante si paduri. Politicieni mincinosi nationali si ai UE care dezbat legi aberante si jefuiesc timpul vietii alegatorilor . Avioane care lasa pe cerul Terrei "dare chimice". Epidemii de gripa cu ritmicitate obraznica si recomandarea 'halatelor albe" de vaccinare a populatiei. Emisiuni tembelizate "da-i papucii", Familii nenucleare, mai multe sotii la un sot , mai multi soti la o sotie, prima familie nucleara, a doua, o "familie" lesbiana ori homosexuala cu copii din primele casatori. Elton John pentru a doua oara tata!!! etc. etc.
Dependente de alcool, tutun , pornografie, lacomie de bani, lux, internet, etc.
Este nevoie de Lumina pentru a iesi din "Labirint".
Omenirea impartita in voi, noi, ei , fara constientizarea prezentei Creatorului, Dirijorului Simfoniei Existentei, fara a fi atenti la Lumina din Cuvant, poate fi comparata cu o fisiune nucleara, scapata de sub control, ce poate reprezenta punctul final al istoriei omenirii si tot la fel , apropierea fortata a celor ce nu vor sa fie impreuna intrucat le lipseste dragostea, seamana cu o fusiune nucleara a carei energie a fost scapata de sub control.... Gandeste te rog la numarul imens al celulelor care compun trupurile noastre vremelnice ( pe care am vrea sa le imbrace in nemurire Cel Sfant). Fiecare celula are o viata proprie, unitatea si realizarea programului de viata al fiecarei celule, in unitate cu vecina, face sa existe sanatatea fizica si psihica . Cum o celula o ia razna, prin descentralizare , isi face adepte , apare un grup celular organizat, o gasca de celule contra programului initial si astfel se declanseaza boala .
Dumnezeu nu oboseste iertand si binecuvantand de aceea te mai rog sa citesti din Epistola lui Pavel catre Galateni 5: 22 si in continuare.

E rara, dar nu tocmai solitara, decat daca asta inseamna a nu avea inflorescentza. Dar, dupa criteriul acesta, majoritatea florilor ar fi solitare.
Daca vrei sa ajungi la ea, du-te pe Ceahlau. Pe "Drumul maicilor", de preferintza. E de gasit si nu-ti trebuie aptitudini de alpinist.
Floarea de colt nu e deloc rece si impersonala. Tocmai.. e impresionant de calda si, in acelasi timp, impunatoare.
Ce m-a uimit pe mine: ca, exceptand comerciantii care fac tablouase pentru a le vinde la Lacul Rosu, nu o rupe mai nimeni. Poate cativa tembeli. In rest, parca impune respect. Sau, poate, frumusetea ei neobisnuita nu lasa mana sa distruga ceea ce ochiul si sufletul admira. :)
--------------------------------------------
He who laughs last thinks slowest.

Uleiul de floarea soarelui catalizeaza actiunea radicalilor liberi;
incearca cu ulei de masline si adauga si cateva picaturi de zeama de lamaie.. :)
parole.. avizul unui specialist.. :),
in loc de ulei de masline mai poti pune si ulei de monoï (coprah, de nuca de cocos)

CORBUL

Stînd, cîndva, la miez de noapte, istovit, furat de şoapte
Din oracole ceţoase, cărţi cu tîlc tulburător,
Piroteam, uitînd de toate, cînd deodată-aud cum bate,
Cineva părea că bate – bate-n uşa mea uşor.
,,E vreun trecător – gîndit-am – şi-a bătut întîmplător.
Doar atît, un trecător."

O, mai pot uita vreodată ? Vînt, decembrie cu zloată,
Jaru-agoniza, c-un straniu dans de umbre pe covor,
Beznele-mi dădeau tîrcoale – şi niciunde-n cărţi vreo cale
Să-mi aline greaua jale – jalea grea pentru Lenore –
Fata fără-asemuire – îngerii îi spun Lenore –
Nume-n lume trecător.

În perdele învinse roşul veşted de mătase
Cu-o foşnire de nelinişti, ca-ntr-un spasm chinuitor;
Şi-mi spuneam, să nu mai geamă inima zvîcnind de teamă:
,,E vreun om care mă cheamă, vrînd să afle-un ajutor –
Rătăcit prin frig şi noapte vrea să ceară-un ajutor –
Nu-i decît un trecător."

Astfel liniştindu-mi gîndul şi de spaime dezlegîndu-l
,,Domnule – am spus – sau doamnă, cer iertare, vă implor;
Podidit de oboseală eu dormeam, fără-ndoială,
Şi-aţi bătut prea cu sfială, prea sfios, prea temător;
Am crezut că-i doar părere!" Şi-am deschis, netemător,
Beznă, nici un trecător.

Şi-am rămas în prag o vreme, inima simţind cum geme,
Năluciri vedeam, cum nimeni n-a avut, vreun muritor;
Noapte numai, nesfîrşită, bezna-n sinea-i adîncită,
Şi o vorbă, doar şoptită, ce-am şoptit-o eu: „Lenore!”
Doar ecou-adînc al beznei mi-a răspuns şoptit: ,,Lenore!''
Doar ecoul trecător.

Întorcîndu-mă-n odaie, tîmplele-mi ardeau văpaie,
Şi-auzii din nou bătaia, parcă mai stăruitor.
,,La fereastră este, poate, vreun drumeţ strein ce bate...
Nu ştiu, semnele-s ciudate, vreau să aflu tîlcul lor.
Vreau, de sînt în beznă taine, să descopăr tîlcul lor!''
Vînt şi nici un trecător.

Geamul l-am deschis o clipă şi, c-un foşnet grav de-aripă,
a intrat un Corb, străvechiul timpului stăpînitor.
N-a-ncercat vreo plecăciune de salut sau sfiiciune,
Ci făptura-i de tăciune şi-a oprit, solemn, din zbor,
Chiar pe bustul albei Palas – ca un Domn stăpînitor,
Sus, pe bust, se-opri din zbor.

Printre negurile-mi dese, parcă-un zîmbet mi-adusese,
Cum privea, umflat în pene, ţanţoş şi încrezător.
Şi-am vorbit: ,,Ţi-e creasta cheală, totuşi intri cu-ndrăzneală,
Corb bătrîn, strigoi de smoală dintr-al nopţii-adînc sobor!
Care ţi-e regalul nume dat de-al Iadului sobor?''
Spuse Corbul: ,,Nevermore!''

Mult m-am minunat, fireşte, auzindu-l cum rosteşte
Chiar şi-o vorbă fără noimă, croncănită-ntîmplător;
Însă nu ştiu om pe lume să primească-n casă-anume
Pasăre ce-şi spune-un nume – sus, pe bust, oprită-n zbor –
Pasăre, de nu stafie, stînd pe-un bust strălucitor-
Corb ce-şi spune: ,,Nevermore''.

Dar, în neagra-i sihăstrie, alta nu părea că ştie,
Sufletul şi-l îmbrăcase c-un cuvînt sfîşietor.
Mult rămase, ca o stană.n-a mişcat nici fulg, nici pană,
Pînă-am spus: ,,S-au dus, în goană, mulţi prieteni, mulţi, ca-n zbor –
Va pleca şi el, ca mîine, cum s-a dus Nădejdea-n zbor''.
Spuse Corbul: ,,Nevermore''.

Uluit s-aud că-ncearcă vorbă cugetată parcă,
M-am gîndit: ,,E-o vorbă numai, de-altele-i neştiutor.
L-a-nvăţat vreun om, pe care Marile Dezastre-amare
L-au purtat fără-ncetare cu-ăst refren chinuitor –
Bocetul Nădejdii-nfrînte i-a ritmat, chinuitor,
Doar cuvîntul: «Nevermore»''.

Corbul răscolindu-mi, însă, desnădejdea-n suflet strînsă,
Jilţul mi l-am tras alături, lîngă bustul sclipitor;
Gînduri rînduiam, şi vise, doruri, şi nădejdi ucise,
Lîngă vorba ce-o rostise Corbul nopţii, cobitor –
Cioclu chel, spectral, sinistru, bădăran şi cobitor –
Vorba Never – Nevermore.

Nemişcat, învins de frică, însă negrăind nimică,
Îl priveam cum mă fixează, pînă-n gînd străbătător,
Şi simţeam iar îndoiala, mîngîiat de căptuşeala
Jilţului, pe care pala rază-l lumina uşor –
Dar pe care niciodată nu-l va mîngîia, uşor,
Ea, pierduta mea Lenore.

Şi-am simţit deodată-o boare, din căţui aromitoare,
Nevăzuţi pluteau, c-un clinchet, paşi de înger pe covor;
,,Ţie, ca să nu mai sîngeri, îţi trimite Domnul îngeri'' –
Eu mi-am spus – ,,să uiţi de plîngeri, şi de dusa ta Lenore.
Bea licoarea de uitare, uită gîndul la Lenore !''
Spuse Corbul : ,,Nevermore''.

,,Tu, profet cu neagră pană, vraci, oracol, sau satană,
Sol al Beznei sau Gheenei, dacă eşti iscoditor,
În noroasa mea ruină, lîngă-un ţărm fără lumină,
Unde spaima e regină – spune-mi, spune-mi te implor,
Este-n Galaad – găsi-voi un balsam alinător?''
Spuse Corbul: ,,Nevermore''.

,,Tu, profet cu neagră pană, vraci, oracol, sau satană,
Spune-mi, pe tăria bolţii şi pe Domnul iertător,
Sufletu-ntîlni-va oare, în Edenul plin de floare,
Cea mai pură-ntre fecioare – îngerii îi spun Lenore –
Fata căreia şi-n ceruri îngeri îi spun Lenore?''
Spuse Corbul: ,,Nevermore''.

,,Fie-ţi blestemat cuvîntul! Piei, cu beznele şi vîntul,
Piei în beznă şi furtună, sau pe ţărmul Nopţii-n zbor!
Nu-mi lăsa nici fulg în casă din minciuna-ţi veninoasă!
Singur pentru veci mă lasă ! Pleacă de pe bust în zbor!
Scoate-ţi pliscu-nfipt în mine, pleacă la Satan, în zbor!''
Spuse Corbul: ,,Nevermore''.

Şi de-atunci, pe todeauna, Corbul stă, şi stă într-una,
Sus, pe albul bust, deasupra uşii mele, pînditor,
Ochii veşnic stau de pază, ochi de demon ce visează,
Lampa îşi prelinge-o rază de pe pana-i pe covor;
Ştiu, eu n-am să scap din umbra-i nemişcată pe covor.
Niciodată – Nevermore.

Nu toti sunt comunsti in RM, iar comunistii sunt niste marionete ale Rusiei (da, poate ca au ajuns in mod "legal" la putere, dar si Hitler tot asa, in mod democratic, a fost ales)...

25.2.2004 19:41 Ora României
Într-o declaraţie a Comitetului pentru apărarea Constituţiei, se afirmă că "recentele propuneri şi recomandări ale OSCE şi ale mediatorilor - Rusia şi Ucraina - privind reglementarea conflictului transnistrean, difuzate la 13 februarie 2004, sunt o consecinţă a politicii de lichidare a statului Republica Moldova, promovate de Partidul Comuniştilor, aflat la putere".

Semnatarii documentului - printre care PPCD, Alianţa "Moldova Noastră", Uniunea Scriitorilor şi Uniunea Jurnaliştilor - afirmă că "reluarea conceptului de reglementare transnistreană prin federalizare rămâne o sfidare la adresa societăţii civile".

Documentul cere retragerea totală a arsenalului şi contingentului militar rusesc, ca o primă condiţie a reglementării conflictului. Declaraţia mai afirmă că orice propunere de soluţionare a diferendului moldo-rus trebuie să fie în concordanţă cu Declaraţia de Independenţă şi Constituţia ţării.

Semnatarii mai cer completarea mecanismului medierii prin cooptarea Uniunii Europene, Statelor Unite şi României, lucru neacceptat în prezentat de Rusia şi regimul de la Tiraspol.

În final se facel apel la OSCE să se implice mai mult în asigurarea respectării drepturilor omului şi legalităţii şi în eliberarea deţinuţilor politici Andrei Ivanţoc, Tudor Petrov Popa şi Alexandru Leşcu.
BBC

Un subiect tare dificil de raspuns la el si analizat.De fapt eu as fi adaugat alte doua intrebari la el:"de unde vin?"si "unde ma duc?".Cred ca toate 3 au acelasi numitor comun.
Tu ai in tine o spiritualitate profunda si sint de acord cu cele ce ai scris.
Stiu ca pot discuta cu tine multe lucruri spirituale.

Sa-ti dau un ex. personal(iar vorbesc despre mine...),cind am cunoscut pe sotia mea,inca eram "murdar" inauntrul meu,stiu ca intelegi ce spun,ea era inca din 1979 o devotata in credinta in Avatar Meher Baba.Am vazut multe carti dictate de el ce le-a adus cind s-a mutat la mine acasa.Mereu faceam misto de Baba!Il luam in deridere si faceam glume(proaste)pe seama lui.
Marilyn avea si citeva video-uri cu Baba si intr-o zi am pus unul de curiozitate(fiind singur acasa)sa vad care-i treaba cu el.
Se numeste"O Parvardigar"doar de 10 min. cu diverse clipuri din viata lui in India,spalind leprosii cu miinile lui si apoi inchinindu-se lor si alte imagini cu el si discipolii lui,ori spalind picioarele saracilor si apoi sarutindu-le si dindu-le haine si mincare.Un film f. interesant si miscator dar si real caci Baba in adevar a facut cu sufletul astea si in India cind umbla pe strazi lumea se inchina lui si spunea"Avatar Meher Baba ki jay".
Muzica acestui film a fost scrisa special de Pete Townshend(compozitorul si leaderul grupului Who)un Baba lover el insusi.Cintecul e colosal si e pe cuvintele rugaciune scrise de Baba in numele lui Dumnezeu=Parvardigar,de fapt unul din cele 101 nume ale lui Dumnezeu cunoscute in istoria omenirii.
M-am uitat deci la film si din senin m-a apucat plinsul!In hohote,fara sa am idee de ce,dar plingeam din mine din inima mea,am simtit asta atunci si de fapt din acea zi de cite ori vad sau citesc ceva despre Baba pling...un om azi la 48 ani!!!De fapt pling cind vad o pasare sau animal moarte calcate pe strada de masini,pling cind ma uit la natura si imi pare rau cind vad o albina moarta....
Daca ai citit deja cele scrise de mine despre mine si viata mea trecuta iti poti da seama ca sint din acel moment in urma cu 12 ani un alt om schimbat total
cu 360*.Si Marilyn nu m-a fortat cu nimic sa devin asa,nu mi l-a bagat pe git pe Baba sa zic asa.Apoi am inceput sa citesc multe despre Baba(nu confunda cu...Sai Baba),Baba in indiana=tatic sau prieten.
Am fost de 3 ori cu Marilyn la Myrtle Beach(So.Carolina)unde este un centru construit in numele lui inca din 1950)si altadata iti voi scrie cum e acolo si ce fel de oameni sint the Baba lovers.
Acolo si mai mult m-am transformat,am inceput sa fac Yoga si meditatii cu sotia,ea de ani si ani practica Yoga.

Da Desdemona,de 12 ani de cind sint un baba lover mereu ma analizez si treptat incerc sa ma descopar si mai mult.
Stiu ca ceea ce voi scrie acum va stirni contradictii si opinii impotriva gindirii mele,dar stiu cine sint.
Stiu de unde am venit si stiu unde ma voi duce.Stiu pt. ca simt in mine asta
insa la fel de bine stiu ca sint si departe de punctul final si imi vor trebui inca multe vieti sa trec prin ele in viitor pt. a fi real constient ca sint Dumnezeu.
Acum in viata asta karma m-a adus doar la cunoasterea mintala cine sunt datorita lui Baba care nu intimplator am ajuns la el si de fapt nu intimplator am cunoscut pe Marilyn!Si la fel nu intimplator am ajuns si in USA!
Baba m-a adus pe caile lui anumite la el si ma pregateste pt. viitor.
Sa-ti spun adevarul,unii il vor respinge,e opinia lor si nu ma supar deloc:
Fiecare din noi este Dumnezeu!La fel,fiecare animal si planta si insecta si firul ierbii,priveste o floare vazind in ea pe Dumnezeu caci este in ea.
Crezi oare ca un copac nu sufera cind e taiat?Nu exista lume materiala sau imateriala,nu traim intr-un decor de carton pictat intr-o piesa de teatru.
Drumul este insa lung si cu greutati spirituale dar nu pt. toti va fi acelasi!
Fiecare isi are karma lui si sanskarele lui de eliminat din vietile trecute,e f. dificil dar nu imposibil,dar de aceea exista creatia,sa dureze la infinit.

Datorita lui Baba am renuntat la droguri de orice fel,chiar si marijuana,m-am simtit vinovat in mine ca acum cu 8 luni am fumat,tras doar 2 fumuri fiind la o petrecere,pt. ca Baba a fost mereu impotriva oricaror droguri.
Atunci a fost ultima oara si am incheiat definitiv cu ele si la fel si cu bautura,f. rar la ocazii mari doar si putin.
Tot de la Baba am invatat sa iubesc si incerc sa iubesc chiar si pe cei care nu ii agreez si sint impotriva lor,asta e cel mai greu lucru de realizat,stiind ca Baba este si in ei!
Incerc zilnic si nu mai sint nervos ca inainte ci calm si incerc sa fiu mereu calm si sa-mi admit greselile si sa-mi cer iertare,lucruri ce inainte nu le faceam deloc.
Sint alt om dar inca am f.f.f. multe de facut nu-s un perfect master,am inca atitea si atitea de facut sa ma descopar si sa ma schimb si mai mult si recunosc asta,dar am facut mari progrese ce au venit de la sine si nu fortate de nimeni,ci prin mine insumi si consider ca sint pe un drum bun,in viata urmatoare voi incerca si mai bine pina voi ajunge la telul suprem:God realization,sa devin in mod constient ceea ce am fost inca din stadiul de piatra:Dumnezeu.

Acum desigur ma astept la critici si la termeni de genul blasfemie,ori ca e numai un singur Dumnezeu si acela e Iisus,ca Dumnezeu nu revine in creatia lui sub alte forme umane decit cea a lui Iisus ca visez ca sint nebun etc. etc.
Fiecare ginditi cum doriti si simtiti si credeti.Eu stiu ce cred si am drumul meu
nu impun nimanui gindirea mea si mai mult de atit sa fac o propaganda in numele lui Baba.
Crezi in Iisus,e f.f.f bine,incearca insa sa-i duci viata,va fi enorm de greu.
Am invatat sa iubesc dar inca ma intreb daca este real iubire adevarata?
Nu pot spune deloc sigur ca iubesc real pe Dumnezeu pt. ca e f.f.f greu!
Incerc pe zi ce trece,nu pot spune cu certitudine ca iubesc pe Baba sau pe Iisus ori Buddha de ex.pt. ca e greu sa duci viata lor,doar atunci cind faci ceea ce spui nu doar pt. tine dar pt. oricine in lume poti zice ca iubesti real pe Dumnezeu si a merge la biserici,temple si moscheie nu ta va invata decit sa te iubesti doar pe tine insuti sa te gindesti doar la tine si familia ta apropiata si sa faci matanii si sa crezi ca vei ajunge in rai sau nirvana ori la Allah.
Pe Dumnezeu nu-l vei gasi in astfel de edificii pt. ca nu este acolo,ci in jurul tau acolo unde de fapt nu-l ...vezi si gindesti si mai mult cauta-l in tine caci este chiar rasuflarea ta,e-n inima ta dar doarme,trebuie sa-l trezesti.

Desdemona,Dumnezeu este prietenul tau si cel mai bun companion.

Love&peace,
Ozzy
.......................................................................................................................

"...the more a person becomes spiritually minded or advances towards God,
the more tolerant he becomes and the less differentiation he sees"

" live a sincere life;be natural,and be honest with yourself"

"I have not come to teach but to awaken"

Avatar Meher Baba
......................................................................................................................

Muresh
Nu vad nici o floare .

ma gandeam azi, in preajma unor prieteni draji, c-ar fi lucru nemaipoment dac-am putea sa ne-alejem amintirile ... nu ne plashe cutare ... zvrrr cu ea la cosh ...sa baji foarfeca in cedeul cu amintiri cum bine zicea ...

cat ii despre copilarie ... well, cum se spune pe la mine, la moldova, n-as da nimic, ma prinde egoismul si de multe ori n-as povesti nik, de teama ca saracesc - evident nu-i ashea ...nu-s saraca, rar om mai bogat!:)

ne-au prins la furat, ca ne duseram cu biciletele, devreme-n zori, si-am intrat in lanul de floarea-soarelui (niste dihanii de plante ca mi se tot parea c-ausi ma prinde de gat o frunza si-mi ie viatza!) am decapitat ce-am gasit mai flanic si-am inceput a le bate, sa scoatem semintele!
ne-au prins, zic, doi paznici, ne-au dezbracat la chiloti si-au confiscat tot ce-aveam la noi, dupa ce ne-au legitimat cu doua bete la cur ... de caciula.
ne-au uns bine cu vaselina de tactoare si ne-au dat drumul.
mamaaaaa, asa umilinta m-am ferit a mai pati de-atunci ... lacramez azi, gandindu-ma.
is aici, intr-un cotlon, sub masutza scunda cioplita de cari - ii locul meu secret cand ii iubirea prea mare sau deznadejdea bate-n porti poruncitoare.
uneori nu m-as intoarce ...al dreaq freud, il si-aud analizand pozitia asta cu genunchii la gura, naiba sa-l ia de frustrat!
de-obicei arunc un ochi in lumea voastra 'a celor mari' si-mi zac in barba ca nu-i inca timpul sa trec pragul.

n-am ani multi, n-am ani putini.
am ANI cand buni, cand prosti ...cu timpul am ce am - asta-i, prin excelenta, un cretin.

Abia acum am observat mesajul tau asa ca incerc sa-ti raspund ca sa nu crezi ca m-am facut ca nu vad.

In primul si-n primul rand nu stiu de unde ai tras tu concluzia desteapta cum ca "mi-ai fi turnat tu ceva sare pe rana". Draga, te flatezi singurica. Vezi tu, de aia nu va suporta romanii pe cele ca voi, ca intotdeauna cand incearca sa fie blanzi si vor sa vi se destainuie, voi aveti ambitia asta de a le rade in nas si de a-i trata cu sulfat de sictir. Adica daca un barbat vi se destainuie prin ceva anume, voi ori i-o luati ca pe o slabiciune aratand prin aceasta cat de slabe sunteti de fapt voi, ori o interpretati ca fiind o gluma proasta. Ce sa spun, am avut o droaie de dreptate cand am zis ca va plac barbatii straini fiindca va permit orice. E si normal, ca la aspectele atinse de mine (cele referitoare la legile care le sustin pe femei mai mult decat pe barbati- stiu eu cum se intampla: daca ei nu-i convine ceva se da cu capul de perete, isi face o masturbare rapida si-si rupe hainele de pe ia apoi da telefon la politie ca sa-l bage in puscarie pe fraierul de barbat'su) nici macar n-ai mai facut vreo sesizare. De ce? Hmm, doar nu sunt chiar asa de prost sa nu-mi dau seama. E simplu: tie uneia nu ti-a ajuns degetul intins, ai luat toata mana.

M-ai prins cu musca pe caciula...? Nu stiu care pe care a prins aici. Ca o paranteza, afla ca nici macar nu port caciula! Sic! Si daca am o musca eu n-o alung, ci o prind cu dibacie. Singurele care nu vaneaza muste sunt femeile, lor le place sa le stropseasca pe toti peretii.

1. Da-ne si noua un semn din mila Mariei-Tale si zi-ne pe unde ai gasit aici referirile alea, ca pe mine m-ai facut tare curios. Din cate am putut eu vedea in general la cafenea, majoritatea barbatilor se poarta frumos cu femeile de pe aici. Ah, probabil te-a contrariat faptul ca se gasesc destui dintre barbati care sa vi se "opuna" (adica sa vina cu explicatii pertinente) la capitolul stiinte si dezbateri despre viata.

2. Nu stiu ce-i fi crezut tu, dar se pare ca treaba e in felul urmator: fiindca n-ai gasit pe Fat-Frumos care stie sa le faca pe toate, inclusiv sa-ti dea cate o galeata de jaratic aprins, te-ai gandit ca el nu exista. Nu ti-ai pus problema ca n-ai stiut unde si ce sa cauti, ci ca nu exista din cauza ca tu n-ai gasit. Pai sa-ti spun ceva, nu e vina barbatilor buni ca nu dau decat de niste profitoare, in timp ce smecherii dau de cele bune- si invers. Pur si simplu se intampla. Daca m-am gandit ca ai fi stat in manastire...? Ha ha ha, ce gluma buna! Te-ai gandit mult inainte de-a scoate porumbelul din gurita? PAi daca ai fi stat la manastire macar o saptamana, atunci nu mai vorbeai asa. Si da, sunt convins ca doar ai visat la ei. Si pt. ca ei n-au visat la tine...iata cum s-a ajuns la discutarea temei de fata. Stii, ma intreb daca nu cumva tu ascunzi ceva in adancul sufletului tau, ceva de demult, o parere de rau pt. un roman pierdut din neatentie. Asta ar putea fi o scuza buna si ar explica in buna masura stresul si refularile de acum.

3. "Coada de peste" o sa devina coada de balena fiindca mi-am dat seama din textul tau ca tu nu cauti explicatii, ci motivatii pt. alegerea ta pe care ai facut-o. Numai un fraier ti s-ar mai destainui acum. Ce ziceam eu, cum trebuie o femeie sa stie ca e apreciata?...

4. Vezi cam multe pt. una care n-a reusit sa vada decat romani impotenti la toate! Nu crezi? Facusem doar o apreciere despre faptul ca romanii isi intretin cu greu familia si atunci ele (unele), ca sa scape de griji si de nevoi, deseori apeleaza la strategia internetului si-si gasesc iubitei desfranati cu bani care le ofera marea cu sarea, mai exact un trai fara grijile zilei dar si fara frumusetea experientelor traite in greutati. Ca orice mi-ai zice tu acuma n-am sa te cred ca nu mai poti de fericire. Dealtfel ce te-a facut sa vii sa scrii aici, oare nu tocmai lipsa celor ai tai? Ca daca erai atat de fericita nu veneai sa scrii despre barbatii romani, ci puteai la fel de bine sa vii si sa te destainuiesti urland ca nu mai poti de atata bine. Dar tu nu, ai vrut sa-ti justifici, precum spuneam, decizia luata cu ceva timp in urma. Eu cred ca in fond tu te simti vinovata de ceva. Nu trebuie sa fii psiholog ca sa-ti dai seama de asta.

Faptul ca barbatii judeca dupa "calapodul" lor nu e mai impresionant decat afirmatia ca femeile judeca numai si numai dp lor dv. Nu ti se pare ca ar fi ceva normal in asta? Ce-ai vrea, barbatii si femeile sa gandeasca si sa se poarte la fel? Pai atunci cat de plictisitoare ar deveni viata?

"Ciuda de mascul respins"... I have no idea what you talking about! Si chiar de as fi fost respins, ce-ti pasa tie? Tu chiar nu vezi dincolo de lungul nasului tau? Ce te face sa crezi ca esti mai buna decat romancele care isi duc viata asa cum descrii tu? Cu alte cuvinte putem deduce din aceasta ca femeile care au parte de aceste experiente, care n-am negat ca ar fi insultatoare, sunt niste proaste si fraiere, doar cele ca tine sunt cuminti!... Dar treziti-va odata madamelor, ce tot stati sub papucul barbatului roman? Lasati-i pe fanaticii vostri barbati sa-si creasca plozii singuri, ca ei v-au folosit pt. placerea lor si acuma tre' sa plateasca, iar voi "bateti de-a lungul podul", vorba lui Eminescu! Stiu n-cazuri de barbati (romani) lasati balta de femeile lor, cu tot cu copii, pt. frumusei din aia luciosi si cheliosi decupati de prin reviste cu stampila "peste 18 ani". Si mai mult decat atat stiu cazuri de femei din astea usuratice care dupa un timp s-au intors la amaratii lor de barbati si acestia le-au primit cu bratele deschise- au zis ca din doua (am scris noua prima data) rele e mai buna cea mai putin rea.

"DIN PUNCTUL DE VEDERE AL BARBATULUI banii conteaza foarte mult, sint o extensie a masculinitatii". Aha, va sa zica atunci cand banul devine scopul si devenirea femeii, acesta nu mai este o extensie a feminitatii... Ce sa-ti spun, justa judecata ta. Si parca daca barbatul sustine familia dpdv financiar, asta e ceva injositor pt. ea si copiii ei. Ai uitat, mandra doamna de departe, ca rostul intemeierii familiei nu este decat nasterea de prunci, acesta este scopul principal. Ori asa ceva implica niste responsabilitati pe care trebuie sa si le asume fiecare in parte. Spune-mi mie cine iti educa pruncii: bunicii lor, dodele, prietenii, cunoscutii...? Si daca in barbati oricum nu ai incredere, atunci tu singura de ce nu ti-i educi? Din lipsa timpului, poate? Timp care se scurge in favoarea cui?!...

5. Nu consider ca te-am jignit cu nimic, pur si simplu am pus o intrebare si am facut o remarca generala. Scuze totusi, trebuia sa specific asta. Dar ce-mi vad ochii? Vorbesti de relatii ca despre purtat papuci!? Nu ti se pare ciudat sa ceri sa fii tratata cu consideratie din partea barbatului in timp ce tu vezi relatia ca pe o banala purtare de papuci folositi? Stai sa vedem: cand am afirmat eu ca barbatii au dreptul sa-si incerce frumoasele inainte de casatorie? Si a cui e vina daca se intampla, numai a lui? Uite, odata o judecatoare oarecare a fost pusa in fata luarii unei decizii referitoare la savarsirea infractiunii de viol de catre un tanar asupra unei fete. Si pt. ca procesul cam batea pasul pe loc, la un moment dat a intrebat-o pe "victima": cine ti-a dat...pilotii jos? PAi sa vedeti..., a inceput ea a intoarce lucrurile si a le fastaci, eu. Dar, stiti, eu nu sunt vinovata ca m-am dus la discoteca si-am ramas pana aproape de dimineata cand i-am cerut lui, desi era cam baut, sa ma conduca acasa. Aveam eu fusta aia mini si am cam flirtat cu el, dar n-am crezut ca o sa sara pe mine. Mda, cam asa se intampla: unele cauta cu lumanarea sa li se intample bucuria si apoi merg de bocesc pe la toate usile ca au fost folosite. Tu esti sigura ca femeile nu-i folosesc pe barbati in scopuri ascunse? Stii ce se spune prin occident despre barbat: ca este o prelungire inutila si scarboasa a...penisului. Asta sopteste ceva la urechiusele tale sensibile?

6. Si eu ti-am dat ceva raspunsuri la tema asta mai sus. Insa mai spun ca daca barbatii aia ideali pe care-i vezi tu de acolo si-ar lua in serios drepturile, nu numai obligatiile bagate cu forta pe gat de niste legi abuzive si partinitoare, atunci n-ai mai cotcodaci nimic stand cocotata sus pe gard. Apropo, stii bancul ala cu gaina pe gard, ca de ce sta acolo? Ca sa-i vada vecinul (din strainatatea de peste gard) copanele- si implicit tartita.

7. Pai are aceeasi obligatie pe care la randul lui o indeplineste, cu amendamentul ca din cauza conditiilor de mediu economico-social si politic nu are cum sa faca fata cerintelor tot mai mari venite din partea unor femei care s-au emancipat. Chiar e asa greu de inteles? Sigur ca atitudinea asta e incorecta, cea de care vorbesti tu, dar asta asa cum nu-l scuza pe barbat, nici n-o face sfanta pe femeie.

8. Stiam ca ai sa te legi automat de expresia respectiva cu toate ca am pus-o in ghilimele pt. a sublinia ca nu gasesc un termen corespondent si ceva mai fin. Insa ciudat nu e asta, ci faptul ca initial ma gandisem la cu totul altfel de hamuri...- nu te intreb daca tu si partenerii tai le-ati folosit vreodata, nu vreau sa fiu impertinent si sa ma bag in...papucii tai!

9. "si banii ei pe ce se duc?" Chiar vrei sa afli raspunsul? O sa te socheze: pe parfumuri din cele mai scumpe, pe rujuri, rimeluri, oje, coloranti de par, masti, alifii, uleiuri, cercei, bratari, inele, stofe rare, fuste si rochii la care platesc firma producatoare mai mult decat materialul si lucratura in sine (de fapt care material?), pantofi noi la fiecare saptamana, zaiafeturi, cine romantice sau pur si simplu numai cine, masina la scara s.a.m.d. Asta e comparativa cu lista lui Schindller (nu stiu daca am scris corect numele).

10. De ce te supara ca am adus in discutie niste aspecte asa cum le vad dealtfel multi dintre barbati?- chiar daca ei n-o recunosc public. Spui ca si-ar fi muscat limba... Chiar a facut-o pana la urma, ca avea o droaie de teribilisme in cap preluate din cine stie ce magazine saptamanale pt. "clasa muncitoare dezavantajata". Si inca nu stii nimic despre felul meu de a fi si despre ce gandesc in realitate, cum ma port. Ca sa zic asa, ma port cum mi-e portul si vorbesc cum mi-e vorba. Sunt simpatic sau nu, ce conteaza? Oricum nu poti impaca pe toata lumea.

11. De ce returnezi intrebarea pe care ti-am pus-o si nu dai un raspuns direct? Nu te teme, n-am sa te iau la paruit. Nu e greu, incearca numai. O parte din raspuns l-ai insinuat undeva mai sus in mesajul tau, deci de ce anume te feresti acuma?

12. Buna comparatia cu vaca, pe langa ca e cat (scuze ca suna a cacofonie) se poate de plastica. Eu cred ca nu intamplator ai dat-o, ci propria constiinta ti-a dictat impotriva logicii pe care ti-o crezi inexpugnabila. Chiar asa, de cate ori calcati prin strachini sau va abateti prin loboda vecinilor..., daca barbatii romani (ca despre ei era vorba) ar fi asa de cretini si s-ar multumi sa stea la coada vacii, atunci v-ar pune botnita si v-ar duce ca pe urs. Slugi...? Ei bine da, aici trebuie sa-ti dau dreptate. Dar din nefericire ai enuntat numai o jumatate de adevar. Corect si principial ar fi fost sa spui dupa cum spune Ap. Pavel la Efeseni cap. 5: "20. Mulţumind totdeauna pentru toate întru numele Domnului nostru Iisus Hristos, lui Dumnezeu (şi) Tatăl.
21. Supuneţi-vă unul altuia, întru frica lui Hristos.
22. Femeile să se supună bărbaţilor lor ca Domnului,
23. Pentru că bărbatul este cap femeii, precum şi Hristos este cap Bisericii, trupul Său, al cărui mântuitor şi este.
24. Ci precum Biserica se supune lui Hristos, aşa şi femeile bărbaţilor lor, întru totul.
25. Bărbaţilor, iubiţi pe femeile voastre, după cum şi Hristos a iubit Biserica, şi S-a dat pe Sine pentru ea,
26. Ca s-o sfinţească, curăţind-o cu baia apei prin cuvânt,
27. Şi ca s-o înfăţişeze Sieşi, Biserică slăvită, neavând pată sau zbârcitură, ori altceva de acest fel, ci ca să fie sfântă şi fără de prihană.
28. Aşadar, bărbaţii sunt datori să-şi iubească femeile ca pe înseşi trupurile lor. Cel ce-şi iubeşte femeia pe sine se iubeşte.
29. Căci nimeni vreodată nu şi-a urât trupul său, ci fiecare îl hrăneşte şi îl încălzeşte, precum şi Hristos Biserica,
30. Pentru că suntem mădulare ale trupului Lui, din carnea Lui şi din oasele Lui.
31. De aceea, va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa şi se va alipi de femeia sa şi vor fi amândoi un trup.
32. Taina aceasta mare este; iar eu zic în Hristos şi în Biserică.
33. Astfel şi voi, fiecare aşa să-şi iubească femeia ca pe sine însuşi; iar femeia să se teamă de bărbat." (acest pasaj se citeste in toate bisericile ortodoxe la savarsirea cununiei, iar cand aud mirii ce se spune, numai isi dau ghionturi, se calca pe picioare...si deja au uitat pt. ce se afla acolo, in fata lui Dumnezeu).

13. ibidem! Asta n-o pot pricepe cele care gandesc ca si tine: cum sa fie ele slugile barbatilor lor? Nu conteaza nici macar daca si ei la randul lor se fac pe ei insisi slugile femeilor, important e ca ele sa nu se simta atinse nici macar cu o floare!!! Aferim, de asta alearga o sumedenie pe la musulmani ca sa devina cadane si sa mearga pe langa caii stapanilor lor...

P.S. Stii, inca de la inceput am vrut sa-ti spun asta: din cauza ca sunteti asa de gurese, cele ca voi, barbatii nu va mai arata nici un fel de toleranta. Sunt satui de mozaicul ce-l asterneti zilnic in fata lor- verbal, vreau sa zic. Nu ti-a zis nimeni pana acum ca oricat v-ati cazni voi si v-ati da peste cap ca sa fiti egale barbatului, nu veti putea fi niciodata? Si nu pt. ca nu va duce capul, ci pt. ca exista fiintial intre firea feminina si cea masculina diferente enorme ce nu pot fi in realitate nici macar comparate, daramite schimbate!
-----------------------------------------------------------------
So far, so good.

Eu văd floarea de colţ în versuri: "Izbucneşte în râs argintiu/Dintr-un freamăt de stâncă/Se urcă pe creştetul norilor/Şi ia din culoarea lor/Se uită mirată la curcubeu/E delicată ca un ou Faberge/Iscodit din superbe emailuri/O fată fragilă ce-abia a-nvăţat/Cum să danseze la baluri/Te cheamă timidă, mirată/Graţioasă gazdă de poeme/În casa de vulturi iscată/Sub zid sumbru de cremene./E caldă şi pură, ascunsă în umbră/De cetini bătrâne, sub bolţi/De granit şi o cheamă, simplu/Floare de colţ."