comentarii

sufletul omului si a naturii eseu


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Sufletul omului are si - de casyana la: 28/10/2005 18:27:17
(la: SUFLETUL ESTE NEMURITOR)

Sufletul omului are si el o lucrare asemănătoare cu cea a îngerilor. El are credinţa şi dragostea de Dumnezeu şi îl slujeste cu frică şi cutremur. Sufletul omului are şi el puterea de a sluji, de a ajuta pe fraţii săi, de a-i mîngîia în necazuri, de a-i îintări cuvîntul şi de a veni întotdeauna spre ajutorul lor.

Sufletul reprezintă într-un fel Crezul vieţii căci cu cît sufletul este mai luminat, cu cît purtăm mai mult dragostea de Dumnezeu, cu atît putem determina producerea de cît mai multe fapte bune, trăi mai bine şi mai împăcaţi, putem primi Mîntuirea.

Sufletul reprezintă dragoste, iubire, pace, un portativ de însuşiri care ne călăuzeşte pe anevoiosul drum în viaţă, Nu putem pleca pe drumul vieţii decît cu un suflet binecuvîntat de Dumnezeu, împăcat şi plin de lumină.

Omul, asemenea începătoriilor, stăpîneşte oraşe, ţări şi ţinuturi, dă legi şi conduce suflete după cum a zis Dumnezeu: "Creşteţi şi vă înmulţiţi şi umpleţi pămîntul şi-l stăpîniţi"(Facerea 1, 28)

Sufletul omului curat şi luminat de puterea lui Dumnezeu stăpîneşte pe Ispititor, îl arde cu rugăciunea şi îl alungă cu credinţă. Sufletul nu vrea să facă voia lor şi, mai ales, nu se lasă biruit de patimile trupului şi ale sufletului căci Sfînta Treime este mereu apoape de noi, ba chiar şi ne ocroteste de cel viclean.

Sufletul, se poate spune că este un dar, căci acesta este un cadou de la Dumnezeu. Sufletul ne conduce în viaţă, ba chiar ne face să trăim, sufletul ne dă prosperitate, ne însemnează faţă de alţi oameni, sufletul ne educă, ne maturizează, ne arde, ne arată mînie, poate fura alte suflete, poate respinge, poate omori, sufletul poate fi un atu, o amintire, poate însemna speranţă, flacără, dorinţă, sufletul este lumina, sufletul este scînteia focului lui Dumnezeu care sălăşluieşte în noi.

În funcţie de viaţa noastră, de calea pe care o alegem, de influenţe şi de educaţie, sufletul are întotdeauna o parte bună în el, reprezentînd partea optimistă a lucrurilor.

Sufletul este nemuritor! Sufletul nu fură! Sufletul este doar locul unde se adună păcatele! Sufletul nu este ironic! Sufletul este un moştenitor! Sufletul poate lua decizii, iar aceste decizii pot fi influenţate sau nu.

----------------------------------------------------------------------
"uitarea si mersul mai departe sunt cea mai buna intelepciune"



Sufletul e o fantasma - de ionel la: 22/03/2004 14:08:45
(la: SUFLETUL OMULUI - Ce-i aia?...)
12432 pt medina: Chestia cu 21 grame este un mit. Vezi explicatia in engleza la http://www.snopes.com/religion/soulweight.asp

Cat despre suflet, este greu de spus exact ce este sau daca exista. Pentru cei credinciosi sufletul exista si este nemuritor. Pentru unii (inclusiv subsemnatul), sufletul este (foarte probabil) doar o iluzie autoamagitoare. Dupa mine, omului i-a fost daruit de natura o calitate aproape unica fata de celelalte vietuitoare: reflexivitatea, un sistem de feedback ce ii augmenteaza puterile, dar ce ii distortioneaza sensurile in acelasi timp (vezi efectele antropomorfismului excesiv). Aceste distortii au creat eventual iluzia existentei sufletului.

Daca acepti ca natura singura a creat omul (chiar daca ALTCINEVA sau ALTCEVA a creat natura), atunci sufletul este o fantasma si chiar samanta distrugerii naturii. De ce? Pt ca acum omul nu-si mai cunoaste lungul nasului si-si imagineaza ca natura nu-i decat o fiara ce trebuie inlantuita si biciuita dupa voie, si nicidecum sursa existentei lui. Sa nu mai zic ca distortiunile mintii omului au inventat alte concepte mult mai daunatoare: zei atotputernici, a caror existenta pune natura automatic pe un loc secundar, subaltern, sau chiar irelevant.

Pe scurt, eu cred ca omul este virusul ultim din sanul naturii, iar ideea sufletului si a zeilor atotputernici (desprinsi de natura) este mutatia de baza ce a inceput numaratoarea inversa pt natura (si om inclusiv). Ce este extraordinar este ca aceasta viziune a omului ce-si taie craca de sub el, este codificata cu o mie de ani inaintea lui Iisus, chiar in mitul antic grecesc al genezei: Chronos=timpul se razvrateste impotriva parintilor lui: Uranus=spatiul si Gaia=natura; in ultima instanta Zeus=omul il subordoneaza pe tatal sau, Chronos.

Addendum pt cei credinciosi:

Nu-i nevoie sa va alarmati. In cateva secunde va veti autoconvinge ca eu sunt Iuda, ori intr-o ureche sau am pitici pe creier si voi stiti mai bine. Este imposibil ca un Ion oarecare sa patrunda esenta existentei si a naturii, si miliardele de noi sa fim gresiti, nu? Pt crestini, putina tamaie, cateva matanii si rugaciuni si-orice banuiala va fi amutita. Pt protectia maxima, va recomand un "Ptiu, necuratule!" si cateva cruci.

Inainte ostasi! Directia nu conteaza, indrazneala de a banui este lucrul diavolului si in plus impiedica mantuirea, nu? De ce sa incercam sa descoperim adevarul amar cand este servit deja preparat in portii suculente si mai mult decat indestulatoare la bufetul religiilor? Ignoranta daca-i imbracata in haine frumoase (albe, negre, sau cu fir de aur), are graiul dulce (canta foarte armonios si la unison in lacasuri frumos mirositoare, cu geamuri colorate si sonoritate aproape perfecta) si exista de milenii, nu poate fi un fals, nu?
----
The fool doth think himself wise, but the wise man knows himself to be a fool.
#12581 (raspuns la: #12432) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Suflet nemuritor - de (anonim) la: 23/10/2004 19:39:34
(la: SUFLETUL ESTE NEMURITOR)
Sunt Adela Vasiloi. Va trimit acest pasaj, care serveste de prefata la o carte a mea de poezie. Prin aceasta se explica tonul cam prea sentimental, dar in el vei gasi niste raspunsuri la nedumeririle tale.

Teribilul dar al existenţei umane

Viaţa omului este aidoma unei lumânări arzânde - cât timp trupul ei e drept şi tare, neîncovoiat încă sub povara picăturilor fierbinţi de ceară, sufletul ei - flacăra - pâlpâie vesel şi curajos, alungând întuneri-cul din jur, fie şi numai la o distanţă de doi paşi. Dar când trupul ei schilodit se pleacă, mistuindu-se şi deformându-se, flacăra-i se micşorează şi se stinge treptat, nemaiputând lupta cu bezna nopţii. La fel şi sufletul omului - cât timp trupul e puternic şi în floare, el se străduieşte să lumineze cât mai departe, învingând cu uşurinţă mizeriile şi greutăţile existenţei cotidiene. Însă trupul lui pierzând vigoarea şi prospeţimea, deformându-se sub loviturile destinului său material, flacăra sufletului se stinge lent şi ireversibil, risipindu-şi harurile şi calităţile de altă dată.
Este o iluzie, că sufletul omului ar fi acelaşi din momentul naşterii până în clipa plecării sale în neant. Nu, el creşte şi se schimbă în cursul vieţii, flacăra lui prinzând putere şi atingându-şi apogeul în timpul maturităţii sale spirituale, ca mai apoi să scadă şi să se împuţineze, irosindu-şi energia vitală. Şi dacă cu moartea materială a trupului sufletul îşi găseşte alt locaş în nemărginirea Universului, atunci ce suflet pleacă în neant din trupul vlăguit, chinuit de boli al unui bătrân căzut în degradare mintală, pentru care lumea nu mai are nici contururi, nici culoare, nici arome?! Când trupul e plin de viaţă, flacăra sufletului, mândră şi nesupusă, se aprinde mai luminos sub vânturile vitrege ale sorţii, sfidând cu îndrăzneală stihia existenţei, pe când în pragul bătrâneţii o boare slabă o poate stinge lesne.
Deplâng această tragedie a vieţii şi morţii, a naşterii şi a dispariţiei fără speranţă de reîntoarcere, dar nu doresc să-mi înşel raţiunea cu iluzii deşarte. Fie că am apărut pe Pământ pentru o clipă efemeră, fie că voi dispare fără urmă, dizolvându-mă în materia mută a Universului - vreau să-mi trăiesc viaţa în deplina cunoştinţă a destinului omenesc.
O iluzie poate fi minunată, pentru că o croim după dorinţa şi bunul nostru plac, dar Adevărul este independent de voinţa noastră. Eu îl respect mai presus de toate. Realitatea poate fi influenţată şi manipulată doar prin muncă, nicidecum prin rugă şi dorinţă, oricât de fierbinţi, violente şi nemărginite. Adevărul este că noi singuri ne transformăm viaţa într-un iad, fiind egoişti, nesăţiosi, invidioşi, indiferenţi şi neîndurători unii cu alţii. Din păcate, aceste vicii omeneşti sunt provenite chiar din acele instincte naturale, care ne-au ajutat să evoluăm şi să supravieţuim ca specie. Oare nu este evident, că egoismul şi cruzimea omenească vin din instinctul animalic al fiarei, care ucide pentru a-şi potoli foamea sau a prolifera? Dar omul a urcat pe o treaptă superioară, transformându-şi cruzimea într-un instrument desăvârşit, devenind în stare să-şi ucidă aproapele pentru o sumedenie de alte motive. Dacă înţelegem acest lucru, putem încerca să luptăm cu natura noastră animalică, cu patimile trupului material. Pentru că omul în evoluţia sa a atins şi alte culmi - culmile spiritului şi raţiunii. Din fericire, acestea s-au dovedit şi ele utile pentru prosperarea speciei. Din fericire, sentimentele de compasiune, prietenie, dragoste, simţul dreptăţii au devenit temelia acelui principiu moral, care e în stare să ţină piept - cu succes variabil - tendinţelor distrugătoare ale patimilor omeneşti. Numai datorită acestui echilibru şubred am supravieţuit şi vom supravieţui, dacă vom reuşi să-l menţinem. Dar nu este oare evident, că şi aceste sentimente înălţătoare sunt înrudite cu vitejia şi spiritul de sacrificiu al animalului, care îşi apără puii şi soţul, cu dragostea maternă de care e capabil orice animal superior? Oare fidelitatea de o viaţă a unor păsări nu ne convinge, că ele sunt capabile de sentimente, pe care noi în orbirea şi fudulia noastră ne-am încăpăţînat să le considerăm pur omeneşti? Oare nu este evidentă înrudirea noastră cu lumea animală atât în plan psihologic, cât şi genetic, adică material? Nu-i clar că suntem plămădiţi din acelaşi aluat? Eu consider un act de înaltă trădare faptul, că refuzăm să recunoaştem apropierea şi înrudirea noastră cu fauna Terrei. Faptul, că am inventat pentru sine o provenienţă divină, miraculoasă şi spontană, evitând chinurile facerii, pe care le-a suportat Natura în modelarea şi definitivarea speciilor, izvorăşte din dispreţul nostru camuflat pentru Creaţia ei, din orgoliul nostru nesăbuit. Nu trebuie să avem iluzii în privinţa provenienţei noastre divine - e destul miracol în faptul, că am apărut în puterea legilor naturale, ca un rezultat firesc al dezvoltării materiei. Nu trebuie să uităm, că bunul şi răul din noi îşi trag rădăcinile din Pământ, din drama evoluţiei terestre.
Suntem minusculi prin fizicul, faptele, bucuriile şi nevoile noastre, mari suntem doar prin inima şi raţiunea noastră, prin capacitatea de a reflecta infinitul. Acestea sunt două lucruri care ne ridică de asupra existenţei noastre, unica speranţă care ne promite dăinuirea în timp şi spaţiu. Nu schimb acest Adevăr pe promisiuni mincinoase, pe iluzia unei veşnice existenţe într-un rai lipsit de vlagă şi conţinut. O fi minciuna dulce, eu prefer amarul Adevărului. Prefer să lupt pentru a schimba ceva spre bine aici, în unica noastră existenţă reală şi incontestabilă - în măsura modestelor mele posibilităţi.

Adela Vasiloi
#26049 (raspuns la: #25672) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Cand cunosc cu un om strain ( - de mya la: 28/02/2005 04:01:29
(la: Ce observi prima data la un barbat ?)
Cand cunosc cu un om strain (barbat sau femeie), prima chestie la care ma uit sunt ochii. Ochii sunt oglinda sufletului si daca stii sa privesti in ei, vezi multe ;).

Apoi a doua chestie care ma intereseaza este vocea. Si vocea poate sa spuna multe despre sufletul omului, exista niste vibratii in ea, sunt sigura de asta.

Bogatia si inaltimea nu-mi spun absolut nimic. Nu sunt calitati, exista bogati mitocani asa cum exista si oameni mici de inaltime cu sarm si personalitate, deci chestiile astea nu sunt relevante. Nu poti sa judeci un om dupa banii pe care ii are asa cum nu poti sa-l judeci dupa inaltimea pe care i-a dat-o Dumnezeu/mama natura.

Hainele pot sa spuna si ele multe despre personalitatea unui om. Insa pot sa te induca in eroare uneori ("Pe afara e vopsit gardul, inauntru-i leopardul")...asa ca nu e relavanta chestia mereu.

Gesturile sunt foarte sugestive intr-adevar. Unul cu ticuri iti da de gandit daca-l compari cu altul echilibrat care "se misca natural" ;). Daca esti atent si la gesturi poti sa "vezi" mai departe de aparente.

In general oamenii echilibrati sunt si ingrijiti dar exista si oameni ingrijiti care nu sunt echilibrati asa ca...

Abia dupa ce omul din fata mea deschide gura si incepe sa vorbeasca mai mult, sa-si dea cu parerea, sa-si spuna opinia despre "X" subiect, eiiii ... abia atunci pot sa-mi dau seama cu adevarat in ce ape se scalda.

Dar scriu cu mana pe inima ca la ochi ma uit prima data si de regula prima impresie pe care mi-o fac e confirmata de parerea ulterioara.

Chestia cu self-confidence e cu doua taisuri. Oamenii echilibrati au self-confidence (si poate sa nu-ti sara in ochi chestia asta neaparat uitandu-te la ei) dar exista si oameni neechilibrati cu maaaaare self-confidence. Fiecare a intalnit vreodata vreun mitocan sau vreo tzatza, plin/plina de self-confidence, sunt sigura.

sufletul este nemuritor - de spinroz la: 19/04/2005 13:21:48
(la: SUFLETUL ESTE NEMURITOR)
Este sufletul nemuritor? Ca să aflăm dacă sufletul este nemuritor trebuie să aplicăm maieutica socratică şi să ne întrebăm, ce este sufletul? După aproape şase veacuri de la moartea lui Platon, Plotin,ultimul mare mistic păgân, încerca să răspundă la întrebare socratică. Din răspunsul lui mi-am dat seama că el s-a apropiat cel mai mult de <>. Prin meditatiile sale profunde, atât de profunde încât spune el, în acele momente se rupea complet de lumea sensibilă, Plotin a pătruns <<înlăuntrul lui>>, rupându-se complet de lumea sensibilă. Deci ca să răspundem ce este sufletul trebuie să-l citim pe Plotin. Şestov spune că a-l citi pe Plotin înseamnă a-l ucide, dar a nu-l citi înseamnă a renunţa la el. Cum să ieşim din această dilemă? Concluzia: Plotin nu trebuie citit, el trebuie cercetat. În <>, Plotin încearcă, mai întâi, să definească sufletul. Pentru aceasta Plotin priveşte în sine în meditaţiile sale:,,Trezindu-mă adesea din trupul meu(şi căutând ) la mine însumi, ajuns şadar în afara tuturor lucrurilor şi înlăuntrul meu..''(Enn.IV,8,1,1), contemplă divinul din el. După ce s-a odihnit în divin prin aveste meditaţii Plotin se întreabă ,, cum de-a putut , şi înainte şi-acum din nou, să cobor aşa, cum de-a venit sufletul meu înlăuntrul unui trup, este tocmai cum vi s-a arătat.'' (ibid.). Când pătrundem prin meditaţii în inconştient, acolo unde este divinul, aşa cum a făcut Plotin e greu să ne mai întorcem în lumea sensibilă. Înţelegem că în contemplaţia sa <<înlăuntrul său>>, Plotin a călătorit în inconştientul său. Câţi dintre noi pot călători astfel în inconştient?
Plotin remarcă un mare adevăr despre suflet, un adevăr pe care nici una din gândirile materialiste nu-l poate contesta, anume că, sufletul omului spre deosebire de al tuturor vieţuitoarelor nu s-a confundat pe deplin în sensibil, ,,ci mereu rămâne ceva din el în lumea spirituală '' (Enn. IV,8,8,1). Dacă aşa stau lucrurile înseamnă că tot ce înseamnă vieţuitoare în lumea asta este în noi şi noi suntem în toate,( ADN-ul o demonstrează), dar noi, oamenii suntem şi în divin prin aceea că în sufletul nostru ne rămâne ceva din lumea spirituală. Cum spune Plotin relând o expresie homerică <>(Enn.IV,3,12,5 - Cf. Iliada,IVşi Platon, Theiatetos,90a). Realitate pe care noi o percepem cu mintea este un <> . Prin acest <> spune Plotin, Dumnezeu se află în noi, căci dacă ar lipsi din noi ar lipsi şi din lume. Pot oare gândirile materialiste să explice gândirea prin acţiunea materiei? Pot ele să explice sufletul omului care este intrisec legat de gândire, care este spiritul,care este chiar gândirea fiecăruia? Acest model superior al gândirii divine de care noi nu avem conştiinţă, nu suntem conştienţi de el este partea superioară a sufletului nostru este chiar divinul din noi. ,,Nu tot ce se află în suflet spune Plotin este conştient, ci ajungând în <> , ajungând în conştiinţă. Când sufletul lucrează fără a împărtăşi nimic conştiinţei, lucrarea lui nu ajunge la sufletul total. Aşa se face că noi nu ştim nimic despre această lucrare, de vreme ce <> suntem suntem legaţi de conştiinţă şi de vreme ce noi nu suntem o parte, ci sufletul total.'' (Enn. V1,12,5).
Singura posibilitate pentru noi, omenii de rând, de a pătrunde în tainele inconştientului este visul. Visul spunea Freud este calea regală a inconştientului. Paranormalii, ca Plotin de pildă, căci Plotin nu a fost numai un mare mistic dar şi un paranormal (discipolul său Porphyrios aduce multe argumente plauzibile în acest sens, în Viaţa lui Plotin), pot contempla inconştientul prin meditaţii, noi doar prin vis . Isus este cel mai celebru exemplu în acest sens; puterea lui de a sonda inconştientul ne fascinează la fel şi astăzi cum i-a fascinat pe evrei şi pe romani cu două milenii în urmă.
Freud spune că în inconştient se află partea noastră instinctuală , Jung îl contrazice, căci spune el acolo, nu sunt instincte, acolo este informaţie codificată în arhetipuri într-un program, format din <>. Prin asta analiza lui Jung se pare că este mult mai apropiat de adevăr decât psihanaliza bazată pe instintincual al lui Freud, iar Plotin afirmă că acolo se află nivelul superior al sufletului, acolo se găseşte <> de care nu suntem conştienţi. Şi oare copilul care se naşte cu acest <> cu care acesează cunoaşterea binelui şi răului, este oare el conştient? În acepţia IA-ului(inteligeneţei artificiale) modelul gândirii divine este un program informaţional de accesare a realităţii, cu care fiecare ne naştem, implantat în reţelele neuronale fundamentale, model care cuprinde codificat în arhetipuri, reprezentări despre o lume posibilă, o lume virtuală, informaţii ale <> (informaţii ereditare primite şi/sau dobândite de înaintaişi) şi cu care fiecare progenitură poate cunoaşte lumea. Am putea crede că acesta este sufletul total, dar nu este numai acesta. El este compus şi din informaţia dobândită de noi înşine, adică de experienţa fiecăruia rezultată din interacţiunea informaţiei fundamentale cu care ne naştem cu a celei dobândite în lumea în care am fost <>. Căci fiecare din noi suntem o proiecţie a trecutului în viitor, o sinteză rezultată din interacţiunea tezei şi antitezei cum ar spune Hegel. Ce am înţeles din această scurtă refutaţie? Că sufletul este informaţie! Că sufletul este personal, deşi <> el este colectiv. Informaţia ca şi sufletul este de natură spirituală; acest e un adevăr pe care nimeni nu-l poate contesta, nici chiar şi cei mai fanatici materialişti - marxiştii, şi ideologiile extremiste pe care le-a generat! Numai că informaţia (sufletul) ca să existe are nevoie de un suport material. Materia nu poate exista în forme fără ca forma materială să fie generată de informaţie progrmată şi nici informaţia nu poate exista dacă nu are ca suport material - sămânţa (DVD-ul biologic). Programarea informaţiei reclamă cu necesitate o Inteligenţă. Dacă sufletul este informaţia din cortexul fiecăruia se pune întrebarea: mai poate fi sufletul nemuritor ? Ce mai rămâne la moarte din suflet, dacă corpul a murit şi creierul a încetat orice activitate?
sufletul este nemuritor - de spinroz la: 19/04/2005 14:52:24
(la: SUFLETUL ESTE NEMURITOR)
sufletul este nemuritor #, de spinroz la Tue, 19/04/2005 - 13:20

Este sufletul nemuritor? Ca să aflăm dacă sufletul este nemuritor trebuie să aplicăm maieutica socratică şi să ne întrebăm, ce este sufletul? După aproape şase veacuri de la moartea lui Platon, Plotin,ultimul mare mistic păgân, încerca să răspundă la întrebare socratică. Din răspunsul lui mi-am dat seama că el s-a apropiat cel mai mult de suflet . Prin meditatiile sale profunde, atât de profunde încât spune el, în acele momente se rupea complet de lumea sensibilă, Plotin a pătruns ,,înlăuntrul său’’ , rupându-se complet de lumea sensibilă. Deci, ca să răspundem ce este sufletul trebuie să-l citim pe Plotin. Şestov spune că a-l citi pe Plotin, înseamnă a-l ucide, dar a nu-l citi înseamnă a renunţa la el. Cum să ieşim din această dilemă? Concluzia: Plotin nu trebuie citit, el trebuie cercetat. În ,,chestiuni platoniciniene’’ , Plotin încearcă, mai întâi, să definească sufletul. Pentru aceasta Plotin priveşte în sine, înlăuntrul său’’ în meditaţiile sale:,,Trezindu-mă adesea din trupul meu(şi căutând ) la mine însumi, ajuns şadar în afara tuturor lucrurilor şi înlăuntrul meu..''(Enn.IV,8,1,1), contemplă divinul din el. După ce s-a odihnit în divin prin aceste meditaţii Plotin se întreabă ,, cum de-a putut , şi înainte şi-acum din nou, să cobor aşa, cum de-a venit sufletul meu înlăuntrul unui trup, este tocmai cum vi s-a arătat.'' (ibid.). Când pătrundem prin meditaţii în inconştient, acolo unde este divinul, aşa cum a făcut Plotin e greu să ne mai întorcem în lumea sensibilă. Înţelegem că în contemplaţia sa , Plotin a călătorit în inconştientul său. Câţi dintre noi pot călători astfel în inconştient?
Plotin remarcă un mare adevăr despre suflet, un adevăr pe care nici una din gândirile materialiste nu-l poate contesta, anume că, sufletul omului spre deosebire de al tuturor vieţuitoarelor nu s-a confundat pe deplin în sensibil, ,,ci mereu rămâne ceva din el în lumea spirituală '' (Enn. IV,8,8,1). Dacă aşa stau lucrurile înseamnă că tot ce înseamnă vieţuitoare în lumea asta este în noi şi noi suntem în toate,( ADN-ul o demonstrează), dar noi, oamenii suntem şi în divin prin aceea că în sufletul nostru ne rămâne ceva din lumea spirituală. Cum spune Plotin reluând o expresie homerică, la oameni ,,capul rămâne înfipt deasupra cerului’’ (Enn.IV,3,12,5 - Cf. Iliada,IVşi Platon, Theiatetos,90a).Mintea este un program informaţional cu care percepem realitatea. Prin acesta spune Plotin, Dumnezeu se află în noi, căci dacă ar lipsi din noi ar lipsi şi din lume. Pot oare gândirile materialiste să explice gândirea prin acţiunea materiei? Pot ele să explice sufletul omului care este intrisec legat de gândire, care este spiritul,care este chiar gândirea fiecăruia? Acest model superior al gândirii divine de care noi nu avem conştiinţă, nu suntem conştienţi de el este partea superioară a sufletului nostru este chiar divinul din noi. ,,Nu tot ce se află în suflet spune Plotin este conştient, ci ajungând în , ajungând în conştiinţă. Când sufletul lucrează fără a împărtăşi nimic conştiinţei, lucrarea lui nu ajunge la sufletul total. Aşa se face că noi nu ştim nimic despre această lucrare, de vreme ce suntem suntem legaţi de conştiinţă şi de vreme ce noi nu suntem o parte, ci sufletul total.'' (Enn. V1,12,5).
Singura posibilitate pentru noi, omenii de rând, de-a pătrunde ,,înlăuntrul nostru ’’ în tainele inconştientului este visul. Visul spunea Freud este calea regală a inconştientului. Paranormalii, ca Plotin de pildă, căci Plotin nu a fost numai un mare mistic dar şi un paranormal (discipolul său Porphyrios aduce multe argumente plauzibile în acest sens, în Viaţa lui Plotin), pot contempla inconştientul prin meditaţii, noi doar prin vis . Isus este cel mai celebru exemplu în acest sens; puterea lui de a sonda inconştientul ne fascinează la fel şi astăzi cum i-a fascinat pe evrei şi pe romani cu două milenii în urmă.
Freud spune că în inconştient se află partea noastră instinctuală , Jung îl contrazice, căci spune el, acolo, nu sunt instincte, în inconştient este informaţie codificată în arhetipuri într-un program, format din ,,inconştientul colectiv’’ . Prin asta analiza lui Jung se pare că este mult mai apropiată de adevăr decât psihanaliza bazată pe instinte, al lui Freud. Plotin afirmă că acolo se află nivelul superior al sufletului, acolo se găseşte modelul gândirii divine de care nu suntem conştienţi. Şi oare copilul care se naşte cu acest program informaţional cu care acesează cunoaşterea binelui şi răului, este oare el conştient ? când gândim nici noi nu sutem conştienţi de gândirea noastră. În acepţia IA-ului(inteligeneţei artificiale) modelul gândirii divine este un program informaţional de accesare a realităţii, implantat în reţelele neuronale fundamentale, cu care fiecare din noi ne naştem, model care cuprinde codificat în arhetipuri, reprezentări despre o lume posibilă, o lume virtuală, informaţii ale (informaţii ereditare primite şi/sau dobândite de înaintaişi) şi cu care fiecare progenitură poate cunoaşte lumea. Am putea crede că acesta este sufletul total, dar nu este numai acesta. El este compus îndeosebi din informaţia dobândită de noi înşine, adică de experienţa fiecăruia rezultată din interacţiunea informaţiei fundamentale cu care ne naştem cu a celei dobândite în lumea în care am fost ,,proiectaţi’’. Căci fiecare din noi suntem o proiecţie a trecutului în viitor, o sinteză rezultată din interacţiunea tezei şi antitezei cum ar spune Hegel.
Ce am înţeles din această scurtă refutaţie? Că sufletul este informaţie! Că sufletul este personal, deşi el este informaţie colectivă . Informaţia ca şi sufletul este de natură spirituală; acesta e un adevăr pe care nimeni nu-l poate contesta, nici chiar şi cei mai fanatici materialişti - marxiştii, şi ideologiile extremiste pe care le-a generat! Numai că informaţia (sufletul) ca să existe are nevoie de un suport material. Materia nu poate exista în forme fără ca forma materială să fie generată de informaţie progrmată şi nici informaţia nu poate exista dacă nu are ca suport material - sămânţa (DVD-ul biologic). Programarea informaţiei reclamă cu necesitate o Inteligenţă. Dacă sufletul este informaţia din cortexul fiecăruia se pune întrebarea: mai poate fi sufletul nemuritor ? Ce mai rămâne la moarte din suflet, dacă corpul a murit şi creierul a încetat orice activitate?
PACATUL HOMOSEXUALITATI - de (anonim) la: 24/05/2004 13:20:28
(la: Preoti homosexuali?)
Sfantul Ioan Gura de Aur
demasca si combate homosexualitatea
--------------------------------------------------------------------------------

de Protos. Nicodim Mandita


Inceputurile acestui pacat, ce nu s-ar cuveni nici sa fie numit pe buzele noastre, se pierde in negura istoriei. Daca autorul cel Sfant al celor cinci carti ale Sf. Scripturi, porunceste la Levitic cap. 18,22: "Sa nu te culci cu barbat ca si cu femeie, caci aceasta-i spurcaciune", se intelege clar ca aceasta faradelege era deja raspandita printre neamurile idolatre, in mijlocul carora trebuia sa traiasca poporul ales. Se prea poate ca acest pacat (sodomia) si idolatria au fost cauza pentru care Dumnezeu a poruncit lui Moise sa decimeze popoarele canaanite care au ocupat pamantul Fagaduintei" pana la intoarcerea "Poporului ales din robia Egiptului". Cea mai dura interventie a lui Dumnezeu in istorie pentru reprimarea acestei faradelegi strigatoare la cer, a fost pe la anii 3500 de la facerea lumii, in cazul distrugerii cu foc si pucioasa a Sodomei si Gomorei. Cu toate acestea, omenirea si-a urmat cursul ei patimas si multi au primit si au transmis mai departe aceasta mostenire a rusinii si a blestemului. Atat de puternic a fost zguduita lumea veche in urma catastrofei de la Sodoma, incat acest pacat care a fost cauza si-a insusit numirea de "sodomie", iar in zilele noastre poarta numirea moderna de "homosexualitate", ce cuprinde in sine perversiunile ambelor sexe. Este regretabil ca nici femeile nu au ramas neispitite de aceste tentatii erotice si istoria atesta ca inceputul s-a facut in insula greceasca Lesbos, iar aceasta practica a capatat numirea de "lesbianism", dupa numirea insulei de unde si-a facut aparitia.
Pe vremea Sf. Apostoli era in actualitate acest pacat printre neamurile idolatre ce se converteau la crestinism, si de aceea ei l-au combatut prin cuvant si scris. Daca in unele scrieri ale Noului Testament gasim locuri unde numai se aminteste in treacat despre acest pacat, in Epistola catre Romani 1, 26-27, a Sfantului Apostol Pavel, gasim un text care face amintire de aceasta practica nefireasca, comuna atat barbatilor cat si femeilor.
In cele ce urmeaza va vom prezenta textul comentat al acestui pasaj (Rom. 1, 26 27), facut de cel mai ilustru exeget si orator al Bisericii, Sf. Ioan Gura de Aur. Cu toate ca au trecut peste 1500 de ani de cand a scris acest tratat, el reprezinta cel mai profund studiu a ceea ce este homosexualitatea si a efectului de dezintegrare si distrugere a nucleului familial, si a schimbarii ireversibile a raportului si relatiilor dintre membrii societatii.
"Pentru aceea i-a dat pe ei Dumnezeu intru patimi de ocara, ca si femeile lor si-au schimbat randuiala cea fireasca, intru ceea ce este impotriva firii. Asijderea si barbatii lasand randuiala cea dupa fire a partii femeiesti, s-au aprins intru pofta sa unul spre altul" (Rom. 1, 26,27).
Toate patimile omenesti sunt necinstite, dar mai cu seama nebunia dupa copii (sodomia), caci mai mult patimeste sufletul si se necinsteste in pacate, decat trupul in boli. Priveste cum ii lipseste si aici de orice iertare, dupa cum ii lipseste si in cele ale credintei. Femeilor le zice: "au schimbat randuiala firii" si prin urmare nu au ce raspunde, sau sa spuna "ca am fost impiedicate de impreunarea cea dupa lege" si nici ca nu au avut cu cine sa-si implineasca pofta si au fost silite de a se azvarli in aceasta turbare nebuna, caci expresia "au schimbat" se zice de cei ce au avut ce schimba, dupa cum atunci cand vorbea de credinta zicea "ca au schimbat adevarul lui Dumnezeu intru minciuna". Barbatilor iarasi le spune: "Lasand randuiala cea dupa fire a partii femeiesti" ceea ce invedereaza acelasi lucru. Din aceasta cauza si pe femei ca si pe barbati ii lipseste de orice iertare, invinovatandu-i deopotriva, pentru ca nu numai ca au avut prilejul de a-si face poftele, si ca lasand la o parte ceea ce aveau, au ajuns la asemenea absurditati, dar inca necinstind ceea ce este dupa natura, au alergat la ceea ce este contra naturii. Cele ce sunt contra naturii sunt si mai grele, in acelasi timp si mai dezgustatoare, asa ca nici nu le-ar putea numi cineva placere fiindca, adevarata placere este aceea dupa natura. Dar cand Dumnezeu paraseste pe cineva, totul se rastoarna pe dos! De aceea nu numai credinta lor era sataniceasca, dar si viata le era diabolica. Atunci cand le vorbea de credinta, le-a pus in mijloc lumea si cugetul omenesc, spunandu-le caci cu mintea cea data lor de Dumnezeu, ar fi putut prin cele ce se vad, ca sa se ridice la Creator, dar fiindca nu au voit, au ramas fara nici o justificare - aici insa in locul lumii le pune la mijloc placerea cea dupa natura, de care ar fi putut sa se multumeasca cu mai multa libertate si liniste, si ar fi scapat de rusine, dar n-au voit, drept care si sunt lipsiti de orice iertare, fiindca au defaimat natura. Si ceea ce este inca mai necinstit, ca si femeile umbla dupa asemenea impreunari contra naturii, in timp ce ar trebui ca sa se rusineze de barbatii lor.
Este demn de a admira si aici intelepciunea lui Pavel, cum el aruncandu-se cu vorba in doua lucruri contrare, pe amandoua le-a dezvoltat cu toata exactitatea. Voia a spune ceva si demn, in acelasi timp insa si muscator pentru auditor, dar acestea amandoua nu era cu putinta, fara ca una din ele sa se impiedice de cealalta. Daca vei spune ceva demn, nu vei putea atinge pe auditor, iar de voiesti a te atinge de el tare, apoi atunci este nevoie de a dezveli lamurit ceea ce spui. Dar iata ca inteleptul si sfantul suflet al lui Pavel le-a putut uni pe amandoua la un loc si le-a dezvoltat cu toata exactitatea, caci in numele naturii a marit invinovatirea lor, in acelasi timp - ca si de o perdea oarecare - el s-a servit cu multa intelepciune in demnitatea povestirii sale.
Dupa ce mai intai el se atinge de femei, de-ndata paseste mai departe atingand pe barbati, caci zice: "Asijderea si barbatii, lasand randuiala cea dupa fire a partii femeiesti", ceea ce este dovada celei mai de pe urma nebunii, caci, cand amandoua genurile sunt corupte si barbatul care este pus ca dascal al femeii, ca si femeia careia i s-a poruncit de a fi de ajutor barbatului, nu indeplinesc cu sfintenie datoriile lor, apoi atunci ei se gasesc intre dansii ca dusmani. Gandeste-te apoi si la cuvintele de care s-a servit, cat de reprezentative sunt, caci nu zice: "S-au amorezat si s-au poftit unul pe altul, ci s-au aprins in pofta sa unul spre altul". Vezi acum ca totul in pofta vine de la lacomie, care nu poate rabda ca sa stea in hotarele sale ?
Asadar tot ceea ce pofteste cineva, din acelea care covarsesc legile puse de Dumnezeu, este absurd, si prin urmare pofteste din cele absurde si din cele nelegiuite. Dupa cum de multe ori multi lasand la o parte pofta mancarurilor, se hranesc cu huma si cu pietre mici, iar altii stapaniti de o sete nebuna, doresc pana si apa din mocirla, tot asa si aceia s-au infierbantat de acel amor nelegiuit. Si de intrebi poate "de unde oare a venit intinderea bolii, sau mai bine zis, a poftei acesteia ?" - raspunsul este: de la parasirea lui Dumnezeu.
Dar parasirea lui Dumnezeu de unde vine ? De la nelegiuirea celor ce l-au parasit pe El. Zice mai departe. "Daca ai auzit spunand "ca s-au aprins" sa nu-ti inchipui, zice, ca boala aceasta provine numai din pofta, ci mai mult din trandavia lor, care a si aprins pofta". De aceea nici nu zice "fiind tarati, sau cazand", dupa cum zice aiurea (a se vedea cap. 6,1 din epistola catre galateni), ci "lucrand" adica lucrul lor il pusese in pacat si nu un lucru intamplator, ci studiat de dansii mai dinainte. Si nu zice "pofta", ci "rusinea lucrand", fiindca si natura au facut-o de ras, si legile ei le-au calcat. Priveste apoi si confuzia cea mare venita din amandoua partile, fiindca nu numai capul a cazut jos la pamant, ci si picioarele s-au ridicat sus si au devenit dusmani intre dansii, introducandu-se o lupta mai grozava decat razboiul civil, mai hada si mai variata. Caci lupta aceasta au impartit-o in patru feluri de lupte noi si nelegiuite; razboiul acesta nu era indoit si intreit, ci chiar si impatrit. Gandeste-te bine: trebuia ca cei doi, adica barbatul si femeia, sa fie unul dupa cum zice: "Si vor fi amandoi un trup", iar aceasta o face pofta de impreunare, care uneste amandoua genurile. Insa aceasta pofta nimicind-o diavolul si faurind un alt mijloc, a rupt genurile unul de altul in acest mod si a facut ca unul sa devina doi, adica unul si acelasi gen sa tina locul si al celuilalt, ceea ce este contra Legii lui Dumnezeu. Dumnezeu a zis: "Cei doi vor fi un trup", iar diavolul a impartit acel trup in doua. Si iata intaiul razboi. Apoi iarasi aceste doua parti s-au razboit fiecare si contra sa, ca si contra celeilalte, caci si femeile defaimau pe alte femei si nu numai pe barbati si barbatii la randul lor stateau unul contra altuia, ca si contra genului femeiesc, ca si intr-o lupta de noapte. Ai vazut al doilea, al treilea, al patrulea si al cincilea razboi ? Dar apoi mai este si un alt razboi, caci pe langa cele vorbite ei au facut nelegiuire si contra naturii. Fiindca diavolul stia bine ca ceea ce uneste amandoua genurile este mai ales aceasta pofta, s-a gandit ca sa rupa aceasta legatura, asa ca sa se dezbine nu numai in a nu mai face copii, ci chiar in a se razboi unul pe altul si a se razbuna unul contra altuia. "Si rasplatirea ce li se cadea ratacirii lor, intru sinesi luand-o". Priveste cum iarasi ajunge cu vorba tot la obarsia raului, adica la necucernicia lor, rezultata din credinta cea falsa, spunand ca plata aceasta se trage de la nelegiuirea necredintei dinainte.
Vorbind el de gheena si de pedeapsa si fiindca celor neevlaviosi si care preferau a trai in astfel de desfranari nu li se parea poate demn de credinta, ba chiar ridicol, de aceea apostolul arata ca chiar in insasi aceasta placere se gaseste osanda. Daca insa unii ca acestia nu simt pedeapsa, ba inca simt mare placere in asemenea fapte murdare, tu sa nu te minunezi, ca si nebunii si cei ce sunt stapaniti de vreo boala mintala, desi de multe ori se nedreptatesc singuri cauzandu-si rele, ei totusi nu simt; ci rad si se dezmiarda in fapte ca acelea, de care cei sanatosi plang. Insa prin asemenea exemplu nu voim a spune ca aceia scapa de osanda, ca si nebunii, ci tocmai in acest fapt murdar, pedeapsa le va fi mai grozava, fiindca nici macar nu vor a cunoaste prapastia relelor in care se gasesc.
De altfel nici nu trebuie a ne da parerea din faptele celor bolnavi, ci din a celor sanatosi. Iata ca faptul acesta li se parea a fi vechi, ca era chiar si o lege in fiinta, iata ca un legiuitor de al lor a poruncit prin lege ca slugile sa nu-si unga trupul cu untdelemn si nici sa faca pederastie, (sodomie) acordand prezidentia acestei murdarii numai celor liberi (stapanilor), sau mai bine zis nu prezidentia, ci schimonosirea naturii. Cu toate acestea, ei nu considerau faptul acesta drept schimonosire, ci inca foarte cinstit si oarecum un drept mai mare asupra slugilor, fiindca aceasta era legiuit de prea inteleptul popor atenian si de marele lor legislator Solon!
Dar apoi si alte multe carti de ale filosofilor lor, le va gasi cineva pline de aceasta boala molipsitoare. Insa de aici noi nu putem zice ca faptul acesta este legiuit, ci pe cei ce au primit o asemenea lege ii credem ca cei mai nenorociti si vrednici de multe lacrimi. Ceea ce patimesc femeile cele desfranate, aceeasi patimesc si acestia, ba inca mai grozav ca ele, fiindca, desi contra legii, cel putin ele doresc impreunarea naturala, pe cand pederastii, (homosexualii) doresc ceva contra legii si in acelasi timp si contra naturii. Chiar de nu ar fi gheena si nici nu ne-ar fi amenintat cu osanda, totusi acest fapt este mai grozav ca orice osanda.
Daca ei simt placere de aceasta, dupa cum zici, ei bine, atunci imi spui mai mult de ingreuierea pedepsei lor. Cand eu vad pe cineva alergand pe strada gol si cu tot trupul plin de noroi, si el in loc sa se acopere, inca se si mandreste, apoi nu numai ca nu-l laud pentru aceasta, ci chiar il plang, fiindca nu simte sarmanul, ca singur se face de ras. Dar pentru ca sa arat mai lamurit batjocura aceasta, sa-mi dati voie de a aduce si alt exemplu. Daca cineva ar pedepsi o fecioara care ar fi avut relatii cu animale necuvantatoare si ea in loc sa se rusineze, s-ar mandri de acea fapta, oare nu ar fi pentru aceasta vrednica de plans, fiindca desi ar fi putut sa scape de aceasta boala, daca ar fi voit, totusi ea nici macar nu simte ? Desigur ca ar fi vrednica de jelit. Daca faptul acela este uracios, apoi nici faptul pederastilor (homosexualilor) nu este mai prejos de acela, fiindca a fi cineva batjocorit de ai sai este cu mult mai de jelit decat daca este batjocorit de straini. Pe unii ca acestia eu ii consider mai rai decat pe omoratorii de oameni, fiindca e cu mult mai bine de a muri, decat a trai defaimat astfel de lume. Omoratorul de oameni a despartit sufletul de trup, iar acestia impreuna cu trupul au pierdut si sufletul. Ori si ce pacat mi-ai spune, nu poate fi egal cu aceasta grozava nelegiuire, si daca cei ce patimesc de aceasta boala ar simti grozavenia faptului ce savarsesc, desigur ca ar prefera o mie de morti, mai bine decat de a face asemenea fapte.
Nimic nu este atat de uracios ca aceasta batjocura. Daca Pavel vorbind de curvie zicea: "Tot pacatul pe care l-ar face omul, afara de trup este; iar cel ce curveste, pacatuieste in trupul sau" (I Cor. 6, 18), apoi ce am putea spune de aceasta nebunie, care este cu atat mai rea decat curvia, incat nici nu mai avem ce spune ? Nu zic numai ca prin acest pacat tu nu ai devenit femeie, dar inca ai pierdut si dreptul de a fi barbat, caci nici nu te-ai schimbat in natura femeii si nici nu ai pastrat natura barbateasca, ci amandurora te-ai facut deopotriva tradator, vrednic de a fi alungat si batut cu pietre si de femei, ca si de barbati, fiindca ai nedreptatit si necinstit amandoua genurile. Si ca sa afli cat de miselesc fapt e acesta, spune-mi te rog: daca venind la tine un om ti-ar spune in gura mare ca tu esti caine, oare nu ai fugi de el ca de un om obraznic ? Dar iata ca tu care faci parte intre oameni, nu numai caine te-ai facut pe sineti, ci chiar mai prejos si mai necinstit decat acest animal, caci cainele cel putin, este folositor omului, pe cand cel ce curveste nu este folositor la nimic. Dar ce? spune-mi: daca cineva amenintandu-te ti-ar porunci ca sa nasti copii si sa lehuzesti, oare nu te-ai umple de manie asupra lui ? Dar iata acum, ca cei ce turbeaza dupa astfel de pacate, singuri isi fauresc relele cele mai grozave, caci nu este acelasi lucru a te schimba in natura femeiasca si a ramane si barbat in acelasi timp, sau mai bine-zis, a nu fi nici femeie si nici barbat.
Si de voiesti ca si din alta parte sa afli de grozavenia acestui pacat, apoi intreaba de ce oare toti legiuitorii pedepsesc prin legile lor pe cei ce se scopesc singuri, si vei gasi ca de nimic altceva, decat pentru ca-si ciuntesc singuri natura lor omeneasca, desi acestia cu nimic nu nedreptatesc pe altii prin asemenea fapt, ba inca de multe ori, dupa scopire ei sunt folositori, pe cand curvarul si pederastul (homosexualul) nu sunt folositori la nimic. Nu numai sufletul, ci si trupul pederastului (homosexualului) este necinstit si vrednic de a fi alungat de pretutindeni. Si de cate gheeni sunt oare vrednici acestia ? Dar daca poate razi auzind de gheena si nu crezi in focul cel vesnic, atunci adu-ti aminte de Sodoma, fiindca prin acea nenorocire icoana gheenei ne sta de fata chiar in viata prezenta. Fiindca sunt multi care si astazi, ca si atunci, nu cred in invierea cea de apoi si in cele ce vor urma dupa Inviere si rad cand aud spunandu-li-se despre focul cel nestins, de aceea, Dumnezeu ne-a cumintit chiar prin intamplarile din viata prezenta. O astfel de intamplare este arderea Sodomei si focul de acolo. Cei ce au fost acolo stiu, caci singuri au vazut cu ochii lor acea rana provenita din bataia dumnezeiasca si urmarile fulgerelor si a trasnetelor de sus. Acum tu judeca singur cat de mare a fost pacatul lor, daca Dumnezeu a fost silit de a le arata gheena mai inainte de timp. Fiindca multi dispretuiau cuvintele si atunci ca si acum, de aceea Dumnezeu le-a aratat invederat icoana gheenei si inca intr-un mod unic in istoria omenirii. Intr-adevar, curios a fost norul acela care a plouat foc in loc de apa, dar si pacatul ce ei il savarsise, adica pederastia (sodomia), era afara din legile firii, era contra naturii; a ars pamantul acela, fiindca si sufletele lor erau arse de acea pofta spurcata. De aceea si ploaia aceea nu numai ca n-a deschis pantecele pamantului ca sa-l faca de a da nastere roadelor, ci inca l-a facut netrebnic, chiar pentru primirea semintelor ce s-ar fi aruncat in el. Astfel era si impreunarea barbatilor din Sodoma, caci si acea nelegiuire le facuse trupurile lor mai netrebnice decat pamantul cel ars al Sodomei.
Ce poate fi mai spurcat ca un barbat tavalindu-se in curvii ? Ce poate fi mai gretos ? O! Ce nebunie! O! Ce smintire! Dar de unde si cum a patruns in sufletul omului aceasta pofta nebuna, care a adus natura in halul celor ce se razboiesc, ba, inca cu atat mai rau decat ale acelora, cu cat si sufletul e mai inalt si mai bun decat trupul ? Vai noua, daca ajungem a fi mai fara de minte decat animalele necuvantatoare, si mai nerusinati decat cainii, caci nicaieri printre dansele nu vei gasi astfel de impreunare, ci natura-si cunoaste hotarele sale! Voi insa, care savarsiti acest pacat, ati facut neamul nostru omenesc mai necinstit decat necuvantatoarele, caci il batjocoriti prin asemenea fapte si va batjocoriti si insiva (Sf. Ioan Gura de Aur; coment. la ep c. rom. 1, 26-27).

Pt. Florin si atat - de Little Eagle la: 18/06/2004 23:30:13
(la: I'm back...)
Dear Brother,

E greu de gasit adevarata fericire si liniste sufleteasca,pare chiar o utopie,dar cand nu mai filosofam totul pare okay si ne vedem inainte de ale noastre de zi cu zi,bune sau rele,triste sau fericite,iluzia e prea puternica s-o invingem doar intr-o singura viata.

Am sa-ti propun aici o mica analogie,o metafora a vietii.
Sa zicem ca ai fi inchis la puscarie,intre 4 ziduri si gardianul si directorul inchisorii sunt oameni de treaba care vor sa-ti faca sederea cat mai buna,te intreaba ce mancare vrei,ce ai vrea sa citesti,daca vrei sa stai mai mult afara in curte la aer,daca vrei sa ai conditii sanitare f. bune in celula etc si tu le vrei pe toate si o vreme esti chiar multumit dar apoi incepi sa fii din nou trist in suflet,pt. ca degeaba ai toate astea cand inca stai in spatele unui zid inalt ce te desparte de restul lumii.
Eu asa cred, ca suntem fiecare intr-o celula si unii poate vad zidul dar majoritatea nu-l zaresc deloc,insa el a fost si este mereu acolo.

Zicem ca avem ce ne dorim,un serviciu bun,o sotie/sot buni,copii,mancare,haine etc etc. dar tot in curtea inchisorii stam mereu.
De ce ma caut mereu? Pt. ca sufletul imi spune asta,sufletul imi este curios si vrea sa cunoasca tot mai mult,mintea il asculta,mintea mereu trebuie sa fie secundara sufletului,multi oameni gandesc invers,ei zdrobesc sufletul lor ascunzindu-l in iluzii si minciuna si sufletul va lua de bune astea si va gandi ca e o experienta,dar se va complace numai in ea si atunci se va pierde in o si mai mare iluzie ce-l va tine mult in urma,nedezvoltat normal.

Am plonjat in trecut o vreme datorita mortii nasei mele care m-a botezat,am iubit-o f. mult si psihologic vorbind(nu-i vorba de nesiguranta!)a fost mai mult faptul ca nu m-am mai intors s-o vizitez in Ro. de 10 ani.
Si nicidecum nu am luat un drum gresit si nicidecum nu e vorba de superficialitate.

Gary Oldman care este poreclit si actorul cameleon este un ex. cum un adevarat actor trebuie sa fie,pt. ca fiecare rol este o noua identitate,NU poti fi actor BUN jucand orice rol in sens unic!
Vreau sa spun ca nu vad nimic rau in a ma cauta pe mine cel adevarat si in drumurile mele intalnesc ocazii de a experimenta devenind orice fel de persoana posibila,sufletul este un cameleon,se adapteaza unor situatii si vieti diferite pt. ca-i place experienta!E avid de cunoastere.

Uite,iti dau alt ex.:ca artist sunt un total cameleon,nu pot spune ca am un stil anume,dar pot deveni artist de sute de stiluri la dorinta clientului.Daca ai vedea sa zicem 10 ilustratii facute de mine ai zice ca 10 artisti diferiti le-au facut!In meseria mea in advertising trebuie sa fiu artist cameleon.

Si este evolutie!Evoluez mereu pt. ca vreau sa sar peste acel zid,sa evadez din complacerea vietii de puscarie,vreau sa vad cerul real si natura si astea sunt dincolo de zid!!!
Sper ca m-ai inteles acum.Si cu Meher Baba sunt mereu,este practic imposibil sa scapi de EL.Baba a spus odata:" In clipa cand m-ai trezit in sufletul tau eu nu voi mai dormi niciodata,voi fi cu tine si alaturi de tine in orice clipa,te voi ajuta."
Sa VREAU si NU pot scapa de Baba!!!!Baba nu e religie ci spiritualitate,avatarul epocii in care traim si ultima a acestui ciclu universal,Kaly Yuga.Cand o noua lume va veni in urmatorul ciclu,Noul avatar se va naste in Japonia,asa a spus Baba.La fel a mai spus ca 3/4 din omenirea toata va pieri curand.Cei ce vor ramane vor crea Noua Umanitate.

Stiu ca nu crezi astea,e opinia ta.
In ce priveste pa fratii mei indieni,ei sunt la fel f.f. spirituali si sunt atras de ei ca si de Baba pt. ca sunt aceleasi gandiri legate de dragostea pt. Creatia toata pt. pace si love intre noi.
Indienii au o relatie cu divinitatea mult mai stransa decat orice crestin din lume,the Pope is a joke!
De la ei inveti multe!!!Respect pt. natura si aproapele tau si mai ales onestitate,pt. ca un indian este cel mai sincer suflet in Creatie,poate de aceea a fost pacalit de omul alb mereu,pt. ca a gandit ca toti oamenii sunt ca si ei,sinceri si n-au de ascuns nimic!!!
Suferinta lor i-a adus insa si mai aproape de Dumnezeu,ei cred cu inima si sufletul, omul alb crede cu mintea si mereu ...cere ajutor de la Dumnezeu cand se roaga...Doamne ajuta-ma sa am un servici bun,Doamne fa-ma sanatos,Doamne ajuta-ma sa castig la lotto...Doamne ajuta-ma sa am o casa mare...indianul cand se roaga nu se gandeste la astfel de lucruri care nu au importanta pt. el,ci se roaga pt., toata Creatia si pt. cei necunoscuti lui,abia la urma se pune pe el insusi si nu cere decat sa aiba mila de el sa-i ajute poporul lui.

Si eu la fel gandesc,un brave warrior niciodata nu se roaga pt. soarta lui ci pt. a lumii.The frog skin paper(dolarii)nu-i iei cu tine pe lumea cealalta.
E opinia ta sa ma crezi superficial ,eu nicidecum nu ma consider ca atare.
Multi ii considera si azi pe indieni ..savages,eu zic ca cei ce "afirma "astea sunt adevaratii savages!

Pe alta data dear brother,
Love&peace,
Ozzy(Little Eagle Who Cries).
.........................................................................................................................
"Wakan Tanka Tunkashila onshimala"(Grand Father Spirit,pity me,so that the world and my people may live).
Great Medicine Man Lame Deer




























































































#16399 (raspuns la: #16351) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Omul este o fiinta religioasa. - de DESTIN la: 11/08/2004 04:44:23
(la: SUFLETUL ESTE NEMURITOR)
Omul este o fiinta religioasa.

Cineva spunea odata ca sufletul omului este crestin.

In acest sens, omul nu se margineste doar sa poarte in suflet un soi de speranta.

Unii spun ca poti pierde speranta, targuindu-te cu viata, dar cred ca gresesc, pentru ca speranta e irationala.
Ea e o parte a sentimentului religios si se naste, exista si prinde radacini in om in pofida logicii, a ratiunii, in acord cu un soi de absurd.

Acesta este motivul pentru care acel "credo ad absurdum" ("cred pina la absurd") al lui Tertullian e citat atat de des.

Pentru ca, daca ar fi un cat de mic sambure de ratiune logica, nu ar mai exista credinta.

Credinta e sadita in noi, in atitudinea noastra fata de lume si oameni, in mod apriori fata de cunoasterea acestora.

Cred cu toata fiinta mea un lucru:

ca sufletul omenesc este fara moarte, indivizibil si indestructibil...

Cred fara rezerve in viata vesnica a sufletului si in invierea lui Hristos, cel care a izbavit omul de pacate si ne-a dat speranta vietii vesnice...

Ce e cu adevarat important, este ca numim moartea o noua nastere...


Cine se teme de suferinta...va suferi de teama.

Pentru tine - de Vajra la: 01/10/2004 17:09:56
(la: Gregorian Bivolaru - MISA, guru şi servicii secrete)
Draga Mya,

Pentru inceput vreau sa te rog sa citesti cu atentie tot mesajul si tot ceea ce vreau sa-ti spun (o sa urmaresc sa fiu cat mai scurt:) ).
Am citit parerile tale despre Tantra de pe acest forum, si am vazut ca stii cate ceva despre domenuil Yoga si spiritualitate, si vreau sa te intreb ceva, simplu si direct: daca sexualitatea este ceva inferior, adica este un "pacat" si nici intr-un caz nu poate fi folosita ca metoda de evoluite spirituala: DE CE A CREAT DUMNEZEU OMUL INZESTRAT CU ORGANE SEXUALE SI CU TOATE TRAIRILE CE TIN DE ACEASTA? Daca sexualitatea este inferioara si degradanta pentru fiinta umana, sau in cel mai bun caz incompatibila cu spiritualitatea, crezi ca DUMNEZEU, care ESTE PERFECT, ar fi permis acesta, inzestrandu-l pe om cu ceva care sa-l opreasca pe acesta din evolutia lui spirituala, sa-l limiteze si sa-l blocheze? Sexualitatea este o parte integranta, fireasca a fiintei umane, iar negarea acestui aspect echivaleaza cu o “mutilare” a tot ceea ce suntem. A integra intr-un mod intelept sexualitatea consider ca este chiar de o importanta majora pentru evolutia spirituala, iar faptul ca de atatea mileniii acest aspect a fost omis, ascuns, nediscutat a dus la actuala situatie penibila in care omul intelege si practica sexualitatea. Acesta a generat de fapt decaderea omului, pentru ca el s-a scindat (in propria minte si atitudine bineinteles) in corp si tot cee ce tine de el pe de o parte, si spiritul care este opus lui pe de alta parte. In realitate noi suntem un intreg, in care corpul este un vehicul si un templu al spiritului. Ignoranta, necunoasterea, frustrarile, tensiunile, slabiciunile si impuritatile propriei miniti (acesta datorita indepartarii de legile tainice divine care exista in om si in natura) au facut ca omul sa priveasca propriul corp si sexualitatea ca pe ceva inferior si degradant, sau in cel mai bun caz incompatibile spiritualitatii. Eu zic ca "pacatul" si "degradarea" sunt in realitate stari ale mintii impure, orientari ale acesteia, care ne fac sa gresim, si sa folosim prost inzestrarile si energiile cu care Dumnezeu ne-a binecuvantat (chiar corpul uman). Stii cum se spune: "Ii judeci pe ceilalti si lumea prin prisma propriilor limitari si defecte". La fel este si cu sexualitatea si Tantra. Numai cel care A APLICAT SI CUNOASTE IN MOD DIRECT SI PROFUND PRIN EXPERIENTA DIRECTA, poate sa sustina ceva si sa emita o parere competenta. Restul nu sunt decat speculatii si pareri mai mult sau mai putin corecte referitoare la acest domeniu (si asta este valabil de fapt in orice alt domeniu al cunoasterii umane – la experienta directa ma refer).
In realitate, sexualitatea (ma refer la inzestrarea omului cu organe sexuale, cat si la toata gama de trairi, stari si energii care o insotesc - la modul natural si firesc bineinteles) este o inzestrare divina, fireasca, pe care Dumnezeu a daruit-o omului. Ca omul a ajuns sa degenereze, sa involueze, si sa "murdareasca" sexualitatea, care in mod natural este divina, este problema omului, sau mai bine zis a MINTII acestuia, care proiecteaza asupra realitatii (inclusiv a sexualitatii) propria imperfectiune, limitare, frustrare care a generat apoi ce se numeste pacat. Asa am putea spune si despre actul de a manca ca este ceva degradant pentru om, ca sunt oameni care mananca ca niste animale, si ca astfel a manca poate sa fie o cauza a involutiei. Dar in realitate stim prea bine ca nu este asa. A MANCA, A DORMI, A FACE DRAGOSTE (nu am spus sex), si orice alta actiune profund umana, naturala, fireasca poate deveni o adevarata modalitate de a evolua, si de a-L cinsti pe Dumnezeu, daca sunt facute cum trebuie, adica in MOD CONSTIENT SI PERFECT CONTROLAT, si in acelasi timp daruindu-le Lui, ca pe niste adevarate acte de adoratie si sacrificiu, si nu ca niste actiuni instinctuale si inconstiente. Daca ne gandim bine si profund, vedem ca orice faptura vine pe lume prin actul iubirii (al sexualitatii), iar acest lucru ascunde in el o mare TAINA DIVINA, si anume ca la nivel uman, energia sexuala si actul erotic contin insasi PUTEREA DE A CREA A LUI DUMNEZEU, PUTEREA CREATOARE DIVINA (ea fiind singura energie umana capabila de “a da” viata). Si, prin intermediul erosului, la nivel fizic, corporal, se manifesta beatitudinea divina, traita la un nivel grosier, ca PLACERE. Dar, sursa acesteia, pentru cel care are mintea suficient de pura si puternica pentru a percepe, este chiar EXTAZUL SI IUBIREA DIVINA care sunt caracteristicile fundamentale ale lui Dumnezeu. De aceea fiintele umane, si chiar toate creaturile, cauta placerea erotica, pentru ca isi "cauta" starea de fercire, de implinire, de totalitate, de extaz, pentru a fi COMPLETE. Iar in timpul fuziunii amoroase obisnuite, acesta stare este traita pentru o clipa, in timpul orgasmului. Din acest punct, maestrii tantrici au gasit solutia geniala de a folosi insasi sexualitatea si amorul pentru a declansa starea de extaz spiritual (samadhi) prin controlul energiei sexuale, care astfel nefiind risipita, poate prelungi starea de orgasm, si astfel intensitatea trairilor (placerea, fericirirea si implinirea care apare) devine atat de mare incat fiinta isi transcende egoul si mintea (datorita suspendarii oricaror fluctuatii a mintii) si poate patrunde intr-un mod sublim in starea divina a extazului spiritual (samadhi). Bineinteles ca acest proces implica cum am mai spus un control perfect al actului sexual (respectiv al energiei sexuale), care acum nu mai este doar o banala interactiune sexuala comuna, inconstienta, dominata de instinct, ci este un act perfect constient, spiritualizat. Aceasta spiritualizare a actului sexual este chiar acest mod de a fii PERFECT CONSTIENT si PERFECT CONTINENT (adica a controla perfect energia sexuala, atat din partea barbatului, care nu ejaculeaza deloc oricat ar dura actul erotic, cat si din partea femeii, care nu isi pierde potentialul prin descarcare), si de a transmuta si sublima prin vointa si puterea de concentrare a celor doi, energia sexuala bruta (ex: sperma in cazul barbatului) in energie si “ridicarea” (sublimarea) acesteia prin canalele subtile de energie (in principal pe coloana - Sushumna Nadi) in planurile superioare (centrii superiori de energie) - planul vointei, afectiv, mental si chiar spiritual. Vezi asadar, ca o astfel de practica nu poate fi facuta de o fiinta gregara si comuna (adica de o fiinta nespirituala), ci doar de cei cu adevarat puternici spirituali, puri si pregatiti printr-o intensa practica a metodelor yoghine (asanas, pranayama, dharana, dhyana etc.). De aici si ineditul unei astfel de abordari, rezervata doar celor putini, puternici spiritual si puri, cu o minte perfect controlata, stapini pe sine si pe simturile lor - asa ca, o astfel de practica a ramas foarte secreta, si putin promovata pentru cautatorii spirituali obisnuiti, care urmeaza calea clasica, a abstinentei, si care evident, datorita practicii si daruirii ajung si ei la realizarea sprituala, dar pe un alt drum (asa cum au facut Sri Yogananda, Swami Shivananda si altii mari maestrii). Si sa stii, ca si tantricii care nu sunt suficient de puternici sa abordeze de la inceput o astfel de prcatica, sunt si ei abstinenti o perioada pana ajung sa isi controleze suficient de bine mintea si energiile (inclusiv energiile sexuale). Si atunci, normal ca cei care urmeaza calea clasica a abstinentei, necunoscand aceste secrete si mai ales NEAVAND INITIEREA SI INDRUMAREA COMPETENTA A UNUI MAESTRU CARE A PRACTICAT CU SUCCES ACESTA CALE, si neavand nici experineta practica, sa respinga si chiar sa considere ciudata aceasta cale, sau chiar o cale gresita. Dar, ei ori nu sunt destul de pregatiti, ori nu li se potriveste (cum a fost cazul maestrilor care au urmat calea abstinentei), pentru a o practica. Repet, numai cel care a practicat-o, fiind pregatit, ii stie valoarea si veridicitatea spirituala. Am facut acesta prezentare oarecum tehnica si mai lunga tocmai sa fie cat de cat clar cum sunt lucrurile de fapt cu Tantra, si mai ales cu asa-zisa Tantra de Mana Stanga (Tantra, ca si cale este mult mai complexa si mai vasta decat doar aceste specte legate de sexualitatea spiritualizata, ea cuprinzand foarte multe scoli si curente: - Tantrismul Indian, printre care la loc de cinste se afla SHIVAISMUL KASHMIRIAN - despre care se cunoaste atat de putin chiar si de catre orientalisti si yoghini, al carui mare maestru a fost ABHINAVAGUPTA, care vorbeste clar despre valoarea sexualitatii ca practica illuminatorie – dupa prescriptiile tantrice bineinteles; Tantrismul Tibetan - VAJRAYANA - calea Traznetului, aici reprezentativa fiind scoala Kagyupa - linia maestrilor Marpa si Milarepa initiata de Marii Maestrii indieni Mahasiddha Tilopa si Naropa, care au abordat acest aspect al erosului, mai putin Milarepa - vezi vietile celor 84 de Mahasiddhasi etc.; un alt mare maestru tibetan despre care se stie prea putin in Occident si care a practicat Tantrismul de mana stanga si care a initiat numeroase femei pe calea sirituala si respectiv in tainele erotismului spiritualizat, a fost Drukpa Kunley, renumit pentru puterile sale paranormale si pentru modul neobisnuit si lipsit de prejudecati in care se manifesta iluminandu-i pe cei pregatiti, tibetanii pastrandu-i si astazi o vie recunostinta; alt mare maestru al Tantrei de Mana Stanga a fost renumitul maestru indian care a adus intreaga traditie tantrica si buddhismul in Tibet, Padmashambava, cunoscut de asemenea pentru puterile paranormale extraordinare pe care le-a manifestat si prin care a facut ca Tibetul a devina un pol al spiritualitatii, "convertind" aproape intreaga populatie tibetana de atunci care era de religie Bon, si exemplele pot continua cu astfel de mari maestri tantrici care au practicat exceptionalele metode tantrice inclusiv uniunea sexuala mistica, dupa invataturile tantrice secrete, initiind numerosi discipoli pe acesta cale). Dar cel mai important aspect in uniunea sexuala in tantrism, pe langa controlul perfect al sexualitatii, este IUBIREA si TRANSFIGURAREA. Adica barbatul isi transfigureaza iubita in Iubita Divina, in Femeia ca arhetip universal si cosmic – Shakti, iar femeia isi transfigureaza iubitul in Iubitul Divin, in Barbatul ca arhetip universal si cosmic – Shiva, iar Iubirea dintre cei doi este chiar Iubirea Divina (vezi lucrarile si articolele lui M.Eliade despre yoga,tantrism si sexualitatea mistica). Uniunea lor, a celor doi iubiti devine astfel divina, chiar cosmica, unind la nivel uman principiile polar opuse universale Feminin si Masculin, Yin si Yang, intr-o deplina armonie. Astfel, iubirea dintre cei doi nu mai este limitata si profana ci divina, ei putand face dragoste ore in sir (5,6,7 ore sau chiar mai mult) fara sa apara penibila pierdere de energie ca in cazul obisnuit, ei fiind pe deplin impliniti pe toate planurile. Femeia, cat si barbatul pot trai nenumarate orgasme controlate (fara descarcare), care acum nu sunt limitate doar la zona genitala, ci se raspandesc in tot corpul fizic cat si in corpurile subtile, generand trairi exceptionale, cei doi savurand astfel fericirea si beatitudinea divina. Ei isi descopera atunci adevarata esenta care este divina, transcenzand orice limitare a mintii si a sufletului; chiar si sexualitatea este atunci transcensa, prin folosirea acesteia ca un instrument. Asta este ideea fundamnetala in Tantra de mana stanga (in privinta sexualitatii): a folosi, cu intelepciune de catre cel pregatit, tocmai sexualitatea pentru a o transcende in final in fericirea Sinelui (acest principiu se regaseste de exemplu in Aikido, unde se foloseste tocmai forta adversarului pentru a-l invinge; sau in homeopatie in tratarea bolilor; sau acest principiu apare in zicala populara: “Cui pe cui se scoate” etc.)
Cam aceasta ar fi, descrisa intr-un mod cat de cat accesibil gandirii occidentale aspectul amoros si sexualitatea abordata in cadrul tantrismului, si dupa parerea mea acesta este modul divin si spiritual de a privi cat si de a practica amorul. In rest, totul tine de experienta personala si de practica, caci numai ele te pot edifica definitiv despre acest aspect. Eu iti doresc, si doresc din inima la toata lumea sa reuseasca sa-si transforme astfel viata, printr-o transformare a modului in care se priveste si se practica amorul, transformandu-l dintr-o cauza a decaderii intr-o sublima modalitate de a evolua. Sa gasesti o fiinta umana de sex opus pe care sa o iubesti si care sa te iubeasca, si cu care SA FACI DRAGOSTE (nu sex) in modul in care descrie Tantra, cu iubire, continenta, transfigurare si sublimare este o mare Gratie, care iti va modifica fundamental existenta, prin descoperirea a ceea ce este divin si a fost intotdeauna divin in fiinta umana si univers. Adevarata spiritualitate inseamna in realitate a aduce lumina divina si de a manifesta-o in orice actiune umana benefica si armonioasa care se incadreaza in ordinea natural divina a firii. Totul este sfant, totul este divin, din ce a creat Dumnezeu, doar noi am perveriti modul in care ne-am raportat si respectiv actionat in ceea ce priveste lumea, inclusiv sexualitatea. Si astfel, putem ajunge la trairea directa, nemijlocita a faptului ca, in esenta, nu este nici o diferenta intre Samsara si Nirvana.
Eu sper ca ai avut rabdare sa citesti tot ce ti-am scris, si sper de asemenea sa-mi si raspunzi.

Pa.
#23898 (raspuns la: #23513) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Despre poezie - de (anonim) la: 30/10/2004 05:43:05
(la: Cele mai frumoase poezii)
Despre poezie

Când dorim să exprimăm o idee cu maximă precizie, alegem cuvintele cele mai expresive şi mai potrivite scopului, fără a ţine cont de careva reguli, în afară de regulile gramaticii – astfel ne exprimăm în proză. În proză ideea este componenta primordială şi cea mai importantă, stilul şi vocabularul utilizat slujesc ideea, creând climatul psihologic adecvat unei perceperi optime. Poezia tradiţională, dimpotrivă, presupune respectarea strictă a unor anumite reguli, care impun un ritm şi un tip de rime unic pentru poemul respectiv. Necesitatea de a rima versurile impune căutarea cuvintelor care rimează cu cele deja găsite, iar asociaţiile care apar pe parcurs îmbogăţesc ideea iniţială cu noi nuanţe, îi dau o turnură neaşteptată, descoperă faţete şi contururi nebănuite. Acesta îi aplică jocului de-a versificarea un farmec deosebit, prospeţime şi mister, oferindu-ne emoţii inegalabile. Este lafel cum ai păşi pe un tărâm neexplorat, într-o junglă deasă fără cărări bătătorite, care îţi dirijează ea-înseşi paşii, obligându-te să învingi obstacolele apărute pe neaşteptate în cale. În schimb, îţi dăruieşte privelişti minunate după fiecare stâncă ocolită, iar dacă te pricepi să nu pierzi orientarea, vei ajunge unde ai dorit după o călătorie palpitantă şi plină de aventuri. Astfel constaţi cu uimire că ai exprimat ideea poate chiar mai bine decât ai fi făcut-o în proză, deşi aceasta a suferit o metamorfoză uluitoare, ca o femeie care pe un corp frumos de la natură îmbracă o rochie minunată, care îi scoate în evidenţă şi îi amplifică frumuseţea. Butonul a pleznit, scoţând la iveală farmecul florii, un fluture încântător şi-a luat zborul, părăsind crisalida uzată.
Pe de altă parte, nu e nici o pagubă, dacă busola, brusc, se strică şi nu-ţi mai indică corect direcţia. Mulţi călători, rătăcindu-se, au făcut descoperiri extraordinare. Columb, după cum se ştie, a luat calea spre India, dar a descoperit două continente noi şi o mulţime de insule! Important este să găseşti, totuşi, drumul spre casă.
Minunat este faptul, că restricţiile pe care ne-am propus să le respectăm nu numai că nu ne-au încurcat, ci ne-au şi ajutat să obţinem efectul optimal, răsplătindu-ne eforturile cu vârf şi îndesat. Din păcate, astăzi poezia tradiţională este privită ca o Cenuşăreasă care a zăbovit să plece de la bal după termenul fixat, trezindu-se din scurtul ei vis în rochiţa veche chiar în mijlocul cucoanelor gătite şi a cavalerilor dichisiţi. Jocul de-a rimele nu mai pasionează poeţii, considerându-se demodat şi învechit. Şi e păcat! Versul alb, deşi îţi permite să-ţi expui ideea “goală” cu eforturi minime, fără a fi constâns de oarecare condiţii, nu-ţi oferă satisfacţia de a învinge multiple şi variate obstacole pe un drum întortocheat şi anevoios, nici posibilitatea unor descoperiri neaşteptate în jurul propriului tău gând. Până la urmă se constată că o formă perfectă din punct de vedere estetic slujeşte ideea cu mai multă fidelitate şi o scoate în evidenţă, urmându-i contururile ca propria ei piele. Frumuseţea mişcă sufletele şi le face mai receptive la ideile, pe lângă care mulţi ar trece cu nepăsare, fără a le lua în seamă.
Simplul fapt ştiinţific, că unele stele pe care le vedem se află la depărtări imense, de mii de ani lumină, tulbură puţine persoane sensibile, pe când versurile des citate
“La steua care-a răsărit
E-o cale-atât de lungă,
Că mii de ani i-au trebuit
Luminii, să ne-ajungă…”
au miraculosul dar de a trezi imaginaţia, făcându-ne să conştientizăm ideea nu numai cu mintea, dar şi cu sufletul. Omul este o fiinţă complexă, în care simţurile, emoţiile şi raţiunea trebuie să conlucreze.
Puţini sunt acei, care au un văz deosebit de ager şi pătrunzător, fiind în stare să distingă asemenea detalii, care le scapă altora. La fel, puţini oameni posedă o sensibilitate ieşită din comun, şi mai puţini au darul a o face un bun al tuturor, creând opere de artă care apropie realitatea de sufletele noastre. Un adevăr amar, trecut prin inima poetului, devine o durere sfâşietoare, care se amplifică, intrând în rezonanţă cu inimile tuturor, devine un clopot de alarmă care trezeşte sensibilitatea publică şi mobilizează forţele spirituale ale organismului social în faţa primejdiei. Nu întâmplător poeţii s-au pomenit întotdeauna în epicentrul erupţiilor sociale. Dar şi în condiţiile unei acalmii relative poeţii găsesc destulă hrană pentru a alimenta şi a creşte această floare rară, pe care o numim poezie. Rostul ei este să ne sporească sensibilitatea, descoperindu-ne esenţa fenomenelor de natură spirituală şi frumuseţi care altfel ar trece neobservate, tot astfel precum ochelarii servesc pentru sporirea văzului, dezvăluindu-ne calităţile optice ale obiectelor materiale. Prin urmare, poezia este un instrument care prelungeşte posibilităţile noastre de a percepe Frumosul dincolo de limita individuală a fiecăruia.
Dacă ne referim însă la substanţa ei, putem spune că poezia este o sinteză a ideii cu trăirea emoţională şi veşmântul ei verbal, sonor. O îmbinare armonioasă a acestor componenţi este absolut necesară - lipsa sau slăbiciunea unuia dintre ei poate desfiinţa poezia. Când scriem poezia pe hârtie, nu facem decât să o notăm, să-i dăm o formă materializată. Evident, că această materializare a unor elemente în fond nemateriale este imperfectă. Partitura unei simfonii încă nu este muzică - muzică ea devine doar atunci, când îmbracă veşmântul ei sonor şi emoţional. O interpretare proastă o desfiinţează, una excelentă o renaşte. La fel şi poezia - cititorul îi redă haina sonoră şi emoţională după priceperea sa - cu mai multă sau mai puţină dibăcie.
Poezia scrisă pe hârtie este doar o jumătate de poezie. Poezie cu adevărat ea devine numai atunci, când este declamată într-o manieră sinceră, adecvată conţinutului său ideal şi emoţional. În realitate acest lucru se întâmplă destul de rar, deşi este foarte important. Poezia trebuie să sune, să acţioneze asupra ascultătorului prin toate mijloacele de care dispune, prin toată vraja ei lăuntrică. Este greu de spus, din ce se compune această vrajă, dar ritmul, rima, melodia versului sunt componenţi importanţi ai acesteia. Aici se adaogă intonaţia artistului, calităţile melodice ale vocii sale, precum şi sensibilitatea lui, inteligenţa lui, care îl ajută să pătrundă conţinutul ideal şi emoţional al poeziei, să ghicească fără greş interpretarea adecvată. Un poem cu o deosebită încărcătură emoţională, în opinia mea, solicită o declamatoare cu voce joasă, adâncă, plină de o forţă reţinută izvorâtă din interior,cu o manieră de declamare care ar produce impresia că cuvintele sunt smulse din propriul ei trup, sunt rupte din propria-i carne. Dar poezia nu trebuie urlată, sentimentele mari vorbesc mai mult în şoaptă - o şoaptă adâncă, grea, dureroasă.
Mă întristează nespus o poezie prost declamată, mai ales dacă aparţine unui mare poet. Este o profanare. Nu ştiu de ce s-a înrădăcinat convingerea eronată, că pentru a interpreta opere muzicale trebuie să faci şcoală, iar pentru a declama versuri nu trebuie decât să înveţi cuvintele. Sunt categoric împotriva acestui mod de gândire. Pentru a putea declama versuri trebuie să înveţi această artă deloc simplă. Trebuie să munceşti, să experimentezi, să-ţi pui în valoare calităţile artistice - dacă le ai, desigur.
Eu nu accept anumite maniere de declamare, printre care şi cea dulceagă, lascivă, excesiv feminizată. Nu-mi place nici stilul de incantaţie şamanistică, în care poezia este interpretată ca un descântec vrăjitoresc. Îmi place maniera naturală, sinceră, sufletistă, deşi accept şi chiar consider necesară scoaterea în evidenţă a ritmului interior al versului, precum şi jocul uşor al vocii, valorificarea calităţilor ei melodice. Este extrem de important să respectăm o corelaţie armonioasă între toate aceste elemente. Simţul măsurii este măsura talentului artistului.
În ceea ce priveşte veşmântul verbal al poeziei, acesta cere o atitudine lafel de responsabilă, o muncă grea şi minuţioasă de selecţie şi prelucrare a materialului. Limbajul poetic cere o atitudine deosebit de grijulie din partea acelora, care pretind (cu temei sau fără) că fac poezie. Din păcate, unii dintre aceştea nu-i acordă mare importanţă, neglijându-l cu uşurinţă. Suntem obişnuiţi să mizăm întotdeauna pe har, pe miracolul inspiraţiei, pe spontaneitate, pe multe alte “miracole”, fără a ne îngriji să depunem careva eforturi intelectuale pentru a ne cultiva şi îmbogăţi sufletul nu numai cu valori morale, dar şi cu acele cunoştinţe concrete, rodul investigaţiilor uriaşe pe care le-a întreprins omenirea în zona tăinuită şi inaccesibilă filistinului, pe care o numim Poezie. O asemenea atitudine dezvăluie subdezvoltarea noastră spirituală, pe care o constat cu amărăciune. Mi-ar fi greu să-i zic pe nume virusului, care i-a atacat pe toţi membrii societăţii noastre, dar denaţionalizarea, devalorizarea cunoştinţei de carte, cultivarea atitudinii agresive şi dispreţuitoare faţă de intelectuali (nu găsesc un termin mai potrivit pentru a desemna omul care posedă cunoştinţe vaste, suflet mare şi înalte calităţi morale) au fost condiţiile favorabile pentru ca acesta să prospere. Acum, dacă dorim să ne vindecăm, nu mai putem subaprecia tezaurul spiritual pe care l-a acumulat umanitatea timp de secole şi milenii, nici pe purtătorii lui.
Dar să ne întoarcem la oiţele noastre, cum spun francezii. Oricine simte în sine aplecare sufletească spre poezie şi doreşte să facă poezie, trebuie să înveţe ce este poezia, nebizuindu-se pe cunoştinţele fragmentare pe care le capătă în mod spontan. Un muzician consacrat este obligat să cunoască secretele meseriei sale, iar măsura în care le cunoaşte este un indiciu important al valorii sale ca maestru în arta muzicii. Tot astfel un poet este obligat să fie un adevărat maestru al cuvântului poetic, un iniţiat în secretele “ars poetica”, care este o artă şi o ştiinţă în acelaşi timp. Sensibilitate, intelect, cunoaştere şi măestrie - iată patru piloni pe care se sprijină templul Poeziei. Slăbiciunea unuia dintre aceştea poate fi fatală - fiecare trebuie să fie suficient de durabil pentru a-şi îndeplini misiunea. E adevărat, uneori surplusul de vigoare al unuia poate substitui şi camufla slăbiciunea altuia, dar până la o limită doar. Templul Poeziei nu poate sta în trei picioare.
În primul rând, un poet trebuie să-şi cunoască la perfecţie materialul, din care îşi durează opera, adică limbajul poetic. În general, nu putem alcătui un dicţionar complet al limbajului poetic, care ar conţine acea submulţime a unei limbi, despre care putem spune: aceste şi numai aceste cuvinte pot fi admise într-un poem. Ca limba însăşi, limbajul poetic este supus unei fluctuaţii permanente, unei dezvoltări continue - unele cuvinte apar, altele dispar din uz. Limbajului poetic îi este caracteristică însă o anumită adâncire în trecut, el conţine unele cuvinte arhaice, ieşite din uzul cotidian, şi admite cu greu neologismele, doar după un proces de “rotunjire” prin folosire frecventă, când acestea devin familiare şi se înscriu cu succes în peisajul lingvistic respectiv. Acest proces este aidoma lucrului de secole al fluxului, care rotunjeşte şi cizelează pietricele diforme, comunicându-le formă, luciu şi culoare. Fluxul netezeşte muchiile ascuţite, curăţă impurităţile şi transformă pietricelele obişnuite în comori strălucitioare. Dar această muncă necesită timp şi nu suferă graba. Cuvântul îşi poate găsi locul în colierul unui poem numai după ce a căpătat forma, luciul şi culorile necesare, potrivite mediului lingvistic respectiv.
Adela Vasiloi
#26945 (raspuns la: #13613) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
pt ueit, cu urari de bine - de giocondel la: 30/11/2004 17:28:25
(la: SUFLETUL ESTE NEMURITOR)
"Faptul ca doar afirmi ca este o inspiratie divina nu este suficient. Care sunt argumentele ca asta e realitatea?"

O dovada clara a inspiratiei divine sunt chiar scrierile esentiale ale marilor religii.majoritatea profetilor, erau oameni simpli fara educatie, si totusi au revelat mii si mii de versuri intr-un limbaj nu numai poetic dar deosebit de profund.

"Deocamdata cuantica ne spune ca anumite fenomene nu respecta o cauzalitate stricta. In afara de cazul in care poti demonstra ca fizicienii momentului se inseala trebuie sa accepti acest fapt."

NU sunt eu in masura sa spun daca se inseala sau nu, istoria a dovedit ca toti oamenii de stiinta ai tuturor vremurilor au avut limitarile lor, cu exceptia celor cativa ce isi depaseau vremurile prin intuitie sau inteligenta , cum vreti sa o numiti.dar simplul fapt ca oamenii de stiinta spun ca anumite fenomene nu respecta o cauzalitate stricta, tot ei demonstreaza faptul ca in orice haos exista o anume ordine, bine stabilita.totul in acest univers este interdependent.Imi pare ca felul in care negati fara drept de apel existenta lui Dumnezeu, pentru ca nu este demonstrat stiintific sau pentru ca nu Il percepeti cu cele 5 simturi, este simliar cu felul in care oamenii din trecut descurajau oamenii de stiinta in descoperitile lor: curentul electric nu il vedea nimeni si totusi a fost descoperit si demonstrat si stiintific iar cei ce radeau la ideea de atunci, s-au dovedit a fi doar ignoranti.

"O tripla contradictie. Hotaraste-te, cunosti atributele divinitatii, ii cunosti "adevarata natura" sau este imposibil de aflat?"

De fapt nu este nici o contradictie.pentru ca suntem oameni,cu limitari, si trebuie s a folosim un anume limbaj pentru a exprima convingeri stiintifice sau spirituale, am spus ca dumnezeu este imuabil si ne creat dar in acelais timp, faptul ca noi il numim sau explicam nu insemna ca ii reducem realitatea la ceva ce poate fi numit.realitatea divina nu este imposibil de aflat, ea se afla in Tot ce exista si in tot ceea ce nu exista inca sau nu ne este noua evident.Aceasta esenta se afla in mine, in dumneavoastra, in firul de iarba, in planetele indepartate si fiintele lor.Lumea creatiei este un Tot, asa cum organismul omului, desi este format din diferite membre si organe- ce nu sunt constiente unele de altele-, in final toate componentele sale nu prea pot functiona sau exista unele fara altele.

"S-au studiat stiintific astfel de fenomene (de pilda pretentiile de amintiri din viata anterioara in India), dar s-au gasit in toate cazurile explicatii "pamantesti" (franturi de amintiri din copilarie, coincidente, frauda, etc.). Daca stii de un astfel de caz documentat stiintific da-mi de veste."

Personal, nu cred in reincarnare.vorbeam despre lumea viselor, cand sufletul omului calatoreste in lumile spirituale, unde are acces la constiinta universala…de aceea am stiut cu mult timp inainte despre evenimente ce urmau sa sa intample mai tarziu.In cele mai mici detalii si amanunte.Si sunt multi oameni care au sclipiri de acest gen, in lumea viselor, cand sunt detasati de aceaste lume materiala.

MeSajul de baza al tuturor marilor religii si cai spirituale este :Iubirea,pacea si unitatea!

"Nu stiu care este mesajul de baza, dar vad rezultatele. Si comunismul era minunat in teorie. Totusi cred ca si in ceea ce priveste mesajul te inseli."

Nu cred ca ma insel de loc.Dumneavoastra ati studiat isotoria religiilor, ati citit Biblia, coranul, vedele,upanisadele,toate acele scrieri ce pretind a fi de inspiratie divina?mesajul este unul si acelasi.Si este trimis de Dumnezeu ca un dar catre umanitate, pentru A ne ajuta s a fim constienti de existenta altor lumi, spirituale.de aceea, desi mesagerii sai au venit in timpuri diferite, in locuri diferite, mesajul pe care l-au adus, desi mereu intr-o alta forma, intotdeauna are aceeasi esenta.

Te referi la inchizitie sau la talibani? Sau poate la Bush? Si cum ai dedus ca ateii nu pot avea astfel de calitati?

Am spus clar: cei ce practica o anume credinta.talibanii si inchizitia sunt extreme, denaturari,reactii egoiste si intunecate pe care oamenii le justifica porin prisma credintelor lor care ,de fapt, nu au nimic de a face cu Crimele comise de ei.Si unii atei au astfel de calitati, insa sunt mai putin motivati in a-si trai viata curat,pentru ca nu cred in transformare ,in evolutie, ce-au in gus si-m capusa.Dupa ei potopul.Un ateu, neaga existenta unei divinitati, iar majoritatea bazelor moralitatii sunt de natura spirituala.

-Iar cei care isi pierd si viata, din dragoste de Dumnezeu, sunt cei mai norocosi dintre noi

"Ai vorbit cu vreunul de ai aflat aceasta informatie?"

NU, dar dumneavostra ati vorbit cu vreunul si v-a spus ca a luat plasa??

"Toate religiile (si nu numai) au martirii lor. Asta nu dovedeste decat credinta sincera a lor, nu si faptul ca este o credinta adevarata."

adevarul este intotdeauna simplu si clar.Un om ce crede cu atata tarie incat isi jertfeste viata pentru cauza sa, mai mult ca sigur ca stie ce face decat ca nu stie.

-probabilitatea existentei lui Dumnezeu este de 100 la suta.

"Inseamna ca ai reusit sa demonstrezi matematic existenta lui Dumnezeu, primul om care reuseste asta. Poti detalia?"

De ce ar trebui matematica considerata alfa si omega tuturor lucrurilor.In fond si ea nu este bazata decat pe niste conventii, limitata chiar de om.NU un om a decis intr-o zi ca unu si cu unu fac doi??Eu ma indoiesc chiar de aceasta baza a matematici pentru ca mai de graba cred ca UNU si cu Unu fac tot UNU-apropos de Unitatea creatiei.

Cum ai demonstrat ca religia egiptenilor sau a grecilor e falsa?

Exact, nu vi se pare un pic ciudat ca mai toate popoarele lumii, din diferite monete istorice, aveau o credinta in Dumnezeu, sau ceva…? ca si stiinta este in continuua transformare, in conformitate cu evolutia nivelului de constiinta al omenirii.la momentul respectiv, credinta egiptenilor si a grecilor a avut sensul ei, insa a fost reinnoita de chiar dumnezeu, prin mesagerii sai, care au spus lumii ca desi Dumnezeu poate avea toate acele forme si atribute, el este totusi UNUL si unic.

"Unde ai gasit "Cuvantul lui Dumnezeu"?"

Am gasit cuvantul lui dumezeu in scrierile sfinte ale marilor religii.

Sigur, poti crede asta, dar te inseli. Crestinismul iti cere sa ai un singur Dumnezeu, sa nu ai idoli, etc. Hinduismul este exact pe dos. Daca Iisus este Calea nu poate fi si Mohamed.

De fapt eu constientizez faptul ca toti profetii au venit de la dumnezeu, ca au adus acelasi mesaj, accept scrierile lor sfinte ca fiind cuvantul divin si am o viziune superioara in ce priveste unitatea religiilor si a umanitatii, si vad cat de ridicola a fost si este lupta intre diferitele ramuri ale diferitelor credinte, si ca toate aceste denaturari de la adevarata esenta ,sunt create de oameni, de egourile lor si de setea de putere.Credinta Baha'i spune ca decat ca religia ta sa fie sursa de discoride, ura si dizunitate, mai bine ar fi sa nu ai nici o religie.

Este posibil ca Dumnezeu,daca exista, sa aprecieze atat permanentii cautatori, cat si pe cei care pur si simplu cred.Ideala este o moderatie intre cele doua.

"Cum ai ajuns la concluzia asta?"

Prin puterea ratiunii

”Un adevarat cautator se lasa condus de ratiune oriunde. Daca stii de la inceput ce vrei sa gasesti cautarea este un simulacru.”

A fi cautator dar nu a lasa puterea ratiunii sa te duca pe fagasuri PUR materialiste...a fi numai materialist negand porice altceva sau numai religios ,nagand tot restul, este dovada de limitare in viziune , fiind doar o extrema si toata lumea stie ca extremele sunt departe de orice adevar sau echilibru.

Ai statistici care sa arate ca cei ce urmeaza aceasta religie au un procent mai mare de vindecare?

Nu detin statistici in acest sens, insa ideea este ca baha’ii constientizeaza importanta stiintei si ca apeleaza la ea cu incredere.Un fapt curios, majoritatea baha’I lor pe care eu I-am intalnit fie erau deja ,fie au devenit dupa ce au cunoscut credinta baha’i,medici , asistenti medicali, oameni de stiinta.Pentru ca acestea sunt cele mai directe si recompensatoare cai de a servi umanitatea prin exercitarea unei profesii.

"tot in scrierile baha'i ni se spune ca in viitor... "

De ce crezi ca aceste scrieri sunt si adevarate?

Pentru ca le-am studiat cu atentie, timp de 6 ani inainte de a deveni baha’I. Dumneavoastra de ce credeti ca nu sunt?

Toate cele bune!
#30216 (raspuns la: #30163) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Pt. giocondel - de ueit la: 04/12/2004 15:52:20
(la: SUFLETUL ESTE NEMURITOR)
"majoritatea profetilor, erau oameni simpli fara educatie"

Departe de a fi asa. Moise a fost educat la curtea faraonului, Ioshua, Samuel, David au fost regi, Ezra, Ezekiel - preoti, Daniel era un nobil, etc. (cel putin asa spune biblia, probabil multe personaje sunt fictive)

"au revelat mii si mii de versuri intr-un limbaj nu numai poetic dar deosebit de profund"

Si Homer sau Shakespeare au facut acest lucru si nu cred ca esti convinsa de veridicitatea istorisirilor din cartile lor.

"NU sunt eu in masura sa spun daca se inseala sau nu"

Prin urmare este cel mai intelept sa accepti pozitia lor, ce va aduce viitorul ramane de vazut.

"dar simplul fapt ca oamenii de stiinta spun ca anumite fenomene nu respecta o cauzalitate stricta, tot ei demonstreaza faptul ca in orice haos exista o anume ordine, bine stabilita"

Fluctuatiile cuantice sunt impredictibile, nu stiu la ce ordine te referi. Ordinea pe care noi o observam este o medie statistica a evenimentelor cuantice.

"Imi pare ca felul in care negati fara drept de apel existenta lui Dumnezeu, pentru ca nu este demonstrat stiintific sau pentru ca nu Il percepeti cu cele 5 simturi, este simliar cu felul in care oamenii din trecut descurajau oamenii de stiinta in descoperitile lor"

Eu nu neg nimic, doar ca pentru a crede in existenta a ceva sunt necesare anumite evidente. Evidentele in favoarea existentei lui Dumnezeu sunt comparabile cu cele pentru Mos Craciun, elfii de noapte, Fat-Frumos, Zeus, Thor, etc. Asa cum tu presupun ca nu crezi in acestia nici eu nu cred in Dumnezeu. Cand voi avea nu o "demonstratie stiintifica" dar macar un fir de evidenta imi voi reconsidera pozitia.

"curentul electric nu il vedea nimeni si totusi a fost descoperit si demonstrat si stiintific iar cei ce radeau la ideea de atunci, s-au dovedit a fi doar ignoranti."

Poti sa detaliezi cine erau "cei ce radeau"? Si ce argumente aveau ambele parti? Metoda stiintifica nu este perfecta insa este cea mai buna pe care o avem. Daca acceptam teorii lipsite de argumente este aproape sigur ca o vom lua pe o cale gresita. Adevarul este unul dar falsuri sunt o infinitate. Daca ai tu o idee mai buna de discernere a adevarului decat metoda stiintifca as fi curios sa o vad.

"realitatea divina nu este imposibil de aflat, ea se afla in Tot ce exista si in tot ceea ce nu exista inca sau nu ne este noua evident.Aceasta esenta se afla in mine, in dumneavoastra, in firul de iarba, in planetele indepartate si fiintele lor."

"Tot ce exista si tot ceea ce nu exista inca sau nu ne este noua evident" poarta numele de univers, nu vad de ce vrei sa-l botezi "Dumnezeu". Nu inteleg ce vrei sa spui prin esenta si cum ai ajuns la concluzia ca exista asa ceva.

"Lumea creatiei este un Tot.."

Ce te face sa crezi ca este vorba de o "creatie" a unei entitati constiente si nu doar o evolutie guvernata de legile fizicii?

"vorbeam despre lumea viselor, cand sufletul omului calatoreste in lumile spirituale, unde are acces la constiinta universala…"

Visele reprezinta probabil un amalgam de informatii aparute in timpul consolidarii memoriei in creier carora constiinta incearca sa le dea un sens. Ce argumente ai ca exista o "constiinta universala" sau ca sufletul exista si poate calatori? Eu personal nu am aflat din vise nici o informatie care sa fie in mod cert noua.

"MeSajul de baza al tuturor marilor religii si cai spirituale este :Iubirea,pacea si unitatea!."

Probabil nu citim aceeasi Biblie.

Ex. 22:

"20. Cel ce jertfeste la alti dumnezei, afara de Domnul, sa se piarda."

Num. 15:

"32. Cand se aflau fiii lui Israel in pustiu, au gasit un om adunand lemne in ziua odihnei;
33. Si cei ce l-au gasit adunand lemne in ziua odihnei l-au adus la Moise si Aaron si la toata obstea fiilor lui Israel;
34. Si l-au pus sub paza, pentru ca nu era inca hotarat ce sa faca cu el.
35. Atunci a zis Domnul catre Moise: "Omul acesta sa moara; sa fie ucis cu pietre de catre toata obstea fiilor lui Israel, afara din tabara!""

Num. 25:

"l. Atunci s-a asezat Israel in Sitim, dar poporul a inceput sa se spurce, pacatuind cu fetele din Moab.
2. Ca acestea ii chemau la jertfele idolilor lor si manca poporul din acele jertfe si se inchina la dumnezeii lor.
3. Asa s-a lipit Israel de Baal-Peor, pentru care s-a aprins mania lui Dumnezeu asupra lui Israel.
4. Si a zis Domnul catre Moise: "Ia pe toate capeteniile poporului si le spanzura de copaci pentru Domnul inainte de asfintitul soarelui, ca sa se abata de la Israel iutimea maniei Domnului".
5. Atunci a zis Moise catre judecatorii lui Israel: "Ucideti fiecare pe oamenii vostri care s-au lipit de Baal-Peor".
6. Dar iata oarecare din fiii lui Israel a venit si a adus intre fratii sai o madianita, in ochii lui Moise si in ochii intregii obsti a fiilor lui Israel, cand plangeau ei la usa cortului adunarii.
7. Atunci Finees, fiul lui Eleazar, fiul preotului Aaron, vazand aceasta, s-a sculat din mijlocul obstii si, luand in mana lancea sa,
8. A intrat dupa israelit in salas si i-a strapuns pe amandoi, pe israelit si pe femeie, in pantece; si a incetat pedepsirea fiilor lui Israel.
9. Cei ce au murit de pedeapsa aceasta au fost douazeci si patru de mii.
10. Si a grait Domnul cu Moise si a zis:
11. "Finees, feciorul lui Eleazar, fiul preotului Aaron, a abatut mania Mea de la fiii lui Israel, ravnind intre ei pentru Mine, si n-am mai pierdut pe fiii lui Israel in mania Mea;"

Deut. 7:

"l. "Cand Domnul Dumnezeul tau te va duce in pamantul la care mergi ca sa-l mostenesti si va izgoni de la fata ta neamurile cele mari si multe si anume: pe Hetei, pe Gherghesei, pe Amorei, pe Canaanei, pe Ferezei, pe Hevei si pe Iebusei - sapte neamuri, care sunt mai mari si mai puternice decat tine -
2. Si le va da Domnul Dumnezeul tau in mainile tale si le vei bate, atunci sa le nimicesti, sa nu faci cu ele legamant si sa nu le cruti."

Deut. 20:

"16. Iar in cetatile popoarelor acestora pe care Domnul Dumnezeul tau ti le da in stapanire, sa nu lasi in viata nici un suflet;
17. Ci sa-i dai blestemului: pe Hetei si pe Amorei, pe Canaanei si Ferezei, pe Hevei, pe Iebusei si pe Gherghesei, precum ti-a poruncit Domnul Dumnezeul tau"

Num. 31:

"14. Atunci s-a maniat Moise pe capeteniile ostirii, pe capeteniile miilor si pe sutasii care se intorsesera de la razboi, si le-a zis Moise:
15. "Pentru ce ati lasat vii toate femeile?
16. Caci ele, dupa sfatul lui Valaam, au facut pe fiii lui Israel sa se abata de la cuvantul Domnului, pentru Peor, pentru care a venit pedeapsa asupra obstii Domnului.
17. Ucideti dar toti copiii de parte barbateasca si toate femeile ce-au cunoscut barbat, ucideti-le.
18. Iar pe fetele care n-au cunoscut barbat, lasati-le pe toate vii pentru voi."

I Regi 15:

"3. Mergi acum si bate pe Amalec si pe Ierim si nimiceste toate ale lui. Sa nu iei pentru tine nimic de la ei, ci nimiceste si da blestemului toate cate are. Sa nu-i cruti, ci sa dai mortii de la barbat pana la femeie, de la tanar pana la pruncul de san, de la bou pana la oaie, de la camila pana la asin"."

2 Cronici 25:

"11. Iar Amasia a prins curaj si si-a luat poporul sau si a plecat la batalie cu el in Valea Sarii si a omorat zece mii de oameni dintre fiii lui Seir;
12. Si alte zece mii de oameni vii i-au luat ca robi fiii lui Iuda si i-au dus pe varful unei stanci si i-au aruncat de pe varful stancii. si toti s-au zdrobit cu desavarsire."

Exemplele pot continua. Dupa cum vezi, ura rasiala, genocidul, uciderea prizonierilor de razboi, transformarea femeilor in sclave sexuale ale "poporului ales" sunt activitati direct comandate de Dumnezeu. Ura este dusa pana la nebunie, chiar si animalele sunt ucise. Sovairea evreilor in a duce la indeplinire aceste porunci pline de iubire, pace si unitate il enerveaza intr-atat pe Dumnezeu incat este gata sa-i ucida si pe acestia (vezi episodul cu Saul si regele Agag).

In NT nu apar astfel de atrocitati, ceea ce este de asteptat dat fiind ca evreii se aflau sub ocupatie romana, fiind la mila acestora. Totusi Iisus nu ramane dator ci ne aduce minunata descriere a iadului, concept strain VT, in care torturarea celor de alte pareri decat crestinii devine eterna.

"Am spus clar: cei ce practica o anume credinta.talibanii si inchizitia sunt extreme, denaturari,reactii egoiste si intunecate pe care oamenii le justifica porin prisma credintelor lor care ,de fapt, nu au nimic de a face cu Crimele comise de ei."

Atat talibanii cat si catolicismului evului mediu "practicau o anume credinta" si nu au reprezentat extreme, ci regula. Inchizitia s-a intins pe 500 de ani facand sute de mii de victime. Practic toata istoria a fost semanata cu violenta religioasa, aceasta incetand odata cu pierderea puterii de catre biserica. Daca ai citit exemplele de mai sus poti constata ca intoleranta si cruzimea religioasa au o baza ferma in biblie.

"Si unii atei au astfel de calitati, insa sunt mai putin motivati in a-si trai viata curat,pentru ca nu cred in transformare ,in evolutie, ce-au in gus si-m capusa."

Aceasta opinie se bazeaza pe vre-o statistica sau este doar conceptia pe care o ai tu despre atei? Ateii nu sunt lipsiti de sentimente, de empatie, de dorinta de a face bine, doar ca in loc de a o face pentru a multumi pe Dumnezeu sau a evita o pedeapsa o fac pentru ca asa le dicteaza constiinta si ratiunea.

"Dupa ei potopul."

Regret sa te dezamagesc dar imi pasa de familia, de tara mea si de umanitate in general. Probabil aceasta opinie reflecta modul tau de gandire in absenta religiei.

"Un ateu, neaga existenta unei divinitati, iar majoritatea bazelor moralitatii sunt de natura spirituala."

Moralitatea este creata de om ca o adaptare la viata sociala. Pur si simplu o societate in care, sa spunem, crima este permisa nu poate fi stabila si este eliminata. Care sunt argumentele tale ca morala vine de la Dumnezeu?

"De ce ar trebui matematica considerata alfa si omega tuturor lucrurilor."

Am dat un exemplu de evidenta pentru 100% probabilitate a existentei lui Dumnezeu. Aparitia lui directa in mijlocul unui oras ar fi probabil o alta posibilitate.

"adevarul este intotdeauna simplu si clar."

Ma intreb la ce-si mai bat capul toti oamnii de stiinta sau teologii. Ar trebui sa te intrebe pe tine.

"Un om ce crede cu atata tarie incat isi jertfeste viata pentru cauza sa, mai mult ca sigur ca stie ce face decat ca nu stie."

Este absolut fals. Teroristii islamici, sectele sinucigase, conform teoriei tale detin adevarul.

""Ai vorbit cu vreunul de ai aflat aceasta informatie?"

NU, dar dumneavostra ati vorbit cu vreunul si v-a spus ca a luat plasa??"

Cel care face afirmatia trebuie sa o sustina, nu cel care o neaga. Ai afirmat ca martirii sunt norocosi, prezinta evidenta pe care o ai. Eu pot doar sa spun ca dupa toate indiciile oferite de stiinta acestia sunt deplin si iremediabil morti.

"NU un om a decis intr-o zi ca unu si cu unu fac doi??Eu ma indoiesc chiar de aceasta baza a matematici pentru ca mai de graba cred ca UNU si cu Unu fac tot UNU-apropos de Unitatea creatiei."

Matematica lucreaza cu concepte abstracte insa are un corespondent in realitate, de-aia suntem in stare sa calculam traiectoria unei nave spatiale sau sa construim un pod. In ce sens vorbesti de unitatea creatiei?

"Exact, nu vi se pare un pic ciudat ca mai toate popoarele lumii, din diferite monete istorice, aveau o credinta in Dumnezeu, sau ceva…?"

Nu e nimic ciudat. Un Superman in cer parea la momentul oprtun cea mai buna explicatie pentru fenomenele necunoscute. Ploaia cadea prin gaurelele din firmament, bolile erau provocate de demoni, visele erau excursii in lumea mortilor, etc.

"la momentul respectiv, credinta egiptenilor si a grecilor a avut sensul ei, insa a fost reinnoita de chiar dumnezeu, prin mesagerii sai, care au spus lumii ca desi Dumnezeu poate avea toate acele forme si atribute, el este totusi UNUL si unic."

Imi este imposibil de inteles de ce Dumnezeu a crezut de cuviinta sa-i minta pe indieni sau egipteni cu privire la reancarnare, sa le ceara evreilor sa-si taie preputul si sa arda oi pe altar, maiasilor sa scoata inima prizonierilor, iar apoi sa-l trimita pe Iisus sau mahomed sa spuna ca totul e o greseala. Nu are nici un sens.

"Am gasit cuvantul lui dumezeu in scrierile sfinte ale marilor religii."

Ce te face sa crezi ca acele scrieri nu sunt productii pur umane?

"De fapt eu constientizez faptul ca toti profetii au venit de la dumnezeu"

Deci esti de parere ca nu au fost si profeti mincinosi.

"accept scrierile lor sfinte ca fiind cuvantul divin"

Pe ce baza?

"A fi cautator dar nu a lasa puterea ratiunii sa te duca pe fagasuri PUR materialiste...a fi numai materialist negand porice altceva sau numai religios ,nagand tot restul, este dovada de limitare in viziune"

Un "materialist negand orice altceva sau numai religios ,nagand tot restul"
nu este prin definitie un cautator. Daca insa cautarea te duce la una din aceste concluzii trebuie sa o accepti altminteri de ce ai mai cautat?

"Ai statistici care sa arate ca cei ce urmeaza aceasta religie au un procent mai mare de vindecare?

Nu detin statistici in acest sens"

Prin urmare nu am nici un motiv de a crede ca rugaciunea ar aduce ceva bun. De ce sa pierdem timpul?

"De ce crezi ca aceste scrieri sunt si adevarate?

Pentru ca le-am studiat cu atentie, timp de 6 ani inainte de a deveni baha’I."

Si ai gasit in ele vreun argument ca ar avea la baza o origine divina?

"Dumneavoastra de ce credeti ca nu sunt?"

Nu cred nimic, nu le-am studiat.

Numai bine!

Si veti cunoaste adevarul, iar adevarul va va face liberi.
(Ioan 8:32)
#30684 (raspuns la: #30216) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
ultilizatorului Ueit - de giocondel la: 07/12/2004 17:49:48
(la: SUFLETUL ESTE NEMURITOR)
“Si Homer sau Shakespeare au facut acest lucru si nu cred ca esti convinsa de veridicitatea istorisirilor din cartile lor.”

Veridicitatea scrierilor se sustrage din fructele pe care acele cuvinte le dau.Shakespeare imi bucura inima si ma face sa apreciez arta si frumusetea cuvantului scris, pe cand Cuvantul Divin deshide noi porti de patrundere sufletului meu, imi ofera raspunsuri la intrebarile esentiale, imi inspira inima sa aduc lauda Creatorului si creatiei, ma ajuta sa ma cunosc pe mine insami si sa descopar in tot ce ma inconjoara acea esenta despre care va vorbeam( ce nu poate fi explicata sau demonstrata ci este intim legata de puterea de perceptia si profunzimea fiecarui om)

“Fluctuatiile cuantice sunt impredictibile, nu stiu la ce ordine te referi. Ordinea pe care noi o observam este o medie statistica a evenimentelor cuantice.”

Fluctuatiile cuantice explica numai faptul ca legile fizice au o anume limita.asta nu inseamna ca aceste fluctuatii in sine stau la baza universului sau ca prin ele putem nega existenta unei anumite ordini.In orice haos exista o ordine prestabilita.

“Poti sa detaliezi cine erau "cei ce radeau"? Si ce argumente aveau ambele parti? Metoda stiintifica nu este perfecta insa este cea mai buna pe care o avem. Daca acceptam teorii lipsite de argumente este aproape sigur ca o vom lua pe o cale gresita. Adevarul este unul dar falsuri sunt o infinitate. Daca ai tu o idee mai buna de discernere a adevarului decat metoda stiintifca as fi curios sa o vad.”

Mda..leonardo da vinci a fost parintele multor din stiintele de acum.Oamenii timpului lui, chiar oamenii de stiinta I-au ras in fata si din aceasta cauza nu si-a putut pune in practica teoriile( ex elicopterul), pentru ca papalitatea sau patronii artelor si stiintelor preferau sa plateasca pentru mari chefuri mai degraba decat pentru incurajarea teoriilor unui om care” evident habar nu are despre ce vorbeste”.Orice om de viziune si mare descoperitor sau teoretician a intalnit prejudecati din partea chiar colegilor de breasla.Exemplele sunt nenumarate.Intrebati orice laureat al premiului Nobel despre cati I-au ras in fata in timpul ceercetarilor ,care erau menite sa aduca o viziune noua, nemaiauzita pana atunci.


“Ce te face sa crezi ca este vorba de o "creatie" a unei entitati constiente si nu doar o evolutie guvernata de legile fizicii?”

Pentru ca omul poate subjuga legile fizicii prin simpla exercitare a facultatilor sale intelectuale, prin urma exercitarii unei anume vointe: daca natura si legile ei ar fi tot ceea ce guverneaza aceasta existenta atunci ar insemna ca animalul este un exponent superior omului, pentru ca este intruchiparea acestor legi.Comform legilor fizice, omul nu ar trebui sa se desprinda de pamant si totusi el zboara, subjugand si folosind chiar aceste legi in favoarea sa.exista o vointa superioara ce guverneaza atat legile fizice cat si vointa umana.

“Atat talibanii cat si catolicismului evului mediu "practicau o anume credinta" si nu au reprezentat extreme, ci regula. Inchizitia s-a intins pe 500 de ani facand sute de mii de victime. Practic toata istoria a fost semanata cu violenta religioasa, aceasta incetand odata cu pierderea puterii de catre biserica. Daca ai citit exemplele de mai sus poti constata ca intoleranta si cruzimea religioasa au o baza ferma in biblie.”


Profetii Divini sunt ca niste profesori pentru umanitate.Timpurile despre care vorbiti dumneavoastra erau timpuri sangeroase iar triburile si circumstantele intunecate si inconjurate de ignoranta.cele zece porunci pe care el le-a revelat omului, sunt dovada a ceea ce spun.La fel cu celellate religii.orice religie are doua parti: una sociala si fizica si una strict spirituala, imuabila, intotdeauna aceeasi.in schimb legile sociale si fizice se schimba de la epoca la epoca, in functie de necesitati si de capacitatea oimenirii de a percepe.este un porces de crestere si evoluare.Unui elev de clasa intai nu ii poti vorbi despre fizica cuantica.Asta nu insemna ca profesorul ce ii preda literele alfabetului, el insussi nu stie citi deja sau nu cunoaste mai mult decat preda la acel nivel.Asta e diferenta.De fiecare data cand un profet reveleaza o noua religie( ma refer la 9 mari si esentiale religii ce au existat pana acum), intreaga existenta este regenerata, o inspiratie proaspata este insuflata intregii creatii, totul revine la viata si artele si stiinta avanseaza de asemena in acest proces.

“Moralitatea este creata de om ca o adaptare la viata sociala. Pur si simplu o societate in care, sa spunem, crima este permisa nu poate fi stabila si este eliminata. Care sunt argumentele tale ca morala vine de la Dumnezeu?”

Cele zece porunci, legile spirituale ale tuturor marilor religii.Niciodata societatea nu a stabilit legi morale esentiale de la sine.tocmai de aici necesitatea unui Educator divin.ochi pt ochi,…etc..in vremea aceea era o lege morala venita de la dumnezeu pentru ca oamenii luau 10 ochi pt un ochi, si 1000 de dinti pentru un dinte…apoi Isus a venit si a spus : lasa, numai lua tu ochi pt ochi, ca este Unul drept , acolo sus si are grija de tine, nu e cazul sa iti faci drepotate singur, asa ca mai bine fii iertator si intoarce si celalat obraz.Tot el a pus bazele insitutiei casatoriei, ca si insitutie divina in care partile au drepturi si responsabilitati.Mohammad , comform porejudecatii raspandite ca a instigat la poligamie, dimpotriva a spus triburilor care aveau zeci de neveste, ca daca nu le poti trata pe toate egal, mai bine sa aI numai una ,ca sa fii drept.tot el revine si spune clar ca nici un barbat nu poate trata egal mai multe femei…Tot el a oferit femeii un rang de fiinta umana, pt ca momentul si locul in care si-a revelat misiunea a fost unul din cele mai crude si pline de atrocitati( fetele nou nascute erau ingropate de vii iar o femeie valora numai cateva camile etc etc).Apoi, in religia baha’I, femeia este egala cu barbatul si este mai bine sa preferi pe vecinul tau decat pe tine insauti si mai de graba sa fii ucis decat sa ucizi..etc etc…dovada ca religia a ridicat de fiecare data standardele morale ale umanitatii sta in studierea cu atentie a istoriei omenirii cat si a istoriei religiilor.

“Ma intreb la ce-si mai bat capul toti oamnii de stiinta sau teologii. Ar trebui sa te intrebe pe tine.”

Ironia poate fi si amuzanta adresantului…nu-I bai
“Matematica lucreaza cu concepte abstracte insa are un corespondent in realitate, de-aia suntem in stare sa calculam traiectoria unei nave spatiale sau sa construim un pod. In ce sens vorbesti de unitatea creatiei?”

Spiritualitatea lucreaza cu concepte abstracte insa are si ea corespondente in realitate.Milostenia, genrozitatea,dragostea, detasarea,iertarea,..le vedeti, le mirositi, le puteti atinge ??si totusi exista si se manifesta, devenind vizibile in lumea fenomenala prin intermediul actiunilor noastre.

“Cel care face afirmatia trebuie sa o sustina, nu cel care o neaga. Ai afirmat ca martirii sunt norocosi, prezinta evidenta pe care o ai. Eu pot doar sa spun ca dupa toate indiciile oferite de stiinta acestia sunt deplin si iremediabil morti.”

HA!!ma tem ca si cel ce neaga o afirmatie trebuie sa isi sustina negatia, pentru ca altfel tot ce ar trebui eu sa fac e sa neg tot ce spuneti dumneavoastra, indiferent de ceea ce spuneti si asta m-ar face sa am dreptate.

“Este absolut fals. Teroristii islamici, sectele sinucigase, conform teoriei tale detin adevarul.”

Trage concluzii pripite si fara legatura cu ceea ce spun eu.M-am referit clar la cei ce isi jertfesc viata ca si martiri, preferand moartea, negarii propriilor lor credinte, nu la cei ce ucid in numele credintelor lor, mare diferenta intre ce am spus eu si ce scoateti dumneavoastra in evidenta.

“Prin urmare nu am nici un motiv de a crede ca rugaciunea ar aduce ceva bun. De ce sa pierdem timpul?”

Faptul ca eu nu detin statistici nu insemna ca ele nu exista sau ca puterea rugaciunii este devalidata.Rugaciunea este ca o scara, catre Dumnezeu.Nicidecum o pierdere de timp.Ea conduce sufletul omului spre Sursa tuturor lucrurilor si ii ofera acces la lumi necunoscute si la cunoastere de sine.combinand-o, bineinteles, cu meditatie.

“ Si ai gasit in ele vreun argument ca ar avea la baza o origine divina?”

DA, multe argumente, explicatii la intrebarile mele materialiste,viziuni profunde asupra multor probleme existentiale, puncte de vedere cu totul superioare modului de a rationa pur uman , trecand dincolo de limitarile existentei materiale si materialiste.

Urari de bine!!

When the fire of love is ablaze, it burneth to ashes the harvest of reason… And when the fire of love is become ablaze, the harvest of reason will be wholly consumed.” -Seven Valleys
depinde de la om la om;unele - de mya la: 16/01/2005 03:24:13
(la: SUFLETUL ESTE NEMURITOR)
depinde de la om la om;unele suflete sunt linistite,altele nu
nu putem generaliza


Sufletul e linistit fiindca e proiectia lui Dumnezeu in om. Ego-ul din om ingroasa sufletul omului. Una e sufletul (aidoma cu Dumnezeu) si alta e ego-ul. Ego-ul acopera sufletul, deci nelinistea care se manifesta in oameni (la unii mai putin la altii mai mult) vine din ego-ul lor si nu din suflet.
#33527 (raspuns la: #33517) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Sufletul e esenta curata a ce - de mya la: 11/02/2005 21:08:10
(la: Despre dorinta de a fi mai tineri.)
Sufletul e esenta curata a ceea ce suntem noi (de-a lungul vietilor, neschimbata) un fel de imagine perfecta a lui Dumnezeu (adica vesnic, fericit, fara dileme si probleme).

Ego-ul e o manifestare a simturilor omului (cele 5 simturi) numai din viata actuala, prezenta. Daca te enervezi, se enerveaza ego-ul, daca te exciti se excita ego-ul, daca te emotionezi puternic se emotioneaza ego-ul etc.

Iluminatii zic ca trebuie sa scapi de "coaja" ego-ului (simturilor) si sa ajungi sa-ti vezi sufletul. De aici si greutatea intelegerii depline a explicatiilor legate de suflet si ego. Incerci sa le intelegi prin prisma ego-ului si e imposibil.Trebuie ca intelegerea sa vina din intuitie, din suflet ca sa se perceapa corect.

De regula, fiindca in omul obisnuit predomina simturile si nu sufletul, omul se identifica puternic cu ego-ul lui, cu drama vietii si deci sufera. Daca s-ar identifica toti cu sufletele lor (fericite mereu) ar fi alta treaba. Ar fi toti cam ca Isus, Budda etc. O sa zici ca nu are nici un farmec sa fie toti asa ca s-ar plictisi lumea. Da' nu stii ce vorbesti ;).

Calugarii avansati spiritual sunt asa, d-aia unii ajung sa "vada" efectiv prin tine, sa traiasca fara mancare, somn...numai din har divin (meditatie lunga, introspectie, rugaciune etc).

Trebuie sa pui mana si sa citesti despre toate astea, nu mai pune intrebari pe forumuri (poti sa fi indus in eroare usor), citeste tu direct. Exista multe carti despre vietile sfintilor, avatari, comentarii profunde ale cartilor sfinte etc. Sunt foarte interesante si inspirante.

Aici poti sa-ti pierzi timpul relativ usor, citind insa direct de la sursa - nu.
#36057 (raspuns la: #36046) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Am recitit textul de 2 ori - de TeodoraPA la: 15/04/2005 17:49:50
(la: Ca moderni, cat mai putem crede?)
Sa-mi amintesc despre ce era vorba. Si comentariile celorlalti.

"Dar nu pot sa nu constat cat de diform e sufletul meu, cat de deformat sunt de "mediul inconjurator", de care sunt legat de atatea sentimente contradictorii"... zici tu. Eu nu stiu daca sufletul omului e deformat de mediul inconjurator sau asa e de la mama natura. Caci inima omului e inselatoare, sau cum zice undeva in Biblie? Carnea e carne, si instinctele noastre instincte... Si inca o chestie pe care o cred, dar nu stiu cat e de corecta, e ca Dumenzeu intelege umanitatea noastra. El ne-a creat asa, cu slabiciuni, cu dureri, chiar si cu pofte. Nu cred ca omul trebuie sa se simta condamnat ca le are. Ci trebuie sa stie ce sa faca cu ele, sa fie stapanit (e usor de zis!!!), prudent si cumpatat.

Dar vin din nou si zic ca lumea a fost cazuta dintotdeauna.

Vai, se pierde subiectul asta, si imi placea asa de mult!!!






Take heed when you think you stand, lest you fall.
SDS eşti atât de departe de ...sufletul omului! - de spinroz la: 05/05/2005 22:38:19
(la: Oamenii devin homosexuali/lesbiene, sau se nasc asa ?)
:)))) Impresionant! Orice femeie care îşi vinde trupul aşa cum a făcut Maria Magdalenă nu trăieşte plăcerea, nu atinge orgasmul , ea cel mult îl simulează faţă de clienţi mult prea orgolioşi cu bărbăţia lor. Aşa că Mariei i-a fost uşor să abandoneze păcatul prea-curviei. Dar ce se întâmplă cu erotomanele, cu cele dependente de sex. Crezi oare că pot fi ele lesne aduse la pocăinţă. Poate, dar în aceste condiţii de asxcetism sexual s-ar umple spitalele de psihiatrie cu ele. Să fim serioşi! De la Sf. Augustin biserica a preluat ideea păcatului originar şi a stigmatizat sexualitatea ca fiind cel mai mare păcat. După anumite religi creştine ar trebui şi cea din cadrul căsătoriei să fie interzisă sau cel puţin redusă (creştinismul recomandă să se ţină post şi la sex, ce aberaţie?), catolicismul mergând după învăţătura sf. Augustininterzice căsătoria preoţilor, ce absurditate?). Atunci de ce Dumnezeu ne-a creat cu o sexualitate atât de debordantă? Ar fi putut la fel de bine să ne fi făcut ca păsările, care vorba poetului, le vine ,,câte două ori pe an'' sau, ca animalele, odată pe an. Din nefericire pentru morala stoică din care s-a inspirat cea creştină , sexualiatea la om nu este doar pentru reproducere, ci pentru plăcere. E poate singura plăcere care ne aduce fericirea. Să amintesc ce se întâmplă în creier în timpul orgasmului? Se eliberează o serie de substanţe numite de savanţi endorfine, care generează după coit o plăcută stare de bine.
Apropos de faptul că socitatea nu poate face homosexualitatea morală, cum nici adulterul nu-l poate face e bine de amintit că Sf. Augustin a făcut din cunoaşterea binelui şi răului un păcat. Dar Dumnezeu a spus, atunci când omul a încălcat interdicţia şi a muşcat din pomul cunoaşterii: ,,Iată că omul a ajuns ca unul din noi'' (Facerea 3,4). Dacă omul a ajuns prin actul sexual (asta se subînţelege din mitul biblic), ca Dumnezeu, deci a fost o înălţare şi nu o coborâre în păcat, atunci experienţele sexuale de genul homosexualităţii ne pot oare coborâ? Homosexualitatea şi adulterul sunt şi acestea tentaţii ale mărului. Poate cineva să interzică asemenea comportamete? Da ele ne apar din perspectuiva doctrinei creştine şocante şi imorale? Dar sunt ele cu adevărat imorale? Dacă societatea le interzice sau le acceptă ar avea vreun efect asupra celor predispuşi a mânca din pom? Socrate spunea că a trăi pentru bine e mai presus decât a trăi pur şi simplu. Toată morala este ca prin orienatea mea sexuală hetero-, sau homo-, să nu comit o nedreptate; e mai bine să suport o nedreopte şi în asta constă sublimul moralei socratice decât s-o comit. eu la această morală subscriu şi nu l-a cea prescrisă de religii. Dacă prin comportamentul meu sexual comit o nedreptate, atunci da, sunt de acord ca homosexualitatea să fie pusă la stâlpul infamiei. Privită sub acest aspect, adulterul este de condamnat mai tare decât homosexualitatea fiindcă prin aventura lui se comit numai nedreptăţi.
Dacă în Sodoma s-a oprit reproducerea prin practica homosexualităţii şi comunitatea era condamnată la dispariţie pe bună dreptate era de şters de pe faţa pământului.
Oricum paradoxul imoral apare şi mai evident la Lot, unde cele două fiice comit incestul cu propriul lor tată. Motivaţia i(morală) a fost că nu ar fi mai avut urmaşi, fiindcă în jurul lor nu mai erau oameni. Dar incestul este şi mai mult de condamnat fiindcă duce inerent la degradarea speciei. Cum explici dumneata d-le SDS acest paradox biblic: de la homosexualitate la incest?.
.
#47196 (raspuns la: #46729) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
HoriaD - de giocondel la: 19/05/2005 10:25:11
(la: cum ii vedeti pe cei deprimati?)
nu le-am dat nici un fel de chei :):)...ma rog, le-am dat cheile spre ei insisi, asta e alta poveste..cum? I-am pus sa vopseasca o casa:):) terapia prin munca este subapreciata de specialisti.

am creat un mediu relaxant, cu mult umor si zambete si rasete sanatoase si in acelasi timp le-am dat un scop ( tin
sa mentionez ca amandoi lucrau in programare de soft, la birou, de aproape 5 ani), am fost naturali, i-am acceptat fara prejudecati in grupul nostru, ne-am dat interesul s a ii cunoastem mai bine, am mancat impreuna in pauzele de munca din acelasi ziar(vorba vine) si i-am pus la zugraveala cat berila!in fiecare duminica ii scoteam in natura, ba la pescuit, sau cu cortul prin vreo padure, sau la plimbare in locuri noi, interesante...

Amandoi erau depresivi din cauza muncii, a rutinei.Faceau bani multi dar vedeau acelasi birou, faceau aceleasi lucruri zi de zi.Noi, cum suntem tampiti la cap si consideram ca viata este un joc de noroc, i-am incurajat sa demisioneze si sa faca altceva...ceva ce or ei cu adevarat, oricat de imposibil li s-ar parea.dupa 3 luni unul din ei a demisionat( desi amandoi erau foarte conservatori si tematori de necunoscut) si a inceput o afacere pe cont prorpriu..la 2 saptamani dupa el a demisionat si celalalt si a cautat o slujba intr-un domeniu care ii placea mult dar in care nu credea c a va fi vreodata angajat..si a gasit una buna de tot, unde lucreaza si acum...aproape in fiecare sambata insa, sunt prezenti la datorie, la vopsit, facut acoperise, reparat instalatii, oriunde suntem noi.

daca sunteti depresiv/a, va asteptam..avem multe pisici roz mumificate de mutata de sub case darapanate, in nevoie de renovare...chestia e ca la renovari, ideea in sine de a lua ceva aproaPE MORT si a ii reda viata si vigoare, are u efect salutar asupra sufletului omului, pentru ca pune ordine in ganduri..odata cu ceea ce este restaurat, se restaureaza si ganduri, sentimente, se vindeca rani...si nu vorbesc in metafore, va spun ce am observat practic.

asta asa pe scurt, subiectul este mai amplu.





"To merit the madness of love, man must abound in sanity"
-The Seven Valleys-

da... - de muselk la: 20/07/2005 00:28:30
(la: ULTIMA PERIOADA A VIETII)
...buna intrebare...dak as shtii cu siguranta ca nu mai am mult de trait si k in cateva zile voi parasi pamantul,as incerca din rasputeri sa fac tot ce nu am avut ocazia in anii pe care i-am petrecut p pamant...kiar si cele mai nebunesti lucruri,sa simt ptr ultima data k traiesc si ca sunt om.As incerca orice lucru,n-as dormi deloc avand in vedere timpul scurt p care il am la dispozitie,as cere scuze celor fata de care am gresit i-as ierta p toti care m-au facut sa plang sau m-au suparat pur si simplu si as vrea sa fiu singur ptr 10 min sa ma uit de oriunde la cer si sa plang 10 min rugandu-ma acelei Forte Supreme sa aiba grija de oameni si sa indrepte totul,sa duca lumea spre calea cea buna sa-i faca mai altruisti p oameni sa se iubeasca mai mult si sa nu existe atatea sentimente negative generatoare evident de energie negativa...as adormi in bratele unei persoane p care o iubesc din tot sufletu si cu toata fiinta mea spunandu-i sa fie sigura de faptul ca oricand si in orice situatie ,de orice factura,exista un suflet in lumea asta care te iubeste mai mult decat se iubeste p sine dar va trebui sa-l cauti.Desi te vei da batut va aparea tocmai atunci cand ai fi zis k nu mai ai speranta si totul se naruie...as vorbi cu ingerii de pe pamant spunandu-le k mi-am iubit viata si mi-a placut enorm!M-as ruga asa cum shtiu eu ptr sufletele tuturor undeva in natura sa pot sa simt ca exista acea puritate a gandului care ma va duce incet incet spre o alta treapta a existentei mele ,una mai avansata...moartea!



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...