sulfet ranit

Pe lista celor raniti in atentat aflata la
http://www.madrid112.es/not00.asp?id=212
am vazut cel putin 10 nume romanesti.... :(

..................................................................................
"-- Hei, uitati-va! regele e gol!"

Aici (in presa din Romania) se vorbeste de peste 40 de "nume cu rezonanta romaneasca". Nu stiu cati dintre ei sunt cetateni romani. Ma rog sa fie cat mai putina suferinta, care e prea multa oricum...

Rectific: se pare ca sunt mai multi raniti...

http://www.mae.ro/poze_editare/victime.html

http://www.mae.ro/

Lista romanilor raniti:
http://www.jurnalul.ro/forum/viewtopic.php?t=302

Sunt peste 80 ! :(

..................................................................................
"-- Hei, uitati-va! regele e gol!"

Poti sa fii ranit din dragoste de viata, dar nu mori...si asta te raneste si mai tare...

*****************
''Ne nastem goi, uzi si flamanzi, apoi lucrurile incep sa se inrautateasca.''
''Omul e singurul animal care roseste, sau singurul care e nevoit sa o faca''

06.03.2009
Soseaua Targu Mures – Cluj
- Doi barbati de 32 de ani decedati
- O tanara de 22 de ani, decedata
07.03.2009
Bucuresti - o femeie de 39 de ani ranita
- un copil ranit
Braila
- un barbat de 39 de ani, mort
-patru raniti
08.03.2009
Bucuresti - doi raniti
09.03.2009
Bucuresti
- un barbat de 33 de ani, mort
- un barbat ranit
DN17 - un ranit grav
10.03.2009
Mures - un barbat mort
Bucuresti – o femeie si doi barbati raniti
11.032009
Constanta – un barbat mort
Sacele, Brasov
– un barbat de 33 ani, decedat
- un barbat ranit grav
12.03.2009
DN1
- un tanar de 19 ani, prietena lui de 17 ani, tatal, fratele si cumnatul, decedati
- o tanara ranita
Mures
- un tanar de25 ani, grav ranit
13.03.2009
Arad
- Un barbat mort
- Opt raniti
Timisoara
- Un tanar de 29 de ani, decedat
- Un tanar de 20 ani, grav ranit

15.03.2009 – 04.04.2009

22 de morti si 55 de raniti

DN1 Turda – 3 tineri grav raniti
Bucuresti – 2 raniti
Azuga – o femeie ranita
- un barbat ranit
Timisoara – 3 raniti
Arad – 2 morti
- 7 raniti
Suceava - 1 tanar mort
- 2 raniti grav
Timis – 2 barbati morti (39 si 30 de ani)
Vaslui – 2 tineri morti, 19 si 20 ani
- 10 raniti, intre care doi foarte grav
Cluj – 3 fete de 15, 17 si 19 ani decedate
- 2 tineri raniti foarte grav
Ialomita – un barbat mort
Suceava – 2 barbati morti
Bucuresti – 1 barbat grav ranit
Constanta – un barbat grav ranit
- o femeie de 31 de ani ranita
Brasov – un barbat in varsta de 50 ani ranit
Bucuresti – 1 barbat mort
- Un barbat ranit grav
Brasov – 1 barbat mort
Alba Iulia – o fetita de 8 ani ranita
Timisoara – Arad – 1 tanar de 20 ani mort
- O tanara de 21 de ani ranita foarte grav
Cenad – 3 tineri cu varste sub 20 ani raniti grav
Buzau – o tanara de 18 ani decedata
- 3 tineri raniti
Deva – un tanar de 20 ani mort
DN7 Deva – un tanar de 26 de ani ranit foarte grav
- Doi barbati raniti
DN23 Braila – un tanar de 32 de ani decedat
Alba - 1 tanara decedata
- 3 tineri raniti
Craiova – 4 tineri raniti
Bucuresti - 1 tanara de 26 de ani decedata
- O tanara de 30 ani fara sanse de supravietuire
DN7 Deva - Simeria – un barbat de 32 de ani mort

Imi luasem deja la revedere de la tine mai demult, dar vad ca nu ma poti uita...
Randurile tale m-au ranit din nou, peste masura; mahnit constat ce groaznica impresie despre mine ai! Cum asi putea s-o schimb ma chinui sa pricep... si somnul l-am pierdut!

Asi vrea atat de mult sa fim prieteni...am ochi frumosi, sa stii, desi sunt un picut timid, dar tu esti tolerant si nu mi-e frica.

Dar daca nu se poate, nu se poate...inteleg si plec.

Nu inainte de a-ti spune, IARASI, cu inima zdrobita: Pa si pu...!
LA REVEDERE!

Adio! Uita-ma...eu te-am uitat deja.

Singuratatea in doi...te macina, te distruge, te ingroapa incetul cu incetul...Se instaleaza in momentul cand cei doi isi cauta fiecare un refugiu permanent in singuratate, alturi fizic fiind. Incearca fiecare scaparea fatza de angoasele unei convietuiri in compromis, (copii, casa, masina, afaceri, toate... "bunuri" comune).
Tristetea, intimitatea ranita, zambetul fortat, de fatada...
Ce a fost candva frumos, (daca a fost vorba de asa ceva) e ingropat.

Despre trenul mortii, plimbat pe ruta Iasi-Calarasi(Ialomita), iata "amintiri" culese dintr-un site probabil neolegionar :
"Viorica Agarici – mit si adevar in problema "Trenului mortii"

Din capul locului declar ca nu am intentia de a nega sau minimaliza tragicele evenimente petrecute la Iasi in iunie/iulie 1941, care s-au derulat pana in gara Romanului. Despre asta s-a scris si se va mai scrie mult, incat modesta mea contributie s-ar pierde ca o picatura de apa intr-un ocean de venin. In schimb, voi aduce cateva elemente noi legate de cele intamplate la Roman. Cititorii au latitudinea sa le arunce in talgerul balantei ce li se va parea mai adecvat.

Asadar, la gara din Roman - Era in fatidica zi de 3 iulie 1941, cand s-a anuntat sosirea, in tranzit, a unui tren cu evrei deportati din Iasi. Pentru fetele de la Cantina Crucii Rosii, ca si pentru personalul punctului sanitar din gara condus de doctorita Veronica Falcoianu (foto alaturata), situatia parea similara cu cea a trenurilor de raniti cu stationare scurta, avand alta destinatie. In acest rastimp, li se acordau, in vagoane, ajutoarele umanitare si medicale necesare. Totusi, judecand bine, medicul de serviciu la punct in acea zi, in unire cu echipele de la cantina, au inteles ca situatia actuala va fi oarecum diferita. Din aceasta cauza au chemat-o in ajutor pe doamna Viorica Agarici, presedinta Filialei locale a Societatii nationale de Cruce Rosie. Dansa a venit fara intarziere, insotita de vicepresedinta, d-na Eliza Vargolici si de medicul primar al judetului, dr. Stefan Pasov. In urma lor a sosit si seful Comenduirii Pietei, cpt. I. Cocaneanu.

Din primul moment, duduia Viorica a inceput a-si organiza echipa cu care avea sa intre in actiune. Din aceasta faceau parte: Sofia Lazarescu (sefa cantinei), invatatoarele Zoe Iacobescu, Elena Taune si Maria Curelescu, tinerele Mura Hagiaturian, Rodica Lazarescu si doua maici detasate de la manastirea Agapia. Intre timp, cpt. Cocaneanu a luat informatii suplimentare de la biroul de miscare al garii, de unde s-a intors foarte posomorat. Cand au iesit pe peron, cantinierele cu tavi si cosuri cu de ale gurii, 4 soldati cu caldari cu ceai, doctorita Falcoianu insotita de of. san. V. Toma si infirmierele voluntare de Cruce Rosie, purtand medicamente pentru urgente si material de pansat, Cocaneanu s-a apropiat de d-na Agarici, soptindu-i ceva la ureche. Cei prezenti au spus ca niciodata n-au vazut-o decat blanda si amabila, dar acum si-a iesit din sarite!

Deodata intra trenul in gara - o garnitura lunga cu vagoane de marfa ("bou-vagon" cu portierele zavorate) din care razbateau voci disperate, cerand ajutor si apa! Pentru acest tren insa era un Ordin de la Comandatura militara germana din Iasi, ca nimeni sa nu se apropie.



Interventia Reginei-Mama (Relatare a doctorului Nicolae Horga, radiolog sef la Spitalul Precista)

La aflarea acestui ordin d-na Viorica Agarici i-a cerut cpt. Cocaneanu sa intervina pentru a fi deschise vagoanele si a se putea acorda asistenta medicala celor din interior. Cpt. Cocaneanu l-a contactat telefonic pe generalul de Divizie Stefan Ionescu, prefectul judetului Roman care tocmai atunci se pregatea sa intampine pe Regina Mama Elena, sosita intr-o vizita la spitalul din Roman.

Prefectul i-a expus Reginei situatia disperata din gara chiar in Spitalul Precista Mare (atunci Z.I. 448). cand se faceau prezentarile si i-a raportat tot ce se intampla in gara. Revoltata, regina l-a trimis pe aghiotantul ei pentru a verifica daca informatia este adevarata. Cand aghiotantul s-a intors si a confirmat cele spuse de prefect, Regina i-a cerut generalului Stefan Ionescu sa-i inlesneasca legatura cu generalul Ion Antonescu, care se afla in trenul Patria, aflat in exclusivitate la dispozitia sa. Regina cerandu-i sa ordone deschiderea portierelor si acordarea asistentei medicale evreilor din tren.

In tot acest timp, d-na Agarici a dus o adevarata "batalie" cu soldatii germani care pazeau si ei trenul. Ea a pasit hotarata inainte, facand fetelor semn sa o urmeze. Trebuiau sa strabata distanta pana la linia a 4-a, unde fusese tras trenul cu deportati, semn ca nu va avea cale libera. Prioritate aveau atunci trenurile militare germane si romanesti, care goneau spre front. Asa incat avea de stationat un timp, exact cat era nevoie a intra cu ajutoarele cerute. Soldatii germani, cand au vazut ca grupul de persoane in alb se apropie hotarat de trenul lor, le-au iesit inainte, cu pistoalele mitraliera intinse si strigand: "Zuruck Verboten!" (Indarat! Oprit!). Era o prima somatie. D-na Agarici, fara teama, li s-a adresat pe acelasi ton: "Verflucktes Gesindel, auf die Seite!" (Creaturi blestemate, la o parte!). Cpt. Cocaneanu, stiind de ce sunt in stare acesti ostasi fanatici, din trupele SS, a venit in graba rugand echipa sa se intoarca pe peron, caci la o a doua somatie, acestia vor trage in plin. A fost un moment de panica. Fetele si soldatii cu caldari au facut cale intoarsa. Numai duduia Viorica Agarici s-a repezit ca un glonte in fata locomotivei, prinzandu-se cu mainile de ea si a inceput a striga cat tinea o gura ca daca nu se deschid portierele vagoanelor, pentru a se acorda ajutor detinutilor, ea ramane acolo pana ce va trece trenul peste dansa!

In timpul acesta, nemtii isi vedeau linistiti de treaba, asteptand momentul cand vor putea ordona pornirea trenului, cu riscul, de a strivi romanca aceea furioasa... La amenintarea cu pistolul in piept a unui ofiter SS, Viorica Agarici a raspuns: "Wenn Du mich schiesst, schiesst Du deine Mutter!" (Daca ma impusti pe mine, o impusti pe maica-ta!).

Intre timp, generalului Ion Antonescu, informat de cele intamplate la Roman si neavand autoritate asupra militarilor germani care nu permiteau asistarea detinutilor, a luat legatura cu Comandantul al Armatei a XI-a germana, generalul colonel Eugen von Schorner solicitandu-i aprobarea celor solicitate de regina Mama. Acesta, in cele din urma, a ordonat asistarea deportatilor din trenului cu evrei.

In sfarsit au fost date la o parte usile de la un vagon, le-a aparut o scena de infern: vii si morti, claie peste gramada, cu imbracamintea sfasiata zaceau intr-un namol de fecale si urina. Era prea din cale afara! Pentru a nu alarma populatia orasului (din care peste 7000 erau evrei), care prinzand de veste, incepusera a aflui spre gara, s-a convenit ca trenul sa fie impins indarat, la Sabaoani. Acolo fura deschise toate vagoanele iar cei morti, dupa ce au fost verificati de cpt. Dr. Radu Popovici, chirurgul Spitalului Militar (venit si el cu sanitarii sai, foto alaturata), au fost depusi intr-o groapa sapata ad-hoc in dosul garii.

Dupa intoarcerea trenului in gara dintre cei vii, cei bolnavi au fost consultati de doctorita Falcoianu, o parte din ei fiind internati in Spitalul Militar pentru ingrijirile necesare. Intre timp, dr. Stefan Pasov, medicul orasului, colaborand cu Presedintele Comunitatii evreiesti, dr. med. Reznic Meer, au organizat transportarea, cu randul, a tuturor deportatilor valizi la baia Companiei a IV-a Sanitara de langa gara, unde au fost curatiti, reechipati cu haine noi, hidratati si alimentati, cu ajutorul si pe contul Comunitatii. Bineinteles, sub paza severa, pentru a se evita dezertarile. La randul lor, prin grija Companiei a IV-a sanitare, toate vagoanele au fost spalate, dezinfectate si capitonate pe jos cu paie proaspete, peste care s-au intins cearceafuri.

A doua zi, 4.VII.1941, cu obloanele descuiate, trenul - fost pana aici ???al mortii" - s-a repus in miscare. Pe parcurs, oprind in garile mai mari, se deschideau usile vagoanelor pentru ca echipele de Cruce Rosie sa poata controla si asista deportatii. E drept, ici - colo se mai auzea si cate o huiduiala, venita din partea unora, dar asta nu a influentat cu nimic tinuta ocrotitoare a organelor oficiale. Ajunsi cu bine la Calarasi (pe Dunare), la predare in lagar au fost numarati 776 de oameni. Precum se stie, in 1944, au fost eliberati cu totii.



Epilog

1. Prin anii ‘50, dupa razboi, victimele, in numar de 53, dezgropate la Sabaoani (nu "370" cum gresit s-a scris!), carora li s-a adaugat mortii in numar de 360, depusi anterior la Mircesti, au fost aduse la Cimitirul Israelit din Roman, unde au fost reinhumate in doua gropi comune alaturate, peste care s-au turnat placi de beton cu dimensiunea de 3/10 metri. Din cele de mai sus rezulta ca, daca intre Mircesti si Roman, cale de 20 km, si-au pierdut viata inca 53 de oameni, fara "minunea" de la Roman, la Calarasi ar fi ajuns numai cadavre.

A fost in mod incontestabil, meritul duduii Viorica Agarici, de a-i fi salvat pe acestia. Dar nu numai al ei, singura; fara concursul tuturor persoanelor sus mentionate, n-ar fi reusit aceasta performanta. Ii reamintim: capitan I. Cocaneanu, general divizie Stefan Ionescu, vicepresedinta Crucii Rosii romascane, Eliza Vargolici, cei trei medici cu ajutoarele lor. In fine, dar nu in ultima instanta, acordul in acest sens al conducatorului statului (si prin concursul prompt al Reginei Mama Elena), a tras mult in cumpana. Mai e nevoie sa amintim si compasiunea populatiei romascane (crestini si mozaici la un loc) care au contribuit cu totii la usurarea suferintelor atator oameni inocenti...?

2. La urma, inca ceva despre doamna Viorica I. Agarici, eroina acelor zile. Dupa anii 1949, a fost despuiata de toata averea ei (proprietatea de la Calugareni, jud. Roman, casa din oras de pe str. Alexandru cel Bun etc.) si aruncata in strada, fara chip de subzistenta. A avut totusi noroc de cateva familii romascane care i-au intins atunci o mana de ajutor. Familia av. Mart a primit-o intr-o odaita, iar dintre evrei, dr. medic Iosif Abraham si fotograful Jack Reinstein organizau lunar, pentru ea, o cheta (bani marunti), pe care doamna nu voia sa-i primeasca decat sub forma de recompensa pentru meditarea unor copii (printre care si elevul Radu Cozarescu). Desigur, fiind retinuta in casele acestora si la masa de pranz. In fond, era adusa in pozitia de cersetoare. De altfel, si umbla cu cosnita de papura in mana, unde i se mai arunca cate ceva...

Ar fi plecat din Roman, dar nu avea unde: sotul, mort de gangrena apendiculara in spitalul de aici (nu la Iasi, cum s-a scris!), cei trei fii, Georgel, Vasilica si Costache, bagati la puscarie... Abia in 1967, Georgel fiind eliberat, s-a mutat la dansul, in Bucuresti. De atunci si-a adus aminte si Federatia comunitatilor evreiesti de meritele doamnei Agarici, fixandu-i o mica renta viagera.

Acum, eroina de la Roman isi doarme somnul de veci intr-un cimitir din Bucuresti, in vreme de copacul sadit in amintirea ei, pe "aleea dreptilor" de langa Rechowot (Israel), creste falnic.

Dr. Epifanie Cozarescu

Dar din pacate viata-ti da si pumni in falci.
In dragoste, ca si in prietenie, de esti ranit e vina ta mereu!
Tu i-ai permis! Atunci de ce te plangi?
Cunosc un om si-i dau inima mea chiar daca el n-o cere. De ce ma vaicaresc apoi c-o face muci?
Asa ca ai grija cui dai, ce dai, cat dai si ...cu "zgarcenie" cand e vorba de suflet!
Mana mea drept ajutor - tuturor!
Sufletul meu de sprijin...Eeeiii!...Ca daca-l dau, nu vor dori sa zboare doar PE aripile mele, vor cauta sa zboare CU ele.
Si asta nu voiesc!

Ma doare si pe mine inima pentru soldatii americani, sunt multi dintre ei tineri de 18 - 19 ani..

Opinia publica americana, acum cateva luni era 80% pentru razboi, astazi 57% reclama intoarcerea de "Boys" inapoi in USA, cu toate astea Bush se incapataneaza sa mentina aceiasi politica, desi critici cat mai dese se aud atat intre randurile democratilor, cat si a republicanilor.
Sa devina Irakul un al doilea "Vietnam" ?
Ieri au fost 5 atentate, 45 de morti si zeci de raniti..
Crucea rosie vrea sa-si faca bagajele..

Irakul devine o platforma pentru teroristi, pentru integralisti, pentru criminali chiar (cei eliberati din inchisori)
Mai vin inca si mercenari straini platiti de teroristi, oameni fara "Allah" (cum as spune "fara Dumnezeu", pt noi crestinii) si fara credinta.
Este poate o afirmatie personala, dar este concluzia mea, pt ca adevaratul musulman in "Ramadan" nu face atentate, nu se razboieste, este o perioada de intrerupere..
Ori ieri era prima zi de Ramadan!

La asta se adauga lupta localnicilor si rezistenta in fata ocupantilor.

Sa se fi grabit Bush cu razboiul? Sa nu fi cunoscut indeajuns mentalitatea, cultura si religia musulmana?

Sa fi avut dreptate Franta si celelalte tari care s-au opus razboiului?
Sunt intrebari pe care americanii incep sa si le puna..
Si unde sunt bombele de distrugere masiva?

Ziarul american "Stirile saptamanii" (cred ca asa se traduce) scria ca contrar afirmatiilor lui Bush la sfarsitul lui mai, ca razboiul s-a terminat,
"razboiul continua si re-incepe"

De unde Bush vroia sa "joace transparentza", mai recent baza americana unde ajung sicriile soldatilor omorati in Irak, a fost interzisa jurnalistilor..

Pai daca am uitat, cum de am scris acest mesaj? Eu ma refer NU la putiinta mea (si a altora) de a discuta ceva simplu, ci de a conversa/scrie in mod expert, cu usurinta, adresindu-te cu un vocabular bogat si nu in cel mai simplu mod posibil, cum imi amintesc ca puteam cu ani in urma, cind citeam carti in romaneste, si discutam regular cu alti romani. Daca ne putem referi la neputiinta de a folosi limba romana la nivelul cel mai inalt ca si uitare, pai cred ca as putea gasi un procentaj mare al populatiei actuale a romaniei care a "uitat" romana.

Poate ai dreptate, ca nici o scuza nu e permisa. Dar oare este asa de alb/negru? Intr-un fel ma gindesc: de ce sa am o scuza, chiar daca as fi uitat limba? Scuzele sint necesare cind ranesti pe cineva, voluntar sau involuntar. Daca eu uit limba, pe cine am ranit? Eu sint cel care duc ponoasele. Majoriatea romanilor cu care as veni in contact ar fi raniti (indignati) de ignoranta mea? Sint scheptic de asa o propozitie.

Un alt aspect: de exemplu, d-ta poate ca vorbesti romaneste in familie. Cei din familia mea au o alta limba natala, asa ca ne intelegem in limba comuna: engleza. Citeodata trec luni pina cind am ocazia sa vorbesc romaneste cu cineva. Dar nu am uitat cuvintele. Bineinteles ca inteleg tot ce citesc pe net, si vorbesc de bine de rau -- dar nu atit de sofisticat cum ma puteam exprima o data.

De fapt, unul dintre motivele mele principale de a contribui si a fi activ in Luneta este ca sa ma indrept un pic si sa exersez exprimarea in limba romana.

Numai bine,
Relu

daca-i asa de greu cu Michel, nu-i mai usor cu ce-ti sugerai mai deunazi?
Data fiind oferta extrem de limitata la capitolul sugestii si profund ranit in amorul propriu, ma-ntreb de ce mi-ai ignorat complet propunerea. Atata timp cat tu n-ai oferit, deocamdata, niciuna iar altii nu se-ngramadesc?

Parol, Moncher, on s'y demande, quand-meme! :0)

N-o sa-ti vina sa crezi, dar, teoretic vorbind:

1. Regulile profesionale spun ca reporterul are datoria de nu interveni in nici un fel in desfasurarea evenimentelor
2. In zonele de conflict, reporterii pot fi capturati si executati sumar daca fac vreun gest (de ex. transportarea unui ranit la spital) din care ar putea reiesi ca sint intr-o tabara sau alta. Si asta pentru ca e esential ca din tot comportamentul lor sa reiasa ca sunt non-combatanti.

Asta teoretic.

Practic, reporterii de razboi, oricat de detestabili ar parea, sunt si ei oameni si intervin in situatii ca cea pe care ai descris-o. Cei mai multi isi fac chiar bine meseria - cel putin mie asa mi se pare. Ma pun in locul lor. M-as duce eu oare pe front sa povestesc lumii despre Sierra Leone, sau Irak, sau mai stiu eu ce?

Cat despre fapta penala (neasistarea unei persoane aflate in pericol de moarte), sigur ca, pe timp de pace, cel care filmeaza cu cinism atunci cand un om moare sub reflectorul lui ar trebui inculpat, daca legea spune asta. Intr-o zona de razboi probabil ca nu se gandeste nimeni la asa ceva.

Pana la urma, nu poate exista cate o regula pentru fiecare situatie in parte - si atunci totul depinde de calitatea umana a reporterului si de "common sense" (n-avem in romaneste un echivalent multumitor).

Daca pe tine decizia reporterului de a-l filma in continuare pe omul ranit te-a dezgustat, inseamna ca a fost o decizie dezgustatoare. La fel si cea a producatorului, care decis sa difuzeze reportajul.

Spectatorii au instincte bune - arareori o dau in bara in situatii ca asta.

Pana la urma m-am lansat in divagatii, desi nu mi-e clar unde si in ce conditii se petrecea intamplarea. Era razboi? Sau pur si simplu o ciocnire de strada, ca cele care apar la manifestatiile "anti-globalizare"?

Chiar azi in Irak, de un R.P.G. 4 marines morti si 3 raniti.

Cu un A.G sau R.P.G.

Pt. cititorii de limba romana ce nu cunosc franceza se poate traduce urmatoarele pe scurt :In Istambul au explodat doua masina capcana langa doua sinagoge, unde au murit 23 de persoane ,18 turci si alte 5 persoane neinsemnate iar deasemeni au fost raniti cca.260 de persoane.

as vrea sa te intreb ce crezi despre dragostea ranita,ce crezi despre o persoana cu care ai stat suficient timp impreuna ;care are sentimente adevarate ptr tine dar se teme sa nu te piarda si prefera sa renunte mai devreme decat sa sufere mai tarziu,dar facandu-te sa suferi intr-un mod mizerabil,asa treb procedat,ptr k suferinta nu ti o poate curma nimeni atunci cand iubesti cu adevarat? este doar o intrebare mai complexa,doar atat ,astept raspunsuri:(

La scurt timp de la moartea lui Fogorasi a decedat si al doilea militar roman: sergentul-major Mihail Samuila. El a fost ranit mortal in timpul aceleiasi misiuni din Afganistan in care a cazut si cel mai bun prieten al sau, Iosif-Silviu Fogorasi. Mihail a fost transportat de urgenta la un spital din apropiere, in Bagram, unde i s-au acordat ingrijirile necesare, insa nu a supravietuit.

http://www.gardianul.ro/articol.php?a=eveniment2003111705.xml

evreii nu constituie o rasa,de altfel nici un alt popor nu poate constitui o rasa.
Exista rasele :alba,neagra,galbena si (se pare) rosie(indigenii,de fapt indienii de pe continentul american),astfel putem vorbi de rasism numai daca se intampla discriminari bazate pe culoare,pe rasa.Deci un antisemit nu este un rasist:)(fireste poate fi oricand si un rasist...)

Discriminarea bazata pe etnie sau nationalitate e cu totul altceva(aici intervine antisemitismul).

Personal ii admir pe evrei(desi nu sunt evreica).De ce?Stiu sa faca bani si sunt foarte uniti,se ajuta foarte mult intre ei.Si cred ca timpul reprosurilor mai mult sau mai putin justificate la adresa lor ca popor trebuie sa inceteze.Sa gandim un pic ca ei,sa ne scuturam de aburii orgoliului si sa invatam de la ei.Adica sa cautam sa fim si noi putin ca ei.Sunt convinsa ca am avea numai de castigat.Sau sa pun inversa intrebarea?La ce ne foloseste sa aruncam cu pietre?

S-a vorbit despre restituiri.Dreptul de proprietate da nastere la restituire atunci cand ai fost deposedat neintemeiat de ce era al tau.Si romanii au cerut restituirea a ceea ce in mod legal le-a apartinut.Evreii de ce nu ar face asta?Doar legea este egala pentru toti.

Nu vreau sa fiu inteleasa gresit.Ideea este ca asemenea discutii nu folosesc la nimic.Izbucnirile emotionale,de furie,de orgolii ranite etc,nu fac decat rau pentru ca intotdeauna acest popor,al evreilor, va sti sa scoata apa si din piatra seaca,calitate pe care ar trebui,concilianti devenind,sa ne o insusim.Asa vad eu lucrurile.

unicon de mucava
dac-ar fi ca negru-n viata
sa trimita la ceva
n-ar fi doliu
ci pamant de flori,
ori...zapada necalcata.

ranita ALB, licorna voastra, alba
poarta zapada-n suflet, nu-i asa?
si-are sa zboare, iara ...
asta de-ar fi sa vad in sens ce-ai zamislit ceva.