comentarii

sunt disperat


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Disperare - de belazur la: 29/02/2004 06:38:14
(la: Care este viitorul Republicii Moldova?)
Disperarea, daca iti place atat de mult acest termen (desi nu vad de ce)provine mai degraba de la constatrea ca exista "moldovenisti" si in Tara (si la Londra! ;)), care refuza sa admita ca ni se incalca drepturile elementare pe care orice om le are, astfel fortand RM sa se "moldovenizeze".

Ce zici de Raportul Departamentului de Stat privind respectarea Drepturilor omului? Nu-ti pare straniu ca in RM e "mai bine" decat in Romania in aceasta privinta? Tu, care stii ca situatia in domeniul mass-media, de exemplu, este mult mai rea in RM decat in Romania...
#10928 (raspuns la: #10921) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
"Incercam cu disperare sa nu-mi fuga ochii..." - de maan la: 14/08/2005 23:18:56
(la: Dezgolirea femeii)
pleci de-acasa imbracata chic.
te simti bine-n pielea ta.
intri undeva si descoperi cateva perechi de ochi incercand 'cu disperare' sa-si tina animalutul in frau si ti se face sila.
te stanjenesc privirile furise, mai mult decat cele directe.
chiar mai rau decat complimentele grosolane.

ti-e mila.
ajungi pana acolo incat ti-e rusine de jena pe care barbatii aia o degaja din toti porii: dorinta neputincioasa, lipsa de siguranta, canci barbatie!

iti pare rau ca, din vina ta, un card de tonti se fac de ras.
tragi de fusta, regreti momentul cand te-ai hotarat s-o porti.
stii, in acelasi timp, ca nu-i vina ta si, dupa ce ai iesit din incapere, iti ridici mai sus barbia.

sunt femei carora, chiar daca le-ai pune un sac in cap, nu le-ai putea distruge sex-appelul.
e vorba despre cele carora, noi, cele care nu-l avem (sex-appelul ala nenorocit) le strigam 'curvo!'.
pai...siiigur!
cand sunt disperata..... - de tracy_ltD la: 16/10/2005 20:18:10
(la: Cand esti singur si nimeni nu te ajuta, ce faci?)
Nu stiu daca am fost vreodata disperata dar stiu cu siguranta ca am traversat momente dificile in viata.
Asa cum spuneam, atunci cand mi-e greu, nu fug la nimeni, incerc sa-mi rezolv singura problema pentru ca, sunt sigura, solutia se afla tot la mine. Mai mult decat atat cand sunt trista si cand mi-e greu imi face bine sa stau cu mine sa-mi ascult gandurile si de fiecare data in aceste momente ascult muzica care-mi place, citesc poezie si cu siguranta las sa treaca o noapte pana sa iau o decizie.
In concluzie, nu stiu daca e bine ce fac, dar nu caut solutia decat in mine si poate odata am sa si spun de ce o fac.....
om nu dispera, o sa-ti povest - de RSI la: 16/12/2005 02:13:39
(la: Trancaneala Aristocrata "7")
om nu dispera, o sa-ti povestim noi !
===============================================
"Eficienta este cea mai inteligenta forma de lene. (David Dunham) "
#95383 (raspuns la: #95381) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Continui spre disperarea unora - de viorel.anghel la: 18/06/2006 20:33:54
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
cu toata disperarea lui Alexandru si tete am sa continui .
Mai deunazi parca D-lLazar spunea ca vand ageamii poze cu 1 euro pe la edituri.
Pai prin deductie logica,revenind la bataia benefica lui bunicu sa scoata banii de la saltea sa ia nepotu DSLR si tun de impresionat gagicile prin parcuri,al batran mai are de trait vre-o 2 ani nu?
Deci trebuie amortizata scula rapid si fara ambitii de artist foto.
Vinde taunele cat mai rapid si cu oricat pozele cu ciucurei de perdele la edituri ca nu conteaza la martalogu de editor ,moca sa fie nene,multe si colorate sa atraga manelistii la prima pagina cu ele.
Avem o piata stricata ca standarde, de nepotei vigurosi si intretinuta de editori fosti pozaci la parastase.
Deci focala puternica pe vata din nas si la cat mai multe pastelate.
Nu disperam.. mergem mai depa - de Honey in the Sunshine la: 17/11/2006 14:10:50
(la: Pozele cafegiilor)
Nu disperam.. mergem mai departe :)
pana-n panzele albe, na :)
_________________________________________________________
Those are my principles. If you don't like them I have others.
#157833 (raspuns la: #157666) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
e doar disperat - de nadina la: 09/12/2006 12:42:08
(la: Altruism? Egoism?)
si cand esti disperat nu mai gandesti prea mult. sigur nu e ipocrit. incearca doar sa se adapteze intr-un mod nefericit la noua situatie, pentru ca din perspectiva lui lucrurile inca se vad luminoase. si din nefericire, speranta moare ultima, uneori chiar niciodata.
cu siguranta un astfel de aranjament n-ar tine. la un moment dat ratiunea ar ridica ceturile si de pe mintea lui.
cea mai buna solutie ar fi ca ea sa rupa legaturile complet. ar fi clar si mai ales ar fi un gest altruist si curajos.
e valabil si invers EA/EL, EL/EA...
#162282 (raspuns la: #154201) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Asta se numeste disperare.Când se ajunge la asa ceva,e clar ca hotia e pe fata.

Sa va mai spun ca l-am auzit pe dl.Madalin Voicu la OTV spunând ca toti cei care-l vor vota pe Basescu,sunt niste "prosti"?

Ca,cei care nu se vor duce sunt "chipurile"...echilibrati,iar toti ceilalti,niste destepti.

Ce parere aveti?
Patetism sau disperare? - de bluebird la: 08/05/2007 07:00:14
(la: Inutilitate)

Mulţumesc.Iau aminte la toate observaţiile.

Din păcate inutilitatea e atât de acut resimţită uneori încât, fără să vreau, devin patetică.(Probabil că zbier prea tare pentru urechile fine.)

E senzaţia vidului- vid.Când simţi braţele goale(mai ales când conştientizezi faptul că nu vei mai putea fi niciodată ceea ce ţi-ai dorit enorm o viaţă întreagă).În cazul meu,mamă.

Patetism sau disperare? Nu ştiu să răspund la asta.Oricum până la urmă nu contează în exterior.Eticheta de patetism îî salvează pe toţi.De la ce, nu ştiu.

Numai bine.
#194855 (raspuns la: #194843) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
obisnuiam sa-i numesc "disperati" - de AnAmIca la: 11/05/2009 16:30:46
(la: disperarea)
pe aceia, sau acelea care reactionau mai tot timpul impulsiv, care nu aveau rabdare si care isi dadeau dintr-una-n-tr-alta. Era o frenezie de nedescris in comportamentul lor. Ceva aproape isteric...

Dar cred ca ma indepartez de la sensul confei.

Cred ca o societate de disperati nu ar arata nici cum, pentru ca nu ar putea exista.
Relativ la subiect - de papadie67 la: 26/09/2003 00:30:06
(la: Termeni relativi ...pot fi oricare)
Totul este si-a fost, din fericire, relativ.
Totul va continua sa fie, for ever, relativ.
Totul este ca atunci cand intelegi ca totu-i relativ, sa nu disperi, ci sa incerci sa-ti misti piciorul - sa zicem, dreptul - un pas mai inainte, in necunoscut.
Dac-ai putut, de-aicea-ncolo-i mai usor! Tot mai usor, in a trai absurdul.
Si daca, dup-un timp, vei fi imaginat cum sa-l stropesti cu-n pic de sare si chiar cu piper, pe-absurd, atunci vei fi-nteles de ce-i NEVOIE sa murim cu totii.
He, he, he ...monsher?! - de Alice la: 12/10/2003 06:17:51
(la: Hotia e de pret, la romani (din Evenimentul Zilei))
Ma jucam cu sensurile. Iaca: asa-s de hoti romanii in toate domeniile, ca doar la loterie ar mai putea castiga cinstit.
Vezi tu, pana acum nu s-a nascut romanul care sa insele NOROCUL...Dar sa nu disperam!:):)
#1085 (raspuns la: #1082) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Sustin ca da, a fost un mare holocaust - de aurelia la: 14/10/2003 10:04:28
(la: A existat holocaust in Romania?)
Discutia a inceput sa capete o nuanta personala, dar de dragul artei cuvantului voi continua de data asta si numai atat, nu conteaza ce vei raspunde.
1.Nu muzeul din USA ci cel din Tel-Aviv iti va da raspuns exact la
cele "cautate" de tine.
2.Nu trenuri catre lagare de exterminare ci trenuri de exterminare.
Vagoane de marfa, supraancarcate de evrei, au facut naveta Iasi
Podul Iloaiei, cateva zile, cu cca. 10km/h, fara apa si mancare, cu
cu opriri periodice pentru aruncarea afara a mortilor. Oamenii
de sete beau urina, de groaza si disperare inebuneau si se
sinucideau.
3.Da, evreii au fost trimisi in lagare de "munca", vezi Transnistria,
de unde putinii intorsi, in afara de povesti de groaza, au adus
cu ei moartea, s-au intors bolnavi si terminati sufleteste.
Macar din bun simt, incearca si nu continua sa dezvinovatesti sau sa nu recunosti situatii existente.
Cu bine, si de-a Domnul ca tu si familia ta sa nu aveti parte de cele ce mi-au fost povestite de mama si cei ramasi in viata,
in urma acelui Holocaust, ce dupa tine n-a existat.
Asa cum am promis, este ultimul meu raspuns
#1301 (raspuns la: #1274) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Din nou pentru Dan Calin - de Ingrid la: 14/10/2003 15:39:55
(la: A existat holocaust in Romania?)
Despre trenul mortii, plimbat pe ruta Iasi-Calarasi(Ialomita), iata "amintiri" culese dintr-un site probabil neolegionar :
"Viorica Agarici – mit si adevar in problema "Trenului mortii"

Din capul locului declar ca nu am intentia de a nega sau minimaliza tragicele evenimente petrecute la Iasi in iunie/iulie 1941, care s-au derulat pana in gara Romanului. Despre asta s-a scris si se va mai scrie mult, incat modesta mea contributie s-ar pierde ca o picatura de apa intr-un ocean de venin. In schimb, voi aduce cateva elemente noi legate de cele intamplate la Roman. Cititorii au latitudinea sa le arunce in talgerul balantei ce li se va parea mai adecvat.

Asadar, la gara din Roman - Era in fatidica zi de 3 iulie 1941, cand s-a anuntat sosirea, in tranzit, a unui tren cu evrei deportati din Iasi. Pentru fetele de la Cantina Crucii Rosii, ca si pentru personalul punctului sanitar din gara condus de doctorita Veronica Falcoianu (foto alaturata), situatia parea similara cu cea a trenurilor de raniti cu stationare scurta, avand alta destinatie. In acest rastimp, li se acordau, in vagoane, ajutoarele umanitare si medicale necesare. Totusi, judecand bine, medicul de serviciu la punct in acea zi, in unire cu echipele de la cantina, au inteles ca situatia actuala va fi oarecum diferita. Din aceasta cauza au chemat-o in ajutor pe doamna Viorica Agarici, presedinta Filialei locale a Societatii nationale de Cruce Rosie. Dansa a venit fara intarziere, insotita de vicepresedinta, d-na Eliza Vargolici si de medicul primar al judetului, dr. Stefan Pasov. In urma lor a sosit si seful Comenduirii Pietei, cpt. I. Cocaneanu.

Din primul moment, duduia Viorica a inceput a-si organiza echipa cu care avea sa intre in actiune. Din aceasta faceau parte: Sofia Lazarescu (sefa cantinei), invatatoarele Zoe Iacobescu, Elena Taune si Maria Curelescu, tinerele Mura Hagiaturian, Rodica Lazarescu si doua maici detasate de la manastirea Agapia. Intre timp, cpt. Cocaneanu a luat informatii suplimentare de la biroul de miscare al garii, de unde s-a intors foarte posomorat. Cand au iesit pe peron, cantinierele cu tavi si cosuri cu de ale gurii, 4 soldati cu caldari cu ceai, doctorita Falcoianu insotita de of. san. V. Toma si infirmierele voluntare de Cruce Rosie, purtand medicamente pentru urgente si material de pansat, Cocaneanu s-a apropiat de d-na Agarici, soptindu-i ceva la ureche. Cei prezenti au spus ca niciodata n-au vazut-o decat blanda si amabila, dar acum si-a iesit din sarite!

Deodata intra trenul in gara - o garnitura lunga cu vagoane de marfa ("bou-vagon" cu portierele zavorate) din care razbateau voci disperate, cerand ajutor si apa! Pentru acest tren insa era un Ordin de la Comandatura militara germana din Iasi, ca nimeni sa nu se apropie.



Interventia Reginei-Mama (Relatare a doctorului Nicolae Horga, radiolog sef la Spitalul Precista)

La aflarea acestui ordin d-na Viorica Agarici i-a cerut cpt. Cocaneanu sa intervina pentru a fi deschise vagoanele si a se putea acorda asistenta medicala celor din interior. Cpt. Cocaneanu l-a contactat telefonic pe generalul de Divizie Stefan Ionescu, prefectul judetului Roman care tocmai atunci se pregatea sa intampine pe Regina Mama Elena, sosita intr-o vizita la spitalul din Roman.

Prefectul i-a expus Reginei situatia disperata din gara chiar in Spitalul Precista Mare (atunci Z.I. 448). cand se faceau prezentarile si i-a raportat tot ce se intampla in gara. Revoltata, regina l-a trimis pe aghiotantul ei pentru a verifica daca informatia este adevarata. Cand aghiotantul s-a intors si a confirmat cele spuse de prefect, Regina i-a cerut generalului Stefan Ionescu sa-i inlesneasca legatura cu generalul Ion Antonescu, care se afla in trenul Patria, aflat in exclusivitate la dispozitia sa. Regina cerandu-i sa ordone deschiderea portierelor si acordarea asistentei medicale evreilor din tren.

In tot acest timp, d-na Agarici a dus o adevarata "batalie" cu soldatii germani care pazeau si ei trenul. Ea a pasit hotarata inainte, facand fetelor semn sa o urmeze. Trebuiau sa strabata distanta pana la linia a 4-a, unde fusese tras trenul cu deportati, semn ca nu va avea cale libera. Prioritate aveau atunci trenurile militare germane si romanesti, care goneau spre front. Asa incat avea de stationat un timp, exact cat era nevoie a intra cu ajutoarele cerute. Soldatii germani, cand au vazut ca grupul de persoane in alb se apropie hotarat de trenul lor, le-au iesit inainte, cu pistoalele mitraliera intinse si strigand: "Zuruck Verboten!" (Indarat! Oprit!). Era o prima somatie. D-na Agarici, fara teama, li s-a adresat pe acelasi ton: "Verflucktes Gesindel, auf die Seite!" (Creaturi blestemate, la o parte!). Cpt. Cocaneanu, stiind de ce sunt in stare acesti ostasi fanatici, din trupele SS, a venit in graba rugand echipa sa se intoarca pe peron, caci la o a doua somatie, acestia vor trage in plin. A fost un moment de panica. Fetele si soldatii cu caldari au facut cale intoarsa. Numai duduia Viorica Agarici s-a repezit ca un glonte in fata locomotivei, prinzandu-se cu mainile de ea si a inceput a striga cat tinea o gura ca daca nu se deschid portierele vagoanelor, pentru a se acorda ajutor detinutilor, ea ramane acolo pana ce va trece trenul peste dansa!

In timpul acesta, nemtii isi vedeau linistiti de treaba, asteptand momentul cand vor putea ordona pornirea trenului, cu riscul, de a strivi romanca aceea furioasa... La amenintarea cu pistolul in piept a unui ofiter SS, Viorica Agarici a raspuns: "Wenn Du mich schiesst, schiesst Du deine Mutter!" (Daca ma impusti pe mine, o impusti pe maica-ta!).

Intre timp, generalului Ion Antonescu, informat de cele intamplate la Roman si neavand autoritate asupra militarilor germani care nu permiteau asistarea detinutilor, a luat legatura cu Comandantul al Armatei a XI-a germana, generalul colonel Eugen von Schorner solicitandu-i aprobarea celor solicitate de regina Mama. Acesta, in cele din urma, a ordonat asistarea deportatilor din trenului cu evrei.

In sfarsit au fost date la o parte usile de la un vagon, le-a aparut o scena de infern: vii si morti, claie peste gramada, cu imbracamintea sfasiata zaceau intr-un namol de fecale si urina. Era prea din cale afara! Pentru a nu alarma populatia orasului (din care peste 7000 erau evrei), care prinzand de veste, incepusera a aflui spre gara, s-a convenit ca trenul sa fie impins indarat, la Sabaoani. Acolo fura deschise toate vagoanele iar cei morti, dupa ce au fost verificati de cpt. Dr. Radu Popovici, chirurgul Spitalului Militar (venit si el cu sanitarii sai, foto alaturata), au fost depusi intr-o groapa sapata ad-hoc in dosul garii.

Dupa intoarcerea trenului in gara dintre cei vii, cei bolnavi au fost consultati de doctorita Falcoianu, o parte din ei fiind internati in Spitalul Militar pentru ingrijirile necesare. Intre timp, dr. Stefan Pasov, medicul orasului, colaborand cu Presedintele Comunitatii evreiesti, dr. med. Reznic Meer, au organizat transportarea, cu randul, a tuturor deportatilor valizi la baia Companiei a IV-a Sanitara de langa gara, unde au fost curatiti, reechipati cu haine noi, hidratati si alimentati, cu ajutorul si pe contul Comunitatii. Bineinteles, sub paza severa, pentru a se evita dezertarile. La randul lor, prin grija Companiei a IV-a sanitare, toate vagoanele au fost spalate, dezinfectate si capitonate pe jos cu paie proaspete, peste care s-au intins cearceafuri.

A doua zi, 4.VII.1941, cu obloanele descuiate, trenul - fost pana aici ???al mortii" - s-a repus in miscare. Pe parcurs, oprind in garile mai mari, se deschideau usile vagoanelor pentru ca echipele de Cruce Rosie sa poata controla si asista deportatii. E drept, ici - colo se mai auzea si cate o huiduiala, venita din partea unora, dar asta nu a influentat cu nimic tinuta ocrotitoare a organelor oficiale. Ajunsi cu bine la Calarasi (pe Dunare), la predare in lagar au fost numarati 776 de oameni. Precum se stie, in 1944, au fost eliberati cu totii.



Epilog

1. Prin anii ‘50, dupa razboi, victimele, in numar de 53, dezgropate la Sabaoani (nu "370" cum gresit s-a scris!), carora li s-a adaugat mortii in numar de 360, depusi anterior la Mircesti, au fost aduse la Cimitirul Israelit din Roman, unde au fost reinhumate in doua gropi comune alaturate, peste care s-au turnat placi de beton cu dimensiunea de 3/10 metri. Din cele de mai sus rezulta ca, daca intre Mircesti si Roman, cale de 20 km, si-au pierdut viata inca 53 de oameni, fara "minunea" de la Roman, la Calarasi ar fi ajuns numai cadavre.

A fost in mod incontestabil, meritul duduii Viorica Agarici, de a-i fi salvat pe acestia. Dar nu numai al ei, singura; fara concursul tuturor persoanelor sus mentionate, n-ar fi reusit aceasta performanta. Ii reamintim: capitan I. Cocaneanu, general divizie Stefan Ionescu, vicepresedinta Crucii Rosii romascane, Eliza Vargolici, cei trei medici cu ajutoarele lor. In fine, dar nu in ultima instanta, acordul in acest sens al conducatorului statului (si prin concursul prompt al Reginei Mama Elena), a tras mult in cumpana. Mai e nevoie sa amintim si compasiunea populatiei romascane (crestini si mozaici la un loc) care au contribuit cu totii la usurarea suferintelor atator oameni inocenti...?

2. La urma, inca ceva despre doamna Viorica I. Agarici, eroina acelor zile. Dupa anii 1949, a fost despuiata de toata averea ei (proprietatea de la Calugareni, jud. Roman, casa din oras de pe str. Alexandru cel Bun etc.) si aruncata in strada, fara chip de subzistenta. A avut totusi noroc de cateva familii romascane care i-au intins atunci o mana de ajutor. Familia av. Mart a primit-o intr-o odaita, iar dintre evrei, dr. medic Iosif Abraham si fotograful Jack Reinstein organizau lunar, pentru ea, o cheta (bani marunti), pe care doamna nu voia sa-i primeasca decat sub forma de recompensa pentru meditarea unor copii (printre care si elevul Radu Cozarescu). Desigur, fiind retinuta in casele acestora si la masa de pranz. In fond, era adusa in pozitia de cersetoare. De altfel, si umbla cu cosnita de papura in mana, unde i se mai arunca cate ceva...

Ar fi plecat din Roman, dar nu avea unde: sotul, mort de gangrena apendiculara in spitalul de aici (nu la Iasi, cum s-a scris!), cei trei fii, Georgel, Vasilica si Costache, bagati la puscarie... Abia in 1967, Georgel fiind eliberat, s-a mutat la dansul, in Bucuresti. De atunci si-a adus aminte si Federatia comunitatilor evreiesti de meritele doamnei Agarici, fixandu-i o mica renta viagera.

Acum, eroina de la Roman isi doarme somnul de veci intr-un cimitir din Bucuresti, in vreme de copacul sadit in amintirea ei, pe "aleea dreptilor" de langa Rechowot (Israel), creste falnic.

Dr. Epifanie Cozarescu

#1330 (raspuns la: #1328) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Lui Papadie... - de lmm la: 18/10/2003 02:30:33
(la: Buna dimineata intelepciune .....)
Mi-a trebuit un pic sa realizez daca intr-adevar se scrie cum se citeste acest caca rapace si pe urma sa ma gindesc ``hmmm, ce ar putea insemna...``. Banuiesc ca as fi stiut daca ar fi insemnat ceva....

Cit despre indoiala ta daca mi-ar fi de vreun ajutor sa aflu ce face Cutare sau icsuleasca,da, m-ar ajuta! Asa cum orice altceva ne este de ajutor cind invatam aflind de ginduri si experiente ale altora ....Ca bucuriile sau esecurile noastre nu sint unice in univers si ca atare sa nu ne umplem prea rau de mindrie sau disperare : Samd...
Dar ma intreb de ce oare te-a revoltat asa ideea de a vorbi despre casa si familie? De parca am atins o coarda sensibila...Atunci poate cine stie , poate chiar tie ti-ar fi de ajutor o discutie mai aprofundata decit caca rapace pe aceasta tema...
Anonima ca de obicei,fara teama de identificare ca doar, ce stim noi despre tine,numai ca esti papadie...Si cel putin pe unde locuiesc eu creste ca iarba sub cer....
#1591 (raspuns la: #1585) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
:) - de Alice la: 20/10/2003 04:32:26
(la: Viata gay...romaneasca!)
"Ia-o cum vrei!" zau ti-as raspunde, gluma continuand.:)
Dar nu raspund asa, ca m-am fript rau o data si-ncerc de-acuma omul sa-l cunosc intai.
Prin natura meseriei, am si eu incredere in oameni, ma mir ca nu "transpare.":)
Bunaoara, ii percep cam pe toti "de zece", fara discriminari si scad apoi din nota, in functie de prestanta. Ma feresc doar sa dau calificative...judec in schimb, cam prea-n detaliu...:)
Dar sa nu deviem.
Am aflat, cu stupoare, ca 10% (unele surse indica 25) din populatia masculina are inclinatii homosexuale, dar ca un procent infim de gay acuza determinarea genetica.
Multi sunt insurati si nu-i chinuie duplicitatea, in masura in care nu considera "indatoririle conjugale" un jug de nesuportat.
Altii o fac din teribilism, fara discernamant, sau pentru banii "babelor".
Un gay "real" n-o face pentru bani, ci pentru ca asa-i el. Si spun asta fara sa-i numar pe cei ce sufera de disforie, pentru ca pe astia din urma ii compatimesc din toata inima.
Celorlalti le respect doar alegerea si-atat!
Si ca tot vorbim de respectul alegerii.
Cum dracu’ ii demonstrez eu unui gay disperat de nevoia de intimitate ca fiul meu, adolescent nitel labil, nu are inclinatii homo, ci doar accese de teribilism? Sau daca are, de ce sa nu-l lase sa si le descopere el insusi, pana la capat?
Ce sa-i fac daca insista?

S-a dat publicitatii un rezultat la o ancheta din care reiesea ca aproape jumatate dintre romani considera ca homosexualii n-au ce cauta in Romania!
Ba au, sunt si ei ai nostri, vrem, nu vrem, dar ce te faci cand (cazuri multe sunt - si stiu eu doua, absolut reale!), cand nici ei nu respecta gloata si-si cauta cu obstinatie "discipoli" printre acei ce nu stiu inca cine sunt?

Cum afli diferenta dintre un gay "bun" si unul "rau"?
Ca sa pot respecta ceva trebuie sa cunosti detalii.
Cred deci, ca vina se imparte (e drept ca nu la jumatate).
De ce un gay "bun" nu-si afirma identitatea, asa, sa stim ca e "bun" si-i lasa doar pe aia "rai" sa faca muci mica lor comunitate?
Hai sa aducem educatia in ambele tabere!
#1695 (raspuns la: #1689) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Cu deosebita placere descopar - de dogmatic la: 20/10/2003 05:57:20
(la: Viata gay...romaneasca!)
Cu deosebita placere descopar, pentru prima oara in viata, ca nu sunt singurul care am adoptat increderea in oameni 100%, de la bun inceput! Eram tentat sa-i judec la o prima azvarlire a privirii ... si rau faceam! In fine...ce nu inteleg este de ce particularizam discutia intr-o directie strict masculina?! Nu este deloc corect! De ce unei femei iar sta mai bine cu una-n pat decat unui barbat cu altul?! Oare patriarhatul de care femeile doresc atat de mult sa scape nu se mai supune admiratiei si nevoilor lor? Culmea este ca, transexualii despre care pomenesti, au un rating al dracului de mare in randul ambelor sexe! Statisticile confirma asta. Hmmm daca este sa disecam "indatoririle conjugale", multi vor fi surprinsi sa afle ca si barbatii sunt suflete ce au nevoie de un pic de tandrete si uneori supunere. Educatia ambelor sexe mioritice nelasand loc de tagada in ceea ce priveste fantezia. Iata asadar, prin opozitia dintre "sacru" si "profan" al acestui subiect, am înteles mai ales saracirea adusa "institutiei" numita familie, realizata de secularizarea unui comportament religios sau al unei doze de bun simt prost intelese. Scopul nostru este insa sa definim trasaturile specifice ale acestui tip de comportament, chiar si prin prisma experientei religioase, si nu sa ne oprim asupra numeroaselor ei variatii si diferente determinate de nevroze si idei preconcepute. Mi se pare absolut normal sa ajut pe cei care ajung la demersuri deseori disperate, datorate acestei vanatori homofobice. Chiar si datorita unor proaste "obiceiuri" dobandite in timp, guralivi ce reclama ar trebui sa se gandesca de doua ori inainte. De ce? Aici voi face apel la o, deja, celebra replica " Esecul tau in viata este datorat, esecului meu ... ca tata!" Responsabilitatea ii este pusa in carca numai individului...dar ceea ce acesta ascunde in trecutul sau nimeni nu se intreaba! Asta ar trebui sa "stupefieze" intai, nicidecum procentele de nefericiti. In micimea noastra judecam si condamnam efectul dar de cauza toti se fac ca ploua! Adolescentii...hmmm ei bine, nu de putine ori acestia reprimand instincte ce ii bantuie, ajung mai tarziu sa cada in crunte depresii ratandu-si viata. Reprimand creezi o forta ce izbucneste mai tarziu cu putere mai mare . Suicidul fiind insusi un efect! In cazuri ceva mai fericite, acestia creaza o familie si in cele din urma o desfac lasand in urma alte 2-3 vieti distruse, practic. Ce preferi? Fericirea ta ca mama vazandu-ti progenitura inhamat la o sharada ce dureaza cativa ani sau implinirea sufleteasca si lipsa de remuscari? Cat priveste de "baietii rai"...asta nu depinde de sexualitate, cherry! ESte un naiv acela ce crede ca romanii sunt mai rai decat francezii sau nemtzii. "Oameni intre oameni" este de capatai in acest caz.
#1704 (raspuns la: #1695) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
utilizatorul zamolxe.... - de lmm la: 26/10/2003 12:38:23
(la: A existat holocaust in Romania?)
...scria la sfirsitul unui comentar al sau urmatoarele cuvinte la care ma alatur pentru ca si mie personal mi se pare interesanta intrebarea.Deci citez:

PS. S-a mai pus intrebarea, si eu o reiau, la care nici un evreu sau neevreu nu a dat un raspuns concret, clar, si documentat: de ce sint evreii persecutati de toate popoarele lumii?
Nu am studiat acest aspect, dar mi se pare extrem de ciudat. Nu se poate ca toate popoarele sa deteste si asupreasca evreii asa pur si simplu!
Trebuie sa fie o cauza sau mai multe, trebuie sa fie motive concrete!
Incheiat citatul....

Despre conflictul in Palestina mi-as permite fara sa am pretentia ca sint politician...(;) sa mentionez doua aspecte.
De violenta sint ambele parti de acuzat,absolut,cu aceeasi tarie.
Nu inteleg de ce palestinienii nu inceteaza cu sinuciderile si ignora sanse(chiar daca par minore la inceput) care li se ofera, si nu inteleg de ce Israel se duce noaptea si bombardeaza blocurile in care locuiesc si oameni nevinovati si ce-i mai rau familii, copii...

Despre Israel fiind tara mai civilizata nu inteleg mai multe...de ce trec cu tancuri peste jurnalisti si chiar activisti ai pacii cum a fost cazul unei tinere americane.... De ce, daca vor pace si rezolvarea conflictului pasnic, au ales conducatorul care l-au ales desi precis stiau de ce se intimplase in Libanon...De ce nu demonstreaza pentru pace si arat ca se opun violentei,daca se opun(?????) uciderii de oameni nevinovati ...E adevarat mai sint si gesturi din acestea, cum citisem de curind despre CITIVA (!!....)piloti care s-au opus sa zboare sa arunce bombe stiind ca vor muri si oameni nevinovati si nu numai citiva teroristi....Chiar daca stii exact ca un anume terorist pe care il cauti se afla intr-un loc la un moment dat, esti mai bun ca el daca arunci bombe stiind exact ca tot acolo se afla si alti oameni, nevinovati, copii,mame, batrini ?? ....Nu prea vad spiritul de popor ales, in ce se intimpla in coltul ala de lume de cind ma stiu de fapt.
It takes two to tango, dar lupta mi se pare si strigator la cer de unfair/nedreapta pentru ca ma gindesc daca Israel nu s-ar simti sprijinit/aparat de ....nimeni...., conflictul ar avea mai multe sanse de a fi rezolvat cit de cit intr-un viitor care acum mi se pare foarte indepartat. Si desi personal nu cunosc dar tot aud vorbindu-se de mindria popoarelor arabe, ma gindesc ca poate daca aceasta mindrie le-ar fi si lor respectata cit de cit, dreptul uman de a trai in conditii mai bune si mai civilizate si s-ar inceta cu ocupatia, ma gindesc ca poate ATUNCI nu ar mai fi atita ura si disperare in sufletele lor care sa indemne atitia tinerii palestinieni la acte de sinucidere.
S-au intimplat in istorie nedreptati ingrozitoare contra evreilor.Dar popoare (germania de exemplu)si-au cerut iertare si au platit si mai platesc despagubiri etc.., acum cred ca e timpul sa mai mergem si inainte....
Sa invatam din istorie de exemplu ca violenta nu este buna pentru nimeni, nici contra noastra, dar nici folosita de noi...si sa nu folosim istoria numai ca un paravan in spatele caruia sa ne ascundem, sa si dam nu numai sa cerem..... Istoria nu este o scuza ipocrita pentru un copil alintat´´dar tata uite ce mi-a facut si el mie...´´
Mai bine ma opresc aici inainte de a incepe sa bat cimpii prea tare.
Iad in California > > Aer - de SB la: 27/10/2003 08:12:30
(la: Incendiul din California- sunt români acolo??)
Iad in California
>
> Aer greu de respirat mirosind a lemn ars, atmosfera galben-cenusie ca o
sepia din alte vremi, undeva sus soarele s-a transformat intr-un glob rosu
care pluteste printre norii de cenusa din care cad fulgi peste case, masini,
pomi.
> O fierbinteala inabusitoare usuca totul. Gatul parca-i o rana, ochii te
ustura si-ti lacrimeaza. Prietenii in San Diego au strans cate ceva in cutii
si asteapta din moment in moment sa le puna in masina si sa fuga din fata
valvatailor ce vin din toate partile. Mai ingroziti sunt cei din Simi
Valley - Valea Vantului, in vechea limba a bastinasilor - pe care
autostrada inchisa si intr-o directie si in alta ii tine captivi in locul,
care ca un blestem al indienilor disparuti sau alungati, a devenit un cazan
de flacari.
> Arde si in nord de Los Angeles, si in sud, si la rasarit. Doar la apus
este oceanul care acoperit de nori desi de cenusa nu lasa nici pasarile sa
zboare, si nici avioanele sa decoleze sau sa aterizeze. Sa fie oare, asa cum
se zice, cel mai mare incendiu al secolului din aceasta parte de Californie?
> Si previziunile sunt sumbre, cel putin alte 36 de ore pana cand vantul
provocat de curentul fierbinte care vine dinspre desert se va mai potoli.
Morti, sute de case arse, schelete de masini, oameni ramasi doar cu hainele
de pe ei se uita cu ochi pierduti la vartejul de cenusa in care s-a
transformat agoniseala de o viata.
> O caprioara epuizata primeste oxigen de la o masina de salvare si intinde
botul disperata sa mai respire o gura. Trunchiuri de pini pe care rasina
arde ca o torta in timp ce crengile inca verzi se zbuciuma parca cerand
ajutor.
> Imagini de infern din Sudul Californiei in aceste zile de parjol.
> Si acum, abia acum ne aducem aminte de El.
> Numai Dumnezeu ne mai poate ajuta sa scapam din Iad.
> Doamne Dumnezeule !
>
> Mircea Popescu
> California de Sud
> 26 Octombrie 2003
>
Cum ma simt eu... - de lmm la: 27/10/2003 09:39:51
(la: Cum va simtiti cand va intoarceti in Romania ?)
...Eu vizitez Romania odata la citiva ani, depinde la citi ani...Vara trecuta am fost dar nu mai fusesem din `98....Prefer sa ii aduc pe ai mei sa ma viziteze....
Pot spune ca din momentul in care aterizam (la aeroport de obicei;)) am emotii .....Chiar imi bate inima... Imi este drag sa vad oamenii, ma gindesc zimbind``rominii nostri´´....chiar vamesii...Dar si cumva imi revin tot felul de amintiri neplacute,nu ceva concret,si ma face sa am si un fel de emotii negative care se amesteca cu bucuria de a fi acasa... Este cumva teama de nepolitete, badaranie,cu care nu mai vreau sa am de-a face, poate sint rani neinchise...
O singura data imi amintesc un lucrator de la pasapoarte la Otopeni mi-a spus ´´Bine ati venit´´ si m-a bucurat si emotionat...
Nu stiu poate intre timp spun mai multi bun venit, ar fi frumos si nu costa nimic.... Dar de valoare mare pentru orice inima de fiu ratacitor...:))
In general timpul in Romania este foarte stressant mai ales daca toate rudele sau prieteni afla ca am venit, fereasca Dumnezeu sa nu ai timp pentru fiecare sa mergi la masa la fiecare si sa maninci pina crapi...:::)))
Ce imi place sa fac este sa merg prin magazine, tot felul dar mai mult de curiozitate si ´´sa ma uit``...Sa maninc mici pina simt ca nu voi fi in stare sa mai bag in gura nimic o saptamina....Sa maninc ´´ora 12´´ si Savarine. Sa imi cumpar pastrama,hamsi...
Dar cel mai important lucru este cind vizitez piata taraneasca, sa ma plimb printre ei si sa-i ascult si uneori cumpar tot felul de zarzavaturi (spre disperarea mamei...)numai de dragul si mila lor...
Ce fac de fiecare data, a must pentru fiecare vizita a mea in Rominia este sa merg la Belu, la Eminescu...Fac asta de pe la virsta de 12 ani...Este o datorie a mea de suflet. Dar incepe sa devina o problema, vara trecuta era sa mor de frica ca erau o gramada de ciini si unul s-a repezit la mine ...Norocul meu a fost un paznic foarte aproape.....
Da, dupa citeva zile abia astept sa plec ...Parca mi-e si frica sa stau mai mult....:((



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...