comentarii

sunt printre cei care se simt bine in tara lor


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
anita47 - de moprea19 la: 27/12/2003 21:10:39
(la: Evreii si o manie curioasa..)
Doamna Anita Am stat si mam gindit la ceeace raspunzi si dupa multe ginduri , nu ca nu as fi intels ce spui,dar nu inteleg de ce ai spus ce ai spus citind ce am scris eu.
Este oare adevarat si(te rog nu ma crede shovinist , departe gindul de mine) femeile nu vad mi mult decit foarte aproape? sau poate numai tu
Cred ca am fost foarte explicit, Ramine la parerea ta daca adevarat sau nu, si cu date destul de multe, fara a-mi desface propriile afaceri aici, dar cred cau multi au inteles , nu numai faptul ca e greu de facut afaceri cu ei , unde someone cistiga , dar tot ceeace am scris sint fapt concrete , si daca ai fi citit putin mai mult , si nu neaparat din vechea istorie , dar cel putin din anii nostri , si chiar astazi in timp ce vorbim, ai vede cum stau lucrurile mai in mare decit faptul ca tu esti printre ei si te simti legata dintrun motiv sau altul de ei.

Daca teai uita putin mai mult la administratia americana presenta ai vede de ce am scris ce am scris, daca te-ai fi uitat in spatele administratiie acestei tari care soon va fi un imperiu vei fi vazut de ce scriu ce scriu .
Nu vreau sa jignesc pe nimeni aici dar eu cred ca unul/una ar trebuie sa aiba o vedere mai larga , mai adinca , decit prin prisma a ceea ce imediat ne inconjoara.cu stima
moprea
#7309 (raspuns la: #7287) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
capitolul 1 - de medina la: 19/04/2004 12:59:22
(la: Pe unde mai calatorim? Canada.)
care va sa zica locuiesc in montreal. oras frumos, cu o parte veche care are un vag aer european.
oras la scara omului, inconjurat de apa (mai mult sau mai putin pusa in valoare), strabatut de un canal navigabil cu ecluze care functioneaza :) si cu o pista ciclabila. multa verdeata, veverite, si chiar mai gasesti locuri in oras (!) unde te simti ca la tara, si asta in sensul bun al cuvintului.
oras multi etnic - am calatorit ceva, si stiu. nu cred ca exista vre-o natie nereprezentata aici printr-un magazin, nu cred ca poti sa-ti doresti vreo mirodenie si sa n-o gasesti aici. cind te duci la magazinul "bucuresti":icre moiu,masline, telemea, caldura mare mon cher...:)
oras relativ ieftin:chirii de exemplu, restaurante, case etc.
somajul e in media canadei, destul de multe posturi in IT si meserii conexe industriei cinematografice.

parca as scrie un ghid de voyaj, hé, hé!

cum sint oamenii? Ca niste copii, cu cele bune si rele aferente!
Au un fel de naivitate care ii face destul de toleranti cu imigrantii, dar se si mire de orice, ceea ce ii face pe aceiasi imigranti sa-i considere foarte buni specialisti dar lipsiti de cultura generala si de viziune globala. (generalizez numai pentru simplificarea discutiei :))

cel mai bun lucru aici e faptul ca ti se ofera foarte multe oportunitati si ca societatea e deschisa pentru cei care sint "antreprenori" in sensul larg al cuvintului. Adica daca vrei tare de tot, se poate si nimeni nu se uita strimb. Eu de exemplu sint arhitecta reciclata in profesoara si am reinceput o alta facultate de la zero la 36 de ani. toti colegii mei aveau 19 ani si nimeni nu gasea asta bizar.

lucrul care imi place mai putin e ca esti departe (psihologic) de spatiul cultural european : e un sentiment greu de definit, pentru ca aici sint de toate, si muzica si arhitectura, si teatru si opera, si una si alta, dar lipseste ceva...
stii e ca bancul acela cu un american care se uita cu jind la o casa in londra care avea o peluza minunata. il intreaba pe gradinar cum a reusit sa obtina asa iarba si, dupa ce aude raspunsul, zice:
-pai si eu am facut la fel: am adus pamint din anglia, seminte de iarba din anglia, pina si apa cu care ud gradina o import din anglia. cum dracu nu am si eu o peluza asa frumoasa?!
la care gradinarul raspunde:
-sir, noi facem asta de 500 de ani.



#14135 (raspuns la: #13979) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
okiii - de Belle la: 12/05/2005 17:45:39
(la: Penibilul)
Hai sa ma bag si sa povestesc o intamplare nu exagerat de penibila dar destul de "embarassing", in nici un caz sfarsitul lumii sau deprimanta, dar haioasa (mai ales privita dupa atatia ani) …s-ar putea sa butonez cam mult la ea asa ca oricum nu stiu cine o sa aiba rabdare s-o citeasca (eu una stiu sigur ca n-as avea :P si ma mir ca voi avea rabdare s-o scriu, asa de mult probabil scriu doar o data pe an si probabil ca daca as povesti-o in viu grai in 5 minute as fi gata)

Eram foooooarte tanara, vreo 20 si-un pic (pana-n 25 cred) si-a trebuit sa plec intr-o delegatie la monte carlo. Din pacate persoana cu care trebuia sa merg a fost nevoita sa ramana in tara asa ca m-am trezit singura numai printre "directori" unul si unul, din alte tari, tot peste 50-60 de ani ;)

Pentru mine a fost totusi o experienta frumoasa, in ciuda intamplarii la care o sa ma refer, fiindca a fost pentru prima data cand imi venea sa plang de ciuda in ziua in care-mi faceam valiza sa ma-ntorc acasa, a fost prima data cand am zburat cu elicopterul (zbor de doar 7 minute intre nisa si monte carlo, putin cam “panicant” caci elicopterul decoleaza cu botul mai jos decat coada, peste mare, si prima senzatie a fost ca are de gand sa ne bage la apa iar eu nu sunt buna inotatoare) dar n-a fost pentru prima data cand ajungeam la destinatie fara bagaje (regula nr. 1 de transit prin aeroportul Charles de Gaulle: daca vrei sa ai si bagajele ia-ti geanta de mana, nu le da la cala).

Ma cam lungesc, asa ca sa trec la intamplare …. deci toate bune si frumoase, vreme superba si alte alea-alea, pana cand intr-o seara am fost invitata la o receptie organizata in incinta cazinoului. Am fost destul de inspirata sa-mi iau in bagaj ceva mai deosebit de-mbracat dar din nefericire, fiind vara n-aveam decat o pereche de dresuri nedesfacute in dulap (fefe, tu sa citesti stockings nu dresuri, daca ajungi pe comentariul asta) pe care-am aruncat-o in valiza, inainte de plecare, just in case.

Deci ajung eu la hotel dupa sedinta si-ncep sa ma pregatesc de receptie (spalat, imbracat, parfumat, fardat, tot tacamul) fiindca la 7 trebuia sa vina un domn mai in varsta din delegatia irlandeza sa ma insoteasca pana la cazinou. Dresurile insa nu erau din cele obisnuite, ci ca cele de portjartier, dar cu un fel de lipici/elastic si danteluta pe margine, ca sa nu mai fie nevoie de portjartier. La 7 fara cateva minute, nice and dandy like a candy, cobor in holul hotelului unde ma astepta domnul cu pricina (fara flori evident ca doar nu era un date, dar plin de zambete si complimente).

Drumul de la hotel pana la casino nu era decat o plimbare de seara de 15 minute, absolut relaxanta dar se pare ca numai pentru unii... ale naibii dresuri (pe care cine stie de cand le-aveam in dulap si probabil se uscase lipiciul) incepusera sa cam alunece la vale si-mi crea o stare de discomfort, desi inca nu intrasem in panica fiindca fusta era lunga cam cu-o palma deasupra gleznelor si-am crezut ca nimeni nu va observa. Insotitorul meu insa a observat fiindca se cunostea pe fata mea ca ceva nu e in regula si nu stia de ce ca doar el nu facuse nimic ;) A trebuit pana la urma sa-i spun, iar el foarte natural si normal imi sugereaza "pai da-i jos" ...reactia mea a fost binenteles destul de indignata, cum adica sa m-apuc sa-mi dau jos ciorapii in mijlocul strazii, desi argumentul lui era suficient de logic "pai daca te deranjeaza, de ce sa nu te simti comfortabil si ne-stresata".

In mijlocul dezbaterii mentale care-o duceam cu mine insami constat ca hop, ciorapii s-au oprit din alunecare deasupra genunchilor si-atunci am rasuflat usurata c-am scapat de stress ........sau cel putin asa credeam. Drumul catre cazino era in panta in coborare, mai aveam doar cateva minute pana acolo, cand ne-am intersectat cu o pereche de barbati mai tineri (si draguti foc) care veneau din directie opusa. Urcand la deal (din pacate pentru mine) este evident ca mai intai mi-au vazut gleznele si-apoi restul.... si n-am priceput de ce dintr-o data unul din ei a ridicat brusc ochii spre fata mea (probabil sa vada cum arat si-n rest) cu o privire stupefiata sau cel putin intrigata. Atunci abia mi-a trecut prin cap sa ma "studiez" si mi-a pierit toata bucuria ca ciorapii s-au oprit din alunecare cand am realizat ca se adunasera in jurul gleznelor ca la babele sleampete care au uitat ca mai exista si-acel obiect miraculos numit oglinda.

Evident, m-am inrosit ca focul (tinerete, tinerete, ochi alunecosi, inima zburdalnica) si mi-a venit sa intru in pamant de rusine. Nici cand am urcat scarile cazino-ului nu am fost mai putin embarassed stiind ca-n urma mea suint atatea persoane, mai ales cucoane ultra elegante si sofisticate, iar eu sunt cu ciorapi adunati la glezne.... Nu mai vorbesc primirea la usa cazinoului, chleneri cu gura pana la urechi si tavi de sampanie urandu-ne bun venit si bla-bla-bla ... nu m-a interesat nimic din ce-mi ofereau, primul cuvant a fost: "unde-i baia" si-am pornit-o pusca in jos pe scari catre locul cu pricina ca sa-mi pot scoate cu discretie nazbatiile de dresuri (eh, si ce daca n-am fost o doamna - apropos de ce-am trancanit noi fetele pe-o alta conferinta mai demult) macar eram fericita ;)))) cel putin nu mai aveam ciorapi cazuti pana la genunchi si infasurati in jurul gleznelor, iar fusta era destul de lunga ca sa mascheze lipsa lor.

Cel putin din momentul acela am enjoyed intreaga receptie, iar chestia cea mai faina a fost la sfarsit cand ne-au scos pe toti pe terasa din spatele cazinoului ca sa asistam la un air show doar cu elicoptere (monte carlo e prea mic ca sa aiba aeroport in toata regula si avioane in flota) iar comenzile de acrobatii date de comandantul de flota (sau cum s-o numi) erau date la difuzoare sa le-auzim si noi, inedit lucru pe care nu l-am mai intalnit la nici un alt air show.

Ma amuza acum cand imi amintesc, mi-aduc aminte cat de penibil m-am simtit si cum intrasem in panica la un moment dat ...probabil ca si-acum m-as simti rusinata dar nu cred c-as mai intra in panica pentru-atata :)
masura cu care dai ti se poate intoarce - de daria2002 la: 13/05/2005 19:45:29
(la: aveti incredere in persoana din 'partea cealalta' a monitorului?)
am inceput sa folosesc nick-ul ca-mi este mai comod. Insa..., atunci cand ai curajul sa intri in discutii, cand te angrenezi in discutii pe teme interesante, cand nu ai nimic de ascuns..., poti foarte usori sa te debarasezi si de "balariile?" care sar uneori calul. La inceput mi-a fost teama de cei "agresivi ", insa..., ma bazez pe intuitie si asa lista mea de prieteni s-a rasfirat pe toate continetele. Totul e ca prin ceea ce spui sa-l respecti pe cel cu care comunici si asa exista sanse de 99% sa fii respectat. Cel care cocheteaza cu subiecte "jenante" isi alege singur, eu spun ca pana la urma e o selectie delicata, totul e sa poti sa te strecori de acolo de unde nu-ti convine..., insa fara sa jignesti, fara sa ranesti...
Cred ca sunt printre cei care se simt bogati duap toate discutiile interesante, pana la urma primesc/primim lectii de viata...
shtevia - de donquijote la: 11/10/2005 15:32:39
(la: Feng-shui)
daca ai trait 15 ani printre cactusi si te simti bine printre ei, intra pe la conferinta cu vrajitoarele (vrajitoarele in sec.XXI), poate detii niste forte para/supra ...:))
wow... - de Raluca F la: 17/04/2006 02:10:29
(la: ploaie de ganduri)
E prea frumos ce scrii tu aici si parca prea ma regasesc printre gandurile tale, prea simtim la fel si prea as vrea sa te cunosc...Si prea ma tem sa nu fie un mesaj patetic sau banal sau sa nu-l citesti...Sau cine stie...
Ce simt cei plecati de acasa? - de Honey in the Sunshine la: 11/06/2006 22:18:33
(la: Despre patriotism)
Ce simt cei plecati de acasa?
Eu una simt dor de tara (oameni si locuri) dar nu ma simt patriota...
Presupun ca iti poti da seama cu un simplu test, intrebandu-te de ce esti cu adevarat legat. De exemplu nu ma simt in nici un fel apropiata de Stefan cel Mare :)
________________________________________________________
What if nothing exists and we're all in somebody's dream? Or what's worse, what if only that fat guy in the third row exists? - W. Allen
*** - de Cri Cri la: 22/03/2008 04:31:35
(la: Printul fericirii)
nu cred ca nu-si mai aminteste omul de fericire, poate se intreaba unde e, de ce n-a venit sau unde a plecat si cat o mai fi pana se intoarce. Si, fie povestas cu glas domol intru linistirea inimii, fie poet tulburand oglinda gandurilor, sau doar un om, nimeni nu e in afara ei.
Ciudat e ca, printre toate cele care simti c-au fost, mai puternic in golul zilelor ce vor sa vie fara ele, abia cand fericirea te atinge te intrebi cum ai trait pana atunci fara ea.
Bine ai revenit, mi-era dor de povestile tale!
mai te bat - de just.a.touch la: 20/11/2008 22:51:27
(la: AJUTOR!!!! SE SOLICITA VERSURI!)
taci ca e buna. important e prezentza scenica, atitudinea, printre altele. Versurile tale sunt perfecte, concise, la obiect si asa o sa raguseasca ca e si una dintre prezentatoarele Carnavalului pe langa mama soacra. Ea straluceste in fiecare zi, imagineaza-tzi ca sunt fetitze care isi doresc aceasta zi poate pt. ca in familia lor si printre prieteni nu se simt ca niste printzese. Asa ca eu glumeam mai cand spuneam sa scotzi ce e mai bun din tine. Deja ai scos ce vroiam. Pup fata!
#364873 (raspuns la: #364864) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
well - de batranutragator la: 27/11/2009 06:33:55
(la: fata culcată în iarbă)
si pentru ca sa fie mai clar si pentru ca e printre putinele dati cand simt nevoia, am facut cateva modificari.
Sarmi, cred ca numai cei care nu vor - de Coralie la: 18/11/2003 04:58:22
(la: Integrarea romanilor in occident)
Numai cei care nu vor sa se integreze si nu vor sa faca acest efort,
nu se integreaza si raman vesnic cu fundul asezat intre doua scaune.. tara de primire si Romania... osciland intre una si alta si ramanand "strain printre straini", pana la urma, in amandoua tarile..

#4573 (raspuns la: #4537) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
punctul pe i - de korny la: 20/08/2004 12:30:52
(la: Snobismul ieftin in Romania - din punctul de vedere unui Polonez)
Fie ca esti roman sau polonez...e bine pusa problema...ai pus exact punctul pe i.
In Romania, atunci cand vine vorba de bani (si mai ales cei care se fac moca), toti se prostitueaza...fie ca este vorba de barbati sau femei.
Oamenii s-au obisnuit cu ideea ca in Romania sunt conditii grele de trai..si atunci ce face romanul?In loc sa munceasca,isi pune fundul la bataie (unii ar spune ca asta e tot munca)...si cu atat mai mult ii convine cu cat "fundul este batut" in strainatate pe bani multi...
Cunosc cazuri concrete asemanatoare celui comentat de tine...prostitutie prin internet...si culmea...mai are si tupeul sa se laude cu ceea ce face.
De nationalitatea ta iti dai seama abia cand esti plecat...asta daca mai ai pic de patriotism in tine...daca nu, cu siguranta acelui "danez" nu i se simte lipsa in tara... prostitutia nu inseamna arta.
it's just me
raspuns lui Antoaneta. - de romanul_vesel la: 27/01/2005 04:15:41
(la: Viata romanilor din Germania)
Buna Antoaneta,

Eu sint Roman stabilit in Australia si prin natura muncii am avut posibilitatea sa calatoresc si sa cunosc o multime de romanii de peste tot: Germania, Austria, Franta, Anglia, USA, Italia, Australia, Singapore, China, Indonezia... (chiar si in Asia am intilnit o multime de Romani stabiliti definitv sau cu contracte pe termen).

Punctul tau este foarte corect. Toti traimi mai bine din punct de vedere material si frigiderele sint pline. Dar cind mincarea nu mai este o grija, cind uitam de grija lui Lacoste, Nike, Adidas si altor firme cu prestigiu international, cind inchidem lumina si raminem doar cu noi insine... toti ne intrebam: "Ce cautam noi aici?"

Poate in Australia este cel mai fericit caz, ca este o tara in totalitate de emigranti, dar in alte tari niciodata nu vom fi tratati ca egali. Chiar si in Germania, cei de origine germana nu sint considerati germani.
Sint considerati tot romani.

Am intilnit romani de alte nationalitati: rusi, maghiari, germani, sirbi... care in Australia nu recunosc ca sint romani. Zic ca sint sirbi sau germani sau maghiari din Romania. Asta ii pune intr-o situatie foarte dificila. Ii pune in situatia de a nu avea o tara! Tara pe care ei o privesc ca origine (Serbia, Germania sau Ungaria) nu-i va recunoaste ca fiind de-ai lor, in tara in care au emigrat vor fi considerati "emigranti"... iar in final ei refuza sa se recunoasca romani.
Si atunci ce le mai ramine?
Care este patria lor?

Sa nu confundam nivelul de trai, dorinta de a trai mai bine cu apartenenta la un popor si patriotismul.

Pe timpul conflictului din Yougoslavia mii de Croati si Sirbi au plecat din Australia sa lupte pentru tara lor.
Bineinteles fiecare sa lupte de partea unde se simteau atasati.
Citi romani ar face asta?
Citi dintre cei care nu se considera romani s-ar duce sa lupte pentru Romania sau macar pentru tara pe care ei o considera "a lor"?
Citi ar lupta macar pentru tara in care s-au stabilit de buna voie?

Multi nu fac deosebirea dintre PATRIE si regim politic. Regimurile politice vin si pleaca, situatia economica se poate imbunatati sau inrautati... Dar PATRIA ramine si supravetuieste peste veacuri.
Cine nu se simte atasat de tara in care s-a nascut, nu se va simti atasat de nici o alta tara in lume si va fi un om fara patrie.

Alex
#34667 (raspuns la: #34475) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
m-am intors, cred ca nici n-am fost plecat... - de florin la: 22/06/2005 14:24:41
(la: Cum va simtiti cand va intoarceti in Romania ?)
M-am intors in Romania dupa 3 ani petrecuti in state. Nu imi propusesem sa ramin acolo. Aceasta premiza m-a facut sa ma acomodez mai usor la societatea de acolo. Am luat lucrurile ca atare si totul a fost ok. Mi-am facut prieteni, m-am simtit bine, am calatorit (nu atit cit imi propusesem, munca 10 ore pe zi plus simbata), am cunoscut locuri frumoase, m-am adaptat, am fost apreciat pentru ce faceam la serviciu, apreciat ca om si prieten. Am venit in Romania in fiecare decembrie sa petrec sarbatorile de Craciun cu familia. Dupa prima vizita am simtit ceva ciudat. De la aeroport am intrat in piine. Am cotizat regulamentar cu ciocolata si o sticla de "uischi" politistului obosit si frustrat "ca e craciunul si n-am ce sa beau si eu". A inchis din ochi la faptul ca imi permisesem sa introduc in tara un laptop (pe care aveam toata munca si de care nu ma pot dezlipi) la care visasem ani in sir. Am fost totusi intimpinat cu "bine ati venit!" de ofiterul de frontiera. Dupa o saptamina de ghiftuiala cu sarmale (de care nu duceam lipsa pentru ca sotia gateste fantastic, dar acolo aveau un alt gust de la varza cam plasticata), sssalam sssasesc, soric, muraturi, mamaliga, vin de buturuga de la tata, foc la gura sobei si boabe de porumb fierte in oala de pamint in soba...am simtit o nerabdare sa ajung mai repede...dincolo...mi-era jena sa pronunt cuvintul "acasa". Ciudat sentiment, ma simteam inconfortabil in tara mea. Ajunsi "acasa", am rasuflat usurati. Nu ne venea sa credem nici mie nici sotiei ca ne simteam acasa acolo, desi cheltuielile lunare erau de citeva ori mai mari decit in Romania, dar nu duceam lipsa de nimic. La al doilea Craciun convingerea ca am "trecut de partea cealalta" s-a accentuat. Deja AMR-ul (Au Mai Ramas, pentru cine nu a facut armata) era un gind ce marea vascularizatia. Am analizat situatia politica mondiala si am decis sa urmam planul initial: ne intoarcem in Romania. Previziunile economice sumbre legate de statele unite...speranta integrarii in UE...au inclinat balanta.

Patru luni mai tirziu...

Fara sarcasm, am cheltuit cam toti banii pe un apartament la etajul 7, l-am renovat, astept salariul sa imi iau mobila. M-am certat cu (am fost certat de) toti vecinii din bloc pe tema zgomotului produs de sculele electrice si neelectrice in perioada de reparatii. In debara a aparut umezeala imediat ce s-a uscat vopseaua, coloana de tevi a inceput sa produca umezeala din senin si nu-l pot gasi pe vecinul de la 8 (cred ca e suparat pe mine ca m-am mutat si nu i-am cerut acceptul sa schimb gresia si faianta) ca sa verific zona pacatoasa. Nu m-am plins niciodata de nimic si n-o voi face. Merg inainte. Iau lucrurile asa cum sint. Continui sa platesc abonametul abuziv la TVR si Radio cum am facut si cu 3 ani inainte, pentru ca Andreea Marin, ce nume frumos, Andreea Marin, ce zimbet duios...sa-si poata lua canapele de piele in ton cu parchetul. Relatiile interumane s-au diversificat si intensificat, sint injurat de cel putin 5 ori zilnic pentru ca acord prioritate (in nimicnicia mea de sofer politicos, ca nu ma costa nimic) cite unui sofer aflat pe banda gresita ce tine tot traficul in loc pentru ca vrea sa nu rateze totusi intersectia in care tocmai a intrat. Ba chiar sint injurat ca circul cu mai putin de 50km/h. Intr-un fel sint sofer incepator, ma obisnuisem cu 1 metru spatiu de garda in lateral si benzi de degajare, 3-4 benzi pe sens de mers bine definite cu vopsea si respectate, soferi politicosi, chiar daca nu experti in depasiri si aratatul degetului mijlociu. In fiecare seara aud sotia oftind: "ce viata linistita aveam in state...de ce-am venit inapoi?". Ca s-o linistesc, ii amintesc ca nu am facut altceva decit sa urmam planul initial: stingem bani albi (verzi) si venim repede inapoi. "Prost plan", imi da replica rapid, "trebuia sa mai stam un an-doi". "La ce ne folosea?", incerc timid, "ori ramineam acolo, ori plecam".
"La nimic, dar acum stim ce pierdem stind aici."
Florin
Cum va simtiti cand va intoarceti in Romania - de zuboc la: 09/08/2005 03:03:44
(la: Cum va simtiti cand va intoarceti in Romania ?)
Foarte bun comentariul tau, Florine. Realist. Sincer sa fiu nu stiu cat vei rezista sa ramai acolo odata ce ai "gustat" viata din lumea civilizata. Sunt de patru ani in UK, locuiesc in Londra si-mi place aici. Am fost acasa de cateva ori, prima data dupa trei ani. A fost un soc. De cum ajungi in vama diferenta te loveste in plin. Nu pot sa inteleg, parca acea cortina de fier ar exista inca, ba chiar la modul propriu. Vamesii, gropile, casele darapanate, foarte mult praf daca e uscat sau noroi daca ploua, militienii de la circulatie si nu numai care practic jefuiesc la drumul mare, toate astea si multe altele te lovesc direct, in fata, imparabil. Mi-e dor de Romania, de prietenii si rudele de acolo, uneori chiar acut, nu cred insa ca intoarcerea in tara in alte scopuri decat turistice poate fi macar o optiune pentru moment. Cand spun moment ma gandesc la urmatorii cel putin cinci ani. Ce e grav este ca nu e vorba de bani, asa cum multi tind sa creada. E mult mai mult, e vorba de starea de siguranta pe care o am aici. E vorba de acel "thank you" si "please" care nu lipsesc niciodata din conversatie, oricat de scurta, de zambetul fals dar care e acolo in locul privirii incruntate pe care o primesc in Romania.
Am venit cu masina si prima noapte am innoptat la Cluj. A doua zi dimineata am facut o plimbare pe jos, prin centru, nu mai vazusem Clujul de ceva ani buni. Nu stiu de ce dar deodata mi s-a facut o frica teribila, pur si simplu mergand pe strada, mi s-a parut ca deodata poate aparea cineva care pur si simplu sa infinga un cutit in mine, in mijlocul multimii. Cred ca pentru vreo jumatate de ora am simtit fizic o mare nesiguranta, mi-era frica. Apoi m-am obisnuit, re-obisnuit.
Si cum se conduce, vai cum se conduce. Nicaieri in Europa traficul auto nu e mai prost, cu soferi atat de ignoranti si agresivi. Din reflex am oprit la o trecere de pietoni, undeva intr-o comuna, unde doua femei vroiau sa traverseze. N-au traversat. Pur si simplu se uitau la mine, nu intelegeau de ce am oprit. Iar din spate ma claxonau deja unii dintr-o Dacie vai de mama ei, dar grabiti nevoie mare.
In Bucuresti stateam la semafor, eram primul. Pe partea opusa tot la semafor astepta masina politiei. Deodata in fata mea s-a bagat un taxi, o Dacie galbena, care ca sa ajunga in fata mea a circulat pe contrasens cel putin 100 metri. Si nu s-a incadrat in fata mea, pur si simplu nu era loc, dar a tras harbul lui de Dacie cu botul in fata mea si restul masinii pe contrasens, in fata militienilor. Pentru asa ceva te opreste politia in orice tara din lume si foarte probabil ti se iau si trei puncte daca nu permisul. Nu si in Romania.
Mamaia, litoral, atmosfera de vacanta si nenumarate fete care de care mai frumoasa. Ne-am decis sa cinam la un restaurant ce arata ca o corabie, practic era un fel de corabie iar mesele sunt pe punte. Am asteptat aproape jumatate de ora sa ni se ia comanda, apoi alte 45 minute pana sa fim serviti, bineinteles cu altceva decat ceea ce comandasem. Dar am mancat, nu mai puteam risca o alta ora, ne era chiar foame. Nu sunt o persoana irascibila, ba din contra sunt foarte calm, de data asta m-am decis insa sa fac reclamatie. Dar cui, managerul nu era acolo, condica nu exista, la numarul de telefon pentru protectia consumatorului nu raspundea nimeni. Macar am spus tuturor unde sa nu manance. De la nici un restaurant nu m-am ridicat satul si timp de zece zile am fost la cel putin 25 restaurante. A, sa nu credeti ca sunt vreunul care infuleca cu amandoua mainile cate sapte feluri de mancare. Am inaltimea de 1,76 si greutatea de 84 kg, deci ma incadrez in limitele absolut normale. Preturile sunt aproape ca la Londra, numai ca aici rareori poti termina ce ai comandat.
Asta nu pot intelege, cum supravietuiesc oamenii acolo in conditiile in care preturile la produsele alimentare sunt egale, ba chiar la multe produse mai mari decat la Londra. Acum cateva luni a fost tata in vizita la mine si bineinteles l-am luat la shopping, in supermarket. A constatat cu stupoare ca multe produse sunt mai ieftine, in mod direct nu la paritate cu salariul, decat cele din Romania.
Asa ca aici este acasa, aici sunt si ma simt acasa, desi tare mult as fi vrut sa fie invers.
#64267 (raspuns la: #56235) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
calypso - de alexy la: 08/09/2005 21:36:37
(la: Cum va simtiti cand va intoarceti in Romania ?)
din pacate nu toti care vin in Franta au parte de experiente fericite, cum se pare ca ai avut tu...
depinde de situatia in care vii, de oamenii pe care ii cunosti, de eforturile fiecaria si de multa sansa...
se intampla ca cei care sunt in strainate sa aiba cateodata momente mai dificile, momente de impas, momente in care nu iti gasesti locul: nu te mai vezi traind in romania, o vezi cu alti ochi dupa ce ai cunoscut occidentul, dar e totusi tara ta si ti-e dor de ea asa cum e, si, in acelasi timp, nici nu tu simti apartinand noii tari, nu poti sa fii in 2, 3 ani ca si cei care s-au nascut aici, ...nici nu ai motive serioase sa ramai, dar nici nu te-ai intoarce...e un sentiment destul de neplacut pe care sper ca nu l-ai incercat...si atunci vezi totul este sumbru

comentariul tau "nu vorbea engleza cu accent frantuzesc...dar cu accent romanesc" mi s-a parut putin rautacios si fara rost, dar ma bucur ca experienta ta este una reusita
#70749 (raspuns la: #69755) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Mesajul e pozitiv, civilizat, moderat si la locul lui - de cico la: 09/09/2005 01:32:45
(la: Sfaturi ale unui immigrant mai vechi)
Citeva sugestii diferite:

(1) Impactul occidentului e mult diferit asupra fiecaruia. Vad ca tinerii mai nou veniti sint mult mai eliberati de complexe, poate si datorita faptului ca Ro insasi s-a mai apropiat mult de stilul vietii din afara. Pt cei care vin intr-o metropola, adaptarea e iar mai usoara pt cei care-au trait deja intr-un oras mare cu stil mai libertin (Bucuresti, Timisoara, Ploiesti, Constanta...). Sint destui care vorbesc deja limba dinainte de plecare, sau care o-nvata cu multa usurinta. Multi dintre ei gasesc chiar in occident mediul care le lipsea in Ro, si se simt de la bun inceput ca pestele in apa.

(2) Nu e absolut necesar sa faci apel la ajutorul romanilor de-aici. Eu stiu destui care s-au "izolat" in cercuri de prieteni straini, si n-o duc deloc rau. Fara a dusmani romanii. Cauzele emigrarii sint iarasi mult mai diverse, iar a te rupe de Ro nu-i mereu sfatul cel mai bun. Poti sa privesti lucrurile, dar de la distanta, fara sa te mai implici atita sufleteste. Mai ales in primii ani e mai important sa te concentrezi pe ce ai de facut aici, dar daca simti legatura cu tara, chiar si numai discutiile pe-un forum de-acesta te pot tine in legatura cu cei ramasi.

(3) Adaptarea e buna si recomandabila, dar sa nu duca la pierderea totala a individualitatii! Lumea in care vii nu-i deloc perfecta si nu merita sa-ti distrugi si partile bune de dragul adaptarii robotice la orice. Sint destule alte natii (chinezi, indieni, scandinavi, irlandezi, italieni...) care tocmai aduc specificul din tarile lor de origine si imbogatesc cultura acestora. La romani din pacate, fiecare e cu hais-ul lui si nu se poate vorbi (inca?) de ceva simtitor pe plan pozitiv.

(4) Dai cu precadere de sfatuitori ce te-ndeamna sa accepti orice (mai ales la inceput), ca "asa merge aici" si ei "asa au facut" (ca altfel "ai fumuri" etc etc). Nu asculta la orice zice careva (chiar daca-s multi!) daca stii ca situatia, motivatia si potentialul tau e diferit. Zic iar sa nu-ti uiti diplomele, ci sa incerci sa echivalezi tot ce poti, ca s-au facut si se fac continuu progrese si spre asta.

(5) Se vorbeste (si) in acest text de "reusiti" si "nereusiti", cind mai bine ar fi sa uiti total de termenii astia. Important e cum o sa se simta fiecare, cu familia, copiii, mediul in care traieste. "Reusitele" si "nereusitele" vazute de altii, sa le ignori cu desavirsire, ca nu fac decit sa-ti acreasca sufletul sau sa-ti insufle un sistem de valori care poate nu e si-al tau. Sint destui "reusiti" pe aici la partea materiala, ce-si vad copiii doar la sfirsit de saptamina. Sau "nereusiti" (sic!) cu venituri modeste, dar care-s atit de bucurosi pt viata pe care-o duc alaturi de familie.
integrarea intr-o cultura diferita - de Cassandra la: 02/11/2005 17:13:45
(la: De la lume adunate si inapoi date!)
Eu cred ca a te integra in cultura unei tari care te-a adoptat nu inseamna nicidecum sa-ti pierzi identitatea. Romanii sint intr-adevar printre cei care se integreaza cel mai tare in populatia tarii in care traiesc, prin asta intelegind ca au interes sa invete (unii cit mai corect chiar) limba tarii respective, sa cunoasca si sa respecte si obiceiurile locale, istoria si cultura sa. In contrast cu indivizii altor popoare - chinezi, arabi, englezi, nemti etc, care desi au trait timp de decenii intr-o tara straina nu ajung (majoritatea) sa lege doua vorbe in limba tarii respective si nu cunosc obiceiurile si istoria acesteia si nici nu-i intereseaza. Ei traiesc practic in mici "enclave" in care se relationeaza numai intre ei si se folosesc doar de spatiul fizic si avantajele tarii respective. In Insulele Baleare care sint spaniole traiesc comunitati de englezi si nemti care intaresc cu virf si indesat opinia de mai sus. Nemtii, in pofida dietei spaniole (mediteraniene) sanatoase, prefera sa-si aduca din Germania toate produsele - cirnati, bere cu care au fost obisnuiti din frageda copilarie.

De ce aceasta diferenta de atitudine intre romani si alte popoare? In primul rind diferenta e data de puterea economica. La chinezi comunitatile se bazeaza pe exploatare si izolare. La nemti si englezi pe suficienta si status financiar, iar la arabi pe lipsa de interes a majoritatii de a adopta valorile societatilor occidentale.
Romanii au realmente dorinta de a-si gasi un loc, de a demonstra ca fac parte din societate, ca sa nu existe motive pentru care sa fie priviti ca intrusi. Inclin chiar sa cred ca au o atitudine mai deschisa si mai multa curiozitate pentru obiceiurile si cultura locale, pe care le adopta cu usurinta, si asta este demn de toata lauda. Dar nimeni nu-i impiedica sa manince mici si sarmale si sa asculte cintece de pahar cu alti romani sau chiar cu autohtonii. Exista din ce in ce mai multe comunitati romanesti in strainatate unde romanii au biserica lor, restaurante cu tipic romanesc si unde traiesc practic printre ai lor.
Diet - de Puiu Badescu la: 11/02/2006 18:31:39
(la: Cu ce regim ati reusit sa slabiti?)
Monica ,...ai umor , caracteristic romanilor , chiar si atunci cand lucrurile merg 'prost' romanii au extraordinara resursa sa glumeasca si sa vada acea parte care este ceva mai amuzanta,......oricum nu pot trece peste faptul ca printre randurile scrise se detaseaza un caracter tare , care pana la urma 'izbuteste' ......
#105228 (raspuns la: #101713) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Ce mi se pare interesant este - de mya la: 25/08/2006 18:18:27
(la: Reusita integrarii la emigranti)
Ce mi se pare interesant este ca in USA, toti emigrantii se integreaza foarte bine de regula, in societate. Aici daca vii, dupa un timp esti american si nu roman cu cetatenie americana. In Germania, oricat ai sta (sau in alte tari din Europa) nu sari de statutul de roman cu cetatenie germana. Mereu vei fi perceput intr-un mod diferit de catre cei din jur. In USA, asta nu se intampla. Si in Canada e cam la fel. Se simte ca sunt tari mai tinere, de emigratie.

Sunt curioasa cum e in Israel, emigrantii evrei trebuie sa se simta totusi bine primiti fiindca in fond evreii vin de peste tot in lume acolo, nu?

Treaba cu integrarea e alta chestiune. Fiecare popor are particularitatile lui. Uite, in Germania, Franta si Anglia stiu ca arabii se integreaza foarte greu. Asta e si din cauza culturii lor diferite, religiei etc. Traiesc intre ei, nu invata limba tarii adoptive si dintre cei tineri ajung foarte multi delincventi. Femeile nu lucreaza. Mare masa din ei sunt someri si traiesc din ajutoarele sociale (care in Germania spre exemplu, nu sunt deloc mici, primesc bani pentru fiecare copil, ajutor pentru chirie etc.).
#141323 (raspuns la: #141288) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...