comentarii

suntem un popor cu istorie cu grai si traditii bogate


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Patima istoriei - de Florin si atat la: 06/05/2004 17:11:49
(la: Rolul lui Traian in formarea natiei romanesti .)
Din pacate nu poti sa-ti alegi poporul si istoria in care te nasti. Si nici nu cred ca trebuie sa-ti fie rusine sau sa te simti vinovat de trecut.
ca individ nu iti apartine.

Poate as fii vrut ca romanii sa fii venit pe teritoriul actual cam prin 800-1000AD. Sa fii taiat cu sabia in stinga si dreapta in drumul lor si ajungind la plaiurile ‘mioritice’ sa fii spus: plaiurile acestea seamana cu Raiul asa ca hai sa poposim aici.
Sa fii ridicat cetati si catedrale, sa fii dezvoltat si controlat comertul in balcani. Sa fii spus ca sint romani si ca toate popoarele sa cheme tara Romania, altfel.
Altii sa fii fost invidiosi si sa fii invatat romaneste, sa le fie mai bine. Si daca cineva ar fii indraznit sa le spuna: bai, noi am fost primii aici…sa le fii taiat limba si miinile (sa nu mai poata scrie prostii).
Deh! N-a fost sa fie…

Ai scris: "Nu cred ca m-as mindri ca m-am nascut in urma faptului ca un soldat roman mi-a ucis tatal si mi-a siluit mama". Nici nu cred ca ar fii trebuit sa porti stigma. Crezi ca nemtii nu sint mindrii ca sint nemti? Sau rusii? etc.
Cred ca sintem responsabili doar de actele pe care le facem personal, nu de ceea ce au facut unii acum xxx ani.

Ti-as pune o intrebare la care mi-ar place sa-mi raspunzi: Chiar ai crezut istoria despre Romania invatata la scoala?
Cred ca istoria scrisa este subiectiva. Daca stii engleza, poate ai timp sa citesti pe cele doua site-uri de mai jos.

http://www.friesian.com/romania.htm#paleolo
http://www.friesian.com/russia.htm

Ai sa gasesti articolul despre Rusia interesant. Lucrez cu o rusoaica si am discutat articolul pe larg si se pare ca, cu exceptia unor mici inexactitati neimportante, este foarte aproape de ce a invatat in Rusia pe timpul comunismului.

Numai bine
Florin si atat


Peste tot "antisemitism" - de Zamolxe la: 16/11/2003 18:26:19
(la: Theodorakis)
***********************************************************

Singurul care a omis ceva este ziarul Ziua.
As fi vrut sa vad si restul comentariului lui Theodorakis, dinainte de “inflamanta declaratie”.
Pur si simplu mi se pare scos din context! Cum a ajuns la afirmatia ca evreii sint “radacina raului” ca doar nu l-a apucat asa fara nici un motiv. Nu? Lipseste introducerea.

Ca sa revin la text. Declaratia (asa cum o avem!) nu mi se pare deloc antisemita. Este cel mult o afirmatie, o comparatie intre greci si evrei. Intre politica Greciei si Israelului si nu intre persoane.

"Natiunea asta mica (evreii) este cauza raului in lume",a afirmat Theodorakis. "Grecii se deosebesc de evrei. Grecii nu au viclenia, fanatismul si agresivitatea care caracterizeaza pe evrei. Noi, grecii, nu suntem agresivi ca evreii, pentru ca avem o experienta istorica mai bogata",

Sint evreii vicleni, fanatici si agresivi? Sint. Istoria recenta a statului evreu, Israel o dovedeste din plin. Vezi constituirea, razboaiele, politica.
Au grecii o istorie mai veche si mai bogata? Au!

Asa ca nu exista neadevaruri. Sigur ele sint spuse de un grec care tine la poporul lui pe care il considera cel mai bun.
Probabil ca Theodorakis s-ar considera jignit daca as spune un adevar prea putin cunoscut: grecii, cultura si limba lor se trage din spatiul dacic, care a fost leaganul perenului popor român.
Asa cum tot de aici se trag romanii prin Romulus si Remus, sau cum tot de aici se trag majoritatea limbilor europene. Limba latina se trage din limba româna. Limba româna este limba de baza a spatiului latin.

Grecii au o istorie mai scurta decit a românilor, asa ca noi sintem chiar mai putin agresivi decit grecii pentru ca avem cea mai veche experienta istorica!

Oricum istoria curge. Invat din istorie dar nu ma cramponez de ea. Si am sa imi cer iertare doar gresitilor mei nu tuturor care au suferit ceva pe planeta pentru ca vezi doamne si strabunicul meu era pe aceeasi planeta cind cineva a patit ceva.

Zamolxe

***************************************************

Bogdanovka - un Auschwitz antonescian - de Filip Antonio la: 09/02/2004 18:28:44
(la: Evreii si o manie curioasa..)
Istoria comunismului si a Holocaustului (II). Interviu cu Liviu ROTMAN

Lavinia BETEA


Holocaustul ca tema de cercetare

Ce imagine putem avea din arhive despre guvernarea Antonescu?

Da, documentele s-au pastrat. O parte au fost publicate. Recent, la Tel Aviv, la centrul pe care-l conduc, am publicat o voluminoasa lucrare a colegului Jean Ancel, despre Transnistria, atit de voluminoasa ca n-am putut s-o iau cu mine in geamantan. Despre lagarele din Transnistria pentru ca in Transnistria nu era un singur lagar, ci un sistem de lagare. E ceva despre care nimeni n-a stiut nimic. Transnistria se stia poate geografic ce era. Dar din punct de vedere al suferintei evreiesti acest lucru nu s-a stiut pina acum citiva ani. Jean Ancel a facut o munca de Sisif, de unul singur, in arhive din Romania, dar si din fosta Uniune Sovietica, unde exista multe documente romanesti pentru ca armata sovietica a capturat arhivele romanesti. Deci, dupa o cercetare foarte complexa a documentelor din arhivele romanesti si de pe teritoriul fostei Uniuni Sovietice sau care se gasesc la Washington, la Muzeul Holocaustului, a publicat cca 1200 de documente care insumeaza aproximativ 2200 de pagini.

Sintetizate ce ar insemna ?

Sintetizate – demonstratia nu este a mea, este a lui Jean Ancel – ar putea fi prezentate astfel. In primul rind, in Romania a existat o politica de exterminare calificata a evreilor. E adevarat ca intr-o anumita perioada lucrurile s-au schimbat, dar in ’41-’42 a existat o politica sistematica de exterminare a evreilor. Nu au fost niste atrocitati la intimplare, facute de un locotenent sau de un capitan barbar, ci o politica bine pusa la punct de factorul de decizie de la Bucuresti. Factorul de decizie de la Bucuresti fiind in acea etapa Ion Antonescu si cei apropiati lui, pentru ca el a condus impreuna cu un guvern participant la conducere. Nu e vorba de comitetul executiv de pe vremea lui Ceausescu, exista acolo un dialog. Sigur ca a lui era decizia, dar oamenii participau si aprobau deciziile. Fara doar si poate, nu se poate vorbi de o rezistenta in cadrul guvernului, pe problema evreiasca.

O politica intrerupta tot de catre Antonescu...

Tot de catre el. Tot el are meritul, sa spunem asa, el fiind omul care decidea. In septembrie-octombrie 1942, datorita unui complex de factori, el isi schimba politica fata de evrei. Acest complex de factori contine o situatie speciala a Romaniei in 1942. E adevarat, este inainte de Stalingrad, dar se contura deja o modificare a raportului de forte. In al doilea rind, existau niste probleme foarte grave pentru statul roman. Diplomatia germana, in primul rind ministrul de externe Ribbentrop, dar si alte personaje care gravitau in jurul lui Hitler isi consolidau in timpul anului 1942 pozitia promaghiara si considerau ca trebuie mers la un nou arbitraj care sa coboare spre sud granita, deci sa dea cea mai mare parte a Transilvaniei. In paralel, prin organizatiile fasciste ale sasilor, bineinteles sub patronajul serviciilor speciale hitleriste, Reichul punea la cale un plan de autonomie a sasilor. Se pare ca din nou integritatea teritoriala a Romaniei era in pericol si atunci se pare ca s-a gindit ca va trebui sa ia legatura cu Occidentul. Si nu poti sa iei legatura cu Occidentul, in paralel cu deportarea evreilor spre lagarele mortii din Polonia. In afara de asta mai sint si alte elemente. A existat o presiune a anumitor parti ale societatii civile romanesti, nu foarte largi, care au cerut oprirea masurilor antievreiesti. Este vorba de cercul din jurul regelui, de regina mama, de inalti reprezentanti ai clerului si, nu in ultimul rind, de oameni politici, dintre care se detaseaza interventia lui Iuliu Maniu. De asemenea, o serie de elemente ale birocratiei romanesti, se vorbeste de conducerea CFR-ului care a incercat chiar sa saboteze trimiterea garniturilor de tren pentru deportare. Si nu trebuie omisa declaratia extrem de ferma a Secretarului de stat al Statelor Unite, ce ameninta cu grave represalii, in cazul deportarii evreilor. Deci au fost niste factori care au determinat oprirea realizarii planurilor de exterminare... Ceea ce nu exclude insa faptul ca in ’41-’42...

Ce explicatii aveti pentru faptul ca, desi Antonescu a dus aceasta politica de exterminare a evreilor in ’41-’42, nu a dus-o in maniera extrema. Adica nu i-a trimis la Auschwitz, ci in Transnistria. Oare stia ce se intimpla la Auschwitz?

Ca sef de stat aliat sa nu stie ce se intimpla in zona aliata? Pot sa va spun si ca a existat un plan foarte bine pus la punct, plan incheiat si predat, de care fusesera anuntate si autoritatile germane. Plan intocmit de Radu Lecca, personalitate importanta care avea sarcina sa se ocupe de evrei. Radu Lecca intocmeste un plan pe care guvernul si Antonescu personal il aproba, privind deportarea evreilor din Romania in valuri, in etape spre lagarele de la Auschwitz si din Europa Centrala...

In ce an?

In 1942. Neaplicarea acestui plan, dupa ce fusese semnat si transmis Germaniei – intii aminarea lui si apoi neaplicarea lui – a insemnat schimbarea pozitiei lui Antonescu datorita cauzelor pe care le-am pomenit inainte. Faptul ca a existat acest plan este foarte clar. Antonescu a avut propriul plan de exterminare a evreilor, principala cale era Transnistria, si, spre deosebire de alti aliati ai lui Hitler, a evitat cit a putut sa se incadreze in planul german. Explicatiile sint multiple, multe tinind si de structura sa psihica. Dar rezultatul trebuia sa fie acelasi! In al doilea rind, as vrea sa mai adaug ca o vreme nu s-a vorbit deloc de Transnistria. Apoi s-a incercat sa se vorbeasca despre Transnistria ca despre ceva foarte usor si blind, un fel de casa de odihna in care au fost dusi evreii. Transnistria a fost – si cartea pe care a publicat-o Ancel a demonstrat acest lucru – un loc unde evreii erau dusi sa fie exterminati. Sigur ca nu ca la Auschwitz, nu compar, dar exista grade ale crimei.

Cine-ar putea stabili o ierarhie in privinta chinurilor uciderii rapide – prin impuscare, otravire cu gaze sau oroarea Hiroshimei – si a mortilor lente prin infometare si frig din lagarele celuilalt tip de regim totalitar, comunismul?
Toate acestea fac parte din ceea ce numim istorie contemporana, fiind chiar o caracteristica a ei...

Nu trebuie pus semnul egal, dar vorbind despre Transnistria, ideea era exterminarea. In momentul in care evreii ajungeau in Transnistria, li se confiscau buletinele de identitate. Deci acesti oameni se transformau in oameni fara identitate care puteau fi omoriti oricind si oriciti. Puteau fi si pastrati. Dar nu mai aveau apararea pe care o are orice om, in orice parte a lumii. Erau apoi transportati in modul cel mai brutal, mergeau pe jos prin zapada si din timp in timp erau si omoriti, va rog sa consemnati acest amanunt cinic pentru ca incerc sa demonstrez un lucru. Adica nu erau transportati ca niste detinuti, ci ca niste oameni care puteau fi si erau din cind in cind omoriti. Transnistria insasi era un complex de lagare. Unul dintre ele, Bogdanovka, era un loc al mortii la fel ca Auschwitz. Acolo oamenii erau adunati, strinsi intr-un staul de porci si exterminati prin impuscare si ardere. A fost deci o exterminare sistematica. Sigur n-a fost acea „exterminare stiintifica“ ca la Auschwitz. Apropo de aceasta, exista foarte multe proteste germane impotriva omorurilor evreilor folosite de armata romana. Nu din dragoste pentru evrei, ci pentru ca aceste cadavre aruncate puteau produce epidemii periculoase pentru o armata care se indrepta spre front. Din motive de igiena, nemtii voiau o lichidare curata si sistematica, ceea ce nu se intimpla in Transnistria.

Ca orice cetatean matur al Romaniei, in scoala am avut o singura sursa de informare despre cele petrecute in Transnistria – romanul Satra de Zaharia Stancu, care descrie tiganii deportati. Despre ei, despre tiganii de care povestea romanul, de ce nu se mai vorbeste acum?

Se vorbeste. Dar exista o intirziere. Cartea colegului meu Radu Ioanid s-a numit in editia engleza, publicata la Washington, Holocaustul evreilor si al tiganilor. Fireste, e de datoria istoriografiei sa dezvaluie atrocitatile comise de guvernul Antonescu impotriva populatiei rome. E un fapt istoric centralitatea „problemei evreiesti“ in timpul regimului Antonescu. El insusi avea sa spuna, la un moment dat, pentru mine important nu este razboiul impotriva bolsevicilor, pentru mine important este razboiul impotriva evreilor.

Care este sensul corect al acestui cuvint foarte folosit, dar putin cunoscut – Holocaust?

O definitie filologica nu este importanta in istorie. Un fenomen grav in istorie primeste un nume si ramine cu acest nume datorita faptului ca asa a fost. Holocaust inseamna exterminarea sistematica a evreilor in perioada respectiva. Inseamna o politica de exterminare si inseamna lipsirea unor oameni de drepturile de baza. In general aceste doua elemente dau sensul cuvintului. Astazi se incearca ocolirea fondului problemei, prin „retragerea“ in discutii savante filologice. Eu vad in aceasta metoda o incercare de a fugi de esenta problemei.

Cum se defineste, in opinia dv., fenomenul numit Holocaust?

Continutul capitolului romanesc al Holocaustului este dat de urmatoarele fapte: 1. Faptul ca o populatie in integralitatea sa – nu conteaza starea materiala, orientarea politica, religiosi sau laici – este scoasa de sub scutul legii. E vorba de posesori ai cetateniei romane. Deci un singur numitor comun: evreitatea. Acesti oameni, prin legislatia evreiasca a lui Ion Antonescu, sint spoliati economic, li se confisca proprietatile, sint dati afara din casele lor, elevii si studentii sint exclusi din sistemul de invatamint de toate gradele, specialistii: ingineri – printre ei si regretatul meu parinte –, avocati, medici, artisti sint scosi din breslele profesionale – barou, asociatia inginerilor, sindicatul scriitorilor etc. – si sint siliti sa-si cistige piinea prin tot felul de munci ocazionale. Se iau impotriva lor masuri umilitoare, precum confiscarea aparatelor de radio etc. In mare se poate spune ca devin cetateni de rang inferior. O data cu aceasta degradare civica se pot astepta la orice! Viata lor nu mai are aceeasi valoare cu a vecinului neevreu. 2. Au loc pogromuri, la Bucuresti – in perioada guvernarii legionare si apoi in ajunul si imediat dupa inceperea razboiului intr-o serie de centre, din care cel mai important a fost la Iasi, in iunie 1941. 3. Deportarea aproape integrala a populatiei din Basarabia si Bucovina in Transnistria. Incercarea de a se face o deosebire intre cele doua regiuni si restul tarii e un simplu joc, ele erau regiuni romanesti. De altfel au fost deportati si evrei din sudul Bucovinei, regiune ce nu fusese sub ocupatie sovietica in perioada 1940-1941. 4. Atrocitati impotriva populatiei evreiesti din Ucraina. Nu cred ca crimele din Odessa pot fi puse pe seama altora decit a guvernului si a armatei romane. 5. Conceperea planului de deportare – in valuri – incepind cu cei din sudul Transilvaniei si Banat – a tuturor evreilor din Romania. Plan de care am vorbit mai inainte.

Cercetarea Holocaustului este mult mai mediatizata decit, sa spunem, cercetarea…

Perioadei lui Carol cel Mare...

Pentru exteriorul comunitatii istoricilor pare foarte important raspunsul intrebarii la ce foloseste cercetarea Holocaustului? Dv. ce finalitati ii conferiti?

Are o semnificatie foarte importanta. Am incheiat un secol care incepe, in mod figurativ, cu pogromul de la Chisinau in 1930 si se termina cu represiunile grave din fosta Iugoslavie. Deci un secol al lagarelor, un secol al exterminarii fara precedent care este in acelasi timp un secol al dezvoltarii fara precedent a stiintei, a culturii. Un secol in care apare computerul, un secol in care televiziunea se impune ca o putere foarte mare, in care formele de comunicare intre oameni sint revolutionate, in care corespondam si noi prin Internet... Cind l-am incheiat, ne-a fost frica cind am trecut pragul de la un mileniu la altul ca se intimpla ceva cu aceste computere. Daca vine sau nu acel val, si n-a venit. Poate ar trebui acum, dupa ce ne-am linistit, sa ne gindim putin si asupra semnificatiei umane, ce s-a intimplat si unde ne ducem. Sa ne gindim si ca cea mai grava reprimare care a existat a fost la mijlocul secolului trecut si inseamna Holocaust. E fara precedent, dar ca sa fie fara urmare trebuie sa o analizam si sa o cercetam. Asta pe de o parte. Pe de alta parte, multi spun ca Holocaustul, cercetarea Holocaustului este – sa retineti in ghilimele foarte ingrosate – „o afacere evreiasca“. Ii intereseaza pe evrei, e importanta pentru evrei, evreii vor… Intreb: de ce? Sigur ca pentru evrei, care au fost victime principale, Holocaustul a insemnat o trauma enorma, dar inca nu s-a raspuns la toate intrebarile de ordin politic, ideologic, teologic. Apropo de teologic, foarte multi evrei care au scapat au negat existenta lui Dumnezeu. Ceea ce e si firesc poate – daca Dumnezeu a permis sa se intimple ceea ce s-a intimplat, inseamna ca Dumnezeu nu exista. Sau daca exista, nu merita sa-i dam vreo cinstire. Sau dimpotriva, au devenit foarte religiosi. Deci impactul este foarte puternic. Dar mult mai importanta este cercetarea acestei tragedii de catre societatile in mijlocul carora s-a petrecut, trebuie pusa in permanenta intrebarea: „Cum a fost posibil?“. E vorba, in primul rind, despre responsabilitatea tortionarului, dar si a celor care au fost martori tacuti si nepasatori. Din acest punct de vedere mi s-a parut foarte interesant un articol al Magdalenei Boiangiu intitulat Ferestre inchise. Despre indiferenta martorilor la deportarea evreilor, aparut recent intr-o publicatie a Institutului Goethe din Bucuresti.

Secolul incheiat e plin de orori care – sint de acord cu dv. – ridica chestiuni mult mai complexe decit priceperea si munca istoricului. Se pune chestiunea grava a studiului naturii umane si a contextelor care transforma oameni normali in criminali. Citeva date de referinta ale secolului trecut ne-ar putea determina sa-l denumim „secolul crimei in masa“. Redau citeva cifre dintr-o statistica prezentata de Tzvetan Todorov, unul dintre analistii acestor fenomene umane exceptionale. Primul razboi mondial: 8,5 milioane de morti pe fronturi, aproape 10 milioane din rindul populatiei civile, 6 milioane de invalizi. Rusia sovietica – 5 milioane de morti in razboiul civil, 4 milioane de victime ale represiunii, 6 milioane de morti in vremea foametei din 1932-1933. Al doilea razboi mondial – 35 milioane de morti doar in Europa. Statisticile se raporteaza, in general, la Europa. Dar n-a fost doar acesta un continent singeros. In Cambodgia, spre exemplu, in timpul regimului comunist al lui Pol Pot, toti cei care nu sustineau proiectul de creare a omului nou au fost ucisi – unul din sapte cetateni ai tarii... Cum ajung oamenii sa savirseasca asemenea orori? Cercetarile de psihologie demonstreaza ca, in general, tortionarii nu sint niste psihopati, ci apartin categoriei oamenilor obedienti...

Putem in felul acesta reveni la intrebarea de ce e important Holocaustul. Pentru evrei este desigur important, dar eu zic ca este mult mai important pentru celelalte popoare care nu au fost victime, din mijlocul carora s-au ridicat cei care au ordonat asasinatele. In primul rind, Germania. Dar Germania n-a fost singura. Este mult mai important pentru ei. Ca sa inainteze, trebuie asumate niste responsabilitati. Nu poti sa treci intr-o etapa noua fara sa-ti asumi niste responsabilitati. Nu poti sa treci in secolul XXI, pastrind niste clisee din secolul al XIX-lea cum ar fi romantismul acesta „ce bine era intr-o civilizatie rurala...“. Poate era bine, poate nu era bine, dar nu poti sa inaintezi cu acel model in secolul XXI. Germania hitlerista este principala vinovata si Hitler este autorul principal al acestor planuri monstruoase. Dar efectul acestui plan ar fi fost mult mai redus daca n-ar fi existat colaborarea citeodata entuziasta a altor popoare, a oamenilor din politie, din armata, din birocratiile diverselor state. Inclusiv in tari cu grad de civilizatie ridicat si chiar cu traditie democratica. Sa nu uitam de Franta regimului de la Vichy, de unde au fost deportati multi oameni la Auschwitz...

Dv. vorbeati de responsabilitati. Ceea ce s-a intimplat este bine de stiut si trebuie folosit exemplul consecintelor ca mijloc de avertizare in fata nationalismului, populismului sau fanatismului religios. Dar nu poti sa platesti in istorie, cred, nimic. Cum, in fata justitiei, nici fiul nu poate ispasi pedeapsa de criminal a tatalui sau...

Nu e vorba de platit. E vorba de asumare ca sa ne putem feri de o repetitie. Un interes national al popoarelor despre care am vorbit este asumarea acestor raspunderi pentru ca prin asta se despart de o greutate, de o ghiulea.

Intr-un ziar de mare tiraj din Romania – nu intr-o publicatie de specialitate – erati citat, este adevarat, nu de catre gazetarul ce semneaza articolul, ci de catre un alt istoric, ca sustinator al opiniei ca romanii vor trebui sa plateasca despagubiri atunci cind cercetarile istorice vor dovedi consecintele politicilor antievreiesti din timpul guvernarilor de dreapta. Cum comentati informatia aceasta?

Da, cunosc citarea din Evenimentul zilei. Din pacate, afirmatia mea este scoasa din context. Am spus ca, fireste, este necesar sa se plateasca despagubiri tuturor celor care au fost spoliati de totalitarismul de dreapta sau de stinga. Aceasta nu e o problema „evreiasca“, ci una generala. Ideea este ca noua Romanie recunoaste principiul sacrosanct al proprietatii si ii despagubeste pe cei spoliati, fie evrei in perioada Antonescu, fie romani, evrei, unguri, germani in perioada comunista. Asta am spus, dar nu in contextul discutiei despre Holocaust. Regret ca ziarul nu a gasit de cuviinta sa publice lamuririle mele ulterioare. Regret, printre altele, pentru ca apreciez ziarul Evenimentul zilei. In general, incercarea de a prezenta problema asumarii Holocaustului ca pe o problema financiara este inca o cale de a distorsiona discutia autentica, de „a trage trenul pe linie moarta“.

Care este stadiul actual al temei Holocaustului in istoriografia din Romania?

Problema nu e simpla si nu vreau sa ascund ca inca e greu sa fie discutata deschis. Una dintre cauze a fost deja amintita, tacerea indelungata de decenii. Alt grup de cauze este intelegerea diferita a disciplinei istorice. Conceptual, istoricul a fost invatat ca istoria e un instrument al educatiei patriotice, al formarii omului nou. In acest context, cercetatorul istoric a fost invatat sa se solidarizeze cu obiectul cercetarii sale. Nu intimplator se folosesc termeni de „ai nostri“ pentru… armata lui Mihai Viteazu… De aici dificultatea de a discuta un subiect cu inalt grad de dificultate. Deci, pe de-o parte, este o incercare de a „ameti“ subiectul, de a vorbi de el, dar, de fapt, de a nu vorbi. In acelasi timp, in cadrul mai multor universitati din Romania: Universitatea „Babes-Bolyai“ din Cluj sau Universitatea Bucuresti, se aud si alte voci, care vorbesc deschis despre problema Holocaustului. Marea speranta este „cresterea“ si „maturizarea“ tinerei generatii de cercetatori. Am avut multe discutii cu tineri cercetatori, doctoranzi, masteranzi sau tineri profesori din invatamintul preuniversitar si am fost placut surprins de capacitatea lor de a discuta deschis problematica Holocaustului, decrisparea lor. Ca istoric, nu pot sa nu observ avansul pe care il au politologii in aceasta directie. Indrumati de universitari, care inteleg importanta fenomenului Holocaustului, ca George Voicu sau Stelian Tanase, ei i-au depasit pe colegii istorici in abordarea fenomenului. Aceasta prezenta tinara ma umple de optimism si e mult mai importanta decit asertiunile unuia sau altuia dintre politicieni, cu gindul la viitorul sondaj de opinie.

V-ati nascut si ati trait multi ani in Romania. Credeti ca romanii sint mai
antisemiti decit alte popoare?

In general, sint impotriva formularii „popor antisemit“ sau „popor mai antisemit“ ori a ideii de a masura antisemitismul unui popor. Eu nu cred ca exista popoare antisemite. Exista popoare la care a existat educatie antisemita, exista popoare in care a existat antisemitismul la nivel guvernamental, un antisemitism de stat. Nu cred ca se poate vorbi despre popoare antisemite. In contextul acesta, eu nu vorbesc niciodata de poporul roman ca de un popor antisemit. Vorbesc insa de o traditie antisemita in cadrul civilizatiei romanesti, care exista...

In prezent se spune ca in Romania avem „un antisemitism fara evrei“. Asa o fi, oare?

Se aplica aceasta nu numai in Romania, ci in multe alte tari – un antisemitism impotriva unei populatii care practic nu mai exista. Exista o comunitate ai carei membri au virsta ridicata, care nu mai sint activi decit, vorba aceea, numarati pe degete! Multi, inclusiv comunistii, au incercat sa demonstreze ca antisemitismul este produs de evrei. Antisemitismul nu este produs de evrei. Antisemitismul este produs de o serie de cauze sociale, economice s.a.m.d.

Ce v-ar placea sa „scoateti la lumina“ in viitorul apropiat din arhivele romanesti?

De obicei, nu afli ce-ti place. As vrea sa-mi pot continua cercetarile. Chiar daca mi-am scris, de fapt, cartea, cred ca nu voi fi in stare sa ma opresc aici si sa nu ma mai ocup de alte aspecte ale perioadei comuniste. Eu cred ca cercetarea istoriei evreilor in perioada comunista, ca si cercetarea altor minoritati – si alte minoritati au probleme foarte importante in perioada comunista: deportarea germanilor, niste masuri antimaghiare, nivelarea tuturor, inchiderea oricaror scoli confesionale etc. –, se poate face prin cercetarea comunismului ca atare. Mai cred ca exista in Romania si in Estul Europei, in general, o retinere in a studia fenomenul comunist din diverse motive. Exista un leit-motiv, in care eu nu cred, ca-i prea aproape. Ce inseamna prea aproape? Nu avem cu cine, impresiile sint prea apropiate, trairile afective sint prea puternice... Eu cred ca in stiinta nu trebuie sa existe probleme afective. Cercetatorul – spre asta tindem, catre aceasta tind si eu – trebuie sa fie, de fapt, un chirurg care judeca la rece, cu manusi si halat alb curat. Sa nu ia virusii care vin din arhive, sa nu cada prada lor. Sa mentina distanta, nu neaparat in timp, ci sa aiba o distanta ideologica pentru a cerceta.

Ce „ne invata“, in principal, comunismul?

Cred ca cercetarea fenomenului comunist, de exemplu acum, dupa 11 septembrie 2001, cind problema lumii este terorismul, devine foarte importanta. Ar trebui sa ne intoarcem sa-l cercetam pe Lenin, pentru ca eu cred ca primul teoretician sistematic al terorismului este Lenin. El a condus grupul terorist care preia puterea, indiferent daca are sau nu majoritate. Este un grup de oameni hotariti, bine indoctrinati, bine legati intre ei cu legaturi de asemenea structura incit pot face orice. Inclusiv sa atace cu avioanele doua turnuri din centrul celui mai puternic stat. Cercetarea comunismului este importanta pentru foarte multe aspecte si ar trebui facuta. Cu incercarea de a avea distanta nu in timp si nu geografica, ci distanta ideologica pentru a studia formele acestei structuri, problemele, rolul conducator al partidului care insemna de fapt controlul intregii societati, nivelarea intregii societati, ingineria sociala a regimului, formarea unui anumit tip de om... Pe care, in parte, din pacate, l-au format. Noi speram atunci ca e o vorba goala. Toate acestea sint probleme foarte interesante. Si stiu ca sinteti de aceeasi parere. Cred ca ne-am intilnit in pasiunea pentru cercetarea acestei perioade anormale. Cred ca au aparut deja o serie de lucrari importante – printre ele si cartea pe care ati scris-o despre Lucretiu Patrascanu, care este una dintre cele mai bune analize ale perioadei staliniste din Romania si vine sa lumineze acea perioada neagra care este perioada comunista.

http://www.observatorcultural.ro/arhivaarticol.phtml?xid=9416
Sa fim ingaduitori...?gramatica e numai una, - de DESTIN la: 23/05/2004 18:43:12
(la: Chiar nu deranjeaza pe nimeni greselile de ortografie?)
Nu trebuie privita cu rautate orice interventie,care ajuta la indreptarea greselilor de ortografie.Suntem supusi greselilor noi semenii,gandesc sa primim orice interventie care ajuta la pastrarea ortografiei.Limba unui popor este istoria sa,nu cred in disparitie...transformari da...dar nu de genul celor "telefonice"...

Cine se teme de suferinta...va suferi de teama.
#15785 (raspuns la: #15763) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
picky: a trecut o vreme - de dorinteodor la: 20/05/2006 17:57:45
(la: Paul Goma ?)
picky si toti cei interesati,

voi nu va scandalizati de lipsa totala de informatii exacte si de detaliu in legatura cu ce s-a intimplat 50 de ani in istoria scumpei noastre patri? sau va multumiti cu autolaudele unui general de securitate ca bine a facut ce a facut, pe canale de televiziune?

daca n-ar fi fost goma, pe baza de ce publica cei care au rezistat prin cultura, timp de 50 de ani nu s-a intimplat mare lucru.

in legatura cu scrisoarea lui goma, de ce cei "mari" plesu, liiceanu, noica(+), dinescu (pe care nu-l opreste nimeni din vorba) ... si citi or mai fi nu spun nimic. de ce nu spun. sa spuna de ce nu au semnat. a semnat doctorul vianu care a demascat folosirea psihiatriei in persecutarea disidentilor, de exemplu. ce a facut goma a fost insignifiant in istoria noastra recenta?

daca ce a facut goma este insignifiant (treca de la mine) de ce nu se refera la ce au facut ei in general in acea perioada?

pentru ca ei aveau preocupari inalte, au rezistat prin cultura si ar mai fi rezistat bine mersi, pina in zilele noastre de nu era revolutia.

tismaneanu a scris ceva de episodul goma dar l-a minimalizat pina la repros si nimeni nu zice nimic. la asa popor, asa istorie. dorinteodor
opinii si opinii - de enigmescu la: 18/06/2004 18:36:55
(la: Obiceiuri si traditii..nunta..)
in opinia mea cred ca se creaza o confuzie pt. faptul ca se pleaca dintr-un punct gresit. mi se pare f. important sa intelegem mai intai ce inseamna traditie, obicei, si ce presupune aceasta/acesta. pt. mine un obicei poate sa insemne spalarea pe dinti in fiecare zi, la fel de bine cum poate sa insemne cununarea la biserica. unele sunt automatisme capatate in decursul vietii, altele sunt experiente traite de milioane de oameni inaintea noastra! n-as vrea sa dau definitii aici dar cateva caracteristici as putea enunta pt. traditiile care tin de evenimentele mai importante ale vietii.
as incepe prin a spune ca exista traditii si traditii, unele mai noi, altele mai vechi; apoi exista oameni si oameni, unii mai cuminti, altii mai...altfel. mai este desigur si problema locurilor de referinta- interesant ar fi de facut aici o paralela intre diferite locuri din tara. dar sa le luam pe rand.
o traditie corecta, care (inca) pastreaza caracterul ei sacru si non-formalist, este aceea care se adreseaza obiectiv sufletului/spiritului uman si mai putin logicii si apoi lumii in general. de fapt chestiunea e destul de complexa fiindca, concret, rareori deslusim sau reusim sa facem diferenta intre o traditie laica si una bisericeasca. stiu ce spun si de ce o spun! cei mai multi sunt tentati sa le amestece. si nu e bine fiindca una e sa mergi imbracat national la biserica si alta e sa urmezi traditia dreapta a bisericii. vreau sa spun aici ca un mare "merit" pt. neintelegerea lucrurilor il au cei care cunosc cate ceva despre traditiile adevarate dar nu explica nimanui ce e cu ele. sa revin. in cazul cununiilor, ca si al nuntilor(am sa ma explic dupa aceea de ce fac distinctie si intre ele, chiar daca nunta se mai numeste in ritul ortodox si cununie), s-au amestecat in decursul timpului nenumarate prostii scornite de persoane care s-au vrut in centrul atentiei sau care, din nestiinta, au inventat ceva pt. ca li s-a parut a tine de mistic. in realitate insa s-a cazut in misticism si intr-un anume fel in profanare a vechilor si realelor obiceiuri. de aceea unora li se pare ca traditiile noastre ortodoxe sunt bune...de aruncat. insa tineti cont ca in nici o biserica ortodoxa, din toate timpurile, nu s-a predicat de la amvon vreodata ceva despre alte traditii decat cele bisericesti!!! dar cine sa le asculte cand noi toti ne astupam urechile sufletului nostru ca sa auzim doar ce mai e nou si dealtfel perisabil?! asadar o traditie adevarata mi se pare ca ar trebui sa aiba pecetea unei oarecari vechimi, in primul rand, apoi girul celor care sunt in cunostinta de cauza si pot sa explice CE ANUME REPREZINTA ELE, CARE ESTE SEMNIFICATIA LOR. sigur ca pusul cununiilor pe capul mirilor are o semnificatie aparte pt. mine, la fel cum inconjuratul mesei de trei ori are o alta semnificatie- si sunt atat de multe... dar ce importanta poate avea ruptul colacului deasupra capului mirilor la inceputul nuntii? sau faptul ca miresele nu trebuie sa se vada intre ele... ori ca n-au voie sa se uite inapoi pana nu ies din biserica(asa ca le intepeneste gatul si spatele pana la sfarsitul slujbei)... dar de aruncatul la tinta cu bomboane atunci cand se inconjoara masa, de se face un taraboi general si un ras de te intrebi ce cauti acolo...? intrebati pe cineva odata de ce face acel lucru si-o sa vedeti ca habar nu are. nu-i intelege rostul, insa asa a vazut la altii ca au facut inainte. intrebarea mea este: aceia au stiut ce fac??? dar cei dinaintea lor??? insa cred ca aici mai e o problema majora: anii de comunism ateu si mai nou de libertinaj ateu! anacronismul dintre cele doua nu se vede si in ceea ce priveste optiunea religioasa si, odata cu aceasta, in mistificarea realelor valori. adica si intr-un curent si in celalalt gasim prea mult ateism care face inaccesibila calea spre cunoastere a traditiilor perene.
nu sunt sigur daca fac tocmai bine despartind cununia de nuta dar cred ca in constiinta majoritatii cam asa e de facto. cununia e slujba religioasa la care cei doi miri participa in calitate de viitori soti legitimi in fata lui Dumnezeu- si nu prea stiu ei de ce!; nunta e acea, indraznesc sa spun, masturbare a simturilor. sa nu fiu inteles gresit, nu sunt impotriva nuntii traditionale cu tot ce implica ea, chiar daca asta nu le place altora. sunt insa impotriva celor care, asa cum s-a mai spus, se dezlaneaza si se dezmata ca niste pagani- o fi aici influenta romana ramasa de la Traian?! asta nu putem sti sigur dar ce stim sigur e ca dacii, conform spuselor istoricilor de atunci, "aveau obiceiul de a bea pana la deplina imbatare"! concluziile le puteti trage singuri. si pt. ca tot mi-a venit in minte zicala "cearta fara bataie e ca nunta fara lautari" ma intreb ce fel de nunta poate fi aceea la care sa nu te bucuri si sa dansezi de fericire??? ce poate fi mai frumos decat sa marchezi acest unic(ASA AR TREBUI SA FIE!!!) eveniment din viata alaturi de cei dragi, apropiati sau nu? ce conteaza ca vom fi istoviti dupa nunta, ca avem batai de cap, ca nu mai stim pe unde sa scoatem camasa fiindca am fost scurti la minte si nu ne-am gandit serios la ce e de facut ca sa mearga bine?... important e ca vom fi fericiti alaturi de celalalt. iubirea conteaza cel mai mult. insa nu trebuie contestat faptul ca aceasta mai trece si prin burta, inclusiv (sau mai ales de aceea) intr-o societate flamanda ca a noastra. asadar scopul poate scuza mijloacele. in plus va mai puteti gandi si la aspectul pozitiv al reunirii si al comuniunii cu cei dragi- daca asta ii implica si pe cei cu bani n-am nimic impotriva!
iar acum sa ma refer la oameni. tendinta aceasta de contrafacere sau de impropriere de la altii, specifica in prea mare masura noua(uneori), exista de cand existam ca neam. nu prea avem ce face, defilam cu ce avem. insa nimerit mi se pare a fi un lucru si anume ca fiecare roman(cu cat mai tanar cu atat mai bine) trebuie sa inceapa sa-si inteleaga mai intai istoria si apoi implicit traditiile. fac o precizare: aici, in Melbourne, exista festivitati speciale dedicate anumitor zile sau sarbatori traditionale la asiatici, spre ex., insa nu si pt. romani- si credeti-ma ca cei de aici daca ar vedea asa ceva ar ramane inmarmuriti. (am intrat deja la capitolul traditii laice) vreau sa spun ca noi ajungem sa ne uitam datinile(pe care poate nici macar nu le-am stiut sau le-am inteles vreodata) daca ne dezradacinam de glie. si asta e un punct mai mult decat negativ pt. noi. insa de capacitatea de intelegere si de ACCEPTARE a obiceiurilor populare care, repet, de multe ori s-au intersectat cu cele religioase- poate si pt. faptul ca la inceput biserica a condus inclusiv viata laica, sociala- deci de aceasta capacitate este direct responsabila pregatirea noastra anterioara. asa ca cine se crede curat dar de fapt nu intelege ce-i cu unele obiceiuri sa stie ca se face direct vinovat si ca are o malformatie congenitala: la suflet! insa asta se poate indrepta printr-o experienta nu tocmai traumatizanta a unui transplant din niste carti de referinta.
in ce priveste locurile de referinta, adica a originii anumitor datini, stiti f. bine ca difera la fel de mult cum difera limbajul romanesc: Ardeal, Moldova, zona Oltului, Dobrogea, capitala samd. interesant e ca majoritatea acestor obiceiuri tin intr-o oarecare masura de slujbele religioase. nu pt. ca sunt indicate de slujitorii bisericii, ci pt. ca acestia nu mai pot face nimic ca sa le schimbe. in primele veacuri ale erei crestine biserica a preluat unele obiceiuri si le-a increstinat, asta deoarece s-a vazut ca unele nu pot fi scoase cu totul din constiinta vechilor pagani. li s-a dat o alta forma si un cu totul alt inteles, de aceasta data izvorator de speranta reala, datator de viata in cel mai sublim inteles al cuvantului. la fel s-a intamplat si in cazul nostru. sa spunem aici ca Apostolul Andrei, cand a ajuns in partile Dobrogei de azi, n-a mai considerat necesar sa inainteze in noul teritoriu cucerit de romani fiindca a constatat cu surprindere probabil ca locuitorii de aici, dacii, erau inclinati spre o credinta unica, intr-un singur Dumnezeu, in nemurirea sufletului si viata de dupa moarte. ceea ce e extrem de important fiindca vedem astfel care e contextul in care au luat fiinta noile(pe atunci) datini si putem intelege complexitatea fenomenului si amploarea lui.
dar sa incerc sa scurtez. in general traditiile tin de oameni, locuri, timpuri si factori inerenti(diferite imprejurari). ce e in afara bisericii se numeste traditie laica si de cele mai multe ori nu are un suport teologic-dogmatic; ce e inauntrul ei sta scris in cartile de aur ale istoriei bisericesti care, sa fim realisti, le intrec pe cele laice; in cea de a treia categorie, cea mai detestata si mai tapetata, categoria "cu fundul in doua luntrii", sta 'ghiveciul' inventat de unii si absorbit de altii, un ghiveci fara gust sau forma, fara savoare si fara miros de tamaie. e un ghiveci pe care il poti pune intr-un ghiveci pt. flori ca sa dai cu el in capul celor care habar n-au cum sa se fereasca de el!!!
s-am incalecat pe-o sa / si v-am spus-o chiar asa.
just me
danila ne-a oferit viziunea lui - de Danila Prepeleac Jr la: 30/06/2005 19:14:53
(la: EXPERIENTA CANADIANA "Canadian Experience")
“danila ne-a oferit viziunea lui, din perspectiva unui emigrant ofticat pe canada. presupun ca are motive sa fie ofticat, ca altfel nu se straduia atata sa explice ce-l deranjeaza. inteleg ca motivele lui nu sunt si motivele tale, minunat. dar e posibil sa devina motivele sutelor de romanasi care-si lichideaza tot ce au pentru a pleca in canada, pamantul fagaduintei. zaraza”

Cind am iest in strada in “89 si era cit p’aci... avem in gind, in primul rind, toate zilele de Pasti si zilele de Craciun pierdute la serviciu, toate Duminecile irosite pe altarul unui sistem care ne transformasera in mici rotite ce se invirteau dupa cum gindea marele cirmaci. Ca urmare si eu ma simt un pic responsabil alaturi de cei care au apasat tragaciul. Daca nu eram noi cei din strada nici tragaciul nu ar fi fost actionat!
Si pentru ce? Acum, aici ce am obtinut? Craciunul este X-mas iar bradul “Pomul de sarbatori”. Nu numai ca Pastele aproape ca nici nu stiu cind trece, la fel Craciunul dar mi s-a cam luat si revelionul. De Dumineci nu mai vorbesc iar concediul am si uitat cum arata. Poti sa spui NU atunci cind esti programat sa muncesti de catre un patron care nu are nimic comun cu religia crestina si care trateaza aceste sarbatori ca pe cele mai mari oportunitati de obtinere a noi profituri? Eu inteleg multiculturalismul ca pe un respect fata de tot ce aduce fiecare, macar traditiile de sute sau mii de ani. Dar pentru ca-Canada nu are istorie cum sa inteleaga traditiile culturilor ce-i intra in ograda? Si totusi, imi spunea un coleg canadian (parinti de origine portugheza) ca acum mai multi ani nu se lucra Dumineca.
De sarbatori iti faci iluzii ca vei ajunge acasa si va fi bine. Dar, apropiindu-ma de zona unde locuiesc vad de-o parte si de alta a strazii un sir de saci negri cu resturi menajere. Ca la balamuc. Anul trecut Craciunul “a cazut” in ziua in care de obicei se colecteaza gunoiul asa ca, populatia necrestina si-a scos la strada gunoiul. Intri in casa, decuplezi telefonul si nu mai dai drumul nici la masina de spalat de frica sa nu auzi de nu stiu ce mare deal de ultima ora. Si te comuti pe memoriile de alta data sau iti inchipui cum serbeaza cei dragi din RO.
Si cind ma gindesc ca pentru a ajunge aici a trebuit sa-mi risc viata, sa cheltuiesc o avere si pe-deasupra sa ma simt si “moral” partas la o crima.

Cine este vinovat? Eu pentru ca am luat de bune toate legendele si miturile care circula prin RO.

Ce fel de educatie si viitor poti oferi noilor generatii cind emisiunile de stiri si Talk-shaw-rile sunt ocupate cu dezbateri interminabile despre oficializarea casatoriilor intre persoane de acelasi sex? Nu am nimic cu ei dar chiar nu mai este nimic important de discutat in tara asta?
#57560 (raspuns la: #57298) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Adina - de Sancho Panza la: 20/01/2011 13:49:30 Modificat la: 20/01/2011 13:52:33
(la: coltul cafenelei din trecut 2)
mi se pare mai degraba ca ideea de globalizare este un fel de lipici social prin care aduce traditiile la un loc
spui...

eu cred ca e nevoie sa privim putin mai realist: conceptul de globalizare s-a nascut dintr-o necesitate social-culturala sau dintr-una preponderent economica?
schimburile culturale au existat cu mult inainte globalizarii - hai sa ne gandim, de ex., la scolile de studiu al Islamului, infiintate de dominicani in sec. XII. sau la Califatul Cordobei si la tot ce a adus el culturii europene (dau exmplele astea pentru ca ne sunt cat de cat aproape in timp si spatiu).

globalizarea e un termen modern, cu o istorie de cateva decenii; traditia e veche de milenii... si-i evidenta ca ea isi indeplineste rolul de liant al societatii mai ales in zonele putin atinse de efectele globalizarii.

si mai cred ca cei doi termeni, globalizare si traditie, apartin unor sfere diferite. nu stiu cat de logic si oportun e sa le masuram cu acelasi instrument. ori sa le privim ca doi termeni antagonici.

#593017 (raspuns la: #593006) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
*** - de adina.petre la: 13/04/2011 20:18:55
(la: La ce e buna cultura)
este vorba despre cultura unui popor, despre ce e vorba in traditiile si manifestarile lor, despre cutumele si obiceiurile locului, rasei, etniei.

genul asta de 'trecere peste detalii' este dramatic daunatoare, si plesu aduce aici doar unul din miile de exemple.

totul este contextual, totul face parte dintr-un intreg mai mare, care are o logica a sa, ce uneori se poate sa se abata de la - sau poate sa indoaie - legile logicii 'conventionale', dar totusi, ceva ce exista, si are o ordine, nu trebuie trecut asa usor cu vederea.

plesu crede-n dumnezeu, eu ma straduiesc sa sper ca se va aprinde scanteia-n oameni. aia a awareness-ului.
anib - regret ca un asa om a existat in istoria poporului roman - de horiatu la: 26/06/2005 01:34:13
(la: Ce regretati de pe vremea lui Ceausescu?)
"regret ca un asa om a existat in istoria poporului roman"
In istoria poporului roman a existat si Vlad Tepesi, pe care isturia dupa sute de ani il vede ca pe un personaj pozitiv, pt ca a taiat si spanzurat (tras in teapa etc.) si a salvat tara de hoti, macar ca dupa sute de ani suntem acolo de unde am plecat...

A fost si Dimitrie Cantemir - si stiu ca o sa-mi sariti toti in gat, dar ia sa vedem perceptia din vremea lui: educat la turci si fugit la rusi... acum o sa-mi amintiti de struto-camila. Spune asta taranilor din vremea lui - mare branza! Ba inca - ce inseamna struto-camila si inorogul pt tine acum?

Nu-i tin partea lui 'ceasca, dat pazea ca dupa iliescu, bombonel, tapu, basescu si inca cativa ca astia - presto! 'ceasca isi va avea locul lui in istorie...
#56774 (raspuns la: #44037) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
O istorie care lipseste - de Zamolxe la: 21/10/2003 02:50:27
(la: A existat holocaust in Romania?)
Am sucit cartile de istorie pe toate fetele si nu am gasit nici o informatie legata de istoria poporului evreu.
A fost Moise, a fost Isus, dupa care evreii dispar din istoria scrisa a locurilor.
De ce au plecat din Israel, pe unde au umblat de au ajuns tocmai in Rusia si apoi in Europa si restul lumii.
E ceva care nu imi suna bine.
Are cineva vreo informatie despre o carte de istorie, lucrare, etc care sa acopere cei 2000 de ani de pauza istorica a poporului evreu?

Zamolxe
popor vs stat - de gabi la: 21/10/2003 03:58:22
(la: A existat holocaust in Romania?)
Pauza istorica de 2000 de ani cred ca se refera la Statul, nu la poporul evreu, care a continuat sa existe in tot acest timp, desi imprastiat prin toata lumea (ceea ce ne dorim si noua!). Fapt remarcabil in sine insusi, daca stam sa ne gandim...
#1759 (raspuns la: #1754) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Istoria se bazeaza pe fapte si documente. - de Zamolxe la: 31/10/2003 20:34:47
(la: ZIDUL RUSINII)
Alien. Te alienezi de unul singur. Nu prea le ai cu intelegerea frazelor complexe, le scoti din context, le trunchiezi si te minunezi de ce emiti.
Eu am propus o discutie logica, bazata pe argumente, date istorice si pe fapte. Pot sa intep si eu, chiar mai abitir decit tine, dar nu acesta este scopul discutiei.
Singura cotizatie pe care o dau este pentru adevar si logica.

Toata justificarea pretentiilor teritoriale ale evreilor in Palestina au la baza ideea reintoarcerii “acasa”. Ori asa cum am spus si am demonstrat logic, singurii care se pot reintoarce sint cei care au plecat. Urmasii unui popor nu se reintorc la origini decit in sens literar.
Aceasta tara (casa), Palestina condusa de imperiul roman, a fost parasita de evrei. Fortati de imprejurari. Motivele plecarii sint neimportante pentru arabii care au venit in locul romanilor, dupa multe sute de ani!!! Nu arabii i-au gonit pe evrei din tara lor, ei pur si simplu s-au stabilit acolo unde era locul gol. Mai mult, evreii din diversele zone ale lumii, au fost aliati ai arabilor si au luptat alaturi de ei.

Citeva legaturi pe internet despre subiect, pe care il stiu mai bine decit multi din carti adevarate, tiparite.

http://jesusneverexisted.com/militant.htm: Jerusalem was besieged by the Romans in the spring of 70 C.E. and ruthlessly retaken during the summer, by which time the defenders had been reduced to civil war, starvation and (according to Josephus) even cannibalism. The religious fanatics made their last stand at the fortress they had taken first – Massada. When faced by inevitable defeat (73 C.E.) they met it with a defiant act of mass suicide. The terrible price the Jews paid for their revolt was the total destruction of their temple and the city in which it stood.

Rezistenta evreilor a durat 3 ani pentru ca dupa sinuciderea lui Nero, a fost nevoie de ceva timp ca imperiul roman sa se stabilizeze.


Iar dacii, chiar daca au pierdut razboiul cu imperiul, nu au plecat din tara lor, care de altfel nici nu a fost ocupata integral, vezi zona dacilor liberi. Dacii s-au amestecat in cele din urma cu romanii si au nascut poporul român.

Evreii s-au stabilit in alte parti. http://www.geocities.com/jewishwarriors/: Finally, in the 9th century, the leaders and the majority of the Khazar nobility came to be Jews. One likely possibility for how this happened is a conversion of the nobility. This is the official version of the situation, as told by the Khazar ruler Joseph in his famous letter to Hasdai ibn Shaprut of Spain.

Asa cum am mai spus, pina in 1948 nu a fost un conflict deschis intre evrei si arabi. Ciocniri, atacuri, probleme locale, da. Ca peste tot intr-o lume a violentei, a dreptului fortei.

Si probabil ca nu ar fi fost nici un conflict major daca evreii ar fi respectat rezolutia nr. 181 a ONU din 29 noiembrie 1947. Iar ONU in 1947 nu era arabesc sau antisemit (vezi lista votantilor). Drept de veto aveau ca si acum foarte putini. Solutia a fost negociata si era suficient de fairplay, desi pleca de la ipoteza “reintoarcerii acasa” a evreilor.
Rezolutia a fost acceptata de evrei si respinsa de arabi. Cei care au acceptat-o au si incalcat-o si acestia au fost evreii. Rezolutia in sine era favorabila evreilor care primeau casa, o tara. La o bere politica.

http://www.mfa.gov.il/mfa/go.asp?MFAH00ps0

United Nations General Assembly Resolution 181 called for the partition of the British-ruled Palestine Mandate into a Jewish state and an Arab state. It was approved on November 29, 1947 with 33 votes in favor, 13 against, 10 abstentions and one absent (see list at end of document).
The resolution was accepted by the Jews in Palestine, yet rejected by the Arabs in Palestine and the Arab state.
… … …
Adopted at the 128th plenary meeting:
In favour: 33
Australia, Belgium, Bolivia, Brazil, Byelorussian S.S.R., Canada, Costa Rica, Czechoslovakia, Denmark, Dominican Republic, Ecuador, France, Guatemala, Haiti, Iceland, Liberia, Luxemburg, Netherlands, New Zealand, Nicaragua, Norway, Panama, Paraguay, Peru, Philippines, Poland, Sweden, Ukrainian S.S.R., Union of South Africa, U.S.A., U.S.S.R., Uruguay, Venezuela.
Against: 13
Afghanistan, Cuba, Egypt, Greece, India, Iran, Iraq, Lebanon, Pakistan, Saudi Arabia, Syria, Turkey, Yemen.
Abstained: 10
Argentina, Chile, China, Colombia, El Salvador, Ethiopia, Honduras, Mexico, United Kingdom, Yugoslavia.


Partea urita a fost luarea cu forta a intregului teritoriu al Palestina/Israel. Proclamarea unilaterala a statului Israel a fost momentul in care arabii si evreii au devenit cu adevarat dusmani si s-a intrat pe o spirala violenta de actiune-reactiune.

Astept de la oricare dintre voi comentarii pertinente si nu atacuri de joasa speta. Daca vrem sa intelegem istoria trebuie sa o studiem si sa ne raportam strict la fapte si date. Solutiile crizelor se regasesc in corecta intelegere a istoriei.

Istoria nu raspunde la intrebari sentimentale si nici nu trateaza intimplarile individuale.

Refuzul istoriei asa cum este ea pastrata in documente duce la ridicare de ziduri mentale. Ziduri ale rusinii.

Istoria curge - de Madalina la: 16/11/2003 11:36:17
(la: Theodorakis)
Este surprinzator cum o presa intreaga,din diferite colturi ale lumii, si cum oameni de la diferite niveluri pina la niveluri f. inalte se pot ocupa tot timpul de comentarea unor asemenea declaratii!!
Ca incep sa-mi pun si eu intrebarea: da' ce domle, evreii astea sunt rupti din soare?
Or fi ei diferiti si or fi fost ei si inainte, da' care popor nu e diferit de un altul?
Si, pardon, da' asta nu atrage antipatii pina la ura...
Nu se poate sa faci o afirmatie legata de evrei ca, hopa, gata si sare cineva undeva sub soare sau o organizatie si afirma raspicat ca esti antisemit, radical, pronazist, etc.
Da' mai hai sa fim seriosi, cite declaratii nu au fost facute impotriva romanilor de catre diferiti indivizi din diferite cercuri, incepind de la a ne face un popor de tigani, unul de handicapati, puturosi, etc.
Si atunci, aceste declaratii sunt antiromanesti? Iar in secunda urmatoare ne atacam si spunem "au ceva cu noi"?
Sa fim seriosi, parol domnii mei, da' chiar preocuparea politicienilor, presei, organizatiilor e aceea de a pleca mereu urechea la tot felul de declaratii? Lumea e plina de ciudati si de nebuni care ajung in pozitia de a face declaratii oficiale, da' ceea ce nu pricep deloc unii e ca istoria curge...!! Curge domnii mei! Si anumite lucruri din urma trebuie totusi depasite. Totusi unii raman cramponati...Asta e problema evreiasca...
popor ales - de rodastrid la: 07/01/2004 02:06:31
(la: ZIDUL RUSINII)
Nu cred sa existe evreu care nu s-a plans macar o data de antisemitism.Dar in acelasi timp,mai tuturor evreilor pe care ii cunosc(de altfel oameni agreabili de felul lor)practica un soi de rasism de care aproape ca nu sunt constienti.A te considera popor ales de Dumnezeu nu seamana ciudat cu afirmatia ca rasa ariana e superioara tuturor celorlalte rase?Am simtit pe pielea mea rasismul evreiesc"in actiune".De ce membrii unei familii mixte sunt considerati de majoritatea evreilor ca facand parte dintr-o categorie inferioara?De ce un popor care ar trebui sa respinga orice forma de rasism(a carui victima a fost de atatea ori,in cursul zbuciumatei sale istorii),accepta cu seninatate manifestari care duc pana la ostracizarea si excluderea din comunitate a celor care,fara acceptul rudelor lor,au comis "crima" de a se casatori cu cineva de alta rasa si religie(mai ales daca oersoana respectiva nu e dispusa sa renunte la identitatea ei nationala si religioasa)?De ce,in Israel,o persoana care nu e 100%de origine evreiasca e considerata a face parte dintr-o categorie inferioara?Oare evreii nu se vor putea desprinde niciodata de prejudecatile si complexele lor?
#7700 (raspuns la: #2853) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
[Istoria nu este dreapta cu n - de SB_one la: 23/02/2004 13:23:59
(la: A fi roman: virtute, blestem, necesitate?)
[Istoria nu este dreapta cu noi, nu fiindca suntem mici intre cei mari, ci fiindca suntem prea toleranti cu greselile noastre sau ale altora fata de neamul nostru. Suntem contraproductivi. Trebuie sa ne schimbam si mentalitatea si felul de a actiona, dar nu vad multi dispusi sa faca asta.....
Hypatia ]

Hypatia, cita dreptate ai!

[Eu unde merg imi asum romanismul. Am scapat insa in acelasi timp de tarele lui, pentru ca incerc sa nu ma mai impiedic de mitologie, de promiscuu si de complexe.
gabi.boldis]

Gabi,citind ce-ai scris ,sint convins ca pina acum nu a fost decit o neintzelegere. Ma bucur sa te "revad"

Insa, poporul roman e ca un copil mic ce trebuie educat; si asta nu-i treaba tocmai usoara care se face peste noapte. Timp de 2000 de ani -in afara limbii si a credintzei in Dumnezeu- i sa furat mai tot.

Pentru asta nu sint de acord cu discursul filozofic al D-lui Plesu( de altfel corect, dar...cu prea multe batai colaterale nefaste) . Si pentru ca treaba asta m-a ros mult, uite ce spune un prieten( publicist):

["problema pe care o ridica Plesu reflecta doar jumatate din realitate si necesitate. Adica el neglijeaza din motive retorice si de frustrare a momentului specific éxact celalata "mare jumatate" a identitaii unei natii, care este istoria ei! Sa faci abstractie de ea este o utopie si o mare greseala. Fiecare popor se identifica si "traieste" in prezent si pentru viitor prin trecutul sau si marii lui reprezentanti, ce-i poarta pe "umerii valorilor" ce le-au creat de-a lungul timpului.
Ca este un fenomen de exagerare a prezentului si al anumitor oameni, poate preponderent la romani, aceasta nu indreptateste pe nimeni sa-i "stearga" din memorie si de pe "stindardul national" marile lui realizari ce calauzesc orice societate prin apele uneori destul de tulburi ale vremurilor.]

Cu privire la Liiceanu ai dreptate; dar parca nu suna asa grav ca la D-l Plesu.

Numai bine
Sandu


SB
................................................................
Moto:
Crede in cel ce cauta Adevarul,
Fereste-te de cel ce l-a gasit.
(A.Gide)
#10379 (raspuns la: #10301) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
istoria neamului romanesc - de (anonim) la: 03/04/2004 02:01:15
(la: Cand va ganditi la istoria neamului romanesc, ce simtiti?)
nu inteleg de ce oamenii sunt asa de indiferenti la istoria neamului romanesc. nu sunt romanca get-beget, sunt tataroaica, strabunii mei au venit de nici 150 de ani in romania si totusi sunt mandra de istoria neamului romanesc. s-au facut si greseli, normal, dar asta nu sterge marile realizari. Suntem un popor latin intre 4 tari slave si totusi am reusit sa ne pastram limba. Am avut voievozi curajosi si domnitori invatati, am avut si avem oameni de cultura de mare valoare. cand ma gandesc la istoria romaniei de-a lungul veacurilor simt nu numai mandrie, din cauza faptelor ce s-au petrecut, ci si mandrie ca sunt romanca, ca traiesc in romania, ca vorbesc romaneste, ca am prieteni romani. In nici un caz nu sunt indiferenta....
Despre istorie, fara patima - de (anonim) la: 06/04/2004 09:04:10
(la: Cand va ganditi la istoria neamului romanesc, ce simtiti?)
Istoria unui popor e cea care e, nici mai buna, nici mai rea. Noi, care traim azi, nu avem nici un merit in faptele laudabile ale stramosilor, dupa cum nu avem nici o vina pentru cele rusinoase, caci sunt si de-alea. Istoria este o stiinta, la fel ca geologia sau astronomia, nicidecum un poem patriotic sau concurs de popularitate. Trebuie sa o cunoastem, pentru ca e a noastra, dar trebuie cunoscuta cu obiectivitate, fara patima, eliberata de prejudecati si tabu-uri. Si in nici un caz nu trebuie sa o folosim impotriva altora, pentru ca s-ar putea intoarce impotriva noastra.
Vezi tu Anita, istoria nu se - de SB_one la: 07/08/2004 14:48:12
(la: Ion Antonescu - erou sau criminal de razboi)
Vezi tu Anita, istoria nu se invatza dintr-o carte care spune punctul de vedere al autorului.

Stii bancul :
-unul intreaba: mai, Lenutza e fata mare?
-al doilea: dupa unii da, dupa unii nu.

Tot asa si cu istoria; noi romanii credem ca am avut si noi ( in afara de jidanii nostri..:)))) si eroii nostri; e democratic nu? asta o credem noi si nu deranjam pe nimeni; numai ca stam in calea multora, ca intotdeauna; lucru care -de fapt- caracterizeaza si poporul evreu. Poate sintem fratzi, ce zici?

God bless both of them!

SB
................................................................
it's nice to be important, but it's more important to be nice !
#19281 (raspuns la: #19276) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Istoriei si controversatul 23 August, - de DESTIN la: 28/08/2004 19:48:36
(la: O CATASTROFA NATIONALA: 23 AUGUST 1944)
Destul de curios si controversat destin a avut in rastimpul acestor sase decenii actul de la 23 August 1944!

Numit pe rand:
cand ?mareata noastra sarbatoare nationala?;

cand ?prologul rusificarii Romaniei?;

cand ?fapt energic,de vointa al intregului popor?;

cand ?ziua unei odioase lovituri de palat?.

Actul de la 23 August isi asteapta inca o analiza documentata,atenta, riguroasa si mai cu seama,nepartinitoare,care sa-i defineasca locul si sa-i descifreze semnificatiile profunde si complexe in istoria neamului, ca si in viata politica internationala.

Cert este,insa,un singur lucru:

indiferent de caracterul partizanal al interpretarilor si omeneste vorbind, limitat si subiectiv al documentului memorialistic, el ramane un eveniment de importanta deosebita.

Tocmai de aceea, din sirul lung de posibile definitii pe care le-a primit si le va mai primi actul de la 23 August, putem retine cu certitudine aceasta formulare a istoricului englez John Erickson :

"?23 August 1944 s-a dovedit a fi una dintre zilele decisive ale intregului razboi?."

Oare numai,ale intregului razboi???!!!

O prima problema este cea legata de motivele intrarii, participarii, dar si ale iesirii Romaniei din alianta de razboi cu Germania fascista.

Astazi nu mai este un secret pentru nimeni, ba este un adevar qvasiunanim-acceptat de istorici si politicieni, faptul ca Antonescu s-a angajat in acest razboi si a angajat armata si tara insasi in conflagratie nutrind increderea nestramutata ca, dupa castigarea razboiului de catre germani, Romania, ca aliat, isi va recapata teritoriile strabune rapite prin Dictatul de la Viena si respectiv,prin ultimatumul lui Stalin.

Asa se si explica de ce la inceput a existat un larg si cuprinzator caracter de masa, de entuziasta si sincera sustinere populara, care, insa, pe parcursul razboiului, dar in mod inexorabil dupa victoriile URSS si ale aliatilor, cand victoria germana parea tot mai indepartata si mai incerta, aceasta stare de spirit colectiva a inceput sa se diminueze, ajungand la sentimente diametral opuse. De disperare,refuz de a lupta, mergand pana la impotrivire fatisa.

Il putem denumi ca:un prim avrtisment al istoriei...

Poporul imbratiseaza cu entuziasm si spirit de daruire o cauza,este dispus sa mearga pana la sacrificiul suprem,dar cu o conditie decisiva - sa i se ofere o motivatie clara luptei sale,sa i se spuna cinstit pretul pe care trebuie sa-l plateasca,dar si scadenta ferma a actiunii.

In nici un caz el nu va accepta la nesfarsit demagogia, minciuna, promisiunea neonorata. O cauza,oricat de generoasa ar fi ea initial,daca nu este acoperita de rezultate, sfarseste prin a fi urata si tradata chiar de cei mai infocati sustinatori.

Un alt avertisment al istoriei il avem dat de modul in care partide politice,in primul rand cele astazi definite cu un termen generic si cam vag,partide istorice?, scoase de Carol al II-lea prin ?lovitura de palat? in afara vietii politice,dar mentinute si de regimul Antonescu in aceeasi situatie,au reusit sa catalizeze protestul societatii civile,al maselor nemultumite.

Deci: adevarul, dreptatea sociala, cauza nationala nu pot fi infrante si nu mor; mai mult, ele pot si trebuie sa invie din propria cenuse.

In fine, dar nu si in ultimul rand, actul istoric de la 23 August 1944 a fost, prin complexitatea si profunzimea implicatiilor sale, o foarte sugestiva ilustrare a raporturilor reale dintre politica interna si politica externa intr-un stat national si suveran.

Cu titlu de exemplu, desi Romania era, teoretic, aliata,deci egala cu Germania,in realitate,autoritatile Wermachtului,dar in primul rand, ambasadorul Killingger,dar si trupele germane,se comportau fata de autoritatile romanesti si fata de societatea civila ca niste adevarate autoritati si forte de ocupatie.

Aceasta a si facut ca, pe fondul ororilor razboiului,a pierderilor de vieti omenesti,sacrificiile si privatiunile de tot felul sa se acumuleze crescand si sa ia forma unei revolte antihitleriste de masa,cu un tot mai pronuntat caracter politic.

Nu este mai putin adevarat ca, in pofida tuturor asigurarilor date inca de la 2 aprilie 1944 de catre V.M. Molotov, (si anume ca guvernul sovietic ?nu urmareste scopuri de dobandire a vreunor parti a teritoriului romanesc, sau schimbarea regimului social din Romania si ca intrarea armatelor sovietice pe teritoriul Romaniei este dictata exclusiv de necesitatile si de continuarea rezistentei de catre armatele adversarului?) in aprilie 1945, cu prilejul unei discutii cu o delegatie iugoslava condusa de Iosif Broz Tito, I.V. Stalin avea sa declare fara echivoc:

"Acest razboi nu este ca acela din trecut. Oricine ocupa un teritoriu, impune si propriul sau sistem social".

Ceea ce nu face decat sa intareasca,fara nici o putinta de tagada, istoricul ?pumn in masa? trantit de A.I. Vasinski direct in fata Regelui Mihai I,atunci cand acesta incerca sa se apere,citand in mod iluzoriu ?Declaratia privind Europa eliberata? adoptata la Conferinta de la Yalta din 4-11 februarie 1945: ?

"Yalta sunt eu!?."

Bibliograph:

Marturisiri ale istoricului englez John Erickson;
Istoricul Florin Constantiniu;
WilhelimTaciturnul;
Dr.FI Dworschak.

Cu bine,
Cine se teme de suferinta...va suferi de teama.

#20562 (raspuns la: #20475) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...