comentarii

sunteti mandri sau sunteti mandrii


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
mina anina cuvantul mandrie - de mina anina_106 la: 16/01/2006 11:13:15
(la: Mândrie si prejudecata)
mina anina
cuvantul mandrie se foloseste prea des de catre noi oamenii..mult prea des...e un fel de replica intr-o conversatie...i-si pierde pana si identitatea...are atatea trebuinte..noi oamenii ne catalogam drept mandrii mult prea usor...si uneori in prostia noastra nici macar nu stim real ceea ce este cu adevarat...spunem ca nu suntem mandri..ba spunem ca noi suntem mandrii...e o stare de spirit..dupa toane...nu vi s-a intamplat sa va laudati ca sunteti prea mandru pentru a face ceva sau ca nu sunteti deloc madrii,ca lasati de la voi?depinde de context...de avantaje...se poate spune ca acest fenomen e oare calitate sau defect?esti mandru si nu lasi de la tine daca ai dreptate-de cele mai multe ori nu aduce prea multe avantaje...pierzi.Apoi daca in minunatia ta de om se gasesc anumite principii e clar ca nu vei face anumite lucruri pentru a obtine ceva...cred eu ca legatura mandriei cu principiile e foarte legata...si in Biblie scrie ca mandria e un pacat...apoi ca sa traiesti fara a face prea multe pacate e clar ca trebuie sa ai principii...mandria e prea prost folosita de noi..cred ca sunt anumite reactii omenesti care nu au denumire si capata acelasi sens...mandrie...oare e chiar mandrie?sa te certi si sa nu lasi de la tine,fie ca ai ,fie ca n-ai dreptate,nu prea e mandrie...dupa mine e prostie...sa nu faci primul pas in ceva...nu e mandrie...e regula mentinuta in timp...si nu e mandrie...sunt multe lucruri care nu tin de mandrie si care sunt denumite asa...si daca stai bine sa te gandesti oare care este adevaratul sens al mandriei...?e un cuvant care a aparut si el...asa ca sa avem noi cum sa ne denumim cate-odata...mai rar sau mai des...whatever...si faptul ca faci ceea ce vrei ca om cu personalitate ce esti...in alegerile pe care le faci...parerile sunt impartite...unii atesta ca e mandrie cronica...altii ca nu...oare?
Nu credeti ca sunteti un pic - de ofemeie la: 29/10/2003 17:22:42
(la: America si puterea petrolului)
Nu credeti ca sunteti un pic prea siguri pe voi?Alexandra
Mandrie - de Florin George la: 22/11/2003 18:06:37
(la: Parinte pentru prima oara)
Da, cred ca mandria a fost in primul rand, m-am simtit mai implinit, mai... barbat! Asta prima oara! A doua oara a fost ciudat, nu-mi venea sa cred ca exista fiinte atat de mici (avand in vedere ca fetita cea mare deja avea cinci ani)! Acum traiesc prin ele, implinirile lor imi dau putere sa merg mai departe! Multumim lui Dumnezeu pentru asa daruri minunate! Alexandra, cred ca tare ti-e greu sa fii despartita de puiul tau, incearca sa-l ai langa tine(nu vreau sa fiu subiectiv) pentru ca locul lui este langa tine.
Sotul tau a reusit sa-l scape din mana la baie? Eu am reusit performanta! (deh, barbatii!)
"si suntem si mandre de asta" - de (anonim) la: 10/02/2004 04:33:03
(la: Romani in strainatate)
Draga mea,
venita de la patru ani in Franta, cred si eu ca esti franceza. Practic toata viata ti-ai trait-o bine merci in Franta, ai studiat in Franta, tu personal habar nu ai ce inseamna sa fii imigrant si sa faci eforturi sa te integrezi. Asa ca nu te supara dar comentariile tale despre imigratie si romani, precum si tonul pe care il folosesti mie personal mi se pare putin deplasat. Fii mandra de frantzuzimea ta si lasa-ne pe noi sa fim mandri ca suntem romani.
#9314 (raspuns la: #9287) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Alice: Oamenii se mandresc in - de thelinuxguy la: 26/03/2004 15:58:32
(la: Vedete fara fitze)
Se vede ca esti traita in Romania pentru ca utilizezi fraze generale (fara a fi specifica).
Exemplu:
Citez: "Oamenii se mandresc in special cu lucrurile pe care le-au obtinut fara sa le merite!"

Correct ar fi:
Unii oameni se mandresc [...].
Un singur cuvant face toata diferenta! :-)

Pe viitor incearca sa fii specifica...
#12879 (raspuns la: #5630) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Comunismul - mandria de a fi - de CatalinM la: 26/04/2004 16:52:03
(la: Comunismul: o idee buna prost aplicata?)
Comunismul - mandria de a fi prost, haznaua istoriei din care multi au mancat. Unora le mai pute gura si acum.
recunostinta - de carmentopa la: 05/08/2004 11:54:32
(la: Pana unde merge recunostinta fata de parinti?)
Draga domnisoara, a-ti asculta parintii nu este un act de recunostinta!
Fericirea personala incepe cu educatia primita cu si prin sfaturile parintilor. Asadar a tine cont de ce spun parintii e , pana la urma, o chestie de educatie!
Cu exceptia situatiilor in care parintii isi sfatuiesc copiii sa faca alegeri in interesul propriu, toti cei care au copii nu doresc acestora decat ce e mai bine pentru ei! Cand copiii ajung maturi, parintii isi spun parerea care, de cele mai multe ori, este reala! Felul in care o fac poate genera asa-zisul SRG (Sindrom Romeo si Julieta), care consta in accentuare convingerii ca, daca nimeni nu e de acord cu dragostea noastra noi o sa murim din dragoste! De cele mai multe ori obstructia puternica a parintilor ii face pe tineri sa nu mai observe ce ii desparte ci numai ce ii apropie, lucru care le poate fi fatal!
Daca la mijloc nu este chestie de orgolii si mandrii stupide atunci flerul parintilor este real! O spun din cunostinta de cauza! Parintii ne cunosc cel mai bine, ne stiu sensibilitatile si reactiile, ne cunosc sufletul!
In ce priveste chestiunea amestecului de etnii, as dori supun atentiei mesajul Bibliei. V-ati intrebat de ce Dumnezeu interzice amestecul raselor? E bine sa reflectam "fara ura si patima!" Dragostea nu poate surmonta chiar toate barierele si, chiar daca e asa de speciala si reuseste sa treaca peste primele, ajunge, cu timpul sa nu mai faca fata celor ce urmeaza in anii in care in locul feromonilor, ne iubim cu adevarat cu sufletele! Daca la inceput iubirea ne implica doar pe noi, 2 persoane indragostite, cu timpul integrarea in grup, familie, societate, poate ceea mari probleme. Diferentele de obiceiuri, cultura, religie nu put fi ignorate.
Nici situatia in care exista diferenta de studii nu e de neglijat. In cazul in care femeile sunt cele fara scoalai...lucrurile merg mult mai bine decat in situatia inversa! Barbatii sunt orgoliosi si chiar daca nu recunosc de la inceput...cu vremea...apar probleme si inca unele foarte grave!
As dori sa inchei cu o sugestie: incercati, draga domnisoara, sa analizati la rece opozitia parintilor!
Dupa ce veti trece de fierbinteala asta o sa intelegeti ca nimanui nu ii aduce noroc amaraciunea produsa propriilor parinti.
Sigur, veti face cum doriti caci sunteti adult si libera! Dar...libertatea adesea e o povara caci alegerile, bune sau rele, trebuie sa ti le asumi cu toate consecintele ce decurg de aici.
Va doresc fericire! Pana la urma fiecare gaseste ce cauta si are ce merita
Succes si intelepciune in alegerea ce o veti face!
domnule Herjeu, inca din tit - de gabriel.serbescu la: 12/08/2004 13:17:32
(la: Vreau dreptul la mandria de a fi roman!)
domnule Herjeu,
inca din titlul textului dumneavoastra, se porneste de la premisa ca cineva, sau ceva, vi-a interzis dreptul de fi mandru ca sunteti de nationalitate romana. Practic, titlul dumneavoastra e un manifest, vreti sa fiti roman ca o eliberare.
Continuand lectura textului se intelege o frustrare, aceea a neintegrarii. Atunci probabil ca se naste intrebarea ¨noi de ce nu?¨ si atunci incepeti o evaluare: va simtiti cand jenat, cand rusinat ca sunteti roman
si incepeti sa scoateti din boblioteca prafuita diverse personaje istorice, artisti sau voievozi.
Exista un mecanism uman care se manifgesta in momente de presiune, de frustrare (caci despre asta vorbeam), e o pacaleala si se numeste nostalgie.
Ca sa aduc un exemplu adiacent, est germanii fosti ddr.isti sunt acum nostalgici dupa vremurile comuniste, si despre studiul asta puteti gasi mai multe detalii in Le Monde Diplomatique nr 106/augst
Acolo se vorbeste cum de la incercarea de integrare in structurile capitaliste, exista un cert regres nostalgic catre valorile si traiul de viata fost ddr.ist si se manifesta prin filme, evenimente evocatoare, reaparitia de produse cu vechile denumiri si continuturi etc.
Cu siguranta asta inseamna din nou gadilarea unor identitati diferite de cele germanice si asa mai departe.
Revenind la discutia noastra, dumneavoastra va e rusine ca sunteti roman, dar va ganditi ce rusine ar trebui sa va fie sa fiti germanic, avand pata holocaustului pe cazierul istoric. Atunci reveniti la ceea ce ar putea sa fie un prilej de mandrie si cadeti in pacatul cliseelor culturale. Exagerati numind personalitati istorice drept Oameni, ca si cum ar fi personaje din Kipling, si aveti tendinta de a hiperboliza o natie, doar din frustrarea de a o vedea la pamant.

Ca sa va rapund pe puncte la ultimul post:
1 nu extista in istorie Oameni, asta e poezie, ori noua ne lipseste PRAGMATISMUL
2ar trebui sa rasfoiti constitutia japoneza, ati putea intelege astfel de unde provine colectivismul asta nipon. Probabil ca nu ar trebui amintiti nicodata ca exemple, istoric si spiritual nu se afla mai sus sau mai jos ca alte natii, sunt pur si simplu aparte.
3 ¨sentimentul de apartenenta la o natie bogata in Oameni¨... Domnule Herjeu, probabil ca daca v-ati fi nascut in Franta acum v.ar fi pleznit pipota de atat mandrie si orgoliu.
4.Mihai Viteazu a fost ceea ce este, adica Viteazu. Fiti si dumneavoastra mai critic un pic, ca prinde bine igienei intelectuale cum zice Plesu
5.¨. ¨Dupa parerea mea, Marin Preda este unul dintre cei mai mari scriitori ai lumii¨ #15607, de Radu Herjeu
7nu incerc sa distrug, dar va aflati in situatia extremistului de tip slav, care personifica tara ca pe o Mama, dar in acelasi timp o reneaga, prin simplu fapt ca-si mai pune intrebari despre ea.
8.in Europa, natiile au trait pana prin anii 70-80. De ce nu va incercati condeiul, condeiul ala ca o arma, impotriva unor lucruri mai importante si mai evidente decat orgoliile stoarse de natie intre natii, sau cum va place sa folositi de OM intre OAMENI?! Lasati-l pe Brancusi. De ce nu scrieti de cineastul care a luat nu stiu ce premiu la Berlin, cu un scurt metraj? Sau de ce nu deplangeti soarta intelectelor care se baga in publicitate, acolo iau premii europene, si contributia lor spirituala se reduce? sau de alti oameni insa ACTUALI!!! domnule draga, ca aici sta prtoblema. Noi romaniii ne luam hainele demodate din dulap si inca ne mai imaginam ca suntem eleganti. Actualizati-va! Si ajuta-ti si pe altii sa o faca. Numai bine


¨lumea este egala cu suma cunostintelor pe care le avem despre ea¨
michel houellebecq-particulele elementare

#19641 (raspuns la: #19585) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
burn identity - de giocondel la: 23/08/2004 22:47:25
(la: Mai avem identitate cei plecati din tara?)
ne pierdem parti din identitate si asta e natural,pentru ca nu poti cara cu tine mitocania,intoleranta si sovinismul prin lume...alte culturi sunt mai putin inchistate decat a noastra si ideal e sa pierdem numai aceste aspecte ale identitatii noastre de romani si sa imbratisam parti benefice si constructive din celelalte culturi...astfel devii nu numai un roman mai bun ci si Un Om caruia ii pasa de evolutia sa...

viata prin alte colturi ale lumii m-a invatat sa apreciez mai mult ,sa iubesc acele aspecte ale sufletului de roman pe care imi era greu sa le vad clar cand eram in romania.

in aceasta mare gradina de flori care este planeta pamant,fiecare cultura are un farmec aparte si fiecare are parti bune si rele de asemenea.Sunt mandra si fericita ca sunt romanca, in ciuda tuturor greutatilor pe care le-am trait in romania(m-au ajutat sa cresc si sa ma formez ca om)
Iubesc folclorul romanesc,iubesc dansurile noastre populare,iubesc poezia si sensibilitatea specifica noua,profunzimea,setea de cunoastere si ingeniozitatea romanului.Iubesc muntii,marea,delta ,Enescu,Porumbescu,eminescu si toti ceilalti 'esti'( cu exceptia respectivilor presedinti)......desi Romania nu este de cat o floare in gradina lumii,cu mirosul ei specific si culoarea sa distincta,ma simt mandra sa apartin aceste culturi si nu as schimba-o cu alta pentru nimik in lume.NU ma intelegeti gresit,nu sufar de nationalism indracit,ma consider mai degraba un cetatean al LUmii insa ador culoarea sufletului meu de roman,pentru ca stiu ca si noi contribuim la frumusteea acestei Unitati in Diversitate care este planeta Pamant,intr-un mod autentic.

E adevarat ca as vrea sa fim mai toleranti si mai intelepti in alegerile noastre,in felul in care comunicam cu cei din jur si ma doare mizeria si saracia in care traiesc milioane de romani zi de zi,disperarea in care -s adusi de totala lipsa de oportunitati,de felul in care sistemul te scuipa in fata oricat de mult ai incerca sa traiesti demn si cinstit ,ma scarbeste nepotisul si birocratia,coruptia...si toate cele ,le stiti si voi la fel de bine ca si mine...

Si ce??noi le avem pe astea rele,altii le au pe ale lor.....suntem inca imaturi ca natiune ,pentur ca ceausescu ne-a furat cam 40 de ani de evolutie...sunt incredintat ca timpul le va rezolva cumva cumva pe toate
Fiti mandrii ca sunteti romani pentr ca romanii sunt frumosi si destepti.!!!Si daca sunt si jigodii cateodata sunt pentru ca viata i-a pus in situatii limita si pentru ca traiesc pe un nivel de supravietuire,pentru ca sunt incordati zi de zi ....luati un ameriocanoi sau orice alta natie de om si puneti-l in aceleasi situatii si veti vedea ca sansele sa devina prefacut si smecher sunt cam aceleasi.Daca ei sunt mai sinceri decat majoritatea romanilor si mai naivi(intr-un sens pozitiv) este pentru ca nu au cunoscut DISPERAREA.Think about it ,people,just think.

Sa nu ne fie rusine de identitatea noastra pentru ca totul face parte din planul acestui Univers.Prea uzata expresie"nimic nu este intamplator" este totodata si atat de adevarata...

-The warrior of Light is always trying to improve-
#20191 (raspuns la: #20073) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Daniela - de carapiscum la: 15/10/2004 17:30:19
(la: Barbatii romani din diaspora (si nu numai))
Abia acum am observat mesajul tau asa ca incerc sa-ti raspund ca sa nu crezi ca m-am facut ca nu vad.

In primul si-n primul rand nu stiu de unde ai tras tu concluzia desteapta cum ca "mi-ai fi turnat tu ceva sare pe rana". Draga, te flatezi singurica. Vezi tu, de aia nu va suporta romanii pe cele ca voi, ca intotdeauna cand incearca sa fie blanzi si vor sa vi se destainuie, voi aveti ambitia asta de a le rade in nas si de a-i trata cu sulfat de sictir. Adica daca un barbat vi se destainuie prin ceva anume, voi ori i-o luati ca pe o slabiciune aratand prin aceasta cat de slabe sunteti de fapt voi, ori o interpretati ca fiind o gluma proasta. Ce sa spun, am avut o droaie de dreptate cand am zis ca va plac barbatii straini fiindca va permit orice. E si normal, ca la aspectele atinse de mine (cele referitoare la legile care le sustin pe femei mai mult decat pe barbati- stiu eu cum se intampla: daca ei nu-i convine ceva se da cu capul de perete, isi face o masturbare rapida si-si rupe hainele de pe ia apoi da telefon la politie ca sa-l bage in puscarie pe fraierul de barbat'su) nici macar n-ai mai facut vreo sesizare. De ce? Hmm, doar nu sunt chiar asa de prost sa nu-mi dau seama. E simplu: tie uneia nu ti-a ajuns degetul intins, ai luat toata mana.

M-ai prins cu musca pe caciula...? Nu stiu care pe care a prins aici. Ca o paranteza, afla ca nici macar nu port caciula! Sic! Si daca am o musca eu n-o alung, ci o prind cu dibacie. Singurele care nu vaneaza muste sunt femeile, lor le place sa le stropseasca pe toti peretii.

1. Da-ne si noua un semn din mila Mariei-Tale si zi-ne pe unde ai gasit aici referirile alea, ca pe mine m-ai facut tare curios. Din cate am putut eu vedea in general la cafenea, majoritatea barbatilor se poarta frumos cu femeile de pe aici. Ah, probabil te-a contrariat faptul ca se gasesc destui dintre barbati care sa vi se "opuna" (adica sa vina cu explicatii pertinente) la capitolul stiinte si dezbateri despre viata.

2. Nu stiu ce-i fi crezut tu, dar se pare ca treaba e in felul urmator: fiindca n-ai gasit pe Fat-Frumos care stie sa le faca pe toate, inclusiv sa-ti dea cate o galeata de jaratic aprins, te-ai gandit ca el nu exista. Nu ti-ai pus problema ca n-ai stiut unde si ce sa cauti, ci ca nu exista din cauza ca tu n-ai gasit. Pai sa-ti spun ceva, nu e vina barbatilor buni ca nu dau decat de niste profitoare, in timp ce smecherii dau de cele bune- si invers. Pur si simplu se intampla. Daca m-am gandit ca ai fi stat in manastire...? Ha ha ha, ce gluma buna! Te-ai gandit mult inainte de-a scoate porumbelul din gurita? PAi daca ai fi stat la manastire macar o saptamana, atunci nu mai vorbeai asa. Si da, sunt convins ca doar ai visat la ei. Si pt. ca ei n-au visat la tine...iata cum s-a ajuns la discutarea temei de fata. Stii, ma intreb daca nu cumva tu ascunzi ceva in adancul sufletului tau, ceva de demult, o parere de rau pt. un roman pierdut din neatentie. Asta ar putea fi o scuza buna si ar explica in buna masura stresul si refularile de acum.

3. "Coada de peste" o sa devina coada de balena fiindca mi-am dat seama din textul tau ca tu nu cauti explicatii, ci motivatii pt. alegerea ta pe care ai facut-o. Numai un fraier ti s-ar mai destainui acum. Ce ziceam eu, cum trebuie o femeie sa stie ca e apreciata?...

4. Vezi cam multe pt. una care n-a reusit sa vada decat romani impotenti la toate! Nu crezi? Facusem doar o apreciere despre faptul ca romanii isi intretin cu greu familia si atunci ele (unele), ca sa scape de griji si de nevoi, deseori apeleaza la strategia internetului si-si gasesc iubitei desfranati cu bani care le ofera marea cu sarea, mai exact un trai fara grijile zilei dar si fara frumusetea experientelor traite in greutati. Ca orice mi-ai zice tu acuma n-am sa te cred ca nu mai poti de fericire. Dealtfel ce te-a facut sa vii sa scrii aici, oare nu tocmai lipsa celor ai tai? Ca daca erai atat de fericita nu veneai sa scrii despre barbatii romani, ci puteai la fel de bine sa vii si sa te destainuiesti urland ca nu mai poti de atata bine. Dar tu nu, ai vrut sa-ti justifici, precum spuneam, decizia luata cu ceva timp in urma. Eu cred ca in fond tu te simti vinovata de ceva. Nu trebuie sa fii psiholog ca sa-ti dai seama de asta.

Faptul ca barbatii judeca dupa "calapodul" lor nu e mai impresionant decat afirmatia ca femeile judeca numai si numai dp lor dv. Nu ti se pare ca ar fi ceva normal in asta? Ce-ai vrea, barbatii si femeile sa gandeasca si sa se poarte la fel? Pai atunci cat de plictisitoare ar deveni viata?

"Ciuda de mascul respins"... I have no idea what you talking about! Si chiar de as fi fost respins, ce-ti pasa tie? Tu chiar nu vezi dincolo de lungul nasului tau? Ce te face sa crezi ca esti mai buna decat romancele care isi duc viata asa cum descrii tu? Cu alte cuvinte putem deduce din aceasta ca femeile care au parte de aceste experiente, care n-am negat ca ar fi insultatoare, sunt niste proaste si fraiere, doar cele ca tine sunt cuminti!... Dar treziti-va odata madamelor, ce tot stati sub papucul barbatului roman? Lasati-i pe fanaticii vostri barbati sa-si creasca plozii singuri, ca ei v-au folosit pt. placerea lor si acuma tre' sa plateasca, iar voi "bateti de-a lungul podul", vorba lui Eminescu! Stiu n-cazuri de barbati (romani) lasati balta de femeile lor, cu tot cu copii, pt. frumusei din aia luciosi si cheliosi decupati de prin reviste cu stampila "peste 18 ani". Si mai mult decat atat stiu cazuri de femei din astea usuratice care dupa un timp s-au intors la amaratii lor de barbati si acestia le-au primit cu bratele deschise- au zis ca din doua (am scris noua prima data) rele e mai buna cea mai putin rea.

"DIN PUNCTUL DE VEDERE AL BARBATULUI banii conteaza foarte mult, sint o extensie a masculinitatii". Aha, va sa zica atunci cand banul devine scopul si devenirea femeii, acesta nu mai este o extensie a feminitatii... Ce sa-ti spun, justa judecata ta. Si parca daca barbatul sustine familia dpdv financiar, asta e ceva injositor pt. ea si copiii ei. Ai uitat, mandra doamna de departe, ca rostul intemeierii familiei nu este decat nasterea de prunci, acesta este scopul principal. Ori asa ceva implica niste responsabilitati pe care trebuie sa si le asume fiecare in parte. Spune-mi mie cine iti educa pruncii: bunicii lor, dodele, prietenii, cunoscutii...? Si daca in barbati oricum nu ai incredere, atunci tu singura de ce nu ti-i educi? Din lipsa timpului, poate? Timp care se scurge in favoarea cui?!...

5. Nu consider ca te-am jignit cu nimic, pur si simplu am pus o intrebare si am facut o remarca generala. Scuze totusi, trebuia sa specific asta. Dar ce-mi vad ochii? Vorbesti de relatii ca despre purtat papuci!? Nu ti se pare ciudat sa ceri sa fii tratata cu consideratie din partea barbatului in timp ce tu vezi relatia ca pe o banala purtare de papuci folositi? Stai sa vedem: cand am afirmat eu ca barbatii au dreptul sa-si incerce frumoasele inainte de casatorie? Si a cui e vina daca se intampla, numai a lui? Uite, odata o judecatoare oarecare a fost pusa in fata luarii unei decizii referitoare la savarsirea infractiunii de viol de catre un tanar asupra unei fete. Si pt. ca procesul cam batea pasul pe loc, la un moment dat a intrebat-o pe "victima": cine ti-a dat...pilotii jos? PAi sa vedeti..., a inceput ea a intoarce lucrurile si a le fastaci, eu. Dar, stiti, eu nu sunt vinovata ca m-am dus la discoteca si-am ramas pana aproape de dimineata cand i-am cerut lui, desi era cam baut, sa ma conduca acasa. Aveam eu fusta aia mini si am cam flirtat cu el, dar n-am crezut ca o sa sara pe mine. Mda, cam asa se intampla: unele cauta cu lumanarea sa li se intample bucuria si apoi merg de bocesc pe la toate usile ca au fost folosite. Tu esti sigura ca femeile nu-i folosesc pe barbati in scopuri ascunse? Stii ce se spune prin occident despre barbat: ca este o prelungire inutila si scarboasa a...penisului. Asta sopteste ceva la urechiusele tale sensibile?

6. Si eu ti-am dat ceva raspunsuri la tema asta mai sus. Insa mai spun ca daca barbatii aia ideali pe care-i vezi tu de acolo si-ar lua in serios drepturile, nu numai obligatiile bagate cu forta pe gat de niste legi abuzive si partinitoare, atunci n-ai mai cotcodaci nimic stand cocotata sus pe gard. Apropo, stii bancul ala cu gaina pe gard, ca de ce sta acolo? Ca sa-i vada vecinul (din strainatatea de peste gard) copanele- si implicit tartita.

7. Pai are aceeasi obligatie pe care la randul lui o indeplineste, cu amendamentul ca din cauza conditiilor de mediu economico-social si politic nu are cum sa faca fata cerintelor tot mai mari venite din partea unor femei care s-au emancipat. Chiar e asa greu de inteles? Sigur ca atitudinea asta e incorecta, cea de care vorbesti tu, dar asta asa cum nu-l scuza pe barbat, nici n-o face sfanta pe femeie.

8. Stiam ca ai sa te legi automat de expresia respectiva cu toate ca am pus-o in ghilimele pt. a sublinia ca nu gasesc un termen corespondent si ceva mai fin. Insa ciudat nu e asta, ci faptul ca initial ma gandisem la cu totul altfel de hamuri...- nu te intreb daca tu si partenerii tai le-ati folosit vreodata, nu vreau sa fiu impertinent si sa ma bag in...papucii tai!

9. "si banii ei pe ce se duc?" Chiar vrei sa afli raspunsul? O sa te socheze: pe parfumuri din cele mai scumpe, pe rujuri, rimeluri, oje, coloranti de par, masti, alifii, uleiuri, cercei, bratari, inele, stofe rare, fuste si rochii la care platesc firma producatoare mai mult decat materialul si lucratura in sine (de fapt care material?), pantofi noi la fiecare saptamana, zaiafeturi, cine romantice sau pur si simplu numai cine, masina la scara s.a.m.d. Asta e comparativa cu lista lui Schindller (nu stiu daca am scris corect numele).

10. De ce te supara ca am adus in discutie niste aspecte asa cum le vad dealtfel multi dintre barbati?- chiar daca ei n-o recunosc public. Spui ca si-ar fi muscat limba... Chiar a facut-o pana la urma, ca avea o droaie de teribilisme in cap preluate din cine stie ce magazine saptamanale pt. "clasa muncitoare dezavantajata". Si inca nu stii nimic despre felul meu de a fi si despre ce gandesc in realitate, cum ma port. Ca sa zic asa, ma port cum mi-e portul si vorbesc cum mi-e vorba. Sunt simpatic sau nu, ce conteaza? Oricum nu poti impaca pe toata lumea.

11. De ce returnezi intrebarea pe care ti-am pus-o si nu dai un raspuns direct? Nu te teme, n-am sa te iau la paruit. Nu e greu, incearca numai. O parte din raspuns l-ai insinuat undeva mai sus in mesajul tau, deci de ce anume te feresti acuma?

12. Buna comparatia cu vaca, pe langa ca e cat (scuze ca suna a cacofonie) se poate de plastica. Eu cred ca nu intamplator ai dat-o, ci propria constiinta ti-a dictat impotriva logicii pe care ti-o crezi inexpugnabila. Chiar asa, de cate ori calcati prin strachini sau va abateti prin loboda vecinilor..., daca barbatii romani (ca despre ei era vorba) ar fi asa de cretini si s-ar multumi sa stea la coada vacii, atunci v-ar pune botnita si v-ar duce ca pe urs. Slugi...? Ei bine da, aici trebuie sa-ti dau dreptate. Dar din nefericire ai enuntat numai o jumatate de adevar. Corect si principial ar fi fost sa spui dupa cum spune Ap. Pavel la Efeseni cap. 5: "20. Mulţumind totdeauna pentru toate întru numele Domnului nostru Iisus Hristos, lui Dumnezeu (şi) Tatăl.
21. Supuneţi-vă unul altuia, întru frica lui Hristos.
22. Femeile să se supună bărbaţilor lor ca Domnului,
23. Pentru că bărbatul este cap femeii, precum şi Hristos este cap Bisericii, trupul Său, al cărui mântuitor şi este.
24. Ci precum Biserica se supune lui Hristos, aşa şi femeile bărbaţilor lor, întru totul.
25. Bărbaţilor, iubiţi pe femeile voastre, după cum şi Hristos a iubit Biserica, şi S-a dat pe Sine pentru ea,
26. Ca s-o sfinţească, curăţind-o cu baia apei prin cuvânt,
27. Şi ca s-o înfăţişeze Sieşi, Biserică slăvită, neavând pată sau zbârcitură, ori altceva de acest fel, ci ca să fie sfântă şi fără de prihană.
28. Aşadar, bărbaţii sunt datori să-şi iubească femeile ca pe înseşi trupurile lor. Cel ce-şi iubeşte femeia pe sine se iubeşte.
29. Căci nimeni vreodată nu şi-a urât trupul său, ci fiecare îl hrăneşte şi îl încălzeşte, precum şi Hristos Biserica,
30. Pentru că suntem mădulare ale trupului Lui, din carnea Lui şi din oasele Lui.
31. De aceea, va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa şi se va alipi de femeia sa şi vor fi amândoi un trup.
32. Taina aceasta mare este; iar eu zic în Hristos şi în Biserică.
33. Astfel şi voi, fiecare aşa să-şi iubească femeia ca pe sine însuşi; iar femeia să se teamă de bărbat." (acest pasaj se citeste in toate bisericile ortodoxe la savarsirea cununiei, iar cand aud mirii ce se spune, numai isi dau ghionturi, se calca pe picioare...si deja au uitat pt. ce se afla acolo, in fata lui Dumnezeu).

13. ibidem! Asta n-o pot pricepe cele care gandesc ca si tine: cum sa fie ele slugile barbatilor lor? Nu conteaza nici macar daca si ei la randul lor se fac pe ei insisi slugile femeilor, important e ca ele sa nu se simta atinse nici macar cu o floare!!! Aferim, de asta alearga o sumedenie pe la musulmani ca sa devina cadane si sa mearga pe langa caii stapanilor lor...

P.S. Stii, inca de la inceput am vrut sa-ti spun asta: din cauza ca sunteti asa de gurese, cele ca voi, barbatii nu va mai arata nici un fel de toleranta. Sunt satui de mozaicul ce-l asterneti zilnic in fata lor- verbal, vreau sa zic. Nu ti-a zis nimeni pana acum ca oricat v-ati cazni voi si v-ati da peste cap ca sa fiti egale barbatului, nu veti putea fi niciodata? Si nu pt. ca nu va duce capul, ci pt. ca exista fiintial intre firea feminina si cea masculina diferente enorme ce nu pot fi in realitate nici macar comparate, daramite schimbate!
-----------------------------------------------------------------
So far, so good.
#25188 (raspuns la: #24595) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Fefelinelooooor! - de Hypatia la: 22/11/2004 15:34:20
(la: Trancaneala Aristocrata)
Unde sunteti?
Pentru Anisia: poti sa ma poreclesti cum vrei, numa' anunta-ma din timp ca sa stiu ca de mine e vorba...
Destin: Welcome!
Ma bucur tare mult sa te vad printre fefeline (chiar asa, cand aflam ce inseamna chestia asta?)
Observatie generala: Sunt mandra ca fac parte dintre voi, caci doar cei ce participa la trancaneala mi-au raspuns la chestionare... Si eu care ma gandeam ca interactiunile noastre de la "conflict" au avut darul sa ne faca mai apropiati...Se pare ca trancaneala e mai eficienta. Thanks!
Hyp
Hypatia
#29476 (raspuns la: #29185) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Sunteti casatorit...sotia/sot - de (anonim) la: 06/01/2005 20:29:29
(la: Cat timp acordati acestui forum"Cafeneaua.com"?)
Sunteti casatorit...sotia/sotul activeaza...
Da/nu activeaza.
...va consultati in privinta comentariilor?
Foarte rar, de regula nu.
Daca NU...de ce ?
N-are chef, nu-i plac comentariile in general, i se par de clasa a 8-a, iar subiectele de genul "Oracol". Are ceva mai interesant de facut. Se ataca ca-mi pierd prea mult timp aici.
Care sunt factorii ce va determina sa activati pe acest forum?
Ma amuza, ma deprima, ma socheaza, ma umple de jale. Uneori rid cu lacrimi, alteori ramin cu gura cascata citind unele chestii si ma mir cit de multi ciudati scriu pe aici. Am ajuns sa citesc numai comentariile si subiectele propuse de citiva insi interesanti, restul le sar ca nu mai am rabdare. Asa, ajunge sa fie interesant si imi ocupa si mai putin timp.
PT. VOI TOTI, DAR IN SPECIAL SOTIEI MELE!!!!!!! - de carapiscum la: 10/01/2005 05:00:47
(la: Barbatii romani din diaspora (si nu numai))
Mai intai de toate vreau sa jur pe ce am mai sfant ca cele ce urmeaza sa le scriu aici sunt purul adevar, adica acelasi adevar pe care l-am ascuns cu buna stiinta, intai de mine insumi apoi de ceilalti.

De aici a inceput totul:
EU- "Sa-ti spun ceva: eu am fost multi ani pe cont propriu, inainte de a ma casatori, si singur m-am intretinut fara vreo greutate, sa stii. Dupa fericitul eveniment lucrurile nu s-au schimbat prea mult, in sensul ca nu intotdeauna m-a asteptat mancarea calda intinsa pe masa- si asta nu m-a suparat. Nu m-au suparat f. multe lucruri desi in sinea mea nu le-am agreat niciodata. Si ce s-a intamplat cand am avut curajul si nasabuinta de a rosti ce gandesc? Sa fiu considerat un fel de intrus in viata ei. Am stat atunci si m-am intrebat: de fapt cine este intrusul aici, eu sau ea? Cine mi-a invadat viata cu iubirea pe care apoi a uitat-o? Cine s-a gasit sa-mi zica mai apoi ca nu-mi da socoteala unde merge si ce face, asta in conditiile in care eu ii spuneam cu f. mici exceptii unde sunt si ce fac? Femeia care s-a folosit de iubirea mea pt. ea!!!"
Daniela M.- "in cuvintele tale vad ciuda de mascul respins din barbatul roman fata de barbatul strain care "are mai mult succes". si nu ai facut decit sa iti ungi orgoliul ranit cu acelasi balsam: cu alte cuvinte "aha, daca nu ma vrea pe mine si il vrea pe altul, asta nu e din cauza ca nu sunt eu bun de nimic sau ca nu stiu cum sa ma port cu ea, cum sa o respect si cum sa o tratez ca egala mea pt ca e si ea o fiinta umana care merita acelasi respect ca si mine, ci pt ca are altul mai multi bani ca mine! asta-i motivul, nu altul". este o autoamagire masculina, tocmai pt ca DIN PUNCTUL DE VEDERE AL BARBATULUI banii conteaza foarte mult, sint o extensie a masculinitatii, si atunci judeca si femeia dupa calapodul sau. sau ii este barbatului mai usor sa dea vina pe bani decit sa se "uite in oglinda" si sa vada ca ii lipsesc anumite calitati.

lamureste-ma si pe mine: vrei ca femeia sa fie "si desteapta si frumoasa si banoasa si devreme acasa" (sau ma rog, asta o fi idealul) ... ok, dar tu, barbat roman, ce ii oferi?"

PRECIZARE NECESARA: nu e vorba de o a treia persoana in cazul nostru!

Nici nu stiu cu ce ar trebui sa incep. Am recitit ce am scris eu si ce au scris altii despre mine la acest forum si va spun cu toata onestitatea de care mai pot da dovada ca MI-A FOST EXTREM DE RUSINE DE MINE INSUMI!!! Dar ce urmeaza sa va spun tuturor sub forma de marturisire publica, spre stupefactia unora si spre extazul altora, tin sa precizez ca nu cauta sa atraga nici compasiune/compatimire, nici incurajari si nici altceva. Este pur si simplu vorba de nevoia mea interioara de a restaura cat de cat dreptatea si de-a ma putea impaca- cu Dumnezeu si cu oamenii, semenii mei- in special cu sotia mea. De iertat eu singur nu ma pot ierta! Ramane la latitudinea voastra sa ma judecati cum vreti. Pe langa asta, consider ca o mai mare umilire decat insusi faptul ca ne vom desparti anul asta nici nu pot concepe.

Decizia de a scrie aceste lucruri aici si acum vine intr-un context cu totul special din viata mea, asa cum deja v-am spus- pe fondul unei imense deznadejdi si pareri de rau pt. ceea ce am facut in trecutul nu tocmai indepartat. Va scriu acestea si cu greu imi pot retine lacrimile care deja mi-au inundat cararile vietii, zile si nopti la rand.

Din conversatia mea cu gazda acestui subiect, stand acum si judecand mai pe indelete, am dedus ca am facut pe interesantul la momentul postarii raspunsurilor mele. Eram intr-o pasa proasta, asta pot sa-mi amintesc, nici nu mai stiu ce am gandit atunci. Nu-mi caut scuze, am facut ce-am facut si acum suport consecintele faptelor mele. Am pozat in drept si sfant, am facut pe lupul moralizator, m-am impaunat cu tot felul de citate care nici macar nu aveam caderea necesara de a le lua in gura mea. Nu stiu cat de cerebral mai pot fi sau daca am fost vreodata, insa stiu ca mi-e dor de demnitatea mea pe care ca un nebun eu singur am profanat-o.

Nici unul dintre voi nu mi-ati atras atentia, cand i-am raspuns Danielei si i-am pomenit de deziluziile mele, ca prin afirmatiile acelea am jignit-o crunt pe sotia mea, mai ales ca nu era de fata sa-si poata lua apararea. Imbecil, nerod, ipocrit bicisnic ce sunt, sa ma ierte Dumnezeu ca spun asta dar mai bine mi-ar fi fost in ziua aceea sa-mi fi pierdut o mana ca sa nu mai pot redacta elucubratiile alea! Cum adica s-a folosit de dragostea mea? Iubindu-ma si iertandu-mi toate mojiciile, trecand cu vederea impasibilitatea unui trantor care-i sugea mierea sufletului, suportand absolut eroic traiul alaturi de un om care a dezapreciat-o si i-a calcat demnitatea in picioare in numele iubirii lui parsive??? Pai asta n-a fost casnicie pt. ea, a fost temnita grea in care cu ferocitate si fata schimonosita de ranjetu-mi salbatic am aruncat-o ca pe-un gunoi nefolositor. Si pt. faptul ca m-am considerat cel drept, care nu savarseste nici o faradelege asupra ei, am indraznit sa-i cer si ultima picatura de inima ce-i mai ramasese, am adus-o pana la stadiul acela de epuizare psihica si fizica in care a cazut bolnava. Iar cand am vazut asa ceva ce credeti ca am facut? NIMIC, oameni buni, NIMIC!!! Am lasat-o ca pe-un gard ce sta sa se prabuseasca si nici macar un leat de compasiune nu i-am pus in sprijin. De apa si de alte cele nici nu mai vorbesc. Sigur, in sinea mea ma gandeam atunci ca am dreptate sa ma port asa. ...Ah, nesuferitul de mine, dar cum poti lasa un bolnav sa zaca in patul de suferinta in care de fapt chiar tu l-ai infundat, mai ales ca este vorba de consoarta ta, cand legea crestina pe care ai invocat-o de atatea ori spune ca pana si pe dusmanii tai esti dator sa-i ajuti la vreme de necaz??? Si uite-asa mi-am dat singur dreptate si m-am intaratat in propria-mi inima pana ce am devenit dusmanul dinauntru- cariul ce roade in nestire si subrezeste lemnul de cea mai buna calitate. Zice o vorba: "pazeste-ma, Doamne, de prieteni/(casnici), ca de dusmani ma pazesc eu singur!"

Vreau in contextul asta sa vorbesc si despre ceva ce n-am vorbit cu nimeni niciodata. E vorba de vizionarea unor scene sexy sau porno, din reviste sau filme. Stiu ca e greu de crezut, chiar pt. mine insumi este pur si simplu inexplicabil, dar niciodata revistele porno sau sexy n-au avut alta insemnatate pt. mine decat ca material informativ, de documentare. Nu stiu cum priviti voi lucrul asta, insa eu in afara de sotia mea, de formele trupului ei frumos si curat, n-am dorit mai mult. Exista instinctual in fiinta mea dorul de ea, nu de femeie straina, pt. ca fantezii erotice nici macar nu mi-am putut inchipui sa am cu altcineva in afara ei. Si poate ca n-ar fi rau de spus un lucru aici, anume ca ea a fost prima femeie din viata mea si a ramas singura! Cred ca totusi i-am ramas fidel pana la capat, in pofida aparentelor care m-au tradat de inselator. Dar, sigur, asta ramane o afirmatie neverificabila. Cred ca ei i s-a parut a fi hidoasa aceasta fata ascunsa a mea, insa mie mi s-a parut a fi in regula fiindca oricine isi doreste sa aiba o viata sexuala normala, mai ales cand e vorba de inceputurile acestei vieti. Asta nu m-a facut instabil in sentimentele mele fata de ea si nici in dorintele mele pasionale pt. ea ca femeie. Daca macar ar fi existat posibilitatea citirii gandurilor...

Revenind la conversatia mea cu gazda, stiti cum s-a intamplat atunci cand mi-a zis verde-n fata cine sunt? Am scuturat din cap si-am zis: NU, eu cu siguranta nu sunt asa! NU sunt eu cel zugravit aici! Cata mascarada, ce oglinzi diforme am trebuit sa folosesc pt. a-mi canta singur in struna...! Pai e normal de vreme ce ego-ul uman si in special cel masculin nu poate accepta ideea ca daca ai gresit cumva trebuie sa recunosti asta cat mai curand, nu sa dai din colt in colt doar-doar s-o gasi o portita de scapare din fata propriei constiinte. Cand nu-ti joaca nimeni dupa cum ii canti, crezi ca nu vrea sau nu stie sa joace, nu te gandesti niciodata ca muzica ta e proasta si ca are ritmul stricat. In plus uiti ca fiecare are anumite afinitati pt. probabil lucruri diferite decat ale tale.

Mi-am zis la un moment dat ca de s-ar deschide pamantul sub mine si pe loc m-ar inghiti, nu mi-ar parea rau. Merit cu varf si indesat o bataie crunta, dar daca s-ar intampla asa n-as mai avea vreme sa indrept pe cat posibil greselile trecutului. Si apoi cui i-ar folosi un asa sacrificiu? Ei, asta-i o intrebare mai dificila. Poate ca in felul asta ar scapa lumea de tirania si de mandria mea...

Stiti ce e cel mai dureros in amintirile astea? Ca unele persoane din apropierea ei mi-au atras atentia inca de la inceput sa n-o ranesc, fiindca e o fiinta sensibila si a indurat destule la viata ei. Dar nesimtitul de mine a dat din cap atunci ca un natang ca intelege, a raspuns sa nu-si faca griji pt. ea si i-a asigurat ca o iubeste nespus de mult. Sigur ca o iubeam, insa indiferenta mea in a applica in practica acest sentiment rafinat si uitarea rugamintilor ei si ale prietenilor ei a facut din mine cel mai josnic si lipsit de constiinta barbat de care ar fi putut avea parte. Si nu pot sa nu ma intreb acum: de ce mi-au atras atentia atunci, ce au vazut acele persoane in viitorul nostru...?

Cred insa ca cea mai mare greseala pe care am putut-o face a fost aceea de a-i reprosa unele lucruri, asta fara a ma gandi in prealabil ca era necesar sa-mi aplic intai mie aceleasi reprosuri. M-am grabit sa ridic piatra si sa arunc asupra ei cu manie, n-am cautat niciodata cu adevarat sa inteleg si logica dupa care isi randuia ea propria viata. Si chiar sa fi avut dreptate, oare nu puteam macar sa fiu mai blajin, mai bland, mai temperat??? Sigur ca n-au existat numai zile negre, totusi ce folos de toate celelalte zile bune daca atunci cand a fost mai mare nevoie de mine eu am lipsit cu desavarsire la apelul cel mai important??? Vedeti voi, eu am gandit (superficial ca intotdeauna) ca ea n-a vazut decat partea goala a paharului... Insa nu m-am gandit niciodata ca in fapt eu n-am turnat nimic in respectivul pahar, ea mi l-a intins plin si eu am sorbit pana la ultima picatura apoi am uitat de asta si m-am trezit ca cer din nou sa beau- ceva in genul: "muieti ti-s posmagii?". In imaginatia mea bogata eu il vedeam plin, dar in el sufla vantul deznadejdii ei, nu era iubirea sau vreun rod al iubirii mele, ci numai un gol imens- si iata ca acum asta se razbuna fiindca acest gol s-a transferat pe deplin in propria-mi inima ca sa vad si eu cum e...

Stiti ce regret cel mai mult? In primul rand zambetul ei cald, dragastos, aproape nelumesc, acel zambet care incetul cu incetul s-a intunecat, apoi a disparut fara urma de pe fata ei obosita de atata chin sufletesc. In al doilea rand regret enorm timpul ei irosit in van in incercarea ei supraomeneasca si inutila de a mentine viabila o casnicie pe care eu o daramam prin orice mijloace. Apoi regret noptile pierdute in fata monitorului sau a televizorului, nopti care cel putin teoretic ar fi trebuit sa i le dedic in totalitate. Imi vine acum sa ma dau cu capul de toti peretii, sa-mi sfasii pieptul ca sa-mi scot inima si sa mi-o arunc la caini, dar cred ca nici cainii n-ar manca asa o inima neagra si stricata. Si cate regrete nu s-au ancorat acum in sufletul meu..., cate pareri de rau... Ce folos, sunt tardive.

A avut anumite pretentii pe care m-am grabit sa le accept gandindu-ma ca chiar daca unele nu-mi prea convin va trebui sa invat sa le respect ca atare. Dar bineinteles ca nu i le-am respectat nici o clipa; cum adica ea sa ridice pretentii si eu nu? Pai bine, mai golane, atunci de ce-ai mai acceptat? Si daca ti-a cerut s-o respecti si sa nu-i incalci anumite reguli pe care ea le avea deja in practica, tu te-ai gasit sa terfelesti totul fara zabava in dorinta de a-ti impune tu propriile legi? Adica tu sa-ti hranesti orgoliul masculin pana crapa iar ea sa taca si sa inghita ineptiile tale? Ce te asteptai, sa-ti puna cununi de lauri pe tamplele-ti intelepte??? A avut dreptate sa afirme ca ai incercat sa manipulezi in fel si chip unele situatii de asa maniera incat, normal, ea sa apara ca o scolarita prinsa cu copiatul si pedepsita- pusa la colt. Dar stii ceva interesant? N-ai facut decat sa te manipulezi pe tine insuti, pana la urma.

Stiu acum ca nu mai exista cale de intoarcere din voiajul de...despartire, incerc sa ma impac cu ideea asta. Acum..., acum ce-i de facut? Nimic nu mai e de facut decat bineinteles luarea aminte pe viitor si indreptarea copacului crescut stramb. Mai este posibil oare? Minuni se mai intampla, dar se spune ca tin doar 3 zile. Socotesc ca mie mi s-au oferit din partea sotiei mele mai mult decat suficiente zile pt. minuni (fara a mai pune la socoteala noptile) si daca ineptia si inertia nu m-ar fi dus in continuare pe acelasi val pierzator, azi n-as mai fi avut ce scrie aici. De aia va spun ca daca este cineva de care trebuie sa va fie mila in toata povestea asta sordida, acea unica persoana este sotia mea.

O singura dorinta mai am acum in viata, indiferent pe ce drumuri vom apuca fiecare din noi: anume sa reuseasca in cele din urma sa-si calce (inca o data, pt. a cata oara???) pe inima si sa ma ierte- nu cu sensul de a ma primi inapoi in viata ei, n-as merita asa ceva. Recunosc totusi ca sufletul meu nu mai are pace de cand ne-am separat si ca singura alinare mai rasare in sufletu-mi hain doar atunci cand o zaresc, altfel viata mi se pare lipsita de sens, lipsita de culoare, de farmec... Vioiciunea de altadata m-a parasit definitiv in ultima vreme iar de reusesc sa uit pt. o clipa si zambesc, atunci vine glasul acesta cumplit care ma intreaba: mai poti zambi? Si ca un facut, chiar de vad o femeie mai frumoasa in fata mea, ma uit la ea ca prin sticla- fiindca dincolo de ea o vad tot pe frumoasa si nevinovata mea sotie!!!

Am avut un noroc orb sa dau peste asa o femeie care sa ma iubeasca sincer, si asa cum spunea un antevorbitor aici (care nu stie cum sa-si mai arate aprecierea fata de propria sotie) eu n-am stiut/n-am invatat sa-i apreciez calitatile decat dupa ce am pierdut-o.

Cred ca pe aceasta cale am raspuns inclusiv cererilor mai vechi de a-mi cere iertare fata de unele persoane de pe forum.

Vreau sa inchei prin copierea unuia din ultimele mesaje aparute la acest topic fiindca mi se pare ca se potriveste f. bine acestei situatii.
"Barbatii nu sunt cele mai importante fiinte de pe Pamant ,caci in fata lui Dumnezeu toti suntem egali ,si daca va iubim-noi femeile ,nu inseamna ca nu mai avem si alte prioritati in aceasta viata.Imi pare indaratul acestei afirmatii o unda de aroganta.DA, sigur gresim ca sunteti centrul universului nostru ,ca va iubim cu disperare ,ca sunteti lumina ce ne ghideaza pasii prin intunericul vietii,ca suntem orbite de dragoste sub influenta careia se sterg toate supararile provocate,dar nu e greseala noastra ca sentimentele nu sunt impartasite ,ca suntem tratate necorespunzator, pentru ca barbatii habar nu au ce este respectul in primul rand pentru ei si apoi pentru cei din jur.Suntem sclave ale iubirii da ,si deci si ale barbatilor spre rusinea noastra.Oare nu ar trebui sa mai iubim?Ar trebui sa ne schimbam sufletele, materia creierului nostru,caci doar asa stim sa iubim oferind tot ce este inlauntrul nostru.
Atat a avut de spus o romanca din Ploiesti."

Asadar uitati ce ati citit in carti sau ati vazut prin filme, asta e povestea adevarata a doua vieti irosite si a unei iubiri distruse de un barbat roman- damnat sa fie in veci!
-----------------------------------------------------------------
So far, so good.
#33058 (raspuns la: #31644) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Dragonfly - de carapiscum la: 09/02/2005 05:14:47
(la: De ce traiesc femeile mai mult decit barbatii)
Uneori este asa precum spui, sau sa admit ca de cele mai multe ori. Cu toate astea nu trebuie uitat faptul ca cele mai grele munci fizice (uneori chiar si psihice pt. ca, nu-i asa, simtirea barbatului nu se poate compara cu a femeii- si invers) le presteaza barbatii. De aia femeile nu se ocupa de turnat betoane, de ridicat case din temelii, de asfaltat strazi, de construit si intretinut masini samd. Firea femeii este de asa natura ca pur si simplu nu are cum se ocupa de asa lucruri dificile fara a cadea lata. Exista si exceptii, insa astea doar intaresc regula. As vrea eu s-o vad pe femeia aia care isi pune sotul sa aiba grija de copii pt. cateva zile in timp ce ea se duce si sapa la gradina cu cazmaua in soarele dogoritor de vara. SI daca femeile in general se lauda cu faptul ca sunt cele mai bune in a oferi educatie copiilor, atunci de ce se mai plang de neputintele barbatilor care ar trebui printre altele sa faca si aceste lucruri pt. a le lasa lor ceva timp liber in plus? Nu cumva asta e doar o chestie menita sa-i puna in lumina proasta pe barbati si sa le dea femeilor satisfactia (indreptatita, dupa parerea lor) de a-si consuma timpul numai pt. ele? Ce vreau eu sa spun e ca depinde de la caz la caz si dupa cum se inteleg cei doi. Dar daca tu sau ea ati luat impreuna niste decizii intr-un anumit moment al vietii si dupa aia ati descoperit ca aveti alte prioritati in viata decat cele din inceput (deh, lumea se mai schimba, se mai emancipeaza, mai merge prin cele strainataturi, mai vede traiul usor- ca sa nu zic usuratic- al unor femei lipsite de scrupule si de bun simt pt. familia pe care au intemeiat-o, mai gaseste cu cale ca merita mai mult decat partenerul fiindca ea pune/investeste peste puterea lui de a "restitui"), deci daca prioritatile se schimba in timp, de ce nu mai ramane macar amintirea faptului ca inainte de a ajunge sa constientizam asta am fost niste persoane care ne-am gandit initial la binele familiei intregi si abia apoi la binele personal? Eu asa cred, ca atat femeile cat si barbatii ajung sa-si puna astfel de probleme atunci cand forteaza lucrurile si vor sa obtina in mod cu totul egoist ceva doar pt. binele si fericirea proprie, lasand la o parte binele conjugal. Asta am facut si eu intr-o oarecare masura, asta cred eu ca facem noi toti. Probabil un f. mic procent dintre noi este capabil de a tine cont de acest aspect pana la sfarsitul vietii. Fiecare vrea sa-i fie bine si, de cele mai multe ori, fara a depune un efort personal. Fiecare asteapta sa-i fie daruit din partea celuilalt, daca se poate fara nici cel mai mic gest de multumire. Doar auto/satisfactia si auto/suficienta de a primi pt. cine/ce suntem noi (si ce meritam) sunt vizate, atata tot. Stiti ce cred eu, ca daca lumea toata n-ar fi abuzat atata de mandria asta care mananca pur si simplu rarunchii societatii moderne si daca fiecare ar fi invatat sa plece capul acolo unde trebuie- si cand trebuie- astazi n-ar mai fi existat subiect de discutie pe forum aici.
Tu spui ca o femeie munceste mai mult decat un barbat de cel putin 3 ori... Pe ce se bazeaza afirmatia ta? Apoi cu ce suntem noi vinovati ca v-ati nascut neputincioase in anumite privinte?- fizic vorbind. Sau cu ce sunteti voi vinovate ca ne-am nascut noi barbatii fara capacitatea de purtare in pantece a copiilor pe care n-ii dorim? Si tot nu pot intelege de ce majoritatea interpreteaza copiii ca pe un balast/surplus/povara in viata lor. Oare nu sunt acestia prima si cea de pe urma posibila investitie care ne poate aduce bucuria si satisfactia unei vieti cu adevarat implinite? Sau ce ne impiedica pe noi sa ne ingrijim de copiii nostri si in acelasi timp sa ne ocupam si de noi insine? Sau de ce nu i-am implica si pe ei in viata noastra sociala si nu i-am trata ca pe niste membri viabili ai familiei chiar daca sunt bineinteles fara minte destula ca sa inteleaga ce se petrece cu adevarat? Cred eu ca aici se dovedeste discrepanta si parca irealitatea unei situatii existente de facto. Copiii au nevoie de la un capat la celalalt sa li se dovedeasca nu numai dragostea si purtarea de grija din partea parintilor lor, dar si tratarea ca membri cu drepturi depline si egale in lumea si la sanul familiilor in care au luat fiinta. Asa mi se pare corect si logic. Altfel riscam sa facem din ei niste dusmani atat ai timpului nostru, cat si ai lor insisi.
Pe de alta parte ma gandesc la cate beneficii poate aduce in viata unei familii un copil- ca sa nu spun de mai multi. Chiar daca greutatile intretinerii si cresterii lor par insurmontabile uneori, chiar daca regretam decizia luata de a-i avea, chiar daca..., chiar daca..., ce poate fi mai frumos si mai plin de bucurie decat zambetul minunat al acelei mogaldeti cu ochisori sinceri si curati, ce poate fi mai de vis decat sa te uiti dupa ani si ani in urma si sa-i povestesti "la gura sobei" nazdravaniile copilariei?... Ca doar de aia sunt nepotii atat de indragiti de cei batrani, ca abia atunci inteleg si ei (bunicii lor) frumusetea clipelor prin care au trecut ei insisi candva.
Am cunoscut in viata mea familii care au trecut prin pragul unui colaps total cand singurul lor copil s-a sinucis (sau pur si simplu a murit din stie ce cauze nefericite); am cunoscut deasemeni familii care n-au putut avea copii si si-au fortat norocul, ca sa zic asa, luand spre ingrijire copii de la casele ce se ocupa de adoptii; apoi am vazut in lumea asta secularizata in care traiesc si eu ca exista o multime de oameni dispusi sa-si lase averile cainilor si pisicilor (de multe ori viata lor se rezuma doar la a creste si ingriji animale) decat sa faca un bine unor suflete fara ajutor si fara posibilitati reale in viata. E adevarat ce am spus, prioritatile se schimba pe zi ce trece si nu mai suntem interesati de viata umana cat mai ales de cea animala (sau extraterestra, dupa caz). Indraznesc sa spun ca am cazut inca de multa vreme sub simturile animalelor pe care le ingrijim si le iubim parca mai mult decat pe ingerasii de care vorbeam- si sa fiu iertat pt. indrazneala asta, sa nu se interpreteze ca afront adus adevaratilor parinti. Spun acestea indreptand degetul unei maini spre acei prunci muritori de foame si de sete si al celeilalte maini indreptate spre cainii si pisicile care cresc cu carne si arata ca niste batoze de nu mai pot merge pe strada. Si in timp ce unii se scarpina de mizerie si de purici din cauza saraciei, ceilalti se gudura si se scarpina pe dupa urechi (sau se ling in dos dupa excrementele delicioase) din cauza puricilor la fel de grasi si de lenesi ca si gazdele lor. Nu spun ca animalele trebuie sa sufere si sa stea flamande, intreb doar unde a disparut simtirea umana si incotro se indreapta?
Concluzia mea este ca nu copiii sunt o povara pt. noi, ci noi insine devenim o povara pt. ei atunci cand ii tratam ca pe niste hoti/banditi ce ne fura timpul acordat EGO-ului.
-----------------------------------------------------------------
So far, so good.
#35732 (raspuns la: #35463) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
past & copy - de carapiscum la: 11/02/2005 02:28:13
(la: Copiii o "problema" de rezolvat...)
Retranscriu mesajul de mai jos pe care l-am trecut intai la subiectul "de ce traiesc femeile mai mult decat barbatii?".

Adresat lui Dragonfly:
"Uneori este asa precum spui, sau sa admit ca de cele mai multe ori. Cu toate astea nu trebuie uitat faptul ca cele mai grele munci fizice (uneori chiar si psihice pt. ca, nu-i asa, simtirea barbatului nu se poate compara cu a femeii- si invers) le presteaza barbatii. De aia femeile nu se ocupa de turnat betoane, de ridicat case din temelii, de asfaltat strazi, de construit si intretinut masini samd. Firea femeii este de asa natura ca pur si simplu nu are cum se ocupa de asa lucruri dificile fara a cadea lata. Exista si exceptii, insa astea doar intaresc regula. As vrea eu s-o vad pe femeia aia care isi pune sotul sa aiba grija de copii pt. cateva zile in timp ce ea se duce si sapa la gradina cu cazmaua in soarele dogoritor de vara. SI daca femeile in general se lauda cu faptul ca sunt cele mai bune in a oferi educatie copiilor, atunci de ce se mai plang de neputintele barbatilor care ar trebui printre altele sa faca si aceste lucruri pt. a le lasa lor ceva timp liber in plus? Nu cumva asta e doar o chestie menita sa-i puna in lumina proasta pe barbati si sa le dea femeilor satisfactia (indreptatita, dupa parerea lor) de a-si consuma timpul numai pt. ele? Ce vreau eu sa spun e ca depinde de la caz la caz si dupa cum se inteleg cei doi. Dar daca tu sau ea ati luat impreuna niste decizii intr-un anumit moment al vietii si dupa aia ati descoperit ca aveti alte prioritati in viata decat cele din inceput (deh, lumea se mai schimba, se mai emancipeaza, mai merge prin cele strainataturi, mai vede traiul usor- ca sa nu zic usuratic- al unor femei lipsite de scrupule si de bun simt pt. familia pe care au intemeiat-o, mai gaseste cu cale ca merita mai mult decat partenerul fiindca ea pune/investeste peste puterea lui de a "restitui"), deci daca prioritatile se schimba in timp, de ce nu mai ramane macar amintirea faptului ca inainte de a ajunge sa constientizam asta am fost niste persoane care ne-am gandit initial la binele familiei intregi si abia apoi la binele personal? Eu asa cred, ca atat femeile cat si barbatii ajung sa-si puna astfel de probleme atunci cand forteaza lucrurile si vor sa obtina in mod cu totul egoist ceva doar pt. binele si fericirea proprie, lasand la o parte binele conjugal. Asta am facut si eu intr-o oarecare masura, asta cred eu ca facem noi toti. Probabil un f. mic procent dintre noi este capabil de a tine cont de acest aspect pana la sfarsitul vietii. Fiecare vrea sa-i fie bine si, de cele mai multe ori, fara a depune un efort personal. Fiecare asteapta sa-i fie daruit din partea celuilalt, daca se poate fara nici cel mai mic gest de multumire. Doar auto/satisfactia si auto/suficienta de a primi pt. cine/ce suntem noi (si ce meritam) sunt vizate, atata tot. Stiti ce cred eu, ca daca lumea toata n-ar fi abuzat atata de mandria asta care mananca pur si simplu rarunchii societatii moderne si daca fiecare ar fi invatat sa plece capul acolo unde trebuie- si cand trebuie- astazi n-ar mai fi existat subiect de discutie pe forum aici.
Tu spui ca o femeie munceste mai mult decat un barbat de cel putin 3 ori... Pe ce se bazeaza afirmatia ta? Apoi cu ce suntem noi vinovati ca v-ati nascut neputincioase in anumite privinte?- fizic vorbind. Sau cu ce sunteti voi vinovate ca ne-am nascut noi barbatii fara capacitatea de purtare in pantece a copiilor pe care n-ii dorim? Si tot nu pot intelege de ce majoritatea interpreteaza copiii ca pe un balast/surplus/povara in viata lor. Oare nu sunt acestia prima si cea de pe urma posibila investitie care ne poate aduce bucuria si satisfactia unei vieti cu adevarat implinite? Sau ce ne impiedica pe noi sa ne ingrijim de copiii nostri si in acelasi timp sa ne ocupam si de noi insine? Sau de ce nu i-am implica si pe ei in viata noastra sociala si nu i-am trata ca pe niste membri viabili ai familiei chiar daca sunt bineinteles fara minte destula ca sa inteleaga ce se petrece cu adevarat? Cred eu ca aici se dovedeste discrepanta si parca irealitatea unei situatii existente de facto. Copiii au nevoie de la un capat la celalalt sa li se dovedeasca nu numai dragostea si purtarea de grija din partea parintilor lor, dar si tratarea ca membri cu drepturi depline si egale in lumea si la sanul familiilor in care au luat fiinta. Asa mi se pare corect si logic. Altfel riscam sa facem din ei niste dusmani atat ai timpului nostru, cat si ai lor insisi.
Pe de alta parte ma gandesc la cate beneficii poate aduce in viata unei familii un copil- ca sa nu spun de mai multi. Chiar daca greutatile intretinerii si cresterii lor par insurmontabile uneori, chiar daca regretam decizia luata de a-i avea, chiar daca..., chiar daca..., ce poate fi mai frumos si mai plin de bucurie decat zambetul minunat al acelei mogaldeti cu ochisori sinceri si curati, ce poate fi mai de vis decat sa te uiti dupa ani si ani in urma si sa-i povestesti "la gura sobei" nazdravaniile copilariei?... Ca doar de aia sunt nepotii atat de indragiti de cei batrani, ca abia atunci inteleg si ei (bunicii lor) frumusetea clipelor prin care au trecut ei insisi candva.
Am cunoscut in viata mea familii care au trecut prin pragul unui colaps total cand singurul lor copil s-a sinucis (sau pur si simplu a murit din stie ce cauze nefericite); am cunoscut deasemeni familii care n-au putut avea copii si si-au fortat norocul, ca sa zic asa, luand spre ingrijire copii de la casele ce se ocupa de adoptii; apoi am vazut in lumea asta secularizata in care traiesc si eu ca exista o multime de oameni dispusi sa-si lase averile cainilor si pisicilor (de multe ori viata lor se rezuma doar la a creste si ingriji animale) decat sa faca un bine unor suflete fara ajutor si fara posibilitati reale in viata. E adevarat ce am spus, prioritatile se schimba pe zi ce trece si nu mai suntem interesati de viata umana cat mai ales de cea animala (sau extraterestra, dupa caz). Indraznesc sa spun ca am cazut inca de multa vreme sub simturile animalelor pe care le ingrijim si le iubim parca mai mult decat pe ingerasii de care vorbeam- si sa fiu iertat pt. indrazneala asta, sa nu se interpreteze ca afront adus adevaratilor parinti. Spun acestea indreptand degetul unei maini spre acei prunci muritori de foame si de sete si al celeilalte maini indreptate spre cainii si pisicile care cresc cu carne si arata ca niste batoze de nu mai pot merge pe strada. Si in timp ce unii se scarpina de mizerie si de purici din cauza saraciei, ceilalti se gudura si se scarpina pe dupa urechi (sau se ling in dos dupa excrementele delicioase) din cauza puricilor la fel de grasi si de lenesi ca si gazdele lor. Nu spun ca animalele trebuie sa sufere si sa stea flamande, intreb doar unde a disparut simtirea umana si incotro se indreapta?
Concluzia mea este ca nu copiii sunt o povara pt. noi, ci noi insine devenim o povara pt. ei atunci cand ii tratam ca pe niste hoti/banditi ce ne fura timpul acordat EGO-ului."
-----------------------------------------------------------------
So far, so good.
Andrei Plesu despre "Mandria - de romy la: 20/02/2005 14:05:52
(la: Romanii vazuti de romani)
Andrei Plesu despre "Mandria de a fi roman".

http://www.jurnalul.ro/modules.php?op=modload&name=News&file=article&sid=572&mode=thread&order=0&thold=0
Draga mea romanca, sunt mandra de tine... - de Adela Adriana Moscu la: 21/02/2005 19:43:48
(la: Romanii vazuti de romani)
Raspuns unei romance ce se intreaba:“ A fi roman...
Este oare o frustrare sau o mandrie? “-wild wind/monica


Draga mea, a fi romanca e o mandrie pentru mine...Dupa cum o sa-ti dai sema treptat sau mai repede romanii sunt de tot felul cum de fapt exista in toate grupurile etnice. Eu una, sunt mandra de radacinile mele. Intodeauna ma intreaba lumea de unde sunt din cauza accentului pe care inca il am. Foarte vesela le raspund si le ofer lectii de romana. Ii invat ceva expresii de exemplu: ce mai faci, imi place de tine, mi-e dor de tine, vino la mine, de ce esti trist, veniti la dans cu poezii, etc. De cativa ani am inceput sa recit poeziile mele in enlgeza la diferite universitati, colegii, cafenele, librarii Borders, Barns and Nobles, scoli etc. De acum cateva luni am inceput sa citesc audientelor o poezie ce am compus-o in romana si apoi le-o recit in traducerea in engleza. Le explicam cum vreau sa-i mangai cu muzica limbii noastre. Daca ai sti ce multi ma imbratiseaza la sfarsitul lecturii si imi multumesc pentru aceasta experienta. Pur si simplu devin indragostiti de limba romana...si ma roaga ca in viitor sa le recit in romaneste...iti dai seama ce miscator e... imi dau lacrimile...ei imi spuneau ca habar nu aveau ce frumos sunet este acel ce provine din limba noastra...toti au o reactie atat de placuta si le place muzica limbii romane. In alta ordine de idei iti spun ca vecinii mei comenteaza atunci cand trec pe langa casa mea... detecta o aroma foarte placuta si sunt curiosi ce gatesc. Toti deja au mancat de la mine tocanita de carne cu cartofi, salata de castraveti, salata de boeuf, sarmale, taitei de varza, chiftelute, ardei umpluti si salata de rosii. Unii au incercat si tuica de prune...:).. I-am dat cadou unei prietene, o doctorita cu care lucram in trecut, o sticla de vin romanesc PREMIAT. Ce crezi, acum este vinul preferat ce sotul ei il comanda cu lazile si le spune tuturor ce bune e. Lumea e foarte surprinsa de felul meu prietenesc si le spun ca asa este cultura noastra romana de a fi calzi, gazde bune si ca iubim oamenii si viata. Le-am dat sa asculte muzica lui George Enescu, Maria Tanase, Ioana Radu, Fuego( pe care il ador) si ultimul cantec renumit in europa in 2004-“Dragostea din tei” ce apartiene grupului O_zone. Tori au fost incantati. Cat priveste romanii prin strainatate mai sunt si evenimente ciudate si neplacute cateodata mai des, cateodata mai rar...Mi s-a intamplat si mie sa ma apropii de oameni ce vorbeau romaneste la "shopping mall" si sa le spun ca si eu sunt romanca si propuneam sa tinem legatura, insa eu eram singura ce ii sunam. Dupa un timp si normal ca m-am oprit. Da, deseori romanii fug de romani. Dar exista printre ei si mai putin rigizi, mai putin aroganti, mai putin infricosati cu care mai poti sta la un pahar de vorbe, la un dans si o cafeluta. Multi nu se ajuta, doar au invidie si barfe unii pentru altii. Dar, cred ca exista inca posibilitate pentru transformare. Multora le spun: Hai, sa schimbam reputatia romanilor, hai sa aratam lumii ce adorabili de fapt suntem toti si cum ne ajutam cand putem. Cred ca bunatatea poate deveni contagioasa in cercul nostru. Le-am spus multora ce bine mi-ar cade la inima daca ar veni sa imprumute o ceapa, un ou, zahar si chiar si o ureche ce sa le asculte durerea. Ei zambesc, chiar rad cu hohote cateodata...unii imi spun ca sunt o nebuna placuta (“meshugana”) cu o pofta de viata enorma si cu un curaj formidabil (hutzpa). Sfat? >A fi maleabila si rabdatoare poate fi de folos la fiecare. Ei, in fine, daca acesti romani vecini de ai tai ce te saluta doar in limba enlgeza, daca ei aleg aceasta poteca sa le fie de bine...tot e bine... sunt liberi ...macar te saluta, nu?...va veni timpul cand vei intanli si romani ce o sa te salute si in dulcea vorba romaneasca si poate o sa te si imbratiseze. Te-as invita sa te muti langa mine..dar e un risc mare > poate ai vrea sa nu mai mergi la servici si in loc vom dansa tot timpul, te-ai ingrasa , si asa mai departe..dar de fapt nici eu nu veau sa mai raman prea mult pe aici din cauza frigului ...iar la Toronto nu as merge din acelas motiv...as da doar o fuga in timpul anotimpului cald doar sa va imbratisez pe toti cei de acolo ce sunt dornici de romanca prietenoasa...Te imbratisez cu caldura !

Adela-Adriana Moscu , 20 Februarie, 2005 , Lancaster, PA, USA
????? - de Little Eagle la: 24/02/2005 04:05:58
(la: IUBIREA MEA ESTI TU DOAR TU......)
daca ai spus ..iremediabil de ce raspunzi in loc sa-ti vezi de ale tale si frustratiile tale ori acum toata haita de la trancaneala s-a asmutit asupra noastra???
nu te-a invitat nimeni sa te bagi in subiectul asta si daca neaparat tii sa-ti aperi
prietena atunci de ce nu mi-as apara si eu iubita mea???

nu eu am probleme ci tu si nimeni nu ti-a vorbit urat,dimpotriva tu ai fost de la inceput cea care a atacat.
si te rog f. mult sa nu te mai legi de sentimentele si viata noastra cum vrem s-o traim si s-o planuim pt. ca uite cine ataca acum???
Eu nu m-am legat de viata ta personala si nici nu ma intereseaza.si nu uita si la fel toti ce v-ati dat cu criticile la adresa noastra, ca tema a fost scrisa de Samadhi
ca sa exprime un sentiment legat de noi doi si NU despre voi sau despre vreunul/a din voi si ca ar trebui sa cititi cu mare atentie ce a scris la sfarsit cand multumeste acestui site pt. faptul ca prin el ne-am putut cunoaste si intalni!

dar voi nu vedeti decat ce vreti si repede va aruncati cu gura dar nu cu sufletul si mintea.Faceti din lucrurile importante,lucruri neimportante si invers!!
Poti sa ma numesti bad,evil, nasty, mean etc,cum vrei tu,nu ma cunosti si nu ma vei cunoaste niciodata.ironia ieftina e a ta Anisia dar nici asta nu vezi.
Prea multa..mandrie si prejudecata.
asa ca te rog pe viitor atat tu cat si toti ceilalti din gasca vesela de ...oameni maturi sa incetati sa va mai dati cu presupunerile si parerile despre noi si in nici un caz la sentimentele noastre

Cine se ia de oameni ti-ai raspuns singura la intrebare si faceti ce doriti voi,plangeti-va ca copii de generala la admin sa faca ce vrea cu subiectul nostru.
la o adica de ce nu propuneti sa fim dati afara?De ce nu?Scapati de noi si veti fi cu totii fericiti pana la adanci batraneti,oameni ca voi am intalnit cu gramada in viata, ce se ascund in spatele ironiei si cinismului.

si stii ceva Dra Anisia?niciodata nu m-am simtit ignorat pt. ca nu dau importanta prostiilor voastre copilaresti.ma ataci iti raspund la atac si NU eu te voi ataca primul.Inca odata:TE ROG sa incetezi cu atacuri la adresa mea si Samadhi!!! NU AI nici un drept sa te bagi in viata noastra si cum vrem noi s-o traim si s-o planuim!!!
NU M-AM LUAT de viata particulara a nimanui de pe acest site de cand sunt pe el!!!Dar tu si ceilalti(se cunosc ei f. bine!!!)sunteti cei cu critica si cautatul acului in carul cu fan si se vede rautatea din voi oricat incercati s-o ascundeti sub paravanul ...obiectivitatii de opinii...

Si las-o mai usor cu nickul meu care de fapt imi este si numele adevarat in care cred si mi-a fost dat,asta nu este frumos si acceptabil la o persoana cum te consideri tu!Eu nu iti pocesc numele si la nimeni nu am facut asta ori nickul.Nu cred ca ti-ar place ,si in adevar doar pt tine si unii ca tine din site sunt ..."bad".

Nu stii nimic despre mine si va rog pe toti sa incetati a mai despica firul in 4 vorbind ,scriind si venind cu exemple din trecutul vietii mele ,pt. ca nu l-am trait deloc impreuna si nu stiti viata mea; eu nu ma leg de a voastra dar ce ciudat e ca voi mereu aveti cate ceva de spus despre a mea ca si cum ati fi experti atotcunoscatori.

la fel va rog sa incetati sa va mai legati si de Samadhi pe care NU o cunoasteti deloc!!!si daca aveti chiar asa o mentalitate puritanica(doar la suprafata!!!)si va revolteaza ca ne-am scris sentimentele in public,NIMENI NU va obliga sa le cititi sau sa le comentati!!!

Vedeti-va de potecile voastre caci noi doi o avem pe a noastra si va asigur ca NU
vrem sa va intalnim niciodata.















































#37481 (raspuns la: #37466) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
felicia - de Jimmy_Cecilia la: 24/02/2005 13:59:58
(la: Sunt români în YEMEN ???)
am uitat sa-ti spun ieri ca yemenitii nu glumesc cu moralitatea, fetele se casatoresc viergi si cate o data baiatul nici n-a vazut chipul fetei, doar femeile din familia lui,
daca sunt din aceiasi familie, verisorii, contractele verbale sunt stabilite cu multi ani inainte, chiar din copilarie

daca vi aici si iubitul tau sau familia lui vor spune ca nu sunteti casatoriti,
pentru toti vei fi ''o femeie murdara'' (adica o c...a), iar cei care te frecanteaza, care-ti vorbesc vor fi considerati ca tine si isi pierd credibilitatea

lumea va rade de tine si inainte de toate ti se va cere actul de casatorie

ma doare inima sa-ti spun asta, dar trebuie sa stii la ce te poti astepta

mi s-a parut bizar numele, dar am intrebat si pe cativa yemeniti,
nu este un nume yemenit, numele de familie yemenit-al treilea- este cu 'al' inainte
ex al-hadar, al-giarady, al-hamdani, al-zubeiri, al-shafari, et

apoi hudaya sau hudaia este nume terminat in ''a''- mai repede nume de femeie, nu exista numele asta la barbati aici

ar parea un nume indien sau pakistanez
i-ai vazut pasaportul?
are un numar de telefon in sanaa?
daca este in sanaa, cand ii telefonezi din RO, faci : 00.967.(0)1 urmat de 6 numere,
daca telefonezi pe celular, faci : 00.967 apoi 71, sau 73 sau 77 - pentru tot yemenul, urmat de 6 numere

numarul meu de celular in Yemen este 71.37.82.06, daca vrei mai multe detalii...despre Yemen

Trebuie sa mai stii ca nu este ambasada romana in Yemen

gandeste-te bine, daca vrei sa-ti distrugi tu viata, ai copilul si nu ai dreptul sa faci orice

sunt straine multe casatorite cu yemeniti, dar sunt barbati cinstiti, de caracter si traiesc separati de parinti sau trib
nu sunt sub influienta, n-au nici o legatura cu familia yemenita
femeile traiesc ca straine, corect imbracate, dar ca si in Europa, se scalda la mare chiar si in bikini, costum @ piese, daca nu-i exagerat
barbatii sunt mandrii de nevestele lor si le pun pe tava

cunosc de departe si am vazut multe straine casatorite cu yemeniti, complect indobitocite de viata pe care o duc aici, mai prejos decat chiar femeile yemenite, nu numai fular pe cap, dar si fata acoperite, umbre imbracate in negru pe o temperatura subtropicala
lasate singure acasa, servitoarea parintilor lui, in timp ce el ''amesteca'' kgad, un fel de frunze de arbust cu efect de drog, un adevarat fleo national

yemenul e o tara formidabila, cu conditia sa faci parte din prima categorie, sa fi turist sau sa vi aici sa faci afaceri, sa lucrezi sau sa fi in vacanta

zicea careva ca sunt romance aici casatorite cu doctori, la epoca eram uimita ca n-am auzit vorbind de ele
acum stiu ca au existat...
spun ca au existat, pt ca au pierdut orice demnitate de romanca, sau europeanca,
cine ghiceste sub materialul negru, de la cap pana la picioare ce este dedesubt???
sunteti toti niste draguti - de gigi2005 la: 27/03/2005 01:09:48
(la: De ce e televiziunea de rahat?)
si aveti in cea mai mare masura dreptate. Dar cred ca sunteti putin nedrepti. Prostia aia de "Stupize, stupize" (surprize...) e urmarita si de mama, matusa, bunul si buna, si ei nu sunt numaidecat idioti. Sunt niste oameni trecuti bine de 70 de ani fara a fi dobitoci. Cum bine a spus Dr Evil fiecare emisiune are targetul sau.
In principiu TV nationala ar trebui sa se ocupe de stiri, informatii si emisiuni cu caracter general si din toate domeniile. N-ar trebui sa faca POLITICA pentru ca traieste din banii publici!!! O TV comerciala traieste insa din reclame mai bune sau mai proaste la produse mai bune sau mai proaste. Nu beau Coca-cola dar aceasta firma (printre altele)sponsorizeaza o serie de evenimente culturale. Pentru asta nu ma obliga sa-i beau suculetzul.
Fara a avea pretentia ca sunt "culta", cred ca o carte buna este de preferat unui film mediocru. Filmele bune au de regula la baza carti bune iar daca le-ai citit nu are sens sa mai vezi si filmul (nimeni nu m-ar impidica sa nu vad totusi un film cu Anthony Hopkins, Peter O'Toole si alti cativa pe care ii iubesc). Dar in anumite momente de "prosteala" ma amuza "Carcotashii" sau Divertis.
Nu vreau sa fiu rautacioasa, dar contra emisiunilor proaste exista un remediu: telecomanda!



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...


loading...

cautari recente
mai multe...

linkuri de la Ghidoo: