comentarii

suras


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
intrebare: ce este surasul? - de Honey in the Sunshine la: 02/11/2005 15:46:45
(la: joc)
intrebare: ce este surasul?
raspuns: o poarta deschisa in intampinarea cuiva

intrebare: ce e un bulgãr de zapada ?
_____________________________________________________
Communication is not just words, communication is architecture
#83906 (raspuns la: #83865) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Surasul = luminarea chipului - de clody la: 07/04/2006 21:37:22
(la: joc)
Surasul = luminarea chipului
Ce este greseala?

De l'amour le mieux
#116026 (raspuns la: #116002) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
DE UNDE VIN BANII? - de mama la: 27/11/2003 03:04:28
(la: EvZ: Revolutie in Georgia)
in GENERAL?

in fotbal,
in razboiaie
in construiri de ZIDURI?

din INTERESELE CELOR CU BANI.
ca doar nu din BUZUNARUL SARACULUI
care n-are bani de paine...

sau pana la urma,
nu asta-i motivul pentru care n-are bani de paine?

aceasta nu este o intrebare RETORICA.
doresc
RASPUNSURI.
ARGUMENTE.

de ce banul de paine
ajunge
ban pentru a UCIDE?

QUO VADIS,DOMINE?!
OARE CHIAR NU-l mai VEZI
pe OMUL SARMAN?

oare chiar NU MAI AUZI
CHEMAREA LUI
si
STRIGATUL LUI DISPERAT?

DE CE NE-ai LASAT
DOAMNE?

SA LUPTAM SINGURI CU INTUNERICUL?

DE CE NE CONDAMNI
sa nu AVEM BANI de SARBATORI
sa cumparam
O CIOCOLATA
pentru COPILUL NOSTRU
care PLANGE?

de ce ma lasi pe mine,
BATRAN NEPUTINCIOS
traind efemer cu o bucata de paine,
fara BANI
sa fac o BUCURIE
NEPOTULUI MEU?

DE CE M-AI PARASIT?

AM NEVOIE DE LUMINA!

nu vreau sa PLEC
la TINE
pentru a vedea LUMINA.
vreau sa o VAD aici pe PAMANT.

si sa ma bucur
de surasul COPILULUI MEU
cand voi TRECE prin MAREA TRECERE
si VOI VENI LA TINE
FERICIT CA SUNT UN OM.
DEMN.
AM CALITATI si DEFECTE. Sunt OM.
in viata am cunoscut
bucuria si tristetea
binele si raul

am fost si bun si rau
dar speranta mea
este ca voi veni la tine BUN
scuturat de GRIJI
alinat de zambetul NEPOTULUI MEU
care ma IUBESTE
asa cum SUNT
bun si rau
intotdeauna BUN.

ma vei primi tu, DOAMNE
la dreapa TATALUI?!
sau ma vei arunca
in FLACARILE IADULUI?

am fost bun sau am fost rau?
VIN sa BAT LA USA TA!
ma primesti?
#5302 (raspuns la: #5279) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
optimism si atitudine pozitiva - de desdemona la: 30/04/2004 03:54:29
(la: De ce e poporul nostru pesimist?)
Natural, toti ne nastem optimisti (copiii sunt mereu veseli, nu se plictisesc si nu vad nimic rau in jur); atitudinea negativa se invata de la parinti/mediu. Cred ca pe undeva e si o 'moda' sa ne plangem si sa afisam o mutra posaca (vezi francezii care vesnic au un motiv de nemultumire : sa facem greva). De fapt (cum arata medicina psihosomatica) atitudinea pozitiva e o calitate care poate imbunatati starea de sanatate. Deci ar trebui macar sa incercam a fi optimisti. Atitudinea (pozitiva sau negativa) se si cultiva, si ar trebui sa nu ne exageram starile negative, chiar daca e placut a poza in victime ale sortii. Totusi, e greu sa fii optimist consecvent, intotdeauna va veni cineva sa te catalogheze 'naiv' si 'imatur' si sa zica 'lasa ca vezi tu cand mai cresti/imbatranesti'. Efectiv, abia astept sa am vreo 70 de ani si sa pot fi optimista fara sa ma acuze nimeni de lipsa de experienta. Atunci or sa ma numeasca senila :)
Prefer sa adopt dogma lui Gandhi : "sourire"

"un suras nu costa nimic si produce mult"

In concluzie ..... :-))))
___________
"Sa fii tu insuti schimbarea ce o doresti in lume".
dragi amintiri.... - de Biscuiti la: 09/07/2004 11:15:23
(la: Amintiri din Copilarie)
Eram intreaga zi cocotata intr-un nuc, maiestos prin dimensiunea coroanei , si le dadeam dureri de cap tuturor.Acola ma simteam extraordinar de bine, eram mai aproape de cer, pe care il simteam ca pe ceva tainic si catre care simteam ca trebuie sa tind!
Pe o scandura, asezata cu greu intre doua crengi, era intreaga mea avere: carti, carti, o gramada de carti, pe care le citeam de cate trei , patru ori.Imi dadusem seama ca o carte trebuie citita de cateva ori ca s ao intelegi pe deplin, simtindu-i de fiecare data alt gust .
Si vedeam de acolo , de langa cer,tot satul, frumos insiruit de-a lungul drumului, cu casute albe, pline de verdeata……dar ceea ce imi placea si ma fascina in acelasi timp erau niste ruine, de fapt ziduri incepute si neterminate, ale unei biserici; erau in aceeasi curte cu locasul in care se oficiau duminica d eduminica slujbele.De cate ori ma duceam acolo, trebuind sa cer voie bunicului, ma cuprindea o frica inexplicabila, amestecata cu evlavie……Zidurile erau acoperite de buruieni, era si zmeura intr-unn colt, lipseau caramizi multe , iar in locurile goale erau cuiburi de turturici….le speriam de fiecare data, curioasa ca un copil sa la ating, sa le simt zbuciumul.
Ceea ce ma mai atragea era un perete din care au fost desprinse caramizi si era ca un fel de scara , pe care puteam urca pana sus.Acele ziduri fusesera incepute de bunicul meu si lasate in paragina caci sistemul care a imbratisat minunea comunista la noi, a considerat ca un om ca el si preot pe deasupra, cu o buna influenta aspra satului, nu mai trebuia sa propovaduiasca Sfanta Scriptura, fiindu-le frica de o revolta……l-au inchis timp de 15 ani si l-au plimbat prin toata tara, dar despre asta iti voi vorbi mai tarziu.
Cat am fost copil , am crescut cu el langa mine si despre tot ceea ce am vorbit si-a pus amprenta asupra mea.
Eram 9 nepoti, caci bunica mea , pana sa ramana singura , nascuse deja 5 copii, iar fiecar edintre ei aveau , la randul lor, copii.Inchipuie-ti ce era la masa cand ne strangeam si cum incerca Parintele Ioan sa se impuna in fata “hoardei de barbari” ce invadau bucataria!
Cand imi aduc aminte, ma incearca un suras si o nostalgie….
In fiecare dimineata , cand ma trezeam, ochii imi picau pe o icoana primita dar de la niste maicute duse in pelerinaj la mormantul Mantuitorului, la Ierusalim.Asezata in mijlocul peretelui, gatita cu stergar din borangic tesut in razboi, era privita cu sfintenie si smerenie.
Mica fiind , ochii Mantuitorului ,blanzi, ma urmareau intreaga zi si ma dojeneau cand faceam vreo boacana;acum ,realizez ca aceeasi privire trebuie sa o avem fiecare dintre noi si sufletul sa ne fie descatusat de orice rautate si invidie.
In fata icoanei, seara de seara , bunii mei si intreaga liota de nepoti , ne rugam .Noi copiii , nu faceam acest lucru fiindca eram convinsi, ci mai mult sub imboldul bunicului…..stia el ca aceste momente imi vor ramane in amintire si ca atunci cand voi simti, vor fi asternute cu litere ferme, mirosind a vara si o lacrima stand sa rasara in coltul ochiului….Tot in fata icoanei ne stergeam lacrimile dupa vreo boacana descoperita de bunul meu….
Imi amintesc fata-i brazdata de ani , incadrata de o frumoasa barba colilie, pe care in fiecare dimineata, si-o pieptana cu gesturi sigure si maiestoase.Era fascinant sa il urmaresc dimineata d edimineata, avea o prestanta pe care atunci nu i-o remarcasem, dar acum, realizez ce-mi atragea ochii d ecopil.Avea o forta interioara, o verticalitate spirituala care , fara sa vrei te invaluia si atragea ca un magnet.In unele zile reuseam sa il determin sa imi depene din amintirile lui…..Ceea ce l-a impresionat cel mai mult in viata sa, asta am dedus eu din vorbele lui, a fost faptul ca in inchisoare s-a definit spiritual ,
langa el avand oameni destepti, profesori, medici, care , ca si el, fusesera sechestrati din cauza convingerilor si ideilor……Zi de zi, fiecare impartasea celorlalti colegi de celula din ideile lui ,…… si gandeste-te ce prelegeri sustineau acei oameni!La ce nivel se discuta acolo!
"am dreptul sa sper ,NU?..." - de dinisor la: 05/09/2004 09:32:37
(la: Barbatul roman din diaspora)
Omul fara speranta, e un pustiu!!! Normal ca ai dreptul sa speri in victorie. Si las surasul sa-ti incante ziua. Caci cum spusei, mai e mutl pana departe. Se pare insa ca imi ignori rugamintea din finalul mesajului anterior. Poate ca ar trebui sa iti reamintesc? Caci vorbele iti sunt asteptate si perseverenta incepe sa capete miros de cicaleala...(?)
Ce e acel frumos ce Belle si eu pierduram?

Cat despre ea, draguta noastra Belle, apare ea curand. Un weekend prelungit, poate?



_______________________________________________________
Viata este timpul ce ne-a fost daruit, de la prima pana la ultima clipa!
#21069 (raspuns la: #21064) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
camy, - de dinisor la: 10/10/2004 21:29:10
(la: ABSOLUT NEPOETIC SI NECREATIV:O zi din viata mea…)
si la mine a fost cam in genul asta, pana cand am luat taurul de coarne si am hotarat sa incerc si altceva. shansa mi-a suras cu oun contract in tara in care ma aflu acum.
imi aduc insa aminte cum era perioada aceea de plictiseala groaznica in care nu simteam altceva decat ca merg pe nisipurile miscatoare si ca riscul sa ma afund in plictis cronic crestea cu fiecare zi.
idei sa iesi din monotnie? ok:

1. nu stiu ce meserie ai, dar gandeste-te in functie de ceea ce stii sa faci si mai ale in functie de ceea ce stii ca poti (cand iti pui mintea!), daca te-ar tenta sa schimbi locatzia. eu am trait 30 de ani in bucuresti si stiu cat de obositor poate fi.
2. daca raspunsul este da, atunci baga repede pe "search" si concentreaza-te pe a-ti gasi un nou loc de munca. nu neaparat acolo, lumea e mare! totul e sa vrei! dar sa vrei cu adevarat! nu ca unul din fratzii mei care la o oferta de munca aici mi-a raspuns ca el nu-si poate parasii prieteni...:(
3. de ce itzi dau ideea cu schimbarea locatziei? pentru ca pornesc de la proverbul: schimbi locul, schimbi norocul !

cam asta am facut eu cu cativa ani in urma, cand viatza mea ajunsese la apogeul monotoniei. acum sunt bine! si zilele mi le petrec intre serviciu (doar 3-4 pe saptamana), antrenamente, plimbari, cafele cu gagicile, calatorii prin lume, activitatzi administrative din cand in cand. inca nu am ajuns sa ma plictisesc. dar te asigur ca de voi ajunge la starea aia din nou voi proceda la fel. caci am doar o singura viatza.

sper sa iti fie bine!



_________________________________________________________
Viata este timpul ce ne-a fost daruit de la prima pana la ultima clipa!
Platonismul sau romantismul.... - de (anonim) la: 02/03/2005 12:12:39
(la: Dragoste prin Internet)
Nu cred ca mai conteaza nici cine sunt si nici de unde...conteaza doar ....iubirea!!!
Da, la urma urmei tot ceea ce ne defineste cel mai bine in aceasta lume este felul in care simtim, modul in care iubim ca sa fim iubiti, modul in care din iubire invatam sa daruim.
Referitor la tema iubirii prin internet...nu trebuia sa se inventeze internetul ca sa stim cu totii ca iubirea are cele mai ciudate moduri de manifestare...o privire, un suras, o scrisoare, un biletel...un suflet!
Nu iubesti cu ochii....iubesti cu sufletul, iar acesta nu trebuie sa il vezi...nu trebuie sa fie palpabil fizic...pur si simplu...EXISTA...IL SIMTI !!!
Cati oameni oare in lumea asta de cand s-a inventat scrisul nu au iubit platonic? Cati oare nu au fost nevoiti sa traiasca langa altcineva si sa comunice doar prin biletele si scrisori cu persoana iubita???...Multi...fara numar!
Nu conteaza sa traiesti langa cineva cat conteaza ceea ce simti pentru cineva..., iar eu simt pentru iubitul meu o ....nemasurata si inimaginabila dragoste!
Profunda...dezgolita de orice inhibitii si secrete... .
Ma simt uneori asemeni unui tablou pe care el il admira...privindu-i fiecare defect, fiecare calitate, fiecare pata de culoare trista sau vesela, cunoscandu-i fiecare ondulatie .... simtindu-i mirosul de ulei si panza..., dar stiti ceva...iubesc asta! Iubesc faptul ca ma stie asa,...asa cum sunt eu si nu imi e teama!
Pentru prima data in viata nu imi este teama ca persoana care priveste nu iubeste, nu simte, nu admira!
Nu imi este teama ca nu ii place ceea ce vede, ceea ce simte, ceea ce simt...pur si simplu nu fac altceva decat raman ...asa... plina de gratitudine fata de viata si de D-zeu ca exista acest suflet acolo undeva in lume, departe de mine...este drept, dar...EXISTA si este al meu pentru totdeauna, indiferent de ce distanta ne desparte si ne va desparti, indiferent de cate piedici ne stau in cale, indiferent de faptul ca momentan este virtual...eu sunt fericita ca exista si ca ne-am gasit unul pe altul!!!
Nu ne-am vazut niciodata fata in fata si ma intreb de multe ori daca voi mai avea puterea sa imi trag aer de teama sa nu dispara, daca voi avea puterea sa plang de teama sa nu mi se prelinga odata cu lacrimile si el...daca voi mai avea puterea sa il ating, dar...tot ce imi doresc este sa ii ating...sufletul...ca sa stiu ca este el...iubitul meu ....atat!!!
Da..., dragostea exista indiferent daca ea se naste intr-o privire sau intr-o scrisoare...in doi ochii pe care ii vezi sau intr-un suflet pe care doar il simti...ea ne face viata mai frumoasa si ne defineste..restul este doar...inconsistenta !!!
Daca vrei sa fii iubit, iubeste. (Seneca)

Eu...cea care s-a nascut in sufletul...Lui !!!
#37891 (raspuns la: #37871) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Platonismul sau romantismul.... - de Rallia la: 02/03/2005 12:26:17
(la: Dragoste prin Internet)
Nu cred ca mai conteaza nici cine sunt si nici de unde...conteaza doar ....iubirea!!!
Da, la urma urmei tot ceea ce ne defineste cel mai bine in aceasta lume este felul in care simtim, modul in care iubim ca sa fim iubiti, modul in care din iubire invatam sa daruim.
Referitor la tema iubirii prin internet...nu trebuia sa se inventeze internetul ca sa stim cu totii ca iubirea are cele mai ciudate moduri de manifestare...o privire, un suras, o scrisoare, un biletel...un suflet!
Nu iubesti cu ochii....iubesti cu sufletul, iar acesta nu trebuie sa il vezi...nu trebuie sa fie palpabil fizic...pur si simplu...EXISTA...IL SIMTI !!!
Cati oameni oare in lumea asta de cand s-a inventat scrisul nu au iubit platonic? Cati oare nu au fost nevoiti sa traiasca langa altcineva si sa comunice doar prin biletele si scrisori cu persoana iubita???...Multi...fara numar!
Nu conteaza sa traiesti langa cineva cat conteaza ceea ce simti pentru cineva..., iar eu simt pentru iubitul meu o ....nemasurata si inimaginabila dragoste!
Profunda...dezgolita de orice inhibitii si secrete... .
Ma simt uneori asemeni unui tablou pe care el il admira...privindu-i fiecare defect, fiecare calitate, fiecare pata de culoare trista sau vesela, cunoscandu-i fiecare ondulatie .... simtindu-i mirosul de ulei si panza..., dar stiti ceva...iubesc asta! Iubesc faptul ca ma stie asa,...asa cum sunt eu si nu imi e teama!
Pentru prima data in viata nu imi este teama ca persoana care priveste nu iubeste, nu simte, nu admira!
Nu imi este teama ca nu ii place ceea ce vede, ceea ce simte, ceea ce simt...pur si simplu nu fac altceva decat raman ...asa... plina de gratitudine fata de viata si de D-zeu ca exista acest suflet acolo undeva in lume, departe de mine...este drept, dar...EXISTA si este al meu pentru totdeauna, indiferent de ce distanta ne desparte si ne va desparti, indiferent de cate piedici ne stau in cale, indiferent de faptul ca momentan este virtual...eu sunt fericita ca exista si ca ne-am gasit unul pe altul!!!
Nu ne-am vazut niciodata fata in fata si ma intreb de multe ori daca voi mai avea puterea sa imi trag aer de teama sa nu dispara, daca voi avea puterea sa plang de teama sa nu mi se prelinga odata cu lacrimile si el...daca voi mai avea puterea sa il ating, dar...tot ce imi doresc este sa ii ating...sufletul...ca sa stiu ca este el...iubitul meu ....atat!!!
Da..., dragostea exista indiferent daca ea se naste intr-o privire sau intr-o scrisoare...in doi ochii pe care ii vezi sau intr-un suflet pe care doar il simti...ea ne face viata mai frumoasa si ne defineste..restul este doar...inconsistenta !!!
Daca vrei sa fii iubit, iubeste. (Seneca)


Rallia,
eu cea care m-am nascut in sufletul...LUI !!!
alte ganduri...:) - de Rallia la: 13/04/2005 11:31:43
(la: ganduri...)
...As vrea sa uit macar pentru o clipa ca oamenii sunt rai...., ca stelele cad..., ca lacrimile curg si se pravalesc peste neantul neiubirii ca si cand ar vrea sa dezmosteneasca tot ce avem mai pur si mai frumos in sufletul nostru..., iar noi ne agatam ca niste orbi de liana din sufletul palmei celui(ei) pe care il(o) iubim....si...cersim doar...atat...iubire.
Si am intins o viata palma....palma cu anii cu care am asteptat....atat...sa iubesc cu tot ce am mai frumos in suflet...cu tot ce am eu mai bun in sufletul meu atat de coplesit de bolta surasului, a copilariei, a increderii in oameni si in viata...., a iubirii ..., am intins palma cu care am asteptat sa fiu iubita...si in schimb astept ca inima aceea duioasa si blanda...sfioasa care ma face sa ma infior de fiecare data...sa imi intinda palma sufletului sau sa i-o sarut cu tot sufletul meu ... si sa visez ca ramanem asa...numai noi doi...pierduti de timp, pierduti de ploi, de oameni si de viata..poate asa voi avea timpul...locul si toate clipele din Univers ca sa pot sa ii arat cat de minunat este....si cat de minunat m-a invatat ca iubirea...nu doare...nu loveste...nu e egoista...ea doar exista, iar eu...voi ramane vesnic plina de gratitudine fata de viata si de D-zeu ca...exista...


Rallia,
eu cea care m-am nascut in sufletul...LUI !!!
me - de alexaghata la: 08/06/2005 12:55:29
(la: ASTEPTAND MOARTEA)
Sunt un mort in viata. Viata mea trece pe langa mine si eu ma uit la ea...
Imi vezi surasul amar?
depresia - de teo_05 la: 12/06/2005 16:11:21
(la: cum ii vedeti pe cei deprimati?)
depresia...este unul din cele mai rele lucruri care se pot intampla pe lumea asta...si nu neaparat de starea in sine, ci mai mult de faptul ca ajungi sa te complaci in ea si sa nu mai vrei sa scapi......e ceva groaznic, cand ai o mie de griji pe cap, cand nimic nu merge, cand toata lumea soune ca o sa fie bine si tu de fapt stii ca ei nu cred asa ceva....si chestia cea mai rea e ca nu vrei sa asculti...nu, pentru ca tu asa crezi, si nimic nu mai conteaza in afara de tine....iti dai seama de ce usor e sa iesi din depresie dupa mult timp dupa ce ti-ai revenit.....iti dai seama ca doar uitandu-te la surasul unui batran infirm, sau a unui copilas vesel,sau pur si simplu plimbandu-te cu chef printre tufele de trandafiri si caprifoi, DORNIC SA LE VEZI, simti ca totul pulseaza in jur si ca pe lume exista totusi un echilibru intre ce e bun si frumos si ce e rau si deprimant..
#54513 (raspuns la: #54434) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
imaginea noastra altfel - de teo_05 la: 16/08/2005 23:46:14
(la: noi si imaginea noastra)
scriu aici un articol al lui andrei plesu, apropo de imaginea noastra, a tuturor, ca romani...sper sa va placa daca nu-l stiati deja..:)
"Daca ma gandesc bine, reprosul esential pe care il am de facut tarii si vremurilor este ca ma impiedica sa ma bucur de frumusetea vietii. Din cand in cand, imi dau seama ca traiesc intr-o lume fara cer, fara copaci si gradini, fara extaze bucolice, fara ape, pajisti si nori. Am uitat misterul adanc al noptii, radicalitatea amiezii, racorile cosmice ale amurgului. Nu mai vad pasarile, nu mai adulmec mirosul prafos si umed al furtunii, nu mai percep, asfixiat de emotie, miracolul ploii si al stelelor. Nu mai privesc in sus, nu mai am organ pentru parfumuri si adieri. Fosnetul frunzelor uscate, transluciditatea nocturna a lacurilor, sunetul indescifrabil al serii, iarba, padurea, vitele, orizontul tulbure al campiei, colina cordiala si muntele ascetic nu mai fac de mult parte din peisajul meu cotidian, din echilibrul igienic al vietii mele launtrice. Nu mai am timp pentru prietenie, pentru taclaua voioasa, pentru cheful asezat. Sunt ocupat. Sunt grabit. Sunt iritat, hartuit, coplesit de lehamite. Am o existenta de ghiseu: mi se cer servicii, mi se fac comenzi, mi se solicita interventii, sfaturi si complicitati. Am devenit mizantrop. Doua treimi din metabolismul meu mental se epuizeaza in nervi de conjunctura, agenda mea zilnica e un inventar de urgente minore. Gandesc pe sponci, stimulat de provocari meschine. Imi incep ziua apoplectic, injurand "situatiunea": gropile din drum, moravurile soferilor autohtoni, caldura (sau frigul), praful (sau noroiul), morala politicienilor, gramatica gazetarilor, modele ideologice, cacofoniile noii arhitecturi, demagogia, coruptia, bezmeticia tranzitiei. Abia daca mai inregistrez desenul ametitor al cate unei siluete feminine, inocenta vreunui suras, farmecul tacut al cate unui colt de strada.
Am ajuns sa ma comport ca si cum Hrebenciuc si Cozmanca, Sechelariu si Vanghelie, Ciorbea si Mihaela
Tatu, Andreea Marin si Adrian Nastase,Constantinescu
si Agathon, Talpes si Garcea ar exista cu adevarat. Colectionez antipatii si prilejuri de insatisfactie. Scriu despre mizerii si maruntisuri. Bomban toata ziua, mi-am pierdut increderea in virtutile natiei, in soarta tarii, in rostul lumii. Am un portret tot mai greu digerabil. Patriotii de parada m-au trecut la tradatori, neoliberalii la conservatori,
postmodernistii la elitisti. Batranilor le apar frivol, tinerilor - reactionar. Una peste alta, mi-am pierdut buna dispozitie, elanul, jubilatia. Nu mai am ragazuri fertile, reverii, autenticitati. Ma misc, de dimineata pana seara, intr-un univers artificial, agitat, infectat de trivialitate. Apetitul vital a devenit anemic, placerea de a fi si-a pierdut amplitudinea si suculenta.
Respir crispat si pripit, ca intr-o etuva. Cand cineva trece printr-o asemenea criza de vina e, in primul rand, umoarea proprie. Te poti acuza ca ai consimtit in prea mare masura imediatului, ca nu stii sa-ti dozezi timpul si afectele, ca nu mai deosebesti intre esential si accesoriu, ca, in sfarsit, ai scos din calculul zilnic valorile zenitale. Dar nu se poate trece cu vederea nici ambianta toxica a momentului si a veacului. Suntem napaditi de probleme secunde. Avem preocupari de mana a doua, avem conducatori de mana a doua, traim sub presiunea multipla a necesitatii. Ni se ofera texte mediocre, show-uri de prost-gust, conditii de viata umilitoare.
Am ajuns sa nu mai avem simturi, idei, imaginatie. Ne-am uratit, ne-am instrainat cu totul de simplitatea polifonica a lumii, de pasiunea vietii depline. Nu mai avem puterea de a admira si de a lauda, cu o genuina evlavie, splendoarea Creatiei, vazduhul, marile, pamantul si oamenii. Suntem turmentati si sumbri. Abia daca ne mai putem suporta. Exista, pentru acest derapaj primejdios, o terapie plauzibila? Da, cu conditia sa ne dam seama de gravitatea primejdiei. Cu conditia sa impunem atentiei noastre zilnice alte prioritati si alte orizonturi.

Andrei Plesu in "Jurnalul national"
cartulii... - de moon child la: 17/08/2005 19:49:31
(la: Care sunt ultimele 5 carti pe care le-ati citit?)
1) Sufocare - Chuck Palathniuc (draci! nu-i tin minte numele... ala cu Fight Club)
2) Dumnezeul lucrurilor marunte - Arundathi Roy
3) Furie - Salman Rushdie
4) Zenobia - Gellu Naum
5) Surasul Giocondei - Aldous Huxley
================
Mama always said... Life's like a box of chocolates... You never know whatcha gonna get!
:D - de irma la: 07/09/2005 12:15:24
(la: Trancaneala Aristocrata "5")
am totusi si ceva pentru baieti: un banc ;)

Intr-un templu shaolin:
Discipolul:
- Prea intelept si onorabil Maestru, poti sa-mi explici diferenta dintre o perla si o femeie?

Maestrul:
- Diferenta, gandacel mic si umil, consta in faptul ca perla poate fi insirata pe la ambele capete, iar femeia numai pe la un capat.

Discipolul (confuz):
- Dar, Maestre, da-mi voie sa contrazic intelepciunea ta himalayana, dar am auzit ca unele femei se lasa insirate pe la ambele capete!

Maestrul (cu un suras):
- Pai acelea nu sunt femei, sunt adevarate perle.
va iubesc ca este.......... pe GRATIS? - de cosmacpan la: 01/11/2005 09:40:02
(la: CHIAR NIMIC NU MAI ESTE PE GRATIS???)
curios ca toate lumea fuge tot timpul dupa ceva "ieftin" ori "gratis" cand de fapt toata viata, vindem si ne vindem. Suna grotesc? poate. dar nu uita ca un suras inseamna sa vinzi, o lacrima e tot vanzare, un pas idem. ne vindem trupul, inteligenta, forta de munca, imaginatia, visele si uneori chiar sufletul. dar nu-i bai. fiecare are ce-si doreste. dupa gustul meu, iubire se ofera. o oferi si o primesti ca pe cel mai "....." cadou. si cred ca gresesti ca iubirea nu costa. te costa mult cand o oferi dar si mai mult cand o promesti. bucura-te de ceea ce ai, bucura-te de fiecare zi minunata care iti este oferita (de viata) si bucura-te ca ai numerit aici, unde toti cauta sa se simta aproape de..."........" (am sa te rog sa completezi ti spatiile goale. succes in noua pozitie (sociala) si bine ai venit (poate ca doar acum te-am descoperit eu).
intrebare: ce e abstractul - de anisia la: 02/11/2005 13:30:02
(la: joc)
raspuns: cerul prins in tzinte

intrebare: ce este surasul?
___________________________________________________
"daca n-ai sa mai fii tu, am sa fiu si eu un om obisnuit..."
#83865 (raspuns la: #83821) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
prietene.... - de cuminte la: 01/12/2005 17:02:15
(la: Nimic despre ...fericire.)
Nimic nu este mai frumos pe lume decat un Dumnezeu mort...Cred ca Dumnezeu moare in culori, moare cu explozii de artificii sufletesti, moare furand de la tine din trup nemurirea...Dar noi, oamenii, suntem pt El un fel de ''apa vie si apa moarta", suntem, de fapt, seva vietii Lui vesnice. Dumnezeu se alimenteaza cu benzina umana. Sa-ti vorbesc despre cifra mea octanica, prietene? Proasta calitate a unui suflet este data de o suferinta, de o asa-zisa nefericire confectionata de catre trup si minte. Nu exista suflete ''refuzate la export'', dar minti care ucid, minti care aduc foamete, minti care otravesc vietile, intalnesti la tot pasul.
Si sa revenim la pardalnica de nefericire, la SAGALNICA nefericire....Daca nu ai fi nefericit macar pt o clipa-n viata, cum ai putea constientiza ce-i fericirea? Nefericirea e ca un copil mai mic, mai had si mai pipernicit al fericirii, e unul caruia ii place sa se tina de sotii sufletesti. Hai sa-ti dau ceva de facut: ia o bucata mare de aer si incearca s-o mesteci, apoi s-o inghiti. Imagineaza-ti oameni in miscare, pe o strada ingusta, gen Lipscani, intr-o forfota de nedescris, deschizand si-nchizand gura, dand haotic din falci, incercand sa mestece aerul......mimand miscarile pestilor dintr-un acvariu. Ai fi mai nefericit daca ai avea ceva-n plus pt care sa ''lupti''? Sa lupti pana si pt aerul pe care-l respiri( exceptand cazurile exceptionale ). Atunci, poate, ai realiza minunea vietii, fericirea pe care o RESPIRI zilnic. Nefericire e sa stai sa-ti plangi de mila, sa judeci ''fericirea'' celorlalti........nefericirea inseamna sa dai cu piciorul in fericire, sa arunci cu pietre-n ea, sa o terfelesti creand ''ode'' ale nefericirii, altare sufletesti pt ''nefericire''. Din cauza asta-mi parea rau, prietene, pt ca, cel care a creat poemul, parea un spectator al ororilor nefericirii. Daca ar fi fost mai putin oripilat si concret ar fi dezarmat Nefericirea asta, bat-o vina, atunci as fi suras cu ingaduinta. Nu egoismul ma face sa nu ''vad'' nimic din toate acestea, ci constientizarea capacitatii mele de a lupta cu nefericirea, evaluarea tuturor armelor impotriva ei. Daca pot sa sa-mi ajut trup, suflet, minte sa fie fericite creandu-le diferite conditii lumesti e marea mea reusita...dar pt asta am nevoie de brate vanjoase care sa demonteze nefericirea, s-o sparga, nu s-o priveasca cu lacrimi inutile si sa-i ridice ruguri de cuvinte....Pt nefericire e nevoie de mai putine cuvinte.

P.S. In copilarie, tatuca m-o invatat sa ma tem in viata de omu' span, omu' rosu si de absurdoman:-)
#92016 (raspuns la: #91906) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
fara subiect - de cuminte la: 01/12/2005 17:02:15
(la: Nimic despre ...fericire.)
Nimic nu este mai frumos pe lume decat un Dumnezeu mort...Cred ca Dumnezeu moare in culori, moare cu explozii de artificii sufletesti, moare furand de la tine din trup nemurirea...Dar noi, oamenii, suntem pt El un fel de ''apa vie si apa moarta", suntem, de fapt, seva vietii Lui vesnice. Dumnezeu se alimenteaza cu benzina umana. Sa-ti vorbesc despre cifra mea octanica, prietene? Proasta calitate a unui suflet este data de o suferinta, de o asa-zisa nefericire confectionata de catre trup si minte. Nu exista suflete ''refuzate la export'', dar minti care ucid, minti care aduc foamete, minti care otravesc vietile, intalnesti la tot pasul.
Si sa revenim la pardalnica de nefericire, la SAGALNICA nefericire....Daca nu ai fi nefericit macar pt o clipa-n viata, cum ai putea constientiza ce-i fericirea? Nefericirea e ca un copil mai mic, mai had si mai pipernicit al fericirii, e unul caruia ii place sa se tina de sotii sufletesti. Hai sa-ti dau ceva de facut: ia o bucata mare de aer si incearca s-o mesteci, apoi s-o inghiti. Imagineaza-ti oameni in miscare, pe o strada ingusta, gen Lipscani, intr-o forfota de nedescris, deschizand si-nchizand gura, dand haotic din falci, incercand sa mestece aerul......mimand miscarile pestilor dintr-un acvariu. Ai fi mai nefericit daca ai avea ceva-n plus pt care sa ''lupti''? Sa lupti pana si pt aerul pe care-l respiri( exceptand cazurile exceptionale ). Atunci, poate, ai realiza minunea vietii, fericirea pe care o RESPIRI zilnic. Nefericire e sa stai sa-ti plangi de mila, sa judeci ''fericirea'' celorlalti........nefericirea inseamna sa dai cu piciorul in fericire, sa arunci cu pietre-n ea, sa o terfelesti creand ''ode'' ale nefericirii, altare sufletesti pt ''nefericire''. Din cauza asta-mi parea rau, prietene, pt ca, cel care a creat poemul, parea un spectator al ororilor nefericirii. Daca ar fi fost mai putin oripilat si concret ar fi dezarmat Nefericirea asta, bat-o vina, atunci as fi suras cu ingaduinta. Nu egoismul ma face sa nu ''vad'' nimic din toate acestea, ci constientizarea capacitatii mele de a lupta cu nefericirea, evaluarea tuturor armelor impotriva ei. Daca pot sa sa-mi ajut trup, suflet, minte sa fie fericite creandu-le diferite conditii lumesti e marea mea reusita...dar pt asta am nevoie de brate vanjoase care sa demonteze nefericirea, s-o sparga, nu s-o priveasca cu lacrimi inutile si sa-i ridice ruguri de cuvinte....Pt nefericire e nevoie de mai putine cuvinte.

P.S. In copilarie, tatuca m-o invatat sa ma tem in viata de omu' span, omu' rosu si de absurdoman:-)
Sunt multe sensuri care-mi iz - de maan la: 04/12/2005 17:06:54
(la: silabisim fiecare pe limba în care iubim)
Sunt multe sensuri care-mi izbesc buzele pe dinlauntru, dar le ucid eu-insami, croindu-mi in acest fel surasuri.
Zambete oneste, de departe mai importante mie decat orice cuvant rostit, ce nu va reusi niciodata sa ma picteze la fel de bine ca surasul…

Exista, de-acum stiu, oameni care-s mai aproape de mine decat oricare dintre zambetele mele cele mai sincere.
Egoista, ma framant in lectura si-mi zic: sa rupi din tine adevaruri ce zac nestiute-n sufletele multimii si s-o obligi (spre fericirea ei) sa simta, e una bucata jertfa pentru care se cade-a multumi.
Cu toata puterea gandului, pe care iata-l zambet pentru tine, nu pot semna mai jos decat cu “maan zisa alice”.:)

***********
Dupa ce te citesc putine lucruri tiparite in mintea mea mai au valoare.
Si-acesta doar fiindca mi s-au adancit, de vii, la temelie.
Ai sa-mi devii tu insati vie temelie, de vii mai des pe-aici.
#92822 (raspuns la: #92691) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...


loading...

cautari recente
mai multe...

linkuri de la Ghidoo: