comentarii

tablou


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
pretul unui tablou ... - de hgrancea la: 15/09/2006 18:52:58
(la: Pictori şi picturi)
Am si eu niste intrebari pt cei care se pricep :

-pe ce criterii se stabileste pretul unui tablou ?
-de ce tablouri diferite de acelasi pictor au preturi diferite ?
-cit poate costa un tablou de Grigorescu de ex. intre cit si cit ?
-este legat pretul de valoarea artistica a operei sau sint si alte criterii ?

---------------------
Horia Grancea
hgrancea@yahoo.com
---------------------
Cri Cri - culorile-s acum tablou..:) - de Bucu la: 17/10/2009 21:27:04
(la: Conferinta lui Bucu)
cum poate rezulta verde dintr-o combinatie de brun, albastru si alb?

am folosit ocazia asta ca sa fac la repezeala un mic tablou folosind doar culorile (si tonurile) amintite.

sa vedem dac-o iesit vreun verde ...

am pus alb, albastru deschis si închis si-am amestecat doua tonuri de brun.




am amestecat albastrul cu brunul rezultat.






am adaugat albul.



si-apoi am defilat cu cutitul prin zona pâna am gasit doi pescari in ape tulburi...



cer scuze pentru calitatea pozelor, se înserase aproape, iar daca faci poza in camera sau folosesti blitul pe uleiuri proaspete reflecta oribil....

si multam pentru ocaziune, ma distrai putin în 'brun-albastru-alb-si-verde?'..:)









#492028 (raspuns la: #491742) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Tara lui Eminescu - de Daniel Racovitan la: 08/12/2003 04:06:43
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Fotografiile de la
http://www.thebans.com/eminescu/dinu2.html
http://www.thebans.com/eminescu/dinu1.html
sunt pur si simplu superbe... Niciuna nu-i in top 16? :)
Unele peisaje din pagina au ceva de tablou impresionist...
Estetica de dragul esteticii. - de Daniel Racovitan la: 11/12/2003 03:52:20
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Am observat acolo o preferinta pentru fotografiile de o estetica pura, stil tablou postmodernist. Majoritatea nu exprima vreo idee in sine, nici vreun sentiment, pur si simplu estetica de dragul esteticii, compozitie grafica, deturnarea obiectelor reale pentrua a le tranforma in forme grafice. Sunt foarte placute la vedere, decorative, dar nu te fac sa gandesti, ( asa cum face Luneta ;) ), si nici nu te imbie sa cauti mai departe dincolo de fotografie...

Premiul I m-a dezamagit.
Premiul II e superb, are ceva de tablou de Rubens...
Cu premiul III n-am rezonat in nici un fel.
#6413 (raspuns la: #6403) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
UNII SPUN CA AR TREBUI SA NE - de ariane la: 21/12/2003 16:02:01
(la: De sarbatori...)
UNII SPUN CA AR TREBUI SA NE BUCURAM DE TOT CE AVEM IN JURUL NOSTRU!MI SE PARE CA E DOAR UN SABLON,O FORMULA STANDARD PE CARE NU O POT INTERIORIZA!AR TREBUI SA NE INVETE CUM SA NE BUCURAM!SUNT CONSTIENTA CA PERMANENT AR TREBUI SA NE MINUNAM SI SA NE SIMTIM CEL PUTIN MULTUMITI SI IMPACATI CA EXISTAM.DAR OARE,EXISTAM?! NU CUMVA PRIN FELUL NOSTRU DE A TRAI MIMAM VIATA IN TIMP CE EA ISI VEDE DE DRUM FARA NOI,DEPERSONALIZATA?! GRIJI,NEIMPACARE,NEMULTUMIRE,TEAMA,COPII CARE CERSESC,OAMENI SUFERINZI-UN TABLOU AL STARILOR SUFLETESTI SI FAPTICE!DEZOLANT!
ACUM IN PREAJMA SARBATORILOR MA SIMT BINE ; SUNT ACASA CU FAMILIA!DAR EUFORIA VA DURA PUTIN!MA SPERIE CE URMEAZA,REVENIREA.
ceapa picturala - de core la: 29/12/2003 00:57:42
(la: Florin Firimita despre experienta emigrarii si "Arta de a pleca")
Dle Firimita, multumesc pentru raspuns si abia il astept pe urmatorul.

Comparatia cu ceapa este foarte picturala, imi permit sa imi imaginez ca poate fi o idee in lucru.

Vorbiti despre libertatea de a ajunge la sine insusi ca raspuns la intrebarea "unde se sfarseste supravietuirea", or aceasta este o calatorie interioara care include reintoarceri repetate, independenta de peisajul exterior. Va spun sincer ca arta dumneavoastra imi apare ca un jurnal de bord al unui alter ego care a incercat sa isi supravietuiasca siesi, nu unui context istoric, oricare ar fi acela. Cheia cred ca o constituie dizolvarea culorilor pe care le folositi ca sa supravegheati cumva epica fiecarui tablou, macabra in fond, ca orice amintire a fricii sau a unei bucurii neterminate. Dumneavoastra temperati de fapt povestea, pictand-o. M-am intrebat de unde senzatia aceasta de fantomatic a lucrarilor dumneavoastra, in prezenta negrului acela puternic nocturn de ne-fiinta, care separa spatiile, a detaliilor si a luminii ne-pamantesti? Daca gresesc, corectati-ma, va rog, poate nu asta v-a fost intentia: am impresia ca nu doriti sa separati obiectele unele de altele, ci spatiile lor vitale mai degraba, care iata, in Remembrance of Things Past, sunt in interior (vezi extensiile cuprinse in conturul gramofonului, nu in afara sa)...citindu-va cum vorbiti despre regasita abilitate de a trai legat de exteriorul american, ma intreb a cui prezenta o simtiti inca in ceafa si de ce INCA acel ultimativ gest de "aceasta intentie in culoare imi apartine, va somez sa pastrati distanta" ? Alter ego e roman sau american? Credeti, de fapt, ca mai conteaza ce nationalitate are frica? Va doresc sa o pictati pana la epuizarea sursei de inspiratie si sa fiti pe deplin fericit in Noul An :)


#7354 (raspuns la: #7349) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
O alta perspectiva... - de (anonim) la: 04/02/2004 21:16:15
(la: Romani in strainatate)
A fugi de probleme e o cale anevoioasa, fiindca problemele nerezolvate, te gasesc oriunde te-ai ascunde. In Romania in scoli si peste tot, daca aveai o opinie sau crez diferit decit majoritatea, erai marginalizat. Am venit ca sa imi imbogatesc cultura, sa ma gasesc pe mine insumi si resursele in SUA sint nemarginite. Pur si simplu am capatat o perspectiva noua si oportunitati de o amploare nevisata pina atunci. M-am regasit, m-am definit in ceea ce voiam sa fiu, si mi-am dat seama ca nu trebuie sa traiesc dupa valorile nimanui, ci am dreptul sa fiu eu insumi, sa imi stabilesc valorile, standardele, si cerul e limita la cite pot face.
"Mind is a terrible thing, to waste." este sloganul meu. Nu puteam sa ajung sa cunosc atitea in Romania? Cu siguranta nu. Acolo te lovesti de uniformism si prejudecati care pur si simplu iti limiteaza posibilitatile. Am venit in tara tuturor oportunitatilor, si nu mai plec de-aici. Lucrurile nu sint roze nici aici, peste tot sint probleme, dar din cite locuri pe planeta asta cunosc eu, aici e cel mai bine, totusi. De ce? Aici le poti rezolva. Ai alternative. Visele se implinesc. Majoritatea...
N-am simtit niciodata ca apartin acelei tari - Romania. Pe cind acolo nu aveam de ales decit sa-mi accept soarta, aici am alternative. Daca vrei sa intelegi ce inseamna sa fii liber, trup minte si spirit - vii in America. Dar oare citi vor sa plateasca pretul???
Ma intrebi daca sint lash, sau fricos ca nu lupt pentru idealuri...s.a.m.d.? Poate, in opinia ta. Chestia e ca vreau acum sa ma bucur de ceea ce mi-am dorit toata viata, si doresc ca si copiii mei sa se bucure de ele. Nu in viitor, nu eroism desart, nu povesti de adormit babe. Pe scurt, nu ma intereseaza opiniile nimanui, ele sint ca subsuorile, fiecare le avem si cele mai multe put, ci consider ca doar adevarul factual este demn de consideratia mea. Daca vrei sa traiesti toata viata ca intr-o zi vei gasi ceea ce cauti, e ok dar asta nu e stilul meu. Patriotism e un cuvint gol in limba romana, nu are insemnatate in actualitate din moment ce nu stim ce sau cine sintem. Istoria? Pentru cei mai multi se repeta, fiindca n-au invatat-o cind a trebuit. Pentru ce sa lupti? De ce sa traiesti ca un vierme cind poti sa zbori ca un fluture? Sint foarte multi cu minti luminate in Romania, dar su pot face multe fiindca sint intr-un context infect, unde esti tras mereu in jos in loc sa fii suportat si sa poti face vreo diferenta cit de cit. Pacat! Cind Romanii vor invata pretul libertatii atunci se vor schimba lucrurile in tara. Pina atunci conduc tiganii. Sorry. Eu aleg sa nu stau sa privesc la acest tablou. Nu privesc pe nimeni din tara mai prejos, ci doar adormiti sau alergind sa pinda curcubee.

„Pozitia (...) prin care es - de (anonim) la: 16/03/2004 06:13:10
(la: Care este viitorul Republicii Moldova?)
„Pozitia (...) prin care este incurajata federalizarea Republicii Moldova, va avea drept efect crearea unui protectorat rusesc in teritoriu. Prin urmare, unica parghie de a influenta modificarea acestei pozitii este formarea unei opinii publice puternice, care s-ar face auzita. Numai in aceste conditii, actuala administratie a SUA, care utilizeaza destul de frecvent notiuni de genul ‘democratie’ sau ‘societate deschisa’, va fi nevoita sa tina cont de toate parerile existente in societatea moldoveneasca.”
George Soros, Conferinta de presa la Chisinau, 21 octombrie 2002


„Since Putin was elected president in 2000, every major figure exiled or arrested for financial crimes has been Jewish. In dollars terms, we are witnessing the largest illegal expropriation of Jewish property in Europe since the Nazi seizures during the 1930s... These arrests must be seen in the contex of increasingly aggresive, military and extrajudicial actions in Ukraine, Moldova, the South Caucasus and Chechya”.
Bruce Jackson, The Washington Post, noiembrie, 2003


„The Bush administration has taken a significant step toward adjusting its policy to fit the reality of Russia’s recent anti-democratic and imperialistic behaviour. (...) Mr. Putin must see that his attacks on democracy in his own country and on the independence o his neighbors will ve resisted. If he pays no price, he will surely step them up”.
„A Stand on Russia”, The Washington Post, 4 decembrie, 2003


„Solutionarea conflictului transnistrean este importanta pentru viitorul cetatenilor Moldovei de pe ambele maluri ale Nistrului. Modelul de solutionare a acestui conflict trebuie neaparat sa intareasca independenta si integritatea teritoriala a Moldovei”.
Heather M. Hodges, Ambasador SUA in Republica Moldova, 2003


„Doctrina Putin” aduce Chisinaul pe harta geopolitica a lumii
Scena geopolitica a istmului Ponto-Baltic – spatiu teoretizat stralucit in perioada interbelica de un Simion Mehedinti - sau a Caucazului au trecut in umbra odata cu concentrarea privirilor lumii spre Afganistan, Irak sau criza israeliano-palestiniana. America este ocupata pana peste cap, prinsa in capcana unui razboi care readuce in memorie, periculos, Vietnamul, somata sa raspunda cu solutii conflictelor din Orientul Mijlociu sau sa reconstruiasca, din temelii, Afganistanul.
Spatii geopolitice cruciale – cum sunt Istmul Ponto-baltic sau Caucazul - pareau uitate de imperiul ghidonat de la Washington sau date spre gestiune altcuiva. Si unii s-au grabit sa profite. Putini au sesizat, in acest context, semnalele pe care Moscova le transmitea tarilor din zona si presiunile la care acestea erau supuse. La 19 septembrie, la Yalta, Moscova impune semnarea tratatului economic dintre Rusia, Ucraina, Belarus si Kazahstan in vederea creari „unui spatiu economic unic” – net favorabil Rusiei si in pofida dorintei celorlalti „parteneri”. La 29 septembrie, fortele maritime ruse au inceput construirea unui canal in stramtoarea Kerch din partea de nord a Marii Negre, aceasta insemnand, practic, o tentativa de preluare a controlului de la Ucraina a unei insule si a unui canal adiacent. Supus presiunilor Moscovei, presedintele Kucima accepta „negocierile” legate de canalul strategic de navigatie din apropierea Marii Azov unde se estimeaza ca exista importante resurse de titei. La 5 octombrie, in Cecenia, cu ocazia unei farse electorale evidente, Rusia instaleaza un guvern marioneta si isi asigura astfel controlul. La 9 octombrie, Presedintele Putin si Serghei Ivanov, Ministrul Apararii, au exprimat intr-o conferinta de presa comuna ceea ce este cunoscut sub numele de „Doctrina Putin”: Moscova isi rezerva dreptul de a interveni militar in solutionarea oricarui diferend din statele vecine si dreptul de a-si mentine conductele de petrol ce se intind din Asia Centrala si de la Munti Caucaz pana in Occident, chiar si – afirma Presedintele Putin – „acele segmente ale sistemului de conducte ce se afla dupa hotarele Rusiei”. Trebuie adaugata la aceasta prezenta in continuare a trupelor ruse si bazelor militare in Georgia, in ciuda acordurilor internationale: conform deciziilor summit-urilor OSCE de la Istambul si Porto, Rusia trebuia sa inchida bazele de la Vaziani si Gudauta in 2001 si sa negocieze cu Georgia inchiderea bazelor de la Batumi si Akhalkalaki. Patru ani mai tarziu, Rusia a inchis numai baza de la Vaziani si a refuzat, practic, sa negocieze altceva. In ceea ce priveste Republica Moldova, Rusia nu a respectat nici o decizie internationala privind retragerea trupelor si armamentului din Transnistria, mai mult, a facut si face toate eforturile diplomatice pentru „legalizarea” prezentei sale militare in Moldova si perpetuarea controlului asupra unui stat independent si recunoscut international prin sustinerea fatisa a Transnistriei, „o enclava de tip mafiot, sustinuta de armata rusa”, cu a denumit-o celebrul comentator american Z. Brzezinski. Daca adaugam aici implicarea serviciilor secrete rusesti in alegerile din Georgia si Azerbaijan, deci fraudarea acestora, sau presiunile din Abhazia pentru prezervarea intereselor rusesti vom avea un tablou aproximativ al actiunilor concertate ale „Noii Rusii” pentru impunerea dominatiei in Istmul Ponto-Baltic si Eurasia.
Toate acestea succesele diplomatice sistematice ale Rusiei lui Putin, veritabil „Petru cel Mare” al secolului XXI, s-au constituit in semnale de alarma pentru populatia (ne-rusa) a zonei, si nu numai, oripilata de ceea ce poate deveni „doctrina Putin” impinsa pana la ultime consecinte pe plan extern. In plus, expresia „doctrinei Putin” pe plan intern, respectiv ofensiva masiva si concertata a echipei lui Putin impotriva magnatilor rusi de origine evreiasca a alertat cercurile politice, economice si opinia publica din UE si, mai ales, Statele Unite. Cazul magnatului Mihail Hodorkovski (arestat la 25 octombrie de agenti mascati ai securitatii ruse din cadrul FSB, succesoarea KGB, care au luat cu asalt avionul personal al omului de afaceri), este cel mai faimos dintre ele.
Reactia nu a intarziat. Cand nimeni nu parea ca pune la indoiala marsul triumfal al Rusiei, iar unii comentatori se grabeau sa acrediteze un nou pact Rusia-America pentru a explica cumva timiditatea Administratiei Bush fata cu „doctrina Putin”, o serie de evenimente de proportii masive si consecinte majore incep sa se deruleze ca un mecanism bine pus la punct. Georgia, Ucraina, Lituania, Republica Moldova – si cine stie cine va mai urma! – au intrat, perfect sincronizat, in clocot politic si geopolitic. Cazul Republicii Moldova este doar unul dintre ele pe aceasta „mare tabla de sah” in care piesele se muta cu repeziciune de un jucator abil, consecvent si tenace. Grabita si fascinata, poate, de omul de otel de la Kremlin, presa a catalogat initial miscarile drept „manevre ale lui Putin” sau jocuri geopolitice ale Rusiei. S-au inselat. Cazul Republicii Moldova developeaza in mic filmul evenimentelor si dezvaluie, in spatele haosului aparent, o succesiune ferma si bine gandita de decizii si evenimente. In final, Rusia nu este regizorul sau papusarul din spatele scenei, ci, deocamdata, perdantul unui joc in care a crezut ca are toate cartile castigatoare.
Din pricina „doctrine Putin” si cu mana americana, Chisinaul revine, precum la cumpana anilor 90, pe scena geopolitica a lumii... Sa vedem cum.

Filmul evenimentelor. Uite Putin, nu e Putin...
La 17 noiembrie 2003, prin persoana lui Dmitri Kozak, adjunctul sefului administratiei presedintelui Rusiei, Moscova propune Chisinaului un Memorandum pentru solutionarea conflictului transnistrean. Textul, in esenta un proiect de Constitutie federala care facea intreaga Republica Moldova dependenta de Tiraspol, deci de Moscova, vine in continuarea unui sir de initiative pe aceiasi directie. Daca documentul ar fi fost semnat, s-ar fi petrecut acceptare de jure a dominatiei de facto a Rusiei in Republica Moldova. Parafarea documentului era dorita intempestiv de Moscova care vroia sa puna pe masa la Reuniunea OSCE de la Maastricht (1-2 decembrie) cel putin o „realizare” de politica externa, respectiv chestiunea transnistreana. Gestul grabit al rusilor a lasat prezumtivii parteneri – SUA si OSCE – perplecsi... Rusia isi aroga controlul exclusiv al unui spatiu pe care convenise, teoretic, sa-l discute si cu altcineva.
Federalizarea ca solutie a conflictului din Transnistria este o poveste mai veche in Republica Moldova, iar punctul de plecare este tot Rusia. Batalia a inceput, practic, in 1997, cu asa numitul Plan Primakov, dupa care Rusia a pus pe masa, cu mana OSCE, un „Acord” care a facut sa curga multa cerneala (textul s-a tiparit la 9 iulie in Moldova Suverana cu titlul „Proiectul de Acord dintre Republica Moldova, document elaborat de OSCE, Federatia Rusa si Ucraina”). Pentru a garanta succesul operatiunii, Moscova a trimis anul acesta un nou ambasador la Chisinau, nici mai mult nici mai putin decat amiralul Zubacov Iurii Antonovici, mana dreapta a lui Serghei Primakov in toate posturile in care acesta s-a perindat: sef al FSB-ului, Ministru de Externe, Prim-ministru etc. Un „greu” a carui numire indica limpede interesul major al Rusiei in zona. Ripostele la proiectul din 2002 au fost rapide si concertate. Societatea civila – ONG-uri, Uniuni de creatie, publicatii etc. - s-a mobilizat exemplar, discreditand proiectul, chiar institutia care l-a propus.
Ultimul episod in acest serial regizat de Moscova si perdant, deocamdata, este Memorandumul Kozak. Trimisul lui Putin vine la Chisinau cu o misiune precisa: sa aduca pe cei doi lideri, Vladimir Voronin si Igor Smirnov, la aceiasi masa, dispusi sa semneze documentul. Daca acest acord s-ar fi realizat, Presedintele Putin insusi s-ar fi deplasat la Chisinau pentru a asista la semnare...
Primele reactii par de bun augur pentru diplomatia rusa: Igor Smirnov anunta rapid acordul fata de Memorandum si accepta ziua de 25 noiembrie pentru vizita presedintelui Putin la Chisinau (data a fost confirmata oficial pe 23 noiembrie). Pe 21 noiembrie, Ministrul rus al Apararii Sergei Ivanov anunta la Moscova ca trupele rusesti vor sta in Moldova ca „garanti ai acordului federal pentru o perioada de tranzitie de pana la 20 de ani”. Desi Memorandumul nu fusese inca semnat...
Reactia societatii civile si a partidelor din Opozitie este insa prompta, coerenta si eficace. Manifestatiile din fata Ambasadei Ruse continua, in ciuda hartuielilor repetate, la fel ca si mitingurile de protest. Pe 19 noiembrie, liderii grupurilor parlamentare, Iurie Rosca (PPCD), Victor Stepaniuc („Partidul Comunistilor”) si Dumitru Braghis („Moldova Noastra”) au avut o intalnire cu Dmitri Kozak, in care reprezentantii Opozitiei si-au exprimat dezacordul fata de proiect; chiar si Stepaniuc, liderul fractiunii comuniste din Parlament, a declarat ca nu sustine toate prevederile Memoradumului. Pentru a da o alura europeana Memorandumului, Kozac a afirmat: „memorandumul si planul propus in format tripartit, elaborat in comun cu OSCE si Ucraina, sunt foarte asemanatoare, acesta fiind doar mai concret”. Ceva adevar exista aici, cu „nuanta” ca proiectul anterior din 2002 tot de Moscova fusese construit... Pe 20 noiembrie, Igor Smirnov adreseaza un apel populatiei din stanga Nistrului prin care sustine documentul si sugereaza, totusi, o imbunatatire: „In conditiile in care viitorul stat va fi unul demilitarizat, rolul dominant in oferirea garantiilor militare si a securitatii de stat ar trebui sa revina Rusiei, fapt ce ar merita consfintit in constitutia viitorului stat federal”. Luni, 24 noiembrie, Opozitia din Republica Moldova se reuneste intr-o sedinta a Mesei rotunde cu Statul Permanent, un mecanism infiintat la sugestia Consiliului Europei si menit sa reuneasca pentru dezbateri principalii actori politici de la Chisinau (treptat, initiativa a cazut in derizoriu pentru ca era sistematic ignorata de Partidul Comunistilor sau de alte formatiuni din Opozitie; sistemul intalnirilor a fost resuscitat cu aceasta ocazie). In absenta reprezentantilor Partidului Comunistilor, s-a infiintat Comitetul pentru Apararea Independentei si Constitutiei Republicii Moldova (CAIC) la care au aderat toate formatiunile de opozitie si toate ONG-urile, asociatiile sau uniunile semnificative de peste Prut si care s-a pronuntat, explicit, impotriva semnarii Memorandumului. CAIC a cerut o intalnire cu Presedintele Voronin caruia i-a solicitat sa ceara implicarea UE, a Americii, a Romaniei si Ucrainei in procesul de reglementare a crizei. Iurie Rosca (PPCD) a propus demararea unor actiuni ample si hotarate de protest incepand cu ziua de 25 noiembrie, ziua sosirii Presedintelui Putin la Chisinau.
In contrapartida, Dmitri Kozak, adjunctul sefului administratiei presedintelui Rusiei, a utilizat toate argumentele pentru a-l convinge pe presedintele Voronin sa semneze. Kozak a afirmat, ulterior, ca Voronin ar fi acceptat, ca ar fi promis ca va semna, dupa care si-a schimbat radical opinia. Voronin declara in timpul negocierilor cu emisarul rus ca: „Acceptarea proiectului de catre toate partile interesate va semnifica un inceput real de solutionare a conflictului transnistrean fara invingatori si invinsi, iar finalizarea cu succes a acestui proiect va putea fi comparata cu caderea zidului Berlinului”. In plus, Dmitru Kozak dadea garantii ca OSCE va sustine orice plan care va fi acceptat de partile implicate in conflict. In acest timp, Jaap de Hoop Scheffer, presedintele OSCE, nu avea nici o pozitie. Pentru a grabi decizia, Kozak a lansat urmatoarele promisiuni: retragerea rapida a munitiilor de pe teritoriu Transnistriei, anularea unei parti a datoriilor Republici Moldova catre Rusia (in valoare de 100 milioane de dolari), precum si alocarea altor 105 milioane de dolari, ajutor nerambursabil, destinat pentru stabilizarea economica, sociala si ecologica din regiunea transnistreana. In plus, ca o consecinta a vizitelor lui Kozak la Tiraspol, se manifesta primele gesturi de deschidere. Dupa ce Chisinaul a schimbat frecventa de testare a televiziunii digitale, lichidand inferentele operatorului de telefonie mobila din Tiraspol, Tiraspolul a inlocuit, la randu-i, bruierea frecventelor de telefonie mobila utilizate de Voxtel si Moldcell. De asemenea, Tiraspolul a anuntat ridicarea, cu incepere de la 21 noiembrie, a interdictiei de acces pe teritoriul Transnistriei, impusa anterior lui Vladimir Voronin si altor oficiali moldoveni. Voronin si-a exprimat satisfactia: „este un semn bun, un semn ca vom reusi sa realizam compromisul necesar”. In plus, a afirmat in fata corpului diplomatic de la Chisinau, ca daca Tiraspolul continua sa se manifeste in acelasi fel, Republica Moldova va propune ridicarea sanctiunilor de circulatie impuse conducatorilor transnistreni de UE.
Totul indica semnarea Memorandului, mai cu seama pasii concreti care s-au facut dupa 10 ani de stagnare. Din acest moment, insa, incepe, probabil, ceea ce ministrul de externe rus, Igor Ivanov, avea sa numeasca „implicarea unor tari in afacerile interne ale CSI, ca si in Georgia” (afirmatie emfatica si ridicola, caci Ivanov nu este ministru de Externe nici al CSI nici al Georgiei!).

(Fragment din articolul AMERICA FACE SAH-MAT RUSIA LA CHISINAU
- SAU CEA MAI MARE INFRANGERE DIPLOMATICA A MOSCOVEI IN RAZBOIUL PENTRU CONTROLUL REPUBLICII MOLDOVA , la:

http://www.studiidesecuritate.ro/stiri/news12.html).
#12157 (raspuns la: #12148) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Roxana Brinceanu: un scriitor de forta - de Ovidiu Bufnila la: 18/03/2004 06:49:09
(la: Ecologically right)
Lectura acestui fictional cu marca Roxana Brinceanu nu este spre stralumina noastra ca si cum am privi un tablou dalian sau daleean ci este lectura aceasta o INSURGENTA in non-liniaritate. Spatiul este pulverizat de Roxana nu spre constructia unei lumi alterate ci spre lumina lipsita de rigiditatea unei viteze fixe si fixate de catre filozofia desueta. Roxana Brinceanu ANUNTA non-liniaritatea cu forta, ipostaziind tragic ceea ce ne va domina in curand, ceea ce nje va urmari in somn, ceea ce ne va schimba vietile tragic sau ingeresc. ANALIZA pe fragmente este o constructie iluzorie. Roxana construieste o simultaneitate si o valurire a regimului fictional. TIMPUL NU ESTE NICI LINIAR nici CIRCULAR spune Roxana lasandu-ne prada unei alegeri dementiale: noi trebuie sa alegem temporalitatea acestui fictional caci Roxana ne lipseste. Bravo Roxana! Fictionalul nu trebuie citit in cheie parodica! Momentul in care ne vom vorbi, fictionalitate catre alta fictionalitate este acum. ramane sa constatam, sa verificam daca este si un aici. Roxana Brinceanu da o lovitura mortala literaturii desuete oricare ar fi ea realist-penibila si executanta sau SF-ist-blegoase executata. Roxana, te admir fara rezerve!
ce poate fi sufletul - teorie din 1998- - de adacartianu la: 20/03/2004 14:59:16
(la: SUFLETUL OMULUI - Ce-i aia?...)
*** Contemplând asupra marilor scrieri, începând de la filosofii antichităţii şi până la cei contemporani, am întâlnit o diversificare bogată de idei, asupra sufletului şi asupra sentimentelor. Aprecierea mea este că nu s-a ajuns la o concluzie finală definitoare, iar ce ştim, este ceea ce raţiunea ne-a permis să înţelegem şi să descifrăm.
De aceea gândesc că o mare parte din sentimentele noastre nu ne sunt pe deplin cunoscute. Şi uneori sub influenţa raţiunii care le controlează, sunt ori mai intense, ori diminuate ca valoare şi conţinut.
Omul este bivalent, trăieşte pe seama celor două
( raţiune şi suflet ), însă nu necesită o informare amplă despre acestea, mulţumindu-se cu caracteristici generale. Însă ca orice alte existenţe, acestea trebuie cunoscute în întregime, sau măcar în întregimea care ne este permis să cunoaştem.
Sufletul ca orice alt lucru trebuie studiat cu amănuntul, pentru că există întotdeauna întrebarea, ce este sufletul?
Majoritatea l-au căutat prin raţiunea care le defineşte şi analizează pe toate, eu am să-l caut în abstract. Pentru că sufletul nu are caracter echivoc, ci abstract.
În concepţia mea sufletul nu poate fi definit prin raţiune, pentru că nu are caracter raţional. Este o entitate existential conştientă prin raţiune, dar total abstractă ca formă.
Astfel că trebuie căutat abstractul, prin care înţeleg separarea şi generalizarea însuşirilor caracteristice ale sufletului, căci despre el discutăm.
În filosofie abstractul este categoria care desemnează cunoasterea proprietăţilor esenţiale şi generale ale obiectelor şi ale fenomenelor, reflectând asupra notelor esenţiale şi generale, lăsând la o parte particularităţile concrete - senzoriale, ale obiectelor.
Sufletul este abstract din cauza lipsei de ilustrări fizice concrete a acestuia. Deoarece sufletul nu are reprezentări materiale decât atunci când omul tranfsormă sentimentele în acte ale acţiunii sale.
Totodata pornind de la analiza sufletului din prisma proprietăţilor lui generale şi esenţiale vom ajunge să vedem că tot ceea ce este general în suflet deja cunoaştem, pentru că sentimentele prin care caracterizăm sufletul ne sunt cunoscute în definire ca orice alte lucruri şi însuşiri exterioare. Generalitatea se află permanent în conştiinţa noastră, nu ne putem desprinde de ea în gandire pentru că există fără îndoială pe deplin legată de fiinţa noastră în caracterizarea generală a individului. Proprietăţile esenţiale ale sufletului nu se pot gândi cu amănuntul, ele doar există undeva în noi, mai adânci decât gândul.
De aceea există această incertitudine asupra sufletului, pentru că dacă omul nu poate gândi logic asupra a ceva, consideră că acel ceva nu există cu adevarat şi totul este imaginaţie.
Însă esenţa pură a sufletului se dovedeşte a fi în noi datorita faptului că uneori gândul în genialitatea sa reuşeşte să gândească esenţa chiar dacă nu ştie ce este aceasta cu adevarat.
Sentimentele pe care le trăim ne definesc în ineriorul nostru, le percepem inevitabil şi cu ajutorul lor caracterizăm sufletul ca pe un general în fiecare, individualizându-l doar în funcţie de intensitatea simţirii generalitaţii din fiecare. Esenţialul este totuşi în fiecare acelaşi, iar din esenţial pornesc toate aceste trăiri individuale. Profunzimea sufletului este de fapt abstractul din el, nedefinitul ce nu se defineşte decât printr-o înşiruire de sentimente, dar care este mai profund decât acestea şi mai complex.
Pentru că proprietăţile generale sunt doar adjectivele unui singur cuvât care este esenţa. Sufletul privit din prisma proprietăţilor generale şi esenţiale este definit în conştiinţa noastră doar de generalitatea sa, esenţialul ridicând problema cunoaşterii în întregime a sufletului. Esenţa sufletului nu poate fi descoperită cu ajutorul trăirilor noastre, acestea au darul de a ne formula o idee despre ceea ce numim suflet, însă adâncimea pe care omul nu are puterea să o găsească este de fapt sufletul pur, restul sunt doar amănunte.
Iar omul este un norocos că poate înţelege aceste amănunte, chiar dacă esenţa reprezintă totul. Avem informaţii despre suflet ca exprimare independentă de raţiune, pentru că sentimentele nu sunt raţionale, dar nu avem o certitudine adevărată asupra lui însuşi ca un întreg ansamblu de reprezentări, tocmai din motivul că nu-i cuprindem logic esenţa, ci doar o simţim la întâmplare.
Încercând să cunosc sufletul prin abstract, privindu-l ca fiind independent de ce e în mine raţional, detaşat de obiecte şi de relaţiile care există în realitate, devenind astfel o entitate separată de mine, dar pe care o cuprind, nu din voinţa mea, ci a ei, descopăr o oarecare putere de a atinge esenţa. Poate gândind sufletul mai puţin, trăindu-i sentimentele fără o analiză interioară de a afla ce sunt, de unde vin, m-aş apropia de esenţa sufletului, care poate fi un tumult al nonsensului care capătă sens doar din exprimarea mea liberă.
Totodată esenţa sufletului se poate afla într-un centru nervos, dar în acest caz nu ar fi nimic mai mult decat organic, şi ne-am îndepărta de la mitul sufletului veşnic. Poate esenţa sufletului se află în libertatea lui de mişcare, mişcare care nu poate fi condiţionată de nimic.
Poate tocmai această mişcare liberă este baza de pornire a tuturor sentimentelor, gândind că toată generalitatea simţită nu poate exista decât printr-o acţiune a ceva, deoarece un repaos nu poate produce o reacţie, o trăire, astfel că sentimentele oamenilor nu pot provenii decât printr-o acţiune de ordin interior sau exterior.
Vom căuta însuşirile generale, raportându-le la caracteristicile esenţiale independente de noi. Pentru că dacă am spus că sufletul este abstract, trebuie să arăt abstractul ce-l caracterizează.
Să ne imaginăm sufletul ca pe un tablou plin de culori desăvârşit aşezate, dar fără o formă concisă, o imagine nedefinită pe care noi trebuie să o interpretăm. Să spunem că fiecare culoare din acest tablou reprezintă un sentiment, astfel că vom enumera totul încercâd să-i definim particularităţiile.
Dividem sufletul în culori, aflând astfel calităţile acestuia.
Aceste culori devin simple culori, ignorând existenţa sentimentelor pe care le reprezintă. Sufletul devenind o paletă de culori.
Privindu-l astfel, cunoaştem definiţia fiecărei culori în parte şi încercăm să stabilim efectul ei asupra noastră. Clasificându-le în ordinea preferinţei noastre cromatice sau pe intensitatea culorii, obţinem o evaloare a scării noastre valorice şi totodată obţinem o informaţie despre o latură a personalităţii noastre.
O persoană care alege culorile vii înaintea celor închise, este o persoană veselă, optimistă, încrezătoare; o persoană care alege culorile închise, este tristă , pesimistă şi nâncrezătoare.
Aşa cum culorile au o gradare în preferinţele noastre, aşa şi sentimentele sunt preferabile într-o anumită ordine.
Prin această ordonare a culorilor şi a sentimentelor ne individualizăm şi concretizăm imaginea noastră exterioară şi interioară.
Vorbeam despre caracteristicile esenţiale independente de noi, acestea sunt lucrurile exterioare prin care în suflet se produc o serie de sentimente, singurul esenţial al sufletului dependent de noi şi prin care putem trăi unele sentimente, este gândul.
Sufletul este o complexitate de calităţi şi sentimente care se află într-o deplină analogie unele cu altele. Cum de altfel se poate constata foarte uşor prin extinderea unui sentiment în altul. Ca de exemlu trecerea de la sentimentul de iubire în sentimentul geloziei sau urii, sau de la tristeţe la bucurie. Toată această schimbare sentimentală evidenţiază legătura analoagă a trăirilor. Un sentiment produce un alt sentiment, o trăire produce o altă trăire.
Nimic nu se întâmplă necoordonat şi nefiresc, totul are o bază reală de pornire şi un scop în apariţie şi desfăşurare.
Multe nu par evidente, însă sunt oricât de mărunte şi, se divid în mai multe feluri de simţiri şi exprimări.
Privind sufletul asemeni unui tablou abstract, fiecare înţelege din nonsensul lui, ceea ce i se pare a fi convenabil şi inteligibil pentru sine.
Şi cum de multe ori viziunea unui individ este împărtăşită şi de alţii, atunci tabloului i se va da o definire plauzibilă şi acceptată.
Însă cu toate acestea fiecare trebuie să-şi picteze singur tabloul abstract în funcţie de culorile preferate, în ordinea şi combinarea care i se potriveşte.
Am afirmat că putem încerca să definim sufletul prin culori.
Vom gândii că acesta nu este mai mult şi nu exprimă mai mult.
Este pur şi simplu vizibil. Conştiinţa identifică culorile şi prin efectul lor asupra noastră le ierarhizăm. Astfel că eu în tabloul meu aş aşeza înainte de toate culoarea albastră. De ce?
Albastrul îmi reprezintă cerul, libertatea mea de a fi şi de a visa o nemărginire.
Privind albastrul îmi voi simţii dorinţa de a zbura, ceea ce reprezintă o libertate imposibilă, dar la care sper şi mă gândesc că aş putea să o ating într-un fel.
Apoi aş alege culoarea roşie, pentru că îmi place alături de albastru, fiind o culoare aprinsă care îmi transmite ideea de viaţă.
E ca un foc ce-mi aprinde trupul în nevoi şi trăiri vulcanice. Reprezentând pentru imaginea mea dorinţa de descătuşare, de trăiri intense.
Astfel că îmi descopăr prin culori anumite senzaţii şi acestea devin stimulenţii mei interiori.
Considerând că astfel descopăr ceva nou în mine care vine din influenţa culorii asupra mea.
Revin la sentimente fără să mă gândesc la culori. Conştientizez că le simt dar nu ştiu de unde vin şi ce le produce. Spun că vin din suflet, dar nu ştiu ce este acesta. Atunci mă voi gândii ce anume mi-a produs sentimentul. Recurg la proprietăţile exterioare şi analizez vizual, auditiv, senzorial, tactil şi gustativ, prin care dintre aceste etape am trecut pentru a avea un sentiment.
Să spunem de exemplu că nu am mâncat nimic, nu am atins nimic şi nu am mirosit nimic, dar am văzut un apus de soare incredibil şi am auzit foşnetul mării.
Şi sentimentul care m-a străbătut iniţial a fost uimirea, apoi încântarea, emoţia şi bucuria.
Patru sentimente ierarhizate de o singură imagine care le-a produs fără ştiinţa mea.
Nu mi le-am creat singură raţionând că acestea trebuie simţite în acel moment, ci le-am trăit fără un scop anume dar cu o cauză.
Cauza fiind imaginea care a acţionat asupra mea independentă de conştiinţa mea.
Reacţia devine pur organică, însă această reacţie a fost determinată de ceva existent în mine. Nu am simţit durere şi nici vre-un organ care să-mi provoace aceste trăiri, dar conştientizez că au pornit din interiorul meu ca efect dintr-o acţiune exterioară.
În afara exteriorului şi al organicului există ceva mai mult, pe care nu-l pot determina material ca organ sau lucru exterior, dar ştiu că există. Este total independent de acestea, dar acţionează în deplină legătură cu ambele.
Astfel spus nu putem avea un sentiment dacă nu-l trăim organic şi totodată dacă un factor exterior nu acţionează asupra organicului, dar se întâmplă uneori să fim conştienţi că trăim un sentiment care nu provine din exterior, ci din interior. Astfel ca nu numai exteriorul produce sentimente spre interior ci şi interiorul spre interior, sentimente care se nasc din esenţă si nu au definire.
Tot ceea ce defineşte omul spre exterior din suflet sunt numai proprietăţi generale, iar tot ceea ce omul nu poate definii şi înţelege din suflet, sunt proprietăţile esenţiale ale acestuia.
Toate gândurile noastre pornesc din exterior spre interior, astfel se poate spune ca şi sentimentele noastre pornesc din exterior spre interior. În interior fiind doar definite şi trăite, în exterior fiind constatate şi preluate.
Aşa cum se preiau informaţiile, asa interceptăm şi factorii care ne produc sentimente. Iar acestea nu se produc la ordinul raţiunii şi nici la nivelul ei.
Conştienţi de faptul ca trăirea noastră produce mai mult decât putem gândii şi asimila din exterior, chiar dacă avem tendinţa să considerăm toate sentimentele noastre ca fiind produsul unor acţiuni din afară, nu putem să contrazicem nici ideea conform căreia o parte din sentimentele umane se nasc ăn interior şi le reprezentăm exterior printr-o acţiune de orice fel.
Cum am afirmat anterior, sufletul dacă ar fi organic ar fi reprezentat de cel mai sensibil organ din constructul nostru anatomic.
Pentru că numai un organ foarte receptiv şi senzitiv ar avea puterea să dezvolte în noi o asemenea gamă variată de trăiri şi, nu numai variată cât diferenţiată calitativ şi sensibil.
Iar pentru că nu toţi putem trăii sentimentele la aceleaşi nivele, am gândii că acest organ se dezvoltă diferit în fiecare. Astfel spus categorizăm oamenii în fiinţe sensibile, mai puţin sensibile sau insensibile.
Totuşi un organ care se pretinde a fi senzitiv atât de sensibil, încât să poată produce astfel de reacţii interne, nu se poate dezvolta la unii excesiv, iar la aţii deloc.
Atunci ajung să gândesc din nou, că acest suflet este imposibil să nu existe în fiecare, ca o abstractizare a fiecăruia.
Este ceva ce nu are înţeles decât organic datorită reacţilor acestuia la diferiţi stimuli exteriori, dar este o existenţă care nu-şi are explicaţie logică.
Aşa cum nici efectul culorilor asupra noastră nu-l putem explica, pentru că fiecare individ vede într-o culoare altceva decât văd eu.
Cineva poate spune că o culoare îi determină un gust sau un miros, aşa altcineva vede în culoare un obiect sau chiar un sentiment.
Totul depinde de fiecare în parte, aşa cum un tablou abstract este înţeles de fiecare în parte.
Să spunem că eu privind culoarea portocalie, mă gândesc la o portocală şi îi simt gustul, aceasta provocându-mi o reacţie a papilelor gustative şi mi se face poftă de o portocală.
În acest caz putem vorbii de o reacţie fizică creată de raţiune prin imaginea imaginară a portocalei. Însă pofta nu e un sentiment ci o reacţie pur fizică care poartă această definire.
Poate am deviat de la subiectul iniţial prin care am vrut să definesc sufletul, abstractul de la care am pornit. Această trecere prin organic şi material a avut ca scop evidenţierea faptului că sufletul e abstract şi nu-l pot definii altfel.
Dar totuşi abstractizarea a ceva se datorează faptului că acel ceva este conceput ca o generalitate, iar în temeiul lui nu au fost aduse suficiente dovezi de a fi demonstrat şi asta îmi întăreşte convingerea că ce a rămas nedemonstrat asupra sufletului este esenţa, adâncimea pe care nu o vom putea explica niciodată, dar pe care avem norocul să o simţim uneori.
Atunci aş putea venii să gândesc că putem definii sufletul prin absurd, ceea ce înseamnă contrazicerea oricărei logici şi prin metoda reducerii la absurd să demonstrez un adevăr.
Este logic să gândim că nu există suflet atâta timp cât nu avem o formă real palpabilă sau vizibilă, este logic să căutăm un adevar asupra sufletului pentru a avea siguranta că acesta există, este logic să nu ne încredem în vise care până acum nu au putut fi demonstrate, este logic că suntem nişte dobitoci dacă credem că aceasta este logica sufletului.
Este absurd să gândim că nu există suflet dacă acesta nu este un material palpabil!
Logic suntem nişte imbecili şi absurditatea noastră este sufletul, singurul adevar ilogic, dar care există.
Metoda este modul în care cercetez ceva pentru a cunoaşte şi transforma realităţile obiective.
Obiectivitatea sufletului se găseşte în sentimentele care îl fac real în conştiinţa noastră, pentru că dacă nu am fi conştienţi de acestea nu am şti despre suflet că există.
Sufletul este singura realitate obiectivă, dar pe care lumea nu o ia în seama decât din nevoia egoistă de a trăii uneori regeşte.
Descartes spunea că pentru a cunoaşte sentimentele sufletului trebuie să facem distincţie între funcţiile sale şi acelea ale corpului. Astfel că el gândeşte că ceea ce este în suflet “afect”, adică efect, este în corp acţiune.
De aici concluzionez că sentimentele sunt efectele unor acţiuni dependente sau independente de noi. Iar ceea ce înţelegem că aparţine numai de noi, în interirul nostru si, nu aparţine nici unui alt corp, atribuim sufletului.
Virtutea umană nu se afla în corp, ci în suflet.
Sufletul este un construct imaterial ce-şi găseşte locul în materie.
Sufletul nu are definiţie de aceea nimeni nu poate să spună ce este, însă sufletul are simţire şi simţindu-l putem spune ce este.
În vasta sa exprimare şi întindere interioară putem înţelege legătura sufletului cu universul, iar de aici gândim că adâncimea sufletului omenesc este nelimitată completându-se cu adâncimea universului, astfel sufletul devine libertatea omului, libertate pe care nu o găseşte pe lume. Sufletul este elementul care ne leagă de întreg prinrt-o neânţeleasă armonie cu tainele universale.
Sufletul poate fi nedefinirea care are definire prin moartea organicului, atunci când omul devine el însuşi esenţă.
Este singura liberate autentică a omului, dar pe care acesta şi-o îngrădeşte cu bună ştiinţă, contabilizând-o şi disecând-o ca la o oră de anatomie.
Sufletul este martirul imaginaţiei noastre. Poate fi gândit, ca fiind unitatea născută din legătura între forţa universală contopită cu forţa organicului. Numai printr-o astfel de conexiune fantastică, sau interacţiune fizică între forţe cu poli opuşi,cu sarcini diferite, sufletul
şi-ar găsi definiţia ce se vrea a fi un adevăr, contestabil.
Sufletul este o forţă narturală care acţionează asupra organicului pământesc în funcţie de forţa emanată de fiecare organism în parte. Astfel că omul ar putea fi cel mai puternic organism viu al planetei, sau cel mai slab, iar din legătura sa fizică cu universul iau naştere sentimentele.
Aşa că dacă sufletul este o forţă naturală, nu omul cuprinde sufletul în sine, ci sufletul îl cuprinde pe om. Gândind astfel înţeleg ce este de fapt şi omul şi sufletul : natură si forţă universală.
Iar daca sufletul cuprinde omul, s-ar putea ca noi sa existam tocmai din nevoia sufletului de a traii, de a se exprima, si astfel spus sa fim doar simple existente de care acesta se foloseste in exprimarea sa. Ca orice anorganic care are nevoie de materie pentru a fi si-a gasit locul propice in oameni, iar de aici apare proprietatea omului de a avea suflet si dependenta sufletului de om.
Cred că de aceea se spune că sufletul este veşnic, forţa universală nu dispare niciodată, indiferent daca organicul se dezintegreaza.
&nbsp&nbsp&nbsp&nbsp&nbspEu - de Emi K la: 01/04/2004 14:27:45
(la: Vecinii de bloc - sa le ascultam manelele sau...?)


     Eu m-am convins ca nu prea ai ce sa faci cu vecinii manelisti. Daca poti sa ii auzi pana la tine in casa, atunci o sa ii tot auzi. Sectoristii nu or sa te ajute prea mult, de fapt nimeni nu o sa te ajute. Oricum nu ii pasa nimanui de alte problem decat ale sale. Eu le mai trag cate-un LinkinPark sau Nightwish sau BonJovi sau ce-mi pica in mana, la fel de tare, macar sa ascult ce imi place.

     Am incercat de cateva ori sa ma duc la usa si sa-i rog s-o lase mai moale, mai ales cand eram in sesiune, dar fara succes. Pana la urma in cazul meu cea mai buna solutie e sa ascult muzica pe gustul meu tare, pe care o pot ignora pentru ca stiu cantecele, le-am ascultat mult si m-am obisnuit cu ele si nu imi atrag atentia, si astfel pot sa ma concentrez pe ce trebuie sa fac. Nu stiu daca intelegi ce vreau sa spun.

     Concluzia e ca tot tu trebuie sa faci compromisuri, pentru ca daca ei asculta manele nici in veci vecilor u vei putea sa te intelegi cu ei si s-o lase mai moale. Poti spera doar sa se mute sau poti sa incepi sa-ti izolezi fonic apartamenul.

     Dar pana la urma te vei resemna.




     Cat despre Phads, pentru akula - chestiile astea sunt pentru indieni cam ce erau papirusurile pentru egipteni, doar ca nu sunt folosite decat pentru a desena cu portocaliu, rosu si alte culori de-astea de-ti sar in ochi o anumita legenda cu un tip caruia i se spune Tatal (Pabuji) si iapa lui pe care-n-am-putut-sa-tin-minte-cum-o-chema. Nu stiu de ce, dar aventurile lor li se par foarte interesante si pline de invataturi.

     Oricum, sunt mai mult niste chestii pentru turisti, sunt facute de vanzatori ambulanti si traditional erau pictate pe bucati de piele. Acum sunt mai scumpe astea pe piele si cam peste tot gasesti pe bucati de panza, mari si dreptunghiulare, care se fac sul pentru a putea fi transportate.

     Eu personal nu mi-as pune pe pereti asa ceva pe post de tablou, nu-mi plac, dar pe de alta parte si mastile romanesti traditionale li se par grotesti turistior straini.

     Nu exista un cuvant exact pentru a putea traduce "phad", imi pare rau. Sau poate exista dar nu-l stiu eu. Nu stiu nici din ce parte a Indiei sunt originare, dar sa stii ca sunt bune de cadouri cand te intorci in tara si te intreaba cineva "mie ce mi-ai adus?".A doua oara cand pleci undeva si ii intrebi daca mai vor ceva de genul phads or sa-ti zica sa nu te deranjezi. :) Sper ca ti-ai facut o idee cat de cat.




"Pe inima si pe gandurile mele numai eu sunt si voi fi stapan cat voi trai."
Apostol Bologa (Liviu Rebreanu - "Padurea Spanzuratilor")

Permiteti-mi sa deschid subiectul - de LMC la: 12/04/2004 16:41:12
(la: Fratia pre-rafaelita)
Am dat peste acest forum si binenteles subiectul mi-a atras curiozitatea pentru faptul ca arta Pre-Raphaelita este favorita mea. Ma consider dotata in acest domeniu din moment ce am studiat istoria artei si arta plastica pentru mai mult de sase ani in cadrul universitar al Californiei. In biblioteca mea personala am un numar de carti despre Pre-Raphaeliti in general cit si despre anumiti pictori Pre-Raphaeliti. Deci stiu despre ce vorbesc...

Undeva in forum cineva a scris:

"Gasesc ca pre-rafaelitii nu te fac sa gandesti, ci mai degraba sa visezi. E foarte multa poezie in tablourile lor. "

Tin sa va contrazic, Pre-Raphaelitii sint poate cei mai mari stimulatori al gindirii, nu contenesti niciodata sa te gindesti la simbolurile si la temele care ei incerc sa-ti redea, fie intr-un mod direct sau subtil. Dante Gabriel Rossetti, favoritul meu pictor dintre toti care i-am studiat, are o Pictura numita "Veronica Veronese". In aceasta pictura, daca te uiti bine si de aproape observi o multime de flori, un canar, o vioara, etc etc. Fiecare dintre aceste lucruri au o insemnatate enorma, un simbol al unei cauze, simboluri care-ti spun totul despre aceasta Veronica si motivul pentru care ea pare asa de ginditoare, s.a.m.d. La fel vei gasi si in alte picturi Pre-Raphaelite care nu sint doar imagini de vis, ele au un mesaj anume, temele si subiectele lor sint alese intr-un mod decisiv, nu doar pentru a unmple un tablou si ai creia o estetica. Tineti in minte ca acesta miscare sau curent artistic cind a aparut pe "piata" cum s-ar zice a fost foarte revoltatoare. Cititi istoria lor, poeziile, proza dar mai mult cititi scrisorile lor si veti intelege mai mult de ce au pictat aceste imagini si care a fost scopul acestui curent artistic.

In momentul de fata pe pereti camerelor noastre sint expuse tablourile din colectia lucrarilor mele, si cinci picturi originale, una al unei pictorite foarte recunoscuta din Romania, altul este un tablou mic care l-am cumparat intr-un magazin de antichitati in Timisoara, nu stiu cine-i artistul, nici nu pot distinge semnatura, dar seamana foarte mult cu ceva care ar fi fost facut de oricare dintre Pre-Raphaeliti. Celalalte trei le-am cumparat de la un pictor care isi vindea schitele pe strada in Timisoara ca sa-si faca bani de tren. Mi-au placut foarte mult pentru ca erau facute la Garana, un sat nemtesc dincolo de Resita, un loc care niciodata nu ma plictisesc sa-l vizitez. Atit. As vrea sa-mi mai adaug la colectie dar nu am loc unde sa le pun. Toti peretii sint ocupati.
Prin extensie... - de Paianjenul la: 16/05/2004 08:47:07
(la: Sfertodoctii cu pretentii si muzica clasica.)
"Dar incultul care vrea sa treaca de cult, stiind acest lucru, evita cu orice pret sa emita judecati negative fata de vreo piesa clasica, tocmai din frica de a nu fi acuzat "ca gandeste ca incultii". E mai sigur sa ii 'placa'."


- EVIDENT.

(...CINE s-ar expune, deasemenea, "riscului" de a fi aratat cu degetul daca ar indrazni sa afirme

ca nu-i place cutare tablou pictat de cutare clasic...

ca nu intelege pictura abstracta a cutarui artist modern...

ca nu a inteles nimic din poezia cutarui poet modern...

ca nu-i place rochia creata de Giani Versace sau Colette Dinigan...

ca nu-i place Julia Roberts ca are voce masculina si gura pina la urechi...

ca nu-i place cutare super-mega-modela... ca arata de zici ca acum a scapat dintr-un lagar de exterminare... si ca merge de zici ca are cel putin doua vertebre scrintite...

si ca

se simte mai degraba atras de genul Marilyn Monroe (genul "salteluta"), preferabil neboita...

ca prefera valsuri si polci bavariene... ba chiar yodeling-uri elvetiene sau mexicanele mariachi in loc de rock'n'roll sau heavy metal....

ca etc...

...Nu e mai simplu sa zici ca EI... decit sa fii etichetat ca "incult", "demodat" sau.... "extraterestru"?...)...
Ai dreptate! - de (anonim) la: 07/06/2004 11:57:32
(la: Arta In Romania: Ce parere aveti?)
In Romania arta este din ce in ce mai depreciata, in locul ei primand plagiatul.
Indiferent ca este vorba de muzica sau orice alt stil prin care ne "chinuim"
sa ne demonstram calitatile artisice ne "lovim" de tot felul de prejudecati cere ne impiedica.
In Romania nu se mai creaza ci se copiaza, este metoda cea mai simpla prin care se pot obtine bani fara munca.
Am asistat la o expozitie de sculptura si pictura in Bucuresti unde aveam de sustinut si un program artistic impreuna cu un grup coral.
Aveti ideie ce dezamagire am avut atunci cand am constatat ca jumatate din cei prezenti in sala dorm sau vorbesc mai mai sa ne acopere?
Pictorul Andrei Tanasescu (sa ma scuze daca i-am gresit numele, se poate sa fie Teodosescu) a plecat cu un tablou al Maicii Domnului pentru a-l "repara" deoarece un tanar "intelectual", dupa o minutioasa studiere a decis sa-si stinga tigara pe fruntea Nascatoarei.
Artistul nu este respectat, arta nu mai are nici o valoare si intre un spectacol de manele si o expozitie nu e greu de aflat alegerea.
Eu cant muzica folk si nu va spun cat de greu ma descurc din lipsa relatiilor
Eu am cumparat! - de LMC la: 18/06/2004 02:27:22
(la: Arta In Romania: Ce parere aveti?)
De pe EBAY. Am cumparat un tablou facut de unul dintre artistii care am crezut ca merita, de fapt lucrarile lui sint foarte interesante. Tabloul care l-am cumparat era insa complect diferit de tot ce produce sau cel putin care am vazut ca a produs pina acuma, de aceia l-am cumparat. M-a costat daca tine bine minte 10 sau 15 dolari americani. A ajuns la mine in 10 zile sau mai putin, scuze memoria nu-si face datoria prea bine acuma, l-am cumparat citiva ani in urma. Transactia mi sa parut foarte buna si profesionista atunci, nu stiu cum e acum. Dar pe EBAY poti citi toate comentariile.
#16355 (raspuns la: #16077) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Kitsch,Kitsc,Kits,Kit,Ki,K - de Little Eagle la: 24/06/2004 01:29:57
(la: Cum ati defini kitsch-ul?)
Dear brothers&sisters,

Lumea e plina de asa ceva,pe scurt inseamna prost gust,in Texas coarne de bouri la radiatorul Cadillacului,imbracaminte socanta in culori vibrante,cumva personal mie mi-au placut f. mult punkers,fete si tipi,nu era nimic kitsch in ei,ci doar rebeliune si cu asta sunt de acord.
Vorbesc de mode aiurite ce se vor sofisticate.
Alt ex.: John Travolta in ...Saturday night fever si de fapt toti acei ani de chin disco care ma adusesera in cel mai mare hal de disperare,si ca raspuns mereu puneam vol. la maxim cu Black Sabbath,Led Zeppelin,Deep Purple,Jethro Tull Pink Floyd,Genesis,Yes,Motorhead,Judas Priest,Iron Maiden.....to blast away the shit of disco and that crap from those stupid 80's years!.

In muzica deci a fost si e kitsch si azi,in artele plastice....pe vremea cand eram eu la Tonitza,prin 1973,noi studentii aveam alta denumire in lo de kitsch:arta de gang!Pt. ca de obicei arta asta era prin ganguri pe Lipscani ori in cartiere vreun magazin....vecin cu vreo ..cizmarie!

dar desigur ca astfel de arta comes with the teritory(in expresie),adica,la astfel de arte si gusturi neaparat vor exista si oameni pe masura si simbioza e creata.Pe aici pe la noi ii numim fie white trash,sau red necks,sau pur si simplu,morons!Adica oameni fara educatie ,si o anume market trebuie sa existe si pt. ei...

Culmea e ca acestia cred ca un Van Gogh sau Monet e o porcarie in comparatie cu ...superbul tablou ce-l au pe perete in casa ori in mobil home ce reprezinta un raulet in padure cu pietroaie si undeva pe o stanca e un lup ce urla la luna....
Chestia e ca in esenta nu conteaza subiectul ci CUM este realizat in compozitie si culori....Cezanne,ori Gauguin ar face o capodopera din acelasi subiect!
Si NU ar fi deloc kitsch!

Dar da imi aduc aminte cat am trait jumate din viata mea in Ro.acele picturici real nasoale si ca subiect si ca executie,clasicul cos cu piersici,prune,mere,pere etc,clasicul cu trandafiri si desigur,la piece de resistance: PEPENELE verde cu dungi si o felie taiata pusa"artistic" langa el,poate ca diversificare,un ciorchine de struguri intr-un colt,dar mai la intuneric,nu cumva sa ia rolul principal al actorului,felia de pepene.

Dar totusi parca si mai tare era portretul tzigancii cu trandafiri la ureche.

Asa ca eu definesc kitsch-ul drept expresia de prost gust creata anume pt. oameni de prost gust.

Prostul gust vine in multe forme si feluri,este greu sa schimbi gustul omului cand se naste si traieste din prost gust,eu cred ca e vorba si de ceva ereditar la mijloc.
Daca toti cei care existam in acest cerc(cafeneaua) ne analizam,vedem ca suntem o lume aparte,altfel nu am mai discuta unii cu altii,suntem iesiti din ramele tablourilor cu pepeni si tziganci.Intelectul isi gaseste un numitor comun,indiferent de :"certuri" pe subiecte(nu cred in ele,dar to be free spirited helps us a lot to find ourselves better and I beleieve we love one with another very much,we are brothers and sisters!)

dar simultan cu lumea noastra e o alta,mai simpla,a kitsch-ului.Alti oameni,alte idei si o lene in a gandi,dar trebuie sa-i ajutam ori voi ce credeti? Sa-i lasam sa zaca in ignoranta?Sa facem misto de gusturile lor?Ei fac misto de ale noastre,undeva nu exista o conexiune de mii de ani chiar.
Inca nu stiu un real raspuns,astept ajutor de la voi,de aceea suntem un cerc si ne spunem parerile,sa nu fim egoisti.

In final si cei cu gusturi kitsch,sunt fratii si surorile mele.As fi un ipocrit daca le-as critica gusturile.
Critic pe cei ce creaza kitsch-ul,pt ca nu sunt sinceri.E foarte usor sa te cobori la mintea unui copil si sa vada in tine pe egalul lui,mai greu e sa-l aduci la mintea ta si sa vada in tine intelepciune dar si copilarie in acelasi timp.

Love&peace,
Ozzy(Little Eagle Who Cries)

"Knowledge was inherent in all things.The world was a library..."

Chief Luther Standing Bear(Oglala Sioux-Lakota/1840-1904)



















































Bravo! - de papadie67 la: 24/07/2004 12:58:32
(la: Tramvaiele turbate)
"Tramvaiele în miez de noapte,
Mă sperie cu mersul lor.
Aduc doar călători de baruri,[...]

Cu mutre acre de tablou,
Schiţat cu tuş in alb şi negru,
Palton murdar şi fără bor
O pălărie, veche, mare[...]

Aceleaşi feţe vechi, acrite,
De timp şi de paharul gol.
Şi chiar tramvaiul, casa lor,[...]"

Loved these fragments, man!

Mi-au evocat for some reason un pian obosit la care-un tip cu mustata subtire si tigara stinsa-n coltul gurii canta un jazz trist, cu ochii stinsi atintiti drept inainte...si de Raymond Chandler mi-au amintit.

Din ziarul COTIDIANUL - de anita47 la: 07/08/2004 18:23:16
(la: Ion Antonescu - erou sau criminal de razboi)
Un istoric britanic este de parere ca

Maresalul Ion Antonescu da bine la Palatul Victoria

Ca reactie la criticile de peste hotare conform carora Guvernul nu a facut tot ceea ce trebuia in problema maresalului Antonescu, istoricul Dennis Deletant, profesor la Universitatea din Londra, care si-a petrecut ani buni studiind arhivele referitoare la Ion Antonescu, este de parere ca prezenta unui tablou al maresalului in galeria prim-ministrilor expusa la Palatul Victoria nu trebuie interpretata ca un gest admirativ fata de personalitatea acestuia. „Nu este vorba despre faptul ca Guvernul aduce laude maresalului, ci despre un act cu semnificatie istorica. Aceste tablouri au o valoare istorica, iar romanii trebuie sa-si cunoasca trecutul“, a explicat istoricul britanic.
Dennis Deletant a mai aratat ca autoritatile de la Bucuresti au pus in aplicare o serie de masuri privind inlaturarea din spatiile si institutiile publice a statuilor si tablourilor infatisandu-l pe maresalul Ion Antonescu, fapt semnalat si in presa britanica. Pe de alta parte, Dennis Deletant apreciaza insa ca in tara noastra a avut loc un holocaust deoarece dintre cei 147.000 de evrei deportati in Transnistria din Basarabia si Bucovina au supravietuit in jur de 50.000. Alti 150.000 de evrei ucraineni din Transnistria ar fi murit in timpul ocupatiei romanesti a regiunii. Totusi, istoricul britanic mai spune ca in fostul Regat majoritatea evreilor au supravietuit celui de-al doilea razboi mondial. „Poporul roman nu este antisemit, dar exista romani antisemiti“, a concluzionat Dennis Deletant, aflat in Romania pentru a participa la seminarul international „Holocaustul in romania“, organizat de Institutul de Istorie Militara, Universitatea din Tel-Aviv si centrul de Studii Ebraice „Goldstein Goren“.
Participantii la seminar au primit un mesaj din partea ministrului Apararii Nationale, Ioan Mircea Pascu, care a citat spusele rostite de premierul Adrian Nastase la deschiderea cursului „Istoria Holocaustului“ la Colegiul National de Aparare.

Alina Voaides

#19304 (raspuns la: #19301) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
kitsch, dupa mine, inseamna - de (anonim) la: 08/09/2004 12:00:45
(la: Cum ati defini kitsch-ul?)
un produs artistic sau de design artizanal sau chiar industrial, care are cautare intr-o comunitate, la un anumit moment, poate chiar este la moda in anumite grupuri ale societatii, dar care nu are valoare in sine.

Kitsch-ul subliniaza prostul gust al consumatorului sau. In aceeasi masura spunem ca are bun gust despre cineva care citeste o carte buna sau asculta o muzica buna sau isi atarna pe perete un tablou frumos.

Exemple : candva, la balci, se putea castiga la tir "pionierul din ghips in marime naturala". Covorasul de perete cu Rapirea din Serai este foarte cunoscut, privind cu atentie observam ca desenul are o grosolana eroare de constructie, unul din cai avand numai 3 picioare.
ISTORIE RECAPATATA(continuare VII) - de DESTIN la: 18/09/2004 06:27:34
(la: Cum gandim?)

-Veniamin Kostaki (1768-1846), strănepotul lui Constantin Costache. Mitropolit al Moldovei şi Sucevei (între 1803 şi 1808; apoi, din 1812 până în 1842),“cel mai înalt prelat al bisericei noastre”, în secolul al XIX-lea.

Om de cultură, el a înfiinţat, în 1805, tipografia de la Mănăstirea Neamţului (unde şi-a tipărit şi propriile traduceri; acolo există un tablou al său de tinereţe, dinainte de a se călugări), Seminarul de la Socola (în 1803) şi multe alte şcoli.

Ctitoriile sale se regăsesc, desigur, şi în domeniul bisericesc: la Mănăstirea Secu a construit, în anul 1823, pe latura de NE, biserica Sfântul Nicolae, ridicată de călugării mănăstirii, având o turlă înaltă pe naos şi fiind zidită pe temelia vechii biserici de lemn de la 1785, care fusese mistuită de foc.

A mai construit aici, pe locul vechii sihăstrii a lui Zosim, biserica Bogoslovul, cu hramul Naşterea lui Ioan Botezătorul, sfinţită în 1832, care este ridicată din zid de piatră şi cărămidă, cu pridvor deschis, spre deosebire de vechea biserică.

În anul 1824, reface Mănăstirea Sihăstria, după ce fusese arsă de turci, în 1821.

La Mănăstirea Agapia ctitoreşte, pe latura sudică, Paraclisul cu hramul Naşterea Maicii Domnului.

Un tablou votiv al său se află în pridvorul Bisericii Trei Ierarhi, din Iaşi, alături de cele ale mitropoliţilor Varlaam, Dosoftei şi Iosif Nanicescu.

Tot Mitropolitul Veniamin Kostaki este cel care a fost iniţiatorul construcţiei Catedralei Mitropolitane din capitala Moldovei unde îşi are, de altfel, şi mormântul, lângă Moaştele Sfintei Cuvioase Parascheva.

La bătrâneţe, Veniamin a demisionat din funcţia de Mitropolit şi s-a retras în pustnicie la Mănăstirea Slatina, unde s-a şi stins.

Veniamin Kostaki nu a fost numai un înalt cleric, ci şi un om preocupat de frământările politice ale vremii.

Între 1 ianuarie 1807 şi 26 iulie 1812 a fost caimacam al Moldovei, împreună cu mai mulţi boieri (aceasta este cea mai lungă căimăcămie din istoria Moldovei !).

Cea de-a doua sa căimăcămie s-a desfăşurat între 29 martie 1821 şi mai 1821.
Mitropolitul Moldovei a fost şi un adept fervent al Eteriei.

El a sfinţit, la biserica Trei Ierarhi, steagul organizaţiei greceşti şi l-a binecuvântat pe prinţul Alexandru Ipsilanti, pe care îl vedea, la 1821, ca pe un eliberator.

Această atitudine l-a ajutat pe Mitropolit să obţină anularea anatemei aruncate de Ţarul Petru cel Mare asupra familiei lui Lupu Costache.

Iată ce scria istoricul francez Edgar Quinet la moartea fostului mitropolit al Moldovei:

“Suflet de o castitate îngerească, frumos şi plin de maiestate, cum n’ am văzut alt bătrân în viaţa mea. Când mitropolitul Veniamin, îmbrăcat în splendoarea bisericei sale orientale, se înfăţişa îmbrăcat cu vestmintele cele aurite, cu pletele-i de zăpadă şi în valuri pe umeri, poporul vedea într’ânsul pe însuşi sfântul patron al Moldovei”.

În încheiere, un fragment din testamentul lui Veniamin Kostaki; vorbe care exprimă un crez de o viaţă:

“Toate mijloacele câte împrejurările m-au înlesnit, le-am întrebuinţat spre ridicarea naţiei…”.

Ramura Boldur-Lăţescu:
-Iordache Kostaki Lăţescu-Boldur, stră-stră-stră-nepotul lui Lupu Costache.

S-a născut în 1798, la moşia Hudeştii Mari, din ţinutul Dorohoi, ca fiu al armaşului Ioniţă Costache şi al Zoiţei Crupenski, descendentă a Movileştilor şi rudă cu familia Cuza.

A urmat Şcoala de cadeţi din Petersburg şi Theresianum-ul, şcoli militare unde aveau acces numai vlăstarele aristocraţiei.

A fost agă, vornic de Ţara de Sus, polcovnic, comandant al Divizionului de cavalerie de la Iaşi (în 1830), mare-hatman, mare-vornic, inspector general al miliţiei Moldovei şi s-a ocupat de educarea corespunzătoare şi de bunăstarea militarilor.

La iniţiativa sa ia fiinţă, în decembrie 1856, Şcoala Militară din Iaşi.

A fost căsătorit cu o Rosetti, apoi cu o Balş.

Numele de Lăţescu provine de la una dintre moşiile familiei, Lăţeştii (numele ar putea fi denaturat din Lănţeşti; iar moşia ar putea fi cea primită, de către Sima Boldur, de la Ştefan cel Mare, după ce acesta îi învinsese acolo pe polonezi, în 1497; actualmente moşia se află pe teritoriul Republicii Moldova).

Testamentul hatmanului Iordache, care a murit la 9 februarie 1857, este foarte interesant, atât ca sursă genealogică (prin enumerarea copiilor care îl moştenesc), cât şi pentru faptul că oferă informaţii în legătură cu averea imensă deţinută de el la momentul respectiv (avere care, de altfel, s-a risipit foarte repede, în decurs de numai o generaţie: după 40-50 de ani, moşia de cca 30000 ha a ajuns în proprietatea unui fost arendaş, de origine armenească).

Iordache Kostaki Boldur-Lăţescu a înfiinţat la Hudeşti o Şcoală Costăchească, care a funcţionat iniţial ca şcoală de dascăli, şi a fost autorul a numeroase acte de caritate faţă de ţăranii de pe moşiile sale. Ion Ionescu de la Brad scrie, despre el, în Agricultura română în judeţul Dorohoi: “Proprietarul de la Hudeşti este considerat omul cel mai drept şi mai binevoitor către ţărani”.

Din această linie descind, astăzi, doamna Manuela Cernat, critic de film şi domnul Gheorghe (Iordache) Boldur-Lăţescu, fost deţinut politic, profesor universitar la A.S.E., doctor inginer, specialist în teoria deciziilor economice (întemeietor de şcoală) şi autor al unor importante cărţi cu profil memorialistic, dedicate crimelor regimului comunist (“Genocidul comunist în România”, în trei volume).

D-l Gheorghe Boldur-Lăţescu este fiul colonelului de cavalerie, Ioan Boldur-Lăţescu şi al Marinei Stroici, descendenta marelui cărturar Luca Stroici, membru al Dietei poloneze, rudă apropiată a Movileştilor şi traducătorul în limba română a Rugăciunii Domneşti, Tatăl nostru (traducerea lui este foarte aproape de forma în care se rosteşte rugăciunea la ora actuală).

Multe alte personalităţi de prim rang au ascendenţă Costache.

Printre acestea, Grigore Gafencu (mama sa, Raluca Costachi, era o Costache atât după mamă, din ramura Pătrăşcan, cât şi după tată, din ramura Talpan) şi Nicolae Iorga (înrudit cu neamul Costăcheştilor prin bunicul său matern, un Arghiropol).

Un fapt inedit este, conform mărturiilor de familie, acela că, prin intermediul rudeniei cu Simeon Movilă, Costăcheştii se înrudesc cu familii nobiliare poloneze şi, de departe, cu familia de Bourbon şi cu toate marile familii domnitoare ale Europei.

Stema familiei Costache, întocmită conform tradiţiei de familie pe la sfârşitul secolului al XVIII-lea sau începutul celui de-al XIX-lea136 , arată astfel: un scut spintecat, pe care se află, în partea superioară, pe fondul smaltului jumătate roşu, jumătate azur, un vultur căruia nu i se văd ghearele şi care are, deasupra capului, o coroană.

În partea inferioară, pe fondul smaltului de aur, se găseşte o mână cuirasată, ţinând în pumn o ramură verde, o spadă şi o cruce. Deasupra scutului se află o coroană contală, totul fiind acoperit de o mantie princiară.

Preocupat fiind de istoria familiei Boldur-Costache, am cules informaţii din diferite surse.

În timp, am simţit nevoia unei reorganizări a datelor şi a unei comparaţii între diferitele unghiuri de receptare. Astfel, lucrarea încearcă să atragă atenţia asupra unor elemente prea puţin folosite, până acum, în aria demersului istoriografic.

Studiul genealogic, oricât de pasionant, nu poate avea finalitate în sine.

El este cu adevărat roditor doar atunci când contribuie în mod semnificativ la îmbogăţirea cunoaşterii istorice.

Filiaţiile şi înrudirile pot rezolva multe necunoscute şi pot clarifica multe dintre abordările istoriografice insuficient fundamentate.

Finalitatea ideală a spiţelor genealogice este realizarea unui portret cât mai puţin trunchiat al societăţii din epoca la care ele fac referire.

Genealogia are şansa şi datoria de a îmbina viziunea sincronică, cu cea diacronică.

Lucrarea de faţă se doreşte o încercare în acest sens.

Am urmărit rădăcinile şi traseul istoric al uneia dintre cele mai interesante familii ale boierimii moldovene, la studiul căreia îmi propun să revin.

Probleme precum continuitatea dintre Boldureşti şi Costăcheşti vor provoca şi în continuare vii polemici în rândul specialiştilor.

Alte elemente, precum rolul jucat de Lupu Costache în 1711, merită o mult mai concentrată atenţie. Ceea ce se desprinde cu deosebită claritate este rolul esenţial pe care marile familii boiereşti, prin personalităţile lor de marcă, l-au avut în istoria Moldovei şi a Munteniei.

Studiul aprofundat şi imparţial al istoriei lor, în cadrul căruia genealogia poate avea un aport de primă importanţă, va avea ca efect tocmai acea mult căutată facilitare a realizării unui portret cât mai fidel al epocii şi societăţii în care elitele boiereşti deţineau rolul conducător şi, în plus, va înlesni înţelegerea structurilor şi factorilor determinanţi ai regimului boieresc de la noi.

Bibliography(continuare):

Informaţii obţinute prin bunăvoinţa domnului prof. univ. dr. Gheorghe Boldur-Lăţescu, descendent direct din Gavriliţă şi Lupu Costachi.

Adeptul tradiţiei este şi colonelul Ilie Culişniuc Olaru, un pasionat cercetător al Costăcheştilor.

Spiţă considerată de Ion T. Sion, în studiul citat, drept o exagerare a lui Iordache Mălinescu, din 1842, spre slăvirea Mitropolitului Veniamin Kostaki (opinie în linia lui Gheorghe Ghibănescu)


Cine se teme de suferinta...va suferi de teama.

#22776 (raspuns la: #22589) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...