comentarii

tata copil


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
obezitate!? - de gaga la: 12/10/2005 15:41:30
(la: Obezitatea la americani)
Medicii trag deseori semnale de alarmă când este vorba de obezitate.
Foarte mulţi părinţi consideră că sănătatea copilului ţine de aspectul lui "grăsuţ, îndesat, rotofei", etc.
Obezitatea în multe cazuri apare din fragedă copilărie, când părinţii, bunicii îi îndoapă pe "micuţi" cu toate cele, mai ales cu făinoase, nerealizând că de fapt instalează asfel obezitatea, diabetul, bolile cardiovasculare, etc.
Mi-aduc aminte, când eram mică, părinţii mei nu prea îmi dădeau voie să cumpăr prăjituri de la cofetărie, iar acasă se mânca pâine neagră, în ciuda faptului că mulţi vecini ne considerau "zgârciobi", pentru că statutul nostru social nu cadra cu "pâinea neagră". Pâine neagră mâncau numai cei care nu aveau bani destui să-şi cumpere pâine albă.
liana68ro - de tamora la: 09/07/2006 21:14:48
(la: Oamenii devin homosexuali/lesbiene, sau se nasc asa ?)
"ma intreb cati baieti deveniti gay provin din familii monoparentale, mai precis au fost crescuti intr-un mediu gen mama-bunica-matusa si atat, fara model masculin la varsta cand era normal sa aiba..)"

1.
Liana, nu cred ca asta este cauza, lipsa unui model masculin.
Am citit acum ceva timp pe net ca un grup de psihologi din tara au efectuat niste teste legate de complexul lui Oedip(complex ce este legat de sexualitate, dezvolt sexualitatii, prin care trecem toti , la fete se numeste Electra).Asa, si au luat niste copii , dintre care erau copii institutionalizati si cei din familii sanatoase(ma refer la cei care nu existau probleme gen divort, neintelegere si a.s.m.d)
Pe acesti copii i-au pus sa deseneze ceea ce au vrut ei astfel in urma desenului sa analizeze acest complex.
Din desenele celor care aveau o familie exista acel triunghi oedipian : mama, tata, copil pe cand in acela al copiilor din centrele de plasament nu exista.De ce? Ptr ca la ei nu exista figura parentala, reprezentarile lor grafice erau f seci, monocrome, mici asezate in colturile hartiei...si cum spuneam nu exista o mama sau un tata.La unii dintre ei aparea si o figura feminina(explicatia psihologilor ca isi alegeau o mama surogat din randurile personalului din institutie) dar niciciodata masculina, deci probabil sansele sant mai mici la acestia sa dezvolte niste deviatii.Cu asta vreau sa spun ca la cei institutionalizati nu erau probleme legate de acest complex deci nu cred ca este adevarat ceea ce ai spus tu.Cum ca daca esti crescut doar de mama si bunica dezvollti anumite caracterisitici.
Dar , nici nu vreau sa spun ca nu exista homosexuali din randurile copiilor de la orfelinate.
Din cate am citit, toate problemele legate de asa zisele deviatii sexuale chiar si homosexualitatea se lovesc de acest complex a lui Oedip care atrage mai apoi acea angoasa a castrarii.Daca citesti mai multe despre asta o sa vezi la ce m-am referit.
Eu nu cred ca lipsa unui model masculin atrage homosexualitatea, in schimb exista cazurile despre care s-a mai vb pe aici, de travestism(in urma unei gresite dezvoltarii psihosexuale ptr ca , copilul a fost fortat sa umble in fusta si haine de fetite si astfel sexualitatea lui o ia razna pt ca nu mai stie ce este)

2.
oamenii homosexuali ( cum suna...:-oooooooooo)whatever!
Sa nu lase urmasi, cum adica? Cine a lasat asta?Daca vrea orice homosexual poate lasa urmasi evident cu cineva de sex opus , nu?;))))))


3.
Cat despre copiii infiati de ei..hmmmmmmmm! Cam nasoala treaba!Se schimba lucururile, eu cred ca exista sanse bune ca acel copil sa dezvolte aceeasi inclinatie.
#132386 (raspuns la: #132258) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Cri Cri - de leilanur la: 08/12/2006 07:50:35
(la: IUBIRE CIUDATA, IUBIRE IMPOSIBILA...)
Odata cucerite virfurile anilor,..avem unelte Doamnelor si Domnilor precum imaginatia,complexitatea cuvintului,dezmierdarea notei muzicale,si logica numerala insa la ce bun cind cu atita usurinta,viciu si virtute,sinele este inca un abis? Unica provocare!

Se pare ca am gresit eu in a nu da indeajuns de multe detalii si normal ca te-ai gindit la conditionarea motivata de orgoliu, lehamite etc.
Vina mea.
Am sa-ti spun acum toata povestea: el,ea, "ei"....impreuna de cinci ani. Iubire ca in povesti, un "true match", intr-e ei insa un continent distanta. Dupa primii doi ani au depus actele de casatorie. El, pina in momentul de fata dupa inca trei ani tot nu a primit visa. Au incercat din resputeri sa faca tot posibilul si inca nu au rezolvat. La un moment dat, de doua ori de altfel, din cauza frustrarii, dorului, durerii si a factorilor externi chiar au rupt relatia si au pierdut legatura pentru un an, fara insa a divorta. El mai cunoscuse intre timp o tipesa doua dar relatiile nu au durat. Si ea cunoscuse pe altcineva insa la fel. "Ei" se potrivesc de minue. Mirific de-a dreptul mai ales ca ambii sunt de un caracter si o conditie deosebita ca oameni si mai sunt si elevati spiritual.
Recent, ea a ajuns din nou pe meleagurile lui si s-au intilnit intimplator. Asa a fost sa fie si, IAR sunt impreuna!! si pe tot parcursul acestei relatii de la distanta in care se vedeau doar doua luni din tot anul, indiferent ce alte persoane au cunoscut, nu au putut uita sau egala ceea ce au impreuna iar acel foc launtrinc nu ca palpaie, ARDE! Au incercat sa mearga cu viata inainte, fiecare cu drumul lui dar se pare ca nu reusesc.
Acesta ese motivul pentru care singura explicatie plauzibila inafar de un "tru match" mi sa parut a fi o legatura dintr-o alta viata si inafara de asta am o amica buna care casatorita fiind de 16 ani, in sufletul ei, singura iubire este tot ce-a pe care a avut-o cu 4 ani inainte de a-si cunoaste actualul sotz pe care de alt fel il iubeste dar incoparabil..
Nu spun ca nu daruim din suflet insa sunt convinsa ca la un moment dat, anumite persoane pot spune cu certitudine ca exista O iubire care le-a intrecut pe toate si pentru care daca li s-ar oferi inca O sansa, indiferent de statutul lor actual, ar lasa totul in spate in favoarea acelei iubiri.
In ceea ce priveste disparitia "avintului irezistibil"? DA! dar cum explicam ca, cu toate ca a disparut, (motivul fiind evident) acest avint se reaprinde ori de cate ori cei doi se reintilnesc, indiferent de cat de mult timp a trecut de la ultima intilnire si indiferent de ce alt ceva exista in viata lor in momentul respectiv. Inafara de asta, impactul este atit de mare incat le trebuie perioade de timp foarte lungi si nici macar atunci nu-si pot reveni la normal si totul din acel moment inainde devine un chin.

Care-i explicatia?, ca pe mine sincer ma depaseste si uite asa am ajuns sa ma gindesc la o continuitate a legaturii pe care doua suflete posibil ca au avut-o intr-o alta viata in care unul dintr-e suflete a fost pentru calalat mama, tata, copil, sora, frate, iubit/ta ca iubire ideala!, suprema! CONTRA, iubirii de " zi cu zi".
Tinind cont de cele de mai sus, iubirea de zi cu zi este genul de iubire de care trecem relativ usor dar tot cu perioadele de rigoare insa fara prea multa durere de cap. La asta m-am referit in comentariul de mai devreme.
#161988 (raspuns la: #161035) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
*** - de modigliani la: 04/05/2009 18:54:30
(la: Noi spunem NU abuzului sexual fata de minori!)
opinia publica i sensibilizata exact atit cit trebuie iar cei pentru care intr adevar insemna ceva simtul civic de ex. nu au nevoie de inca o fundatie sa i traga de mineca
iar pe linga ceilalti o sa treaca 'sensibilizarea' exact ca si pina acum

legea i o porcarie, pedepsa i mica, dar orice plutonier major care a lucrat macar 6 luni intr un penitenciar o sa ti spuna ca pedeapsa juridica in romania are, in pofida mascaradei de natura sa justifice orice, un singur rol, acela punitiv si ca reeducarea, recuperarea si reinsertia sociala au doar acoperire teoretica
unii mai destepti au spus chiar ca pedeapsa privativa de libertate nu i decit razbunarea unei societati incapabile sa si rezolve problemele
en fin, asta i deja filosofie

problema i de fapt, in ciuda cinismului care ar putea fi interpretat oricum, exact la nenorocitii aia, ca acel 'tata'
copilul este o victima colaterala
si acolo ar trebui facuta si interventia
adica in educatie, terapie, suport, culturalizare
nu la nivelul 'mai prindem un animal si l bagam la puscarie'
si toata lumea doarme linistita apoi, sau cum?
da sunt - de alapitva1901 la: 27/08/2009 16:34:50
(la: De ce a fost huiduita Madonna)
da sunt rasist daca un tigan taie un roman la crasma,daca niste tigani taie un sportiv intr-un club din ungaria,si mai ales daca in orasul meu vor sa fure colopul tatalui meu in plina strada asa ca nu ma invata pe mine ce-i rasismul ,este pura autoconservare si nu voi trece pe partea cealalta a drumului sa fac loc gloatei turbulente ci am sa ma erijez si in aparator a celor naivi ca tine ce cred in drepturile
fundamentale ale omului in detrimentul dreptului meu de a trai linistit,tu nu ai trait in proximitatea tiganilor ca mine si nu te-au jecmanit copil fiind de bani pt cumparaturi.tu nu ai fost in martie 90 in tg mures cand discriminatii s-au aliat cualti discriminati si ne opreau masinile iar daca nu legam doua vorbe ungurestine bateau pe noi si cine mai era in masina mama tata copil,da sunt rasist si nationalist si n-ai decat sa faci plangere la CEDO ca ti-am poluat comfa cu afirmartiile mele despre lucruri pe care le vezi doar la tv.hastalavista baby
izgonirea tatilor in pustiu:) - de core la: 19/02/2004 23:13:35
(la: Cum sunt crescuti copiii de unele mame romance)
"Aici sunt de acord. Insa ce parere ai despre onor mamicile care ii izgonesc de langa copil pe onor sotii, pe motiv ca "asta-i treaba de femei, barbatii n-au ce cauta aici". Daca-mi spui ca nu asta e mentalitatea in Romania insemana ca vorbim despre tari diferite. Nu ma refer neaparat la madamele scolite si cu acces la internet."

personal, nu cunosc cazuri, deci pot doar sa imi dau cu presupusul, in principiu, care ar fi cauza. cred ca tot de la educatie porneste, Daniel, si iarasi ajungem la stramosi. daca fata asa a vazut in casa, ca mama are anumite tipuri de indatoriri, iar tatal altele, daca a auzit-o totusi pe mama plangandu-se ca le face pe toate singura si a vazut-o, in acelasi timp, alungandu-si barbatul de langa copil/bucatarie/batut covoare sau mai stiu eu ce, neincrezatoare in abilitatile barbatului sau nerabdatoare sau cu prejudecati... asa face si ea...numai ca azi e de o mie de ori mai greu, mai ales in Romania, ca sa ai un job cu salariu decent trebuie sa fii performant cu adevarat. ca femeie, asta pare imposibil daca excluzi barbatul de la placutele actiuni ale infasatului, baii pentru copil, bucatarelii, curateniei, cumparaturilor etc. de aceea si stratificarea asta sociala care nu ne permite sa facem generalizari. femeia de conditie medie si sub-medie e cel mai adesea somera sau casnica prin traditie sau cu un job nu prea solicitant. pe de o parte, actioneaza complexele de inferioritate fata de barbat si prejudecatile strabune: daca e casnica, atunci e musai sa le faca pe toate, "nu sta frumos" sa nu. pe de alta, intra in scena traditia aceea oarecum frumoasa si pitoreasca a femeii romance gospodine pana la perfectiune, a carei casa era pusa la punct, luna de curatenie, masa mereu cu bunatati gatite, nu cumparate, copii ingrijiti, curati, educati...ca de-aia te intrebam: ce sa ceri personal unor femei crescute si educate in traditia asta? nu ar citi cartile tale din convingere in primul rand. ar fi rusinos, din punctul lor de vedere, sa isi lase barbatul printre scutece sau oale de bucatarie. asta le e menirea, "sa tina casa", si pe undeva sunt de admirat...ca pot sa o tina singure. pe de alta parte, se conserva un matriarhat otravit, ca nu se asorteaza cu tranzitia spre capitalism de nici o culoare. trebuie reevaluate rolurile, clar. ca daca tatii aud toata ziua buna ziua "nu face aia ca nu te pricepi", dar la scandalul lunar "nu ma ajuti cu nimic, puturosule"...nu stiu cine e de vina in primul rand...daca se poate vorbi despre o vina totusi. parerea mea e ca semanam foarte tare cu societatile islamice la capitolul familie. doamne ajuta pe mai departe. :))
#10117 (raspuns la: #10023) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
daca aveam copil... - de joeblack la: 08/04/2005 14:15:51
(la: inimioarele maggy)
...si-mi spunea: "tati tati hai sa lipim si noi un abtipild pe geam" ma uitam serios in ochii copilului si-i plesneam una de nu se mai trezea !
din tata-n fiu ... - de maan la: 11/09/2005 23:24:37
(la: "Academia Cafeavencu")
da' de ce n-ar merge, nene?
adica eu sunt homosexual da'-s d-ala care nu recunoaste, si deci am o nevasta-paravan sau cum s-o numi ea...
nu-s porc ca-s homo, ci-s nemernic ca mint, da' asta n-are nici o importanta din perspectiva discutiei noastre.

asadar, femeia ii face un copil homosexului nedeclarat si asta micu', daca nu se molipseste genetic (ca sa zic si io asa) macar accidental si tot invata de la tat'su cum sa minti competent o femeie-n pat.

ar sa vie unul, in curand, care va declara ca minciuna-i deci chestie genetica, una care ni se trage de la un homosexual din stramosi, ca ei e vinovati pentru decaderea rasei, amin.

de ce zic asa?
pai, fiindca numa un gay ar putea incerca sa-i indulcesca unei femei neimplinirile din cearsafuri in timp ce un macho s-ar intoarce, draga, cu cur aj cu spatele.

ho, ca glumeam.
#71403 (raspuns la: #71295) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
poveste cu copil - de maria de la medgidia la: 18/11/2005 12:46:43
(la: Autismul)
azi o sa va povestesc despre andrei

andrei, 12 ani, autism sever, poate executa cam toate deprinderile care-i confera autonomie (spalat, toaleta, sireturi, nasturi, mancat, etc), dar are o oarecare stangacie in miscari si o lipsa de precizie (in desenarea formelor, sau in procesul de imitatie)

un copil foarte frumos, ca de altfel, majoritatea copiilor autisti (au trasaturi "armonice", regulate, frumoase, partial si din cauza lipsei de expresivitate faciala, lipsei de mobilitate faciala si corporala)

andrei nu vorbeste decat vreo 20 de cuvinte (mama, tata, da, nu, bine, asa, "coco" - spune asta cand cineva ii este drag)... probabil ca mai multe nu va vorbi niciodata...
desi studiile pe scoarta cerebrala sustin ca invatarea limbajului dupa 12 ani este imposibila, nu ma pot opri sa nu gandesc ca la andrei se va putea... de ce? pentru ca am descoperit ca andrei cunoaste limbajul... si e doar un blocaj de redare/ exprimare a cuvintelor, nu o problema de semnificatie...

iata cum am descoperit...
m-a atras andrei din prima zi cand l-am vazut... roscat, frumos, cu o privire limpede si constienta care se oprea undeva in mine, cauta ceva, si fugea mai departe, in altii...
andrei isi lovea colegii de clasa, oamenii din jur, lovea cu forta si constient de ceea ce face... vedeam pe fatza lui ca nu este, ca la alti copii, tipul acela de lovire pentru a-si "gasi limitele corpului", a sti "pana unde este el in spatiu"...
andrei lovea dintr-o nevoie de atentie... "hei, eu sunt aici!! stii?? eu exist! eu contez! nu ai voie sa treci pe langa mine fara sa observi ca exist!"
o singura fiinta in toata scoala se putea intelege cu andrei... dar persoana aceea nu era in perioada respectiva in oras... andrei era in turmentari interioare chinuitoare... cu corpul tot timpul un arc, alergand, lovind copii, izbind usi, scaune, banci...

nu m-am apropiat eu de el, el m-a ales pe mine... cand s-a uitat in ochii mei prima data, a fost "suflet pe suflet" deodata...
pe vremea aceea nu stiam ca andrei intelege tot ce se intampla, eram eu insami prea "mica" nu de varsta, ci de spirit, ca sa imi dau seama de asta...
eram clueless cu andrei... te simti pierdut in fata unui copil care, la inceputul pubertatii, cu puf de mustata si crescind in barbat, nu vorbeste deloc... si stii ca nu are nici o deficienta de receptie sau emisie a sunetelor...
parea mereu ca vorbele mele nu ajung la el, dar observam ca tonul vocii il relaxa sau agita, ca pe catzei... cu rusine recunosc ca dresaj am incercat sa fac cu andrei... dresaj prin tonul vocii...

foloseam tonul vocii pentru a-l certa sau lauda in diferite contexte, dar mai mult decat pe cuvinte ma bazam pe "melodia" vocii mele, usor soptita, creind o senzatie de intimitate, ceva care era "al lui" si se petrecea doar "pentru el", pentru ca eu intuiam ca are nevoie de "coltul lui", pe care nu il avea fizic, iar eu i-l dadeam sufleteste...

dupa o vreme andrei incepuse sa se raporteze la mine... ma privea fix asteptand o reactie ori de cate ori facea ceva, bun sau rau... eu ii confirmam ca exista, prin reactia mea care demonstra ca "he has made a difference" in our world...
in clasa, eu eram "lumea" pentru andrei, nu profesoara pe care o lovea mereu, sau alti caregivers care nu il puteau stapani cu forta... niciodata n-am folosit forta cu andrei si niciodata nu m-a lovit... o singura data a incercat sa ma impinga, dar cu fermitate si fara afecte negative i-am aratat ca exist si raman pe locul meu...

era o perioada foarte zbuciumata pentru el, culminase cu refuzul de a sta la ore, petrecea timp pe holuri, haladuind fara de sine prin scoala, chinuit interior (simteam eu)...
mai mereu trebuia sa ies din clasa sa-l caut, sa-l aduc... nu-mi iesea partea cu adusul inapoi in clasa, avea o vointa sau o neliniste foarte puternica... de care nu se putea elibera, o purta in el peste tot...

intr-una din zilele in care incercam sa-l aduc pe andrei inapoi in clasa, mi-a venit ideea sa pun in practica o tehnica din hipnoza... nu stiam ce o sa iasa... este vorba despre povestirea simbolica, pentru eliberarea de "incarcaturi" psihice pe care nu poti sa le denumesti...
(de fapt, eu am facut un hibrid intre povestirea simbolica si exercitiile de relaxare pentru intrarea in transa usoara...)
de exemplu, daca o persoana isi descrie greutatile vietii ca si cum ar merge pe drum tragand o ghiulea de picioare, povestirea simbolica va infatisa un om care merge pe drum cu greutati legate de picioare si se elibereaza treptat de ele... daca iti descrie viata ca fiind ceva care ii apasa pe umeri, povestirea va alege un personaj care poarta un sac in spate si treptat ii goleste continutul...
"treptat" este cuvantul-cheie, pentru ca informatiile trebuie sa ajunga in staturile profunde, in inconstient, si sa aiba efecte eliberatoare in timp...
psihologia nu e ceva ermetic, o suma de tehnici si metode ca sa "descifrezi" oamenii... ci inseamna sa gasesti intuitiv felia care i se potriveste fiecaruia ca sa-i alini tensiunea, sa-i faci lui bine, nu sa il dezgolesti pana la cele mai intime secrete ale lui pentru orgoliul propriu...
rolul tau in viata lui e meteoritic, "operezi membrul defect" si pleci, nu te joci de-a reconstrui individul... cu asta nu sunt de acord in psihologia moderna: nu are masura, nu isi stie limitele...

dar, sa revin... l-am luat pe andrei de mana, l-am tras spre mine si am inceput sa-i povestesc ce vedeam pe geam, afara...
"uite, afara e dimineazta, pasarelele canta vesele in copaci, oamenii merg pe strada... unii se duc la servici, altii se intorc de la servici... pamantul respira... respira ca noi si hraneste copacii, plantele, lumea... soarele este pe cer si toata lumea se bucura... oamenii sunt veseli in sufletul lor... merg pe strada... unii se duc la serviciu, altii se intorc de la serviciu...
copiii sunt in clasa... copiii deseneaza copaci... copaci veseli care respira ca si pamantul... soarele ii incalzeste... toata lumea e multumita si merge pe drum... oamenii vin de la servici... sau se duc la servici... fiecare are treaba lui... copiii sunt in clasa si deseneaza... fiecare se bucura de lumea asta frumoasa... plina de soare... pamantul se bucura de soare si respira ca noi... pamantul respira... copacii respira si se incalzesc la soare... noi stam la caldura langa soba... afara totul e bine... fiecare are treaba lui... in clasa copiii sunt linistiti... copiii deseneaza copaci... copacii sunt multumiti pentru ca e soare si e bine... pamantul se bucura... oamenii merg, fiecare la treaba lui... copiii au treaba lor in clasa... toata lumea e multumita... pasarelele canta..."

si tot asa, i-am vorbit lui andrei cu ton egal, repetand cuvintele, totul in jurul ideii de liniste, pace, bucurie calma, multumire a intregii lumi... am simtit la un moment dat, in bratul lui care ma atingea, o decontractie musculara... se relaxase... juma` de ora i-am vorbit primele dati... ma urma linistit in clasa si desenam impreuna pe tabla... ne delimitam teritoriile, andrei invata astfel ca exista si ceilalti, cei din jur...
juma` de ora... apoi din ce in ce mai putin, zilnic... ajunsesem la un sfert de ora, 10 minute cand a trebuit sa intrerup...

imi este atat de dor de andrei... si am aflat ca si lui de mine, un copil care nu vorbeste, acum mai mare decat atunci... a dat de inteles in jurul lui ca-i lipsesc eu...
sunt atat de mica pentru o bucurie atat de mare... pentru ca este o bucurie vie sa existi pentru cineva pentru care lumea e compusa doar din cateva persoane, dintre zecile pe care le intalneste de-a lungul anilor...
eu exist pentru andrei... conducator de popoare sa fi fost, nimic nu insemna... dar o sa-l vad din nou, peste o luna, inainte de Craciun, pe el si pe alti copii de care mi-am legat sufletul...
nu stiu cum va fi... cat ne-am schimbat cu totii... imi e atat de dor de ei... suntem asemenea... spirite vii... nu toti suntem spirite vii in lumea asta... unii sunt "adormiti" intr-un fel, nu stiu cum sa zic... nu sunt "cu totul aici"...

----------------------------------
Counseling pentru cretini: bungee-jumping de la 30 m cu coarda elastica de 60 m.
inimioare de copil - de karinia la: 11/04/2006 23:41:12
(la: de-ale parintilor...de-ale dascalilor...)
...si spun "inimioare de copil'' pentru ca in acest moment mi-a venit in minte un baietel de la o alta grupa, pregatitoare (avem clasele alaturate), care in fiecare dimineata cand il aduce mami la gradi se uita cu ochii in lacrimi la ea si suspina de ti se rupe sufletul si o roaga sa nu il lase acolo, sa il ia cu ea, ca "o sa mi se franga inimioara mea de copil mic de dorul tau!"...E acelasi speach de vreo 2 ani.Zambesc cu drag.
Am banuit bine ca partea cu ignoratul s-ar putea sa nu functioneze.Ci din contra.
Pune-l la treaba.Implicati-l in treburile voastre de fiecare seara ca si cum ar fi un adult cu drepturi depline. Sau, ma rog, asa sa ii dai impresia. Sa te ajute la bucatarie, pe sotul tau - daca e cazul. Da-i sarcini care sa fie cu o oarecare dificultate pentru el. Spune-i mereu ca "de acum e baiatul mamei el mare, care o ajuta pe mami, si mami e mandra si fericita ca in sfarsit are un ajutor". Ideea este sa realizeze de ce nu poti fi tot timpul la dispozitia lui si sa vada singur cat dureaza sa faci o mancare, sa speli sa calci etc. Dar - atentie !- sarcinile sa nu fie sub forma unui ordin ! Ci sub forma solicitarii ajutorului sau, ca sa termini mai repede sa te poti juca cu el.Acelasi lucru cred ca ar fi util sa il faca si sotul tau. Ar fi bine si pt tine, pt ca ti-ar lasa si tie sa ai un timp al tau ( din ceea ce intuiesc si nu cred ca sunt prea departe de adevar, cam cade in sarcina ta piticul), ar fi bine si pt pusti pt ca ar avea "timpul lui cu tati, ca intre barbati" si ar fi benefic si pt sotul tau, pt ca i-ar castiga incredere si prietenia in sudarea unei relatii viitoare tata- adolescent. pentru ca acum se pun toate bazele, in absolut tot.
Jumatatea aceea de ora sa ramana bucatica voastra de timp aparte.
Fa o testare 2-3 zile si vezi cum e.
Psiholog- da, cunosc o foarte buna dna doctor psiholog, specializata pe lucrul cu copiii, o sufletista. Din pacate, ma tem ca suntem din orase diferite. Insa lasa-mi 2 zile ca sa vorbesc cu ea sa vad pe cine cunoaste in Bucuresti.
Ai sa vezi insa ca si psihologul va merge pe aceeasi idee : sa ii ocupi timpul pana la momentul in care un program va deveni obisnuinta.
Il trimiti in tabara in vara? Este foarte bun regimul de tabara in dezvoltarea personalitatii.
Mi-a placut ceea ce ai spus cu jocurile. "fa tu, ca eu ma uit!".II este drag si e fericit pur si simplu ca sunteti langa el. Nu joaca in sine e obiectul atentiei lui, ci voi. Ceea ce e un lucru extraordinar. Si stii de ce? Pentru ca este semnul unei legaturi foarte puternice intre voi si acest lucru este deosebit de important pentru o legatura viitoare. Asa cum ti-am spus si mai sus, acum e momentul in care se sudeaza - sau se rup legaturi. Ori , daca fericirea lui e sa va aibe in preajma tot timpul, gandeste-te ce relatie buna veti avea mai tarziu, cand va ajunge la varsta adolescentei !
E dificil acum si e frustrant pentru tine.Pentru ca si tu ai nevoie de atentie si de timpul tau. La fel si sotul tau. Piticul poate sa inteleaga lucrul asta. Mergi pe ideea de a-i da impresia ca, ajutindu-te, te protejeaza. Ar trebui sa functioneze. Le place sa se simta importanti.
#116841 (raspuns la: #116717) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Mos Nicolae e atunci cind tat - de zaraza sc la: 05/12/2006 19:43:14
(la: Ce doriti sa va aduca Mos Nicolae anula acesta?)
Mos Nicolae e atunci cind tata isi pune barba-ar zice un copil. De Craciun vine unchiul...vecinul etc

Pe aici vine in seara asta-Nasaud si cred ca toata Romania. Miine toata lumea il sarbatoreste ca a fost darnic. Unii il sarbatoresc doar ca sa fie darnic la anul :(

Aici sint nisipuri miscatoare si ne misca pina la lacrimi.
#161627 (raspuns la: #161592) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
TANTI VIORICA...TATA... - de anisia la: 22/12/2006 17:04:37
(la: Parca ieri a fost...)
... imi amintesc ca eram la vecina mea, tanti viorica, si o ajutam la facut carnati, in ziua cu pricina. o femeie plina de viata si cu suflet de aur. cand a vazut ea ce si cum la televizor, si-a strans broboada bine sub barbie, si-a tras cizmele-i ponosite peste sosestele de lana, si-a infasurat bine umerii intr-un sal ce-l avea mereu la-ndemana, in caz ca iesea la taclale cu vecinele, "doar o clipit" si din pragul usii mi-a zis:

tu ramai de termina carnatii, ca io ma duc sa-mi caut baietii...

...si dusa o fost. se lasase de-acum intunericul, sunasem in stanga si-n dreapta dupa ei, si nimic. intr-un tarziu, baiatul cel mare a venit primul acasa.

- unde-i mamica?
- a plecat sa va caute. si pe tine, si pe al'laltu'.
- demult?
- pai de cateva ore bune.
- ma duc dupa ea.


... si dus o fost si el.

pe la miez de noapte s-au adunat cu totii. intre timp venise taica-meu sa ma ia la ei, sa nu stau singura, vezi doamne. o stat cu mine pana s-au intors. apoi ne-am aventurat, bucuresti-u-n lat la miez de noapte. il simteam ingrijorat. speriat putin.

am ajuns acasa la ai mei. dimineata suna nea mihai la usa...

- domnu' xxxx, ne-am gandit sa facem de paza cu randu', la poarta blocului si pe terasa, sus. diseara e randul dvs.
- bine, nea mihai. - i-a raspuns tata.


ma rugam la doamne doamne sa nu mai vina seara, ca sa nu trebuiasca sa plece. a fost cea mai lunga noapte. n-am inchis un ochi. ma uitam pe fereastra, pe dupa perdea. sa-l pazesc. copil fara minte... ce puteam sa fac eu, oricum?

dimineata am facut sandwich-uri si le-am dus la soldati.

... da, parca ieri a fost.

DUMNEZEU SA-I IERTE!
_________
Criule... ce bine ca esti, ce minune ca sunt... Miss Cafeneaua 2006!
#164688 (raspuns la: #164682) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
copilul - de Intruder la: 09/01/2008 11:20:38 Modificat la: 09/01/2008 11:21:53
(la: durerea unei mame)
ba e oropsit de tata ca nu-i baiat, ba e luat de langa mama, de acelasi tata!
nu suntem nascuti ieri!
ai vazut vreodata o cersetoare care tine un copil in brate, sperand sa obtina mai multa compasiune?
bun, sa zicem ca sunt eu, caine...mea culpa, dar nu cred povestea in totalitatea ei!

la primul ghiont, trebuia sa plece nu sa riste sa faca rau copilului ce-l purta in ea!!!
#272759 (raspuns la: #272755) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
timpul copilului din mine e al copilului meu in intregime - de Cezar Petrescu la: 25/01/2008 01:41:10
(la: Ce fel de viitor ne dorim pentru copii noştri? )
...eram in curtea scolii,jucam "tace" pe timbre...doamne ce mult iubeam sa intarzii dupa ore,sa mai raman la un fotbal sau sa mananc smochinele smochinilor din fatza cancelariei ...sa balivernam dupa ore ,in pauze ,pe dupa scoala,cate-n frunza si iarba,,sa spunem bancuri inventate de noi,pe loc...care nu se mai terminau nicioadata...doaMNE NU UITA SA ADUCI ATAT BUCURIE IN SUFLETELE TUTUROR COPIILOR CATA AM AVUT EU...cat n-as da sa mai merg la furat de "cravate roshii",cum le spuneam noi codificat la ciresele de mai,sa furam zambile din gradini ne-mprejmuite,sa sar gardul de zeci de ori la vecinu' in curte unde dadeam cu mingea cand faceam cate-o miuta de strada si aveam tricourile mazgalite cu numerele celor de la u.craiova....jucand inaintas cu numele lui LUNG(portarul) pe tricou...sa alergam pe camp,la ogash cum ii ziceam noi,sa culegem nuci pana ni se-nverzeshte si sufletul din noi...sa fiu muscat de cate-un caine uneori...bravand pe marginea curajului ce punea stapanire pe mintxile noastre infierbantate de concurentza....sa merg la spectacole,la festival,sa fac insectare,ierbare,disectii pe broaste si experimente la chimie..sa prind paianjeni cu o boaba de smoala intr-un cap de atza si s-o bag in gauri unde ei ramaneau lipiti incercand sa atace prada neagra ce le invada spatziul....gusteri legatzi de gat cu atza ,plimbandu-i ca narozii prin fatza fetelor sa vada ce tari suntem....sa simt fiorul si frica primului sarut...sa mai fiu copil....
....SI SUNT...iata-ma int-o noua intrupare...iata-ne din nou ..."noi" !
Cuim sa nu itzi doresti tot ce e mai bun pentru copilul tau?Eu am incercat sa construim o relatzie de prietenie la maxim...si merge...copilul meu,baietelul,ma iubeste la fel cum il iubesc eu pe el,,,insa tot timpul am incercat sa-i insuflu(macar atat)ca mama lui este cea mai importanta fiintza pentru el,chiar si inaintea mea si chiar daca el raspunde raspicat ca ne iubeste iun egala masura....vreau sa intzelega ca un tata ..niciodata nu va putea iubi copilul asemeni mamei...e ceva care nu poate fi intzeles sau descris in cuvinte....chiar daca am schimbat scutece la una cu sotzia,de mam focului....am incercat sa nu lansam stari de tensiune...sa ascultam muzica...si el a ales ce a simtzit ca il reprezinta...nefacand noi propaganda niciunui sti de muzica....de fapr mise pare firesc sa nu itzi fie teama de ce o sa-i placa daca stii ce ai fost...si ce esti!PUNCT.SI SA-I IUBIM NECONDITZIONAT ASHA CUM O FAC SI EI!(SCUZE DACA MAI AM GRESELI DAR SUNT PREA INFLACARAT DE AMINTIREA COPILARIEI ACUM)
SA NE TRAIASCA PUISORII!!!
cezar
Cand Dumnezeu l-a creat pe TATI... (Erma Bombeck) - de Areal la: 02/07/2008 05:59:46
(la: POVESTIRI CU TALC( II))
Când Dumnezeu i-a creat pe TATI, El a început printr-un contur prelung. Un înger, ce se tot învârtea pe-acolo, L-a întrebat:

- Ce fel de TATA mai e si asta, Doamne? Daca pe copii îi vei face de-o schioapa, de ce-i faci pe TATI atât de înalti? Nici un TATA nu va fi în stare sa se joace cu trenuletul fara sa îngenuncheze, nici sa-l înveleasca pe mezin cu plapumioara fara sa se aplece, ca sa nu mai vorbim ca va trebui de-a dreptul sa se încovoaie ca sa-l sarute de "noapte buna".

Dumnezeu a zâmbit si a raspuns:
- Da, dar daca îl fac dupa masura unui copil, la cine vor mai putea privi în sus copiii?

Si când Dumnezeu a modelat mâinile TATALUI, le-a facut mari si late. Îngerul a dat trist din cap si a murmurat:
- Oare Te-ai gândit bine, Doamne? Îti dai seama ce faci? Mâinile mari sunt întotdeauna aspre, si nu de putine ori stângace, mai ales daca e vorba sa prinda scaiul de la pampers, sa încheie nastureii de la jacheta baietelului, sa lege funditele din coditele fetitei sau - mai rau! - sa scoata aschia ce i-a intrat mezinului în deget când îsi cioplea barcuta...

Dumnezeu a zâmbit din nou si a raspuns:
- Stiu, stiu, ai dreptate. Dar vezi tu, mâinile acestea sunt încapatoare, în ele are loc aproape orice - de la toate nimicurile din buzunarul baietelului, pâna la toate figurinele de hârtie ale fetitei, plus sfori, suruburi, cuie... În acelasi timp, însa, ele sunt suficient de primitoare, ca în causul lor sa se cuibareasca fata unui copil.

Apoi Dumnezeu a modelat picioare lungi, un bazin îngust si umeri lati si puternici. Îngerul privea aproape îngrozit la noua creatie.
- Nu, nu se poate, Doamne! Daca se aseaza si vrea sa ia copilul în brate, o sa-i cada printre picioare, ca ai uitat sa-i faci o poala!

Zâmbind, Dumnezeu a raspuns:
- MAMA, da, ea are nevoie de poala. În schimb TATAL are nevoie de umeri puternici ca sa împinga masina la nevoie, sa-si sprijine fiul în timp ce-l învata sa mearga pe bicicleta sau sa sustina un capsor adormit în drum spre casa dupa o plimbare mai lunga în racoarea serii.

Când Dumnezeu era pe punctul sa finiseze picioarele ce urmau sa intre în cei mai mari pantofi ce au existat vreodata, îngerul nu s-a putut abtine sa nu remarce chicotind:
- Nu-i drept, Doamne! Chiar crezi ca laboacele astea se vor putea coborî din pat în miez de noapte când bebelusul plânge în leagan? Si cum crezi ca va putea pasi un TATIC cu asemenea picioare printre jucariile rasfirate pe covor, fara sa zdrobeasca una sau doua sub pasul lui greu si apasat?

Dumnezeu a zâmbit din nou si a raspuns cu aceeasi rabdare si întelegere în glas:
- Se va descurca, ai sa vezi... În plus, îl va putea duce în spate pe Prâslea, care vrea sa calareasca prin gradina, sau, la o singura bataie de picior, va putea speria soriceii din casuta de vacanta... Si apoi, care copil nu se va bucura sa încerce pantofii "uriasi" ai TATALUI, anticipând nerabdator ziua când va fi si el la fel de mare ca TATA?

Dumnezeu a lucrat toata noaptea, dându-i TATALUI cuvinte putine, dar un glas ferm si plin de autoritate si doi ochi care, desi pot sa vada absolut totul, ramân blânzi si întelegatori... În cele din urma, chiar în ultima clipa a creatiei, a adaugat lacrimile. Dupa care S-a întors încet spre înger si, privindu-l cu aceeasi blândete pe care o pusese în ochii TATALUI, l-a întrebat:

- Ei, acum esti multumit? Un TATA iubeste la fel de mult ca o MAMA. Inima lui este la fel de sensibila, dragostea lui - la fel de nemarginita.

Îngerului nu i-a mai ramas nimic de spus.
Tata, du-te acasa! Intruder - de Bitterdream la: 16/07/2008 20:40:30
(la: Cele mai Frumoase Texte ale Cafegiilor )
stia ca ar fi trebuit sa insiste sa mai ramana si sa plece cu un tren, a doua zi. putea sa transforme fotoliul in pat, gasea el un cearceaf si o perna, erau toate in sifonierul acela mare, undeva jos. cand scosese din geanta de panza pachetul cu "prajituri facute de maica-ta...de care-ti plac tie" vazuse un alt pachet invelit intr-un ziar rupt, de unde se itea o pereche de papuci si-ntr-o punga transparenta mai vazuse halatul lui de casa si pijamalele de noapte. taica-sau avusese de gand sa doarma la el dar renuntase si fiu-sau stia. cuvintele le erau straine unul altuia, nu aveau ce sa-si spuna si tacerile se-ntindeau parsive, ca serpii la soare. cand intra in camera lui cu chirie, cercetase ca un copil curios fotografia de pe masuta unde el si Luminita erau undeva la munte, infofoliti si stransi unul in altul. "ea e prietena ta?" intrebase si el a zis doar un "da" ragusit, sec, fara alte comentarii.
venise de dimineata, il asteptase la tren si-acum il conducea inapoi la gara si abia astepta sa se termine, sa-l vada suit in vagon si sa plece din gara asta cu miros de bagaje zacute pe peroane.
barbatul asta cu par alb care era tatal sau, ii evoca un caniche negru pe care l-a luat odata in camera unde sta acum, cu chirie; tremura de frig langa usa farmaciei. afara "turna cu galeata" si el intrebase farmacista al cui e cainele; ea spuse ca de aproape trei ore sta acolo, poate era al cuiva, o sa-l gaseasca stapanul pana la urma. scrise un numar de telefon pe o bucata de carton rupt din ambalajul tabletelor de aspirina si-l dadu farmacistei, apoi lua cainele acasa. animalul era linistit, sedea cuminte pe un pres, langa caloriferul amortit si nu manca nimic, doar lipaise putina apa. toata noaptea scheunase infundat; il mangaia din cand in cand si-ncercase sa-l convinga sa manance ceva dar poate era obisnuit cu mancare speciala pentru caini, poate se simtea abandonat de stapan, poate ii era dor sau frica sau poate il durea ceva. dimineata lasase usa terasei deschisa, schimba apa catelului si pleca la facultate. cand se-ntoarse dupa-amiaza, vazu ca animalul nu mancase nimic. arunca farfuria de plastic cu tot cu continut si cobori pana jos, la un pet-shop. cumpara o punga cu mancare speciala pentru caini dar caniche-ul nu se atinse, doar se uita bland, cu priviri stinse, la el. seara sunase telefonul si cainele isi ciulise urechile...era stapanu-sau, farmacista ii daduse numarul lui de si acum venea sa-l ia acasa. dupa o jumatate de ora sunase la usa un barbat in varsta, el deschise si catelul tasnise brusc, sarind ca o minge de blana neagra. barbatul ii multumea cu voce joasa si-si aduse aminte cum abia astepta sa-i vada dracului plecati, sa nu mai stie de ei, sa se simta usurat...

http://www.cafeneaua.com/nodes/show/15317/tata-du-te-acasa/1
despre" invata-ti copilul ce e iubirea" - de cosmacpan la: 05/02/2011 21:05:48
(la: Educa-ti copilul sa ajunga miliardar)
poate ca o sa se vorbeasca altadata...

lumea incepe sa-si aduca aminte ce inseamna slow food, incepe sa aprecieze serile petrecute in familie fara TV...ince sa-si aduca aminte de inseamna o ciorba fiarta pe plita sau un porumb copt in jar

poti sa te chinui sa-ti inveti/dresezi copilul dar el nu va face altceva decat sa copie ceea ce vede...copy-paste, ce face tata, copy-paste ce zice mama, copy-paste ce murmura bunicul/bunica, copy-paste ce barefeste unchiul/matusa

saracia nu-i o rusine, rusinos e sa nu incerci sa scapi de ea...parca asa spunea o voce

cat despre Midas...pana si aurul te omoara...

fericirea sta in lucrurile marunte de care sti sa te bucuri.
Legi - de papadie67 la: 02/10/2003 13:16:08
(la: EvZ: Rezervatia de ciudati din estul Europei ...)
Nu v-aminteste-un pic de Waco/Texas, parca prin '95, cand "federalii" au intervenit brutal pentru ca o comunitate locala se dirija dupa 'legi' proprii, oarecum contradictorii celor federale?

In cazul fetitei tiganului, este oare bine ca legea tarii sa "bata" traditia comunitatii in aceasta problema, intrinseca respectivei comunitati? Si daca da, bine pentru cine? Pentru respectiva comunitate, care "trebuie civilizata" chiar si-n privinta "afacerilor lor interne"? Pentru restul populatiei tarii? Daca da, care-i beneficiul celorlalte comunitati intr-o afacere ca asta?

Sau poate este bine pentru acea fetita X, care la 12 ani n-are de-ales
(asemenea tuturor copiilor de varsta ei, trebuie sa se supuna vointei parintilor, nu?) si isi asculta tatal. Cu mica diferenta ca majoritatea tatilor din alte comunitati le impun fetelor lor sa mearga la scoala, cand au 11-12 ani, nu s-aiba sex!

Or fi tigancutele diferite biologic de-alte etnii si le dauneaza lipsa sexului la 12 ani intr-atata? Judecand prin prisma marturiilor unora dintre ele, nu! Catusi de putin! Si asta stiu de la un medic, fosta prietena. Tiganca, nepoata de bulibasa.
Are dreptul un copil sa fie protejat de "federali" impotriva unei intruzii atat de brutale in viata personala? Are vreo alta arma de-aparare? Are vreo vina ca s-a nascut tiganca si ca de-acuma are 12 ani?
Are nevoie Europa sa plictiseasca Guvernul Romaniei cu-asemenea "prostii"? Poate ca da, poate ca nu.

Are nevoie guvernul mentionat (si-o parte din poporul al carui reflectare este el) sa-si dea seama singur, folosind propriul dovleac si fara sfaturi de la altii, ca daca drepturile INDIFERENT carui copil de 12 ani nu-s aparate, drepturile nici unui copil de fapt nu sunt?
Eu cred ca DA, are nevoie...
Din strainatate - de JCC la: 13/10/2003 14:36:49
(la: Cele mai frumoase poezii)
Din străinătate

Când tot se-nveseleste, când toti aici se-ncântă,
Când toti îsi au plăcerea si zile fără nori,
Un suflet numai plânge, în doru-i se avântă
L-al patriei dulci plaiuri, la câmpii-i râzători.

Si inima aceea, ce geme de durere,
Si sufletul acela, ce cântă amortit,
E inima mea tristă ce n-are mângâiere,
E sufletu-mi, ce arde de dor nemărginit.

As vrea să văd acuma natala mea vâlcioară,
Scăldată în cristalul pârâului de-argint,
Să văd ce ei atâta iubeam odinioară :
A codtului tenebră, poetic labirint ;

Să mai salut o dată colibele din vale,
Dorminde cu un aer de pace, linistiri,
Ce respirau în taină plăceri mai naturale,
Visări misterioase, poetice soptiri.

As vrea să am o casă tăcută, mitutică,
În valea mea natală ce undula de flori,
Să tot privesc la munte, în sus cum se ridică,
Pierzându-si a sa frunte în negură si nori.

Să mai privesc o dată câmpoa-nfloritoare,
Ce zilele-mi copile si albe le-a tesut,
Ce auzi odată copila-mi murmurare,
Ce jocurile-mi june, zburdarea mi-a văzut.

Melodica soptire a râului, ce geme,
Concertul, ce-l întoană al păsărilor cor,
Cântarea în cadentă a frunzelor, ce freme,
Născură-acolo-n mine soptiri de-un gingas dor.

Da ! Da ! As fi ferice, de-as fi încă o dată
În patria-mi iubită, în lucul meu natal,
Să pot a binezice cu mintea-nflăcărată
Visările juniei, visări de-un ideal.

Chiar moartea ce răspânde teroare-n omenire,
Prin vinele vibrânde ghetoasele-i fiori,
Acolo m-ar adoarme în dulce linistire,
În visuri fericite m-ar duce către nori

Eminescu
Florine - de ofemeie la: 14/10/2003 10:02:09
(la: Dragoste)
Iubesc,am o familie!Cunosc dragostea de mama,de tata,de frati,de sot, de copil,de aproape.Nu vorbesc de mine aici.Tu nu privesti in jurul tau?Oamenii se mananca de vii intre ei cu dragoste cu tot!Ea exista,nu am zis niciodata ca nu,dar prea adanc poate in inimile noaste si poate ca am ajuns prea egoisti pt. a o impartasi,sau a o da gratuit,intelegi?
P.S.Mintile mele nu stiu in ce masura umbla aiurea,dar pt. ca mi-ai amintit,ce a ramas afara voi chema inauntru.Merci.Dragut.Alexandra
#1298 (raspuns la: #1282) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...