tata simbol al singurtatii

sora mama,

practicile noastre religioase nu sunt niste rituri moarte, cum gandesc despre noi ateii.

la sfanta liturghie noi credem si ne rugam astfel: "doamne, trimite duhul tau cel sfant peste noi si peste aceste daruri ce sunt puse inainte" etc (cu rugaciunea preotului si a poporului pentru prefacerea lor si a noastra prin pogorarea duhului sfant). poporul este cel care aduce darurile (simbolic paine si vin), se fac pomeniri pentru cei pe care'i purtam in inimile noastre etc. in toate aceste ritualuri chiar se intampla ceva real, chiar daca acest real este la un alt nivel decat realul material si pipaibil.

la fel e si cu celelalte slujbe, ritualuri si binecuvantari ale bisericii, intre care si taina nuntii.

cine se lipseste de bunavoie de slujbele, ritualurile si binecuvantarile bisericii sale, se lipseste astfel de ceva foarte real si concret, care se da la nivel spiritual.

e o saracire de buna-voie.
pe aceasta cale au mers protestantii (mai nou, intr'o anumita masura, si catolicii), si astazi toti recunosc si apreciaza bogatia ortodoxiei. noi aci vedem aceasta admiratie nedismulata adeseori, caci adeseori avem la diferitele slujbe non-ortodocsi.

doamne ajuta.
pr_iulian

de Serghei Esenin

Nu oricine stie sa cante, nu oricine
Nu oricui ii este harazit,intr-adevar,
Sa se rostogoleasca precum un mar,
La picioarele straine.

Aceasta este marea spovedanie pe care mereu
O face-un derbedeu.

Eu inadins umblu nepieptanat si cu capul gol
Pe umeri ca o lampa de petrol.
Toamna desfrunzita a sufletelor voastre
Imi place s-o luminez in amurguri albastre.
Imi place cand pietrele batjocurii spre mine prind sa zboare,
Ca grindina vijeliilor cotropitoare.
Atunci mai vartos eu cu mainile strang in raspar
Balonul clatinator al zburlitului meu par.

Mi-e asa de bine sa-mi amintesc atunci
Fosnetul ragusit al arinului si izul paraginit dintre lunci.
Ca undeva traieste tata, si mama, cu fruntile grele,
Care ar scuipa pe versurile mele;
Carora le sunt drag ca trupul, ca ogorul, ca faneata,
Ca ploaia, care primavera imboldeste verdeata.
Ei v-ar strapunge cu furcle, fara-a mai sta la gandit,
Pentru fiecare racnet asupra mea azvarlit.

Sarmani, sarmani tarani!
Desigur v-ati facut mai urati acolo, in locul de bastina.
Tot asa va temeti de Dumnezeu si de duhurile din mlastina.
O, daca ati intelege
Ca fiul vostru
Este cel mai de seama poet al Rusiei!
Pentru viata lui inimile nu vi s-au acoperit de bruma campiei,
Cand picioarele desculte si le balacea prin baltile toamnei buimac?
Acum el poarta cilindru
Si pantofi de lac.

Dar in el dainuieste firea apriga de odinioara
A strengarului de la tara.
Vacile de pe firmele macelarilor din orice parte
Le saluta de departe.
Si intalnindu-se cu birjarii prin pietele goale,
Isi aminteste mirosul de balegar al sesurilor natale.
Coada fiecarui cal ce-n ham se-ncurca, se-ncrunta,
El e gata s-o poarte ca trena unei rochii de nunta.

Mi-drag locul unde m-am nascut,
Iubesc nespus de mult patria mea!
Desi tristetea salciilor ruginite staruie peste ea.
Mi-s dragi raturile murdare ale porclor, ca si-n trecut,
Rachitele ca mainile moastelor,
Si in tacerea noptii oracaitul rasunator al broastelor.

Sunt bolnav de amintirea vremii cand eram copil,
Visez jilaveala si pacla serilor de april.
Artarul nostru parca s-a chincit, sub zvonul valtorilor,
Sa se incalzeasca la flacarile zorilor.
O, cate oua de corb am furat si cati pui,
Catarandu-ma pe crengile lui!
Oare si azi o mai fi cu crestetul verde-n tumult?
Scoarta lui e tot asa de trainica cum era mai demult?

Dar tu , dragul meu,
Credinciocul meu caine tarcat!
De batranete te-ai facut tanguios, ai orbit, te-ai uscat
Si ratacesti prin ograda , bataindu-ti coada atarnata.
Mirosul tau a uitat unde-i usa si grajdul si vechea poiata.
O , cat mi-s dragi toate aceste vedenii ce vin sa ma-ngane
Cand ,sterpelind de la mama cate-o bucata de paine,
Muscam dintr-ansa amandoi, pe rand,
Fara sa ne fie greata unuia de altul, nicicand.

Eu sunt tot acelasi,
Cu inima sunt tot acelasi intre anii grei.
Ca albastrelele-n orz infloresc pe fata-mi ochii mei.

Asternand rogojinile de aur ale versurilor din sange scoase,
As vrea sa va spun lucruri duioase.
Noapte buna!
Voua tuturor, noapte buna!
A trecut coasa prin iarba amurgului din zare.
Astazi am chef sa ma urc in picioare
Si de pe fereastra sa stupesc pe luna.
Lumina-i albastra, lumina-i asa de albastra in cer si pe nori!
Sub albastrimea aceasta, zau ca nu ti-ar parea rau sa mori.

Ei, si ce daca par
Ca-s cinicul ce-si agata la spate-un felinar?
Batranule, iubitule, deselatule Pegas,
Am parca nevoie de trapul tau molatic si gras?
Ca un mester aspru in stradanii,
Eu am venit sa cant si sa slavesc guzganii.
Ca luna lui august, capatana mea rebela
Isi varsa vinul prin parul valvoi.
Vreau sa fiu o galbena vintrela,
La corabia in care azi plutim spre tarmuri noi.

in traducerea lui George Lesnea

micul PARIS...

un adevar candva...
pentru ca nu degeaba s-a spus asa.

marea pubela
de acum.

de ce?

mocirla, gropi,
oameni saraci.
mita.
insulta.
interese.

CORUPTIE in cel mai adevarat SENS al CUVANTULUI.

pentru ca NE FURAM
unii de la altii
PAINEA DE LA GURA.

au existat DERBEDEI
pe strazi.
care au CANTAT
si i-am IMPUSCAT.

DE CE?
cantau altceva
DECAT ADEVAR?

studentii, controversati inca
au iesit in strada
si au cantat
VISUL LOR.

si noi oare I-am INTELES?
le-am INTELES VISUL
care i-a aruncat
IN BATAIA FOCURILOR DE ARMA?

am INTELES noi, OARE
SACRIFICIUL LOR SUPREM?
si STRIGATUL LOR DISPERAT DE NEPUTINTA
de a transmite MESAJUL?

cati dintre noi
INTELEGEM
GESTUL LOR?!

preocupati de interese meschine
I-AM IMPUSCAT.

DE CE?

cine vrea
ca noi SA UITAM SAGELE VARSAT
pe un camp de BATALIE murdar.

cine vrea
ca noi sa uitam
ca SUNT COPII care au RAMAS FARA TATA
si sotii fara SOT
si PARINTI fara COPII.
si COPII FARA PAINE?!

EU N-AM UITAT!

TU, AI UITAT?

Integrarea inseamna " sa te simtzi ca acasa"; inseamna sa fii apreciat si sa apreciezi; nu inseamna pierderea valorilor proprii si a (sub)culturii( apreicere a la anonim olandez...scuze!) tale si preluarea a tot ce "gasesti";
inseamna sa dai si sa primesti!

Integrarea inseamna pastrarea valorilor proprii si preluarea a ceea ce-i nou si bun.

Trebuie -insa- in primul rind sa fii lasat sa te integrezi. Si tu sa doresti si sa ai capacitatea de adaptare. Aici intervin legile tzarii "gazda".

Am prieteni in Frantza, USA SI Canada. Germania nu-i tocmai tzara unde sa te simtzi chiar in largul tau. trebuie sa "tragi caciula pe urechi" si sa rezisti cu orice pretz. Am preieten care a fost expulzat dupa 12 ani...in RO nu mai avea "nimic"( in afara de casa)...fiica si nepotzi( intre timp germani) aici. A trebuit brusc sa demisioneze si sa-si faca bagajele in timp de 1 sapt. ; daca nu era trimis cu avionul( gratuit)

Eu m-am simtzit ca acasa de la inceput; prea era totul perfect! Stiam engleza si franceza( citisem mult); stiam putzina germana dar nu intzelegeam nimic ptr. ca-s plini de dialecte si nimeni nu-si da silintza sa vorbeasca cu tine o limba curata( de retzinut ca vorbesc de oameni de la un anumit nivel)

Mereu am fost roman iar acum( am deja cetatzenia de 6 ani) , daca ma-ntreaba cineva ...sint tot roman. Mi se pare mai corect; se vede de la o posta ca nu-s neamtz; bine-ntzeles ca-n gluma spun ca-s neamtz.
Dar dupa atita vreme nu mai intereseaza pe nimeni. De fapt oamenii sint la fel ca peste tot. Problema mare sint autoritatzile...iar la mine a durat 10 ani; si la totzi cei ca mine. Cind sa primesc cetatzenia, mi-au aminat-o ptr. ca eram in perioada de probe la serviciu.

Dupa perioada de azil( politic) cind nu ai dreptul la lucru( dupa lege 4 ani...pe motive umanitare mai repede)3 luni muncitor, 2 ani proiectare( ing. mec....10 semestre) somer( 1st.razboiul din golf)( nu au vrut sa-mi dea bani de somer)...2 ani contabilitate la un supermagazin, intrare marfuri( tot acolo)...4 ani lucrat pe un stivuitor cit casa la un mare depozit alimentar + depozit de bere
; paralel lucrat ptr. o casa de asigurari 4-5 ani( sint un expert; am fost cotat ca cel mai bun pe linia mea) dupa care marea victorie: din nou somer, cursuri de CAD ( tocmai erau alegeri noi si se pompau bani cu gramada) 6 luni, si de 5 ani lucrez in/ la buricul technicii germane...cind va urcatzi intr-un daimler sau porsche amintitziva de sb_one care la fiftyfive concureaza cu colegi de 26/ 27 de ani.Si-i greu al dracului; nu meseria ci lagatura omeneasca!Generatziile, tata!

M-am simtzit ca acasa din prima zi, totusi. Sint integrat?

Prieteni? romani, rusi, turci, italieni.Coleg ungur care ma-nvatza istoria Romaniei si a Europei. Cu nemtzii traim in buna pace; oameni buni sau rai ca peste tot. ...Dar au o politica de integrare...
Pe aici ptr. tineri si copii e mai greu; unii au prea multa sensibilitate; care-s mai sensibili au greu de tot.

PS
se-ntimpla un fenomen: de cind sint aici nu pot accepta ca tzara aia (RO) sa fie injurata si batjocorita! Desi nu mai sint cetatzean roman. Io mis german, dar totzi ai mei sint romani...si nu-i las!

Sa speram ca aberatiile astea n-or sa patrunda in Romania mai departe de tagma bufonilor din care face parte Funar. Barbatul nu e egal cu femeia si nici n-o sa fie vreodata pana n-o sa poata ramane gravid si pana cand copilul n-o sa spuna intai "tata" si pe urma "mama". Dar asta nu inseamna discriminare. Pur si simplu nu poti sa compari mere cu pere.

Tot tembelismul asta occidental cu emanciparea deplina a femeii suna foarte bine pana ajungi sa traiesti in mijlocul lui, sa-l vezi impins mult dincolo de limita bunului simt, sa vezi cum mamele si tatii se incranceneaza fiecare in cariera lui in detrimentul copiilor.

Si nu stiu in Europa cum e, dar in SUA Ziua Tatalui e un pretext pentru a trimite lumea la cumparat cravate si after-shave-uri.

Fotbal feminin si barbati la coafor. Hm!

ca bine le mai spuneai...
si le mai spui.
tare te iubesc.

simbolul e simbol
e gandit...
de cine?!

Elementul chimic "Femeia"
1. DESCOPERITA: De mult timp de un chimist pe nume ADAM. Data descoperirii este necunoscuta.
2. SIMBOLUL IUPAC:Fm
3. APARITIA IN NATURA: peste tot atunci cand nu o cauti si nicaieri atunci cand e cautata. De obicei apare in locurile cu populatie umana.
4. OBTINERE: La inceput a fost preparata dintr-o coasta; cu timpul, insa, datorita evolutiei, se prepara din greseala. Cu toate ca s-au intreprins multe incercari o sinteza a acestui element nu a reusit nici unui cercetator. Se presupune ca reactia de sinteza ar fi Fe+Me+Ie= Femeie
5. GREUTATE ATOMICA: Se cunosc mai multi izotopi: izotopul "snur" (45 kg), izotopul "dama bine" (55 kg), izotopul "forme pline" (65 kg) si izotopul "batoza" (100 kg). Datorita acestor izotopi elementul nu are un loc bine stabilit in sistemul periodic al elementelor.
6. RASPINDIRE. Se gaseste in natura, in stare libera sau in combinatii. In general se gaseste acolo unde nu trebuie si, in special in Cuba, ai carei locuitori sunt "cu-banii".
7. PROPRIETATI FIZICE: Suprafata este acoperita in general cu un strat de pudra. Se gaseste in patru stari de agregare: stare amorfa (pina la 16 ani), stare cristalina (16-35 de ani), stare gelatinoasa (35-50 de ani) si stare uscata (peste 50 de ani). Aflat in starile cristalina si gelatinoasa, elementul fierbe la simplul contact, ingheata greu si brusc se topeste cind este bine tratat. Daca la inceput e dulce, o data cu trecerea timpului se acreste, devine amar si apoi otrava curata. Poate fi acru si la tratari nepotrivite. Daca e lovit, scoate sunete ascutite. Poate crea multe dureri de cap.Spectrele sunt de la blond, roscat pina la negru. Se dizolva greu in lichide. Solubila in acid sulfuric. Activitatea creste exponential cu saturarea in alcool.
8. PROPRIETATI CHIMICE: Elementul are mai multe valente, din care cauza se combina foarte usor. Cu numarul de coordinare 1 formeaza un complex familiar cu schimb ocazional de liganzi. Numarul maxim de coordinare este dat de efectul steric al ganzilor. Liber, ataca inima. Combinat, ataca ficatul si punga. Are o mare afinitate pentru metalele rare si pietrele pretioase mai ales combinatii cubice cristaline ale carbonului) si absoarbe usor, in cantitati apreciabile, bauturi fine, prajituri si multe alte delicatese. Poate exploda instantaneu daca activitatile planificate nu au loc. O reactie violenta, insotita cu cresterea activitatii de legare de liganzi apare atunci cind e lasata in stare libera. Este un foarte bun agent reducator al finantelor barbatilor.
9. INTREBUINTARE: Se intrebuinteaza mai ales in bucatarii si in dormitoare. Se mai foloseste ca podoaba, pentru ridicarea nivelului si, accidental, pentru inmultire. (Caz in care se produce o crestere in volum, cu centre de distributie a laptelui.) Este cel mai puternic agent reducator de venituri. Este folosit pentru a creste efectul estetic al masinilor sport.
10. METODE DE ANALIZA: Elementul in stare pura se inroseste daca este descoperit sau vazut in starea sa naturala. Se inverzeste in prezenta unui izotop cu insusiri mai bune.
11. ATENTIE LA FOLOSIRE! Fiind exploziv, elementul trebuie tratat cu multa atentie si delicatete si minuit cu multa indeminare. In caz contrar, este vai si amar de cel ce o manipuleaza. Se poate evita explozia prin tinerea in palme (sau pumni).Nu se recomanda manipularea de catre barbatii fara vigoare. Elementul "femeie" se serveste gol si trebuie agitat inainte de intrebuintare. In stare cristalina, se poate utiliza atit la lumina, cit si la intuneric. In stare gelatinoasa, numai la intuneric. Este ilegal (desi dorit) de a poseda mai mult de un izotop. La imbatrbnire elementul este greu de reciclat si trebuie tratat ca gunoiul radioactiv

...Au fost niste exemple. L-am cunoscut pe parintele Galeriu, si am ramas profund impresionat. Un adevarat duhovnic. Dar cei ca el sunt rari. Cand m-am recasatorit, nu cu mult timp in urma, cei doi preoti au cerut 3 milioane nasilor! Si asta intr-o biserica modesta de cartier de Ploiesti...
Uite un mesaj de la un om disperat:

Intr-o tara în care lucrurile au alunecat rau de tot la vale, în care sa
nasti si sa cresti un copil este considerat un lux si impozitat ca
atare, într-o tara în care demnitarii au nevoie de o lege speciala
pentru a-si declara averile, în aceasta tara în care sportul a capatat
statut de activitate intelectuala si în care tinerii care nu au
suficienti bani sînt trimisi sa-si traga un glont în cap, în armata,
într-o tara în care oamenii se arunca de la etaj de foame ori de frig,
în tara asta în care alesii poporului ne transforma tatii si bunicii în
cersetori, în aceasta tara, presedintele te-a gasit vinovat pe tine. Pe
tine, cititorule!

Cum altfel as putea întelege declaratia de acum doua zile a domnului Ion
Iliescu, prin care ti-a poruncit sa nu mai dai spaga? Pai domnul
presedinte a fost lînga tine cînd ti-a nascut nevasta si a vazut, cumva,
privirea rece a doctorului care nu-si primise înca "atentia"? A fost
domnul Iliescu lînga tatal tau care a scos din buzunar 50.000 ca sa-i
schimbe asistenta plosca? Sau lînga mama ta, sarmana, care a umplut
sacosele si buzunarele preafericitilor pentru a-si boteza nepotul? Spune
cine a fost lînga tine cînd ti-ai tras curent electric, apa, gaze, cînd
ti-ai facut balcon ori cînd ai primit aprobare sa spargi peretii din
casa! Domnul Iliescu? Nu! Spaga! Doar spaga a fost cu tine si a uns
angrenajele ruginite ale masinariei asteia infernale, chichitele
întepenite ale sistemului, a înmuiat coltii animalului social si a
doborît zidul dintre visele tale si realitate.

Si apoi ce ar fi tara asta fara spaga? Bolnavii ar muri pe masa de
operatie, apa ar îngheta în conducte, gigacaloria s-ar împotmoli în
drumul catre caloriferul din odaia ta, masinile rablagite de
dezinteresul tinichigiilor de la service nu ar putea ocoli mormanele de
gunoi din fata curtilor, copiii nascuti pe niciunde ar ramîne
necrestinati iar mortii s-ar îmbalona neîngropati pentru ca n-ai dat
spaga pentru o groapa-n cimitir.

Ei bine, de-aia zic: Spaga presedinte!

Marian COMAN

cinci sute in plus la ,intretinere'
ca sa nu vorbesc de concedii
vise tata...

un inginer in Romania castiga 70-80 de euro
un inginer cu functie 200-300 euro
in cel mai fericit caz

ceva mai mult castiga cei din vanzari
care au salariu fix plus procent din vanzari.
interesu poarta fesu.

1, nu esti proasta si sigur nici naiva nu esti
2, a deosebi adevarul de minciuna este greu dar nu imposibil.
Cu rabdarea treci marea.
3, consecinte fatale in timp nu exista. Ce intelegi tu prin fatalitate? Ceva neguros care te copleseste?
Nimic mai simplu: inchide ochii si vezi soarele din inima ta.
4, asta apreciem mai toti dar cine a spus ca in viata lupta este dreapta? Tu trebuie sa fii pregatit: pritenenul cel mai bun poate avea in maneca un sis sau o floare...
5, eu dispretuiesc adevaratii golani, tatele si ipocritii
6, pe umarul unui invins nu trebuie sa plangi decat daca merita
7, nimic nu se pierde, nimic nu se castiga, totul se transforma
8, asta depinde numai de noi. Daca pentru tine aflarea valoarii este un tel, o tinta, nimic nu te opreste sa o vezi si sa o recunosti.
9, frustrari avem cu totii, mai mari sau mai mici. Noi trebuie sa le invingem. Daca avem puterea si daca ne dorim cu adevarat.
10, nimic nu este perimat

Cu drag,
Cata si/sau mama

Edgar Papu scria:
"ne deschide o poarta atit de larga asupra planetei,incit nu cunoastem nici un alt poet roman care sa -l fi egalat in aceasta absortie uriasa de spatii,de pamanturi,de oameni...Stefan Baciu de pretutindeni si de la noi."
La rindul sau fiul Scheilor brasovene nota in cartea "Insemnarile unui om fara cancelarie:"
Iata, asadar,ca acolo unde nimeni nu se astepta,va apare un Lucian Blaga la care un poet roman din Honolulu,ajutat de-un poet venezuelan din Caracas,a lucrat cu sarg si cu dragoste,ca sa redea vocea adevarata a celui ce a facut din Curtile dorului,nu numai un simbol,ci si o arhitectura de cuvinte si idei,mai puternica decat toate oprelistile si revizuirile de care a avut parte in viata.
Voi incheia cu acest poem,pe care l-am scris la Rio de Janiro in anii'50,cind Blaga era batjocorit si condamnatla tacere;
Elegie pentru Lucian Blaga
Ultima oara,pe-o strada insorita la Sibiu,
Ar fi putut,ar fi putut sa fie
Si la Berna sau la Viena.
Am schimbat citeva cuvinte si ne-am spus la revedere
poate la Paris,poate la Lisabona,in gind.
Cadeau pasari mari,fumurii,in toamna accea.
Pan murise de mult
si-o naframa de doliu nevazut flutura peste Sibiu
flutura peste Tara.
Ne-am strans mana
cand de fapt ar fi trebuit sa ne stergem o lacrima;
pe-o strada insorita,toamna la Sibiu,
inmanusat,palarie occidentala,
ultimul mare poet al Tarii
imi spunea
la revedere.
Undeva,pe-o strada pustie din Sibiu
statuia aceasta a ramas sapata in aer."

bine ai venit printre noi.
in primul rand doresc sa te felicit pentru viata ta, care desi foarte grea ar trebui sa ne faca pe noi, alti romani plecati de acasa, sa meditam.

In primul rand as dori sa te rog sa ne povestesti despre familia ta:
mama - femeie cultivata, cunoscatoare de limba franceza
tata - barbat cu multa personalitate, aparent infrant de tirania comunismului.

Catalina Bader

desen 9: un sarpe cu limba lunga si 6 dinti: pacatul originar?!

10: din biserica, pe trei drumuri, vin trei invatati/preoti la o casa cu cruce in care trei oameni asculta

11: din nou sarpele

12: poate fi un ritual de botez

13: rastignire: doi ingeri aduna sangele celui rastignit in doua pocaluri. Exista doua tabere: de o parte preot/invatat si de alta o armata: este acesta ISUS?
cred ca da. pe cap poarta o coroana.

14: doi invatati stau la masa - nu inteleg exact ce fac
poate fi o intalnire intre doua capetenii sau doi invatati care sustin idei diferite

deoarece porneste un razboi religios:
pe cer vedem: cerc cu multe zvastici si o cruce care ma duce cu gandul la simbolul evreilor
este noapte iar luna este NEAGRA.

Catalina

Craciunul nu este altceva decat intoarcerea ciclica la copilarie, indiferent daca a fost grea sau usoara a fost senina, fara griji si plina de sperante. Cand facem bradul ne simtim mici si fara griji,chiar daca avem din gresala parul alb.Daca sunteti cinstiti veti constata ca copilul din dumneavoastra nu v-a parasit niciodata si este undeva, inauntru si va tine de mana acum cand sunteti aproape bunic, amintirile lui sunt acolo, visele lui au crescut odata cu corpul vostru si nu va pleca niciodata.Un copil, un adolescent, un tanar, un sot, un tata, sunt toti impreuna si fiecare e singur.Viata nu este decat o stafeta a varstelor unde castiga intodeauna toata echipa adica dumneavoastra.Craciunul este ceea ce ne ramane atunci cand totul in jur se schmba. Aici m-am referit la TRADITIE.

Fie vorba intre noi puteai sa iti alegi un nume mai usor de redat, ca mi s-a cam impleticit limba la transcris...:)
Dar trecind la teme serioase, trebuie sa recunosc ca de la primul tau mesaj am gindit``uite ca mai este unul care gindeste si (simte) ca mine!!``
Tu ai fost mai repede ca mine...
Am sa redau un fragment citit azi in stiri:

Cardinal Says U.S. Treated Saddam 'Like a Cow'

Cardinal Renato Martino, head of the Vatican's Justice and Peace department and a former papal envoy to the United Nations (news - web sites), told a news conference it would be "illusory" to think the arrest of the former Iraqi president would heal all the damage caused by a war which the Holy See opposed.
"I felt pity to see this man destroyed, (the military) looking at his teeth as if he were a cow. They could have spared us these pictures," he said.
"Seeing him like this, a man in his tragedy, despite all the heavy blame he bears, I had a sense of compassion for him," he said in answer to questions about Saddam's arrest.´´

Stiu ca sint multe de spus si noi sintem numai spectatori la ce se intimpla pe scena politica a lumii...Numai poporul Irakian are dreptul de a acuza...,dar mie mi s-a umplut sufletul de mila si jena, tot ce am vazut a fost un om batrin, lovit si durut pentru ca a cazut de la mare inaltime si pentru ca oricit de criminali au fost fiii lui, el este numai un tata care pe deasupra i-a mai pierdut si pe ei...Si daca va mai spun ca asemanator am simtit cind l-am vazut pe Ceausescu (cine isi mai aduce aminte) batrin si speriat, dupa ce l-au prins, ...... coborind din elicopter sau avion , nu mai retin...Desi l-am urit pentru viata oferita si mie in tara in care mi-am petrecut atita tinerete.

Catalina,
Mutumesc,
Imi place tonul acestei conversatii "virtuale." Tocmai am citit niste comentarii de pe urma interviului pe care l-am dat la "Evenimentul Zilei," destul de vulgare, referitoare la faptul ca am folosit imagini de la Mineriada din 1990 in filmul meu. Alt motiv de a nu incerca sa port un dialog civilizat cu o societate departe de civilizare. Dar sa raspund la intrebarea ta.

Familia mea a fost destul de ciudata, amestec de tarani si aristocrati. Toate informatiile pe care le am despre ei sint vagi, si multe lucruri pe care astazi cred ca le stiu, au multe pete albe. Parintii mei au murit in 1982 si in 1983, cind nu-mi inchipuiam ca vor muri vreodata, si ca urmare, am aminat intrebarile esentiale pe care orice adolescent ar trebui sa le puna parintilor. Din partea mamei, stiu ca sint ceva legaturi cu Brincovenii (am aici in state, un arbore genealogic care explica, chiar daca destul de vag, legaturile astea). Bunica din partea mamei a fost grecoaica, s-au stabilit la Buzau. Legatura cu Brincovenii vine de la bunicul meu, pe care nu l-am cunoscut.
Fratele mamei mele, ambasador cultural, prieten cu Nicolae Iorga, a infiintat Liga Culturala. I-a promis mamei ca, dupa ce ea ii va absolvi facultatea, ii va deschide o casa de mode la Paris, unde sa-si desavirseasca visul (a studiat moda). Poate ca a simtit ceva, sau poate ca a stiut ceva despre ce se va intimpla in Romania. El s-a insurat si a plecat pe Coasta de Azur in luna de miere. In tara, Iorga si alti demnitari din cercul lui au fost asasinati. Din Franta a venit vestea ca unchiul meu s-a sinucis, destul de aberant daca te gindesti ca nimeni nu s-ar sinucide pe Coasta de Azur, in luna de miere, in loc sa ceara azil politic si sa se stabileasca in aceasta tara magnifica.
Bineinteles ca mama si ideile ei de moda s-au topit in salopetele rusilor si a comunistilor locali, care au considerat ca ea n-a avut "origine" sanatoasa, si ca urmare, desi era absolventa de facultate cu studii in design de moda, a fost nevoita sa fie "re-educata" si sa lucreze in posturi amarite de cusatoreasa, etc. Cred ca moartea fratelui ei a fost prima lovitura majora. Altele au urmat, dar ea nu si-a revenit niciodata. Am crescut in spiritul acela al lumii "vechi," inconjurat de ceea ce a putut sa salveze, un sens de cultura apusa, o umbra veche a ceea ce a fost vreodata, ca o patina de aur de-abia vazuta pe o icoana veche.
Tatal meu...n-a fost usor de trait cu el, desi m-a iubit mult mult. La 12 ani ascultam Europa Libera sub un cort de paturi improvizat intr-unul din dormitoarele apartamentului din Drumul Taberei. Tata credea ca paturile vor fi un fel de buffer (nu-mi aduc aminte cuvintul in romaneste), si ca vecinii nu vor putea auzi ce ascultam. N-a vrut sa se inroleze in partid, si toata viata a incercat sa ne salveze, ca familie, desi lupta pentru o cauza pierduta. A fost un om simplu, nascut intr-o casa de chirpici, fara podele. Cred ca a regretat ca n-a ramas la tara, si s-a mutat la oras pentru o viata mai buna. Cred ca si-a dat seama ca viata mai buna era doar o iluzie. A avut tot timpul nostalgia oalei de pamint si a strachinii. Mama avea seturi de tacimuri de argint masiv (salvate si nedeclarate la militie), dar tata s-a incapatinat sa-si manince ciorba intotdeauna cu o lingura de lemn. A fost un om ciudat, excelent fotograf amator, foarte patimas, care in ultimii ani de viata si-a gasit consolarea in bautura.

Raghad, fiica cea mare a fostului dictator irakian Saddam Hussein, este convinsă că tatăl său a fost drogat în momentul capturării de către forţele americane. “Cum se poate crede că (militarii americani) l-ar fi putut captura, dacă nu ar fi fost drogat?”, a întrebat ea, convinsă că nu exista altă modalitate care să îl determine pe Saddam Hussein să se predea. “Saddam Hussein rămâne tatăl meu şi oricare persoană onorabilă care i-a cunoscut puterea şi fermitatea ştie că cel care a apărut pe ecranele televizoarelor era un Saddam Hussein drogat”, a subliniat Raghad, care locuieşte la Amman. “Unde este democraţia? Unde este imunitatea de care beneficiază oricare şef de stat?”, s-a întrebat indignată Raghad, care crede c㠓leul rămâne leu, chiar şi înlănţuit”. Raghad, care a vorbit şi în numele celorlalte două surori ale sale, Rana şi Hala, a cerut ca Saddam să fie judecat de un tribunal internaţional, în cadrul unui proces echitabil. Aceeaşi cerere a fost formulată şi de sora lui Saddam, Nawal Ibrahim al-Hassan, care a precizat că doreşte ca fratele său să fie judecat de Tribunalul internaţional de la Haga, nu de către irakieni. După cum
s-a anunţat la Bagdad, membrii Consiliului de guvernare de tranziţie din Irak asigură că Saddam poate beneficia de un proces corect în Irak şi că vor putea dispune în primăvara anului viitor de un tribunal pregătit să îl judece pe fostul dictator. (C. B.)
-----
(din "independentul")

vuietul marelui oras
trezit din somn

seara se lasa repede peste noi

in fata Teatrului Dramatic
oameni si oameni
ridicati sufleteste de un vis:

a murit dictatorul!

bucurie si eliberare de frica.

ceva de nedescris:
frunti descretite, strangeri de mana
si oameni.

in noaptea neagra
centrul orasului
era scena de lumina
de suflete.

pana a tras prima mitraliera.
in OAMENI.
in ZIDURI DE SUFLETE.

Doamne.
de ce ne-ai lasat?

razboi in familie:
copilul striga la tatal sau: de ce tragi perdeua, tata!

eu vreau sa ies in strada!
prietenul meu e acolo
si fratele meu e acolo
si sora mea e acolo.

tatal spune: unde te duci tu, copile
in bataie de glont nemilos?

ce vrei sa faci cu viata mea?
te intorci maine acasa in sicriu?

si copilul nu mai aude...
fuge de acasa
spre moartea care il va elibera.

Asa a fost.
Doamne.

Catalina Bader

Chirac este pentru scoaterea crucii din scoli
Presedintele francez, Jacques Chirac, s-a pronuntat, ieri, in favoarea unei propuneri de lege ce interzice simbolurile religioase in scolile de stat, in cadrul unui discurs transmis in direct si de canalul CNN. Pe lista simbolurilor interzise figureaza, nu numai voalul islamic si kippa evreiasca, dar si crucea, simbolul crestinismului. Acest proiect de lege este rezultatul mai multor luni de dezbateri asupra rolului religiei in societatea franceza.

Presedintele Chirac a cerut Parlamentului sa urgenteze votarea legii, pentru ca aceasta sa paota fi aprobata pana la inceputul viitorului an scolar, in septembrie 2004. Totusi, presedintele francez a precizat ca li se va permite elevilor sa poarte simboluri discrete, spre exemplu pandantive islamice, steaua lui David sau cruciulite crestinesti, de dimensiuni mici.

Acordul prezidential fata de acest proiect de lege a declansat o gama larga de reactii, de la satisfctie, la reticenta, mergand pana la ostilitate. Multi au apreciat legea ca discriminatorie fata de islam, altii au exprimat dubii in privinta oportunitatii textului si a capacitatii acestuia de a stopa "deriva comunitarista". Legea, care vizeaza, acum, numai scolile, ar urma sa fie extinsa asupra spitalelor ar urma sa fie extinsa in domeniul spitalelor publice si reafirmata in privinta functiilor publice, in momentul in care va fi creata o autoritate de lupta impotriva discriminarilor, un "Observator al laicitatii".

Jacques Chirac a respins o propunere vehiculata in ultima perioada, de a introduce in scoli sarbatoarea evreiasca de Yom Kippur si cea musulmana de Aid el-Kebir, precizand ca elevii sunt liberi sa observe aceste festivitati religioase.
*****

In Israel exista un partid LAIC care a obtinut la ultimele alegeri 17 mandate(si face parte din coalitia guvernamentala!).
La alegerile anterioare obtinuse numai 6 mandate.
Acest lucru arata o directie......binecuvantata!!
anita47
*****

Josif C. Drãgan:

Este cel mai bogat român, dar spune cã nu a stat niciodatã sã îsi numere banii. S-a stabilit încã din tinerete în Italia, a fost considerat, mult timp, apatrid, dar spune cã, în sufletul lui, nu a pãrãsit niciodatã România. Într-un interviu „Verde-n fatã” cu Marius Tucã, Josif Constantin Drãgan a explicat de ce se stie atât de putin despre el în tara natalã si cine ar fi, în opinia sa, „vinovatii”.

▪ Marius Tucã: Vã amintiti cum ati fãcut primul milion de dolari?
Josif Constantin Drãgan: Nu-mi amintesc pentru cã nu l-am numãrat, nu am stat sã numãr banii, ci am vrut sã stiu cã se realizeazã, ca o confirmare a succesului, a împlinirii datoriei muncii în societatea din care fac parte.
▪ Sunt corecte aprecierile si evaluãrile publicate?
Tot timpul s-a vorbit de bani, pentru mine nu a fost important sã am bani si sã-i folosesc pentru scopuri personale; am avut o viatã normalã si aspiratiile mele în acest domeniu au fost pe mãsurã. Bani, bani, bani, nu se vorbeste decât de bani.
Aprecierile au fost fãcute pe anumite criterii si ca atare si rezultatele au o valabilitate relativã pentru cã sunt din puncte de vedere diferite. Se vorbeste de bogãtia cuiva, într-o tarã, într-un moment în care problema de bazã este sãrãcia, o tarã unde oamenii sunt la limitã, dacã nu sub limita existentei, ajungând sã fim sãraci într-o tarã bogatã.
Despre afaceri
▪ Ce credeti cã face diferenta dintre dumneavoastrã si urmãtorii clasati în topul celor mai bogati români?
În primul rând, cred cã putem vorbi aici despre întinderea europeanã si nu numai a Grupului Multinational Drãgan, apoi despre soliditatea lui clãditã în aproape 60 de ani de existentã, care cred cã-i dau o dimensiune aparte în peisajul economic actual.
▪ Cu câti dintre românii din top 10 vã cunoasteti personal?
Îi cunosc personal doar pe câtiva dintre ei, pentru cã dezvoltarea Grupului Multinational Drãgan m-a tinut mult timp departe de tarã.
▪ Vã gânditi sã vã implicati în privatizarea companiilor de gaze din România?
Nu, pentru cã în privatizare s-a ajuns la o deformare a valorilor. Continuarea privatizãrii cu insistentã este o diminuare a propriilor capacitãti, fiind o declaratie de incapacitate. În 1996 am preluat de la stat o societate Petrom pe care-am dezvoltat-o si unde am devenit actionarul principal.
▪ Cum apreciati estimarea cã stocurile de gaze din tarã se vor epuiza pânã în 2005?
În aceastã perspectivã, dezvoltarea sectorului GPL (principalul obiectiv de activitate al grupului Butan Gas) devine o prioritate în România. Acest tip de „energie mobilã” este rezultatul unor resurse care nu se epuizeazã la fel de usor, constituind o alternativã viabilã si în viitor.
▪ Ati fost nevoit sã dati vreodatã spagã în România?
Eu nici nu cunosc cuvântul „spagã”, a trebuit sã întreb ce e spaga? Mi s-au cerut mici atentii, în diferite ocazii, pentru a mi se face anumite comisioane. Este o metodã total dezagreabilã si descalificantã, nu am apelat la ea si nici nu am încurajat, în tot ceea ce am fãcut, acest mijloc de a obtine avantaje de pozitie sau diverse facilitãti. Tot ceea ce am obtinut, de-a lungul vietii, este exclusiv rodul dedicãrii, intuitiei, pasiunii si muncii mele. Spun acestea rãspicat, cu toate cã, deseori, inexplicabil, am întâmpinat piedici în concretizarea unor initiative economice sau culturale, de altfel benefice pentru societatea româneascã.
▪Domeniile dumneavoastrã de afaceri sunt foarte variate. Cum se explicã diversitatea lor?
Am fost si sunt interesat de cât mai multe si diferite domenii. Am o imaginatie efervescentã si dorinta de a acoperi suprafete întinse de activitate. Omul este produsul societãtii si are o datorie fatã de ea: sã munceascã. Munca este o obligatie.
Asa am importat si exportat tesãturi si fibre din Italia în România pentru pânzele de avion din care se realizau aripile avioanelor la IAR Sibiu. Am gândit afaceri cu banalele, dar utilele mãturi. Am fãcut marketing în pietele de desfacere din Elvetia, Belgia si Anglia fãcând comert cu produse alimentare, am afaceri imobiliare... O afacere nu se naste decât dintr-o mare cunoastere a pietei si din dorinta de activitate.
Despre cartierul Josif C-tin Drãgan
▪ E adevãrat cã detineti o stradã în Italia?
Da, existã la Venetia o stradã care se numeste Calea Draga, unde de altfel si locuim, stradã care existã cu acest nume de prin 1600. E o purã întâmplare....
Dar în Grecia existã o localitate lângã Teba, Dragania, onoare pe care statul grec mi-a conferit-o pentru cã aici am creat prima zonã industrialã din Grecia.
▪ Domnule profesor, haideti sã revenim putin. Spuneti-mi si mie cum ati plecat din România.
Am plecat cu trenul... si cu bursa de studii pentru un an – de 6.000 de lire – oferitã de Guvernul italian, prin Institutul Italian de Culturã. Cu acesti bani îmi plãteam locuinta, întretinerea si câteodatã mici aventuri de tinerete. Îmi amintesc cã am cunoscut o cântãreatã la Biserica Greco-Catolicã de la Roma si îmi permiteam sã o invit câteodatã la cinematograf. Îmi completam bugetul cu 100 de lire lunar, tinând contabilitatea domnului Rossi, vânzãtor de alimente.
▪ Care este povestea cartierului Josif Constantin Drãgan din Lugoj?
Povestea cartierului ce-mi poartã numele, în Lugoj, este una extrem de simplã. Am primit o solicitare din partea municipalitãtii si a locuitorilor acelui cartier – unde se aflã, pozitionat si sediul Butan Gas International – de a contribui, financiar, la eliminarea datoriilor pe care oamenii din aceastã zonã a Lugojului le aveau cãtre regiile locale, respectiv întretinere, gaze si altele. La vremea când a fost fãcutã solicitarea, adicã anul 2000, suma pe care am alocat-o era destul de importantã. Astfel, am ajutat comunitatea respectivã si, drept recompensã, acestia au hotãrât ca acest cartier al Lugojului sã poarte numele meu. De altminteri, mai este o piatã, chiar în centrul orasului, pe care am reamenajat-o integral, contribuind cu aproape 200.000 de dolari, si care îmi poartã numele. Alãturi se aflã si Catedrala Greco-Catolicã „Coborârea Sfântului Spirit”, la repictarea cãreia am contribuit. Nu mai putin o creatie a mea, la care tin cu deosebire, este Universitatea Europeanã Drãgan, la Lugoj si Brasov, cetate a spiritului si mintii românesti, de talie europeanã si, de curând, acreditatã.
Clãdirea Universitãtii din Lugoj este opera unui arhitect din Timisoara, Radoslov, proiect care a fost premiat la Venetia si care a pãstrat multe dintre doleantele si indicatiile mele de a îmbina vechiul cu modernul, de a continua ideea de cetate medievalã, viitoare Cetate a Stiintei.
Despre politicã
▪ Care politician din România v-ar convinge sã îl votati?
Nu am fost niciodatã implicat în viata politicã. Acest lucru nu a fãcut si nu face parte dintre preocupãrile mele. Cred însã cã unul dintre politicienii cãruia i-as acorda, fãrã ezitare, votul meu ar fi unul care ar sesiza rolul pe care România l-ar putea ocupa, prin ceea ce reprezintã ca potential, în rândul natiunilor lumii.
▪ Ce simpatii politice aveti?
Nu am simpatii politice care sã mã determine sã apreciez, mai mult sau mai putin, un oarecare partid sau om politic. Am încercat, în toate contactele si relatiile avute cu politicienii români sau strãini, sã pun mai presus de toate interesele tãrii mele, fie ele economice sau de altã naturã. Asta apreciez la orice om politic sau formatiune de guvernãmânt.
▪ Ce credeti despre alianta PNL-PD?
Nu-mi exprim nici o opinie.
Despre investitiile în presa din România
▪ Cât de implicat sunteti în presa din România?
Implicat nu este cuvântul cel mai potrivit. Am fondat o serie de publicatii în România, si mã refer la cotidianul „Natiunea”, „Renasterea Bãnãteanã” din Timisoara, sãptãmânalul „Redesteptarea” din Lugoj, „Buletinul European”. De asemenea, am investit în televiziune si radio, având propriile posturi la Lugoj, anume Europa Nova. Editãm, la Bucuresti, în cadrul tipografiei „Fed Print”, diverse publicatii cu caracter cultural, ziare, reviste, carte si multe altele. O implicare de naturã pãrtinitoare, politicã sau de altã naturã, nu am avut si nu avem. Dar am considerat cã presa poate constitui, pentru spiritul românesc, letargic acum, un vehicul valabil prin care sã poatã deveni din nou treaz. De asemenea, aceste initiative legate de presã au potentat toate actiunile Fundatiei Europene Drãgan, contribuind la rãspândirea culturii si a românismului în tarã si în Europa. În plus, am contribuit si la configurarea postului de radio Vocea Basarabiei, din Moldova, pentru a da posibilitatea românilor de acolo sã se exprime alãturi de semenii lor din tara româneascã. Si, sincer, nu a fost usor sã se concretizeze acest lucru.
▪ Fundatia Europeanã Drãgan a editat „Istoria Literaturii Române” a lui Cãlinescu. Cum ajungea aceastã carte în România?
Neexistând în România de foarte multã vreme „Istoria Literaturii Române” a lui George Cãlinescu, aceastã fiind deja epuizatã, dar necesarã pentru cunoasterea mai de aproape a literaturii române, am considerat necesarã reeditarea sa în limba românã si în limba englezã. Aceastã carte am trimis-o în 135 de exemplare tuturor autoritãtilor, începând cu presedintele Ceausescu, iar apoi, profitând de organizarea unui Congres Cultural la Bucuresti, cu posibilitatea de a introduce orice publicatie, având autorizatia organizatorilor, am introdus 5.000 de exemplare nelegate, pentru a fi distribuite si folosite în scoli.
▪ Cum de unele dintre cãrtile dumneavoastrã ajungeau sã fie editate în România?
Diverse edituri, de exemplu Cartea Româneascã, primeau autorizatiile necesare de la sectia culturalã în raporturile cu strãinãtatea si astfel ajungeau sã fie editate în România cãrtile mele.
Despre pasiunea pentru istorie
▪ De unde pasiunea dumneavoastrã pentru istorie?
Nevoia proprie de a cunoaste ca român istoria neamului în care m-am nãscut, a Tãrii Românesti si a altora din Europa si din întreaga lume. Aceastã pasiune pentru cunoasterea istoriei era stimulatã de stabilirea mea în Italia, pe care o consider a doua patrie, si de faptul cã, 30 de ani dupã plecarea din România, nu am putut sã revin în tarã din cauza unui decret dat de Ana Pauker, în care se prevedea pierderea cetãteniei românilor care nu se întorceau în tarã în termen de 60 de zile. Am fost considerat mult timp apatrid.
▪ Ce credeti despre scandalul Holocaustului, declansat în urmã cu câteva luni la noi?
Cred cã este vorba despre lipsa de cunoastere a prim-ministrului nostru, care a adoptat atitudinea Asociatiei evreilor de a fi despãgubiti si care au transformat ideea de Holocaust într-o întreprindere de realizãri de beneficii condamnatã de însusi profesorul universitar Normal Finkelstein în lucrarea sa „The Holocaust Industry”, lucrare tradusã în multe tãri din lume. Nu a fost Holocaust în România.
▪ În opinia dumneavoastrã, ce înseamnã sã fii bun român?
Sã fii bun român înseamnã împlinirea datoriei de a-ti iubi propria tarã, sã-ti cinstesti neamul cu credintã, oriunde te-ai afla, si de a-ti îndeplini îndatorirea de a munci.
Despre maresalul Antonescu
▪ Se spune cã aveti un cult pentru maresalul Antonescu. De unde vi se trage aceastã admiratie?
Cum am mai spus, maresalul Antonescu este o figurã marcantã a istoriei, este eroul si martirul neamului românesc. În împrejurãri dramatice pentru tarã, a avut o comportare exemplarã, a fost animat de un înalt patriotism si spirit de sacrificiu. A purtat un rãzboi just de întregire a frontierelor, impus de vecini agresivi, si de apãrare a evreilor din România si din tãrile vecine, ocupate de nazisti, falsificându-le chiar cu pasapoarte plecarea, de la Constanta cãtre Palestina. Simt o profundã durere la nerecunoasterea acestor merite ale sale, ca si atunci când a fost acuzat, condamnat si ucis cu acceptul fostului rege Mihai. Pãcat cã, repet, din oportunism politic sau pentru obtinerea de avantaje pasagere, denigrãm un ROMÂN, fãcându-l dusman al tãrii.
▪ De ce românii stiu atât de putine lucruri despre „personajul” Josif C-tin Drãgan? V-ati ascuns vreodatã de presã?
Îmi doresc ca oamenii sã stie cât mai multe despre realizãrile mele, nu despre mine, dar nu refuz niciodatã sã mã fac cunoscut. Tot ceea ce am fãcut pentru tara mea, inclusiv lobby-ul fãcut pentru afirmarea valorilor sale în Europa si în lume, de exemplu statuia lui Antonescu, tipãrirea „Istoriei Literaturii Române” a lui Cãlinescu, Fundatia Europeanã Drãgan, Butan Gas-ul, Capul lui Decebal de la Orsova, cea mai mare sculpturã a lumii, înainte de statuile celor patru presedinti ai Americii de la Muntele Rushmore chiar, actele mele de mecenat, de caritate, de bunãvointã fatã de societatea româneascã au fost, în general, trecute cu vederea de mass-media româneascã sau au fost minimizate ca importantã.
▪ Cam câte interviuri acordati într-un an?
Destul de putine.
Despre familie
▪ Cât de des îsi vede familia cel mai bogat român?
Nouã ani, sotia mea a stat alãturi de mine zi de zi. Pãstrãm traditia si ideea de familie prin prezenta celor trei copii: Stefan Constantin de 4 ani si gemenii Alexandru Eugen si Tudor Sebastian de 2 ani, pentru care, de exemplu, masa de prânz este sfântã. Tot timpul suntem împreunã, îmi desfãsor viata alãturi de ei si sunt parte nelipsitã din viata mea, suport activ al acesteia.
Despre patriotism
▪ În anul 2003 al Europei mai existã patriotism?
Trebuie sã existe. E un sentiment firesc si o datorie de onoare, un sentiment care, din fericire, va exista chiar dacã, în timp, frontierele vor dispãrea.
▪ Cum ati caracteriza, în câteva cuvinte, profilul românului si cum ati caracteriza, în câteva cuvinte, România actualã?
Este împovãrat de greutãti si totusi optimist si încrezãtor într-un viitor mai bun. România zilelor noastre este încã marcatã de frisoanele tranzitiei. Este însã foarte atasatã idealurilor europene, pe care si le poate apropia prin integrarea în UE, proces care în nici un caz nu trebuie ratat.
▪ Ce-ati putea sã comentati legat de Revolutia din 1989?
În anul 1989 consider cã nu a avut loc o revolutie, ci o loviturã de stat pentru înlãturarea presedintelui Ceausescu si a regimului comunist, cu consecintele de rigoare. Istoria va demonstra ceea ce nu mai e de demonstrat: adevÃrul.
▪ Care este opinia dumneavoastrã legat de fenomenul globalizãrii?
Globalizarea a devenit fireascã.
▪ Ce v-a determinat si care au fost conditiile plecãrii din România?
Bursa de studii care mi-a oferit posibilitatea de a mã realiza cu succes.
▪ Ati reusit sã impuneti cultura româneascã prin ceea ce ati fãcut în Italia?
Cu prisosintã. Aceasta a fost una dintre principalele mele preocupãri. Am creat Fundatia Europeanã Drãgan, reprezentatã în marile capitale europene, am editat încã din anii ’50 „Buletinul European”, care apare si în zilele noastre, am înfiintat Editura Nagard, Universitatea Golden Age, Centrul European de Cercetãri Istorice de la Venetia si multe altele. Am fost considerat promotorul Europei Unite de astãzi.
▪ Cum ati încadra în istoria României miscarea legionarã?
O miscare politicã fireascã pentru epoca respectivã, de apãrare a intereselor nationale.
▪ Vã veti întoarce vreodatã definitiv în România?
Vã pot spune cã nu am pãrãsit niciodatã România, nici mãcar în perioada când am fost plecat din tarã. Am purtat-o mereu în suflet, cu atât mai mult acum, când mare parte a timpului meu se desfãsoarã în tarã, pot spune cã sunt, am fost, definitiv acasã. Pãmântul natal te atrage sã te întorci acolo unde ai fost zãmislit.
▪ Nu vã temeti cã fiii dumneavoastrã ar putea fi, la un moment dat, „striviti” de povara averii dumneavoastrã?
Povara aceasta se va împãrti si va deveni, probabil, „suportabilã”. Ideea bogãtiei nu o suport, e ceva extravagant si nu trebuie folositã ca atare de viitoarele generatii. Atât timp cât eu am o viatã normalã si copiii mei vor urma acelasi model: o mãsurã în toate.

Josif Constantin Drãgan
DATE PERSONALE:
Data si locul nasterii: 20 iunie 1917, Lugoj
STUDII:
1938: licentiat al Facultãtii de Drept, Universitatea din Bucuresti
- licentiat în Stiinte Economice si Politice, Universitatea din Roma
- doctor în Drept, Universitatea din Roma
AFACERI:
1941: se orienteazã spre domeniul petrolier, exportând petrol din România cãtre Italia
1948: formeazã societatea Butan Gas SA, care se ocupã cu îmbutelierea si distribuirea gazului
ALTE TITLURI:
1966-1976: Presedinte al
Federatiei Internationale de Marketing
1973: Membru al Camerei de Comert italo-române
Doctor Honoris Causa al Universitãtilor din Craiova si Timisoara
Cetãtean de onoare al oraselor Lugoj si Cluj-Napoca si al comunei Spãtaru (judetul Buzãu)
IMPLICARE ÎN ÎNVÃTÃMÂNTUL ROMÂNESC:
1967: Ia fiintã, în Italia, Fundatia Europeanã Drãgan
1990: Înfiinteazã, la Bucuresti, „Drãgan European Business School”
1991: Pune bazele, la Lugoj, Universitãtii Europene Drãgan
VOLUME PUBLICATE:
1985: The World Mission of the International Marketing Federation
1987-1989: Geoclimate and History
1995: Bazele Cognitive ale Cercetãrilor de Marketing (în colaborare cu prof. M.C. Demetrescu)
1976: Istoria milenarã a tracilor
1985: Imperiul milenar al Daciei
1996: Istoria românilor
1996: Adevãrata istorie a românilor

Nu am pãrãsit niciodatã România, nici mãcar când am fost plecat din tarã.
Nu am stat niciodatã sã numãr banii.
În privatizare s-a ajuns la o deformare a valorilor.
Am fãcut afaceri cu mãturi.
La Venetia locuim pe Calea Dragan.
Evreii au transformat ideea de Holocaust într-o întreprindere de realizãri si beneficii.
Am fost considerat promotorul Europei Unite de azi.
Am o viatã normalã si o mãsurã în toate.

Note: