comentarii

tatuaj cu numele georgiana pe mijloc


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
bolovanul ratacitor - de (anonim) la: 16/03/2004 11:22:14
(la: S-a descoperit a zecea planeta a Sistemului Solar)
Si-asa Pluto orbiteaza la cutzu-bau pe o orbita ce nu are nimic in comun cu miscarea generala in sistemul solar.
Cheatra descoperita acum e cam prea departe.
In teorie pot exista si altele, zburatacite la ... sa spunem de zece ori orbita lui Pluto. Le vom numi planete si vom extinde limita sistemului nostru solar pina la ele?
UUS Liberty - de Paianjenul la: 17/03/2004 21:23:00
(la: USS Liberty, sau Cum i-au bubuit israelienii pe americani)
...Dupa toate aparentele nu numai americanii... americani... prefera sa ascunda capul in nisip atunci cind actiuni reprobabile ale guvernului lor ii sperie, ci si unii americani prin adoptie... Si cind asta se intimpla, incapabili de a accepta realitatea, incearca sa se refugieze in dosul unui paravan patriotard... calificind cu promptitudine ca paranoic/conspirativist pe oricine are curajul sa spuna lucrurilor pe nume....
raspunde acestui comentariu

raspuns pentru domnul Daniel Racovitzan - de ema word la: 18/03/2004 03:58:19
(la: Florin Iaru: "In 1989 s-a terminat cu optzecismul")
Stimate domn,
Iata cum, intr-adevar, scotind noi sabiile sa ne duelam putin (cu conditia sa urmeze bataia cu frisca, de acord?), am ajuns la doua observatii pe care doresc sa vi le fac:
- pentru informarea domniei voastre, optzecismul nu a insemnat numai post-modernism in literatura, ci cel putin trei curente foarte particulare.
- tinerii de azi, dar sa fie tineri cu adevarat, nu doar nume noi in literatura(din cei care au facut debut dupa 1990 la virsta juna de ...50 de ani), nu mai scriu nici post-modernist, nici textualist, nici in registrele auxiliare optzecismului
Ceea ce domniei voastre vi se pare de nesuportat ("sa nu mai lungim pelteaua post-moderna") , ca si cum noi am avea puterea de a schimba peste noapte decorul cultural, se dovedeste, prin urmare, o falsa problema. (Dar, daca insistati pe tema necesitatii unor povesti "cu cintec" novator, intrati , bunaoara, pe site/ul revistei Tiuk!-prin motorul de cautare Google- si sa vedeti acolo lovitura data ...optzecismului! Asta ca sa aflati ca , poate fara stirea domniei voastre, lucrurile s/au miscat binisor si demultisor. Dar nu v-a atins inca zvonul). Iar faptul ca textele literare si productele mass/media, montarile scenice la teatru si asa numitele show/uri cu "artisti" va atrag atentia prin filonul post-modern inca atit de puternic este numai un firesc "parfum" cu care societatea in ansamblu(aflata in plin avint al tipului post-modern de civilizatie la noi, in timp ce in State sau in Occident el a fost demult depasit) participa la viata culturala a lumii romanesti. Iar realitatea, asta este: noi ne aflam acum, ca societate in ansamblu, in plin avint al post-modernitatii, pentru ca venim dintr-o istorie, venim cu niste particularitati, venim in viata internationala cu forcepsul, si am pomenit doar citeva aspecte conjuncturale.
Da, in alte parti, post-modernsimul este o palida amintire de la jumatatea secolului trecut.
Punct.
(Frisca, acum...)
#12318 (raspuns la: #12313) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
raspuns pentru domnul Daniel Racovitzan - de ema word la: 18/03/2004 04:48:38
(la: Florin Iaru: "In 1989 s-a terminat cu optzecismul")
Stimate domn,
Avem si (destul de ) multi autori (de toate virstele) care sint deja foarte cunoscuti ca mari scriitori ai lumii. Suficienti pentru a sta linistiti. Iar succesul, daca sintem cinstiti, nu este un fenomen de masa, cum doriti, chiar daca voalat, domnia voastra. Pe de alta parte, unele epoci au impus multe nume mari romanesti in Europa(au fost, deci, context de progres si libertate de exprimare)-vezi perioada interbelica din Romania scolului trecut, in timp ce alte epoci au fost anti culturale (mai trebuie sa exemplific?)
Astazi? Avem un mozaic. Diferente colosale. Scriitorii din exil au putut urca , in general, in trenul consacrarii artistice si al impunerii pe piata culturala reala a valorilor prin metodele actuale tipice economiei de piata(care includ si reclama, si promovarea, si activitatea agentului literar, sau rolul exceptional al editorului...)
Dar multi, din cei ramasi in tara, traiesc in mare saracie, nu au nici macar masina lor de scris, nicidecum calculator sau...internet, pentru a fi la curent cu tot ce misca. Sint si mari scriitori in tara. Dar politica de acasa pentru promovare este inca lipsita de agresivitate, si poate si de eficienta, caci lumea de acasa, oricit de mult va displace, este inca in curs de organizare, este primitiva, corupta si salbatica.Oamenii se bat acum in Romania pentru a acumula capital, pentru a prinde un partidulet sau pentru a supravietui foamei si bolilor, nu pentru a impune un nume sau altul in literatura sau in arte...
Prin urmare, la asa contraste, avem cazuistica din gros. Si peste toate acestea avem , repet, mari scriitori, recunoscuti in lume. Si cine este mare nu are sentimentul provincialismului, el este insusi un centru.
De altfel, insusi conceptul acesta de provincialism a devenit anacronic in era tehnologiei de comunicatii moderne si rapide. Centrul este acolo unde este informatia, adica pe internet. Marginea este acolo unde nu este tehnologie. Valorile au astazi unde sa se puna in evidenta. Ceea ce insa ne trebuie este o bursa reala a valorilor, bine reglata si functionala in stabilirea cotelor de apreciere.
Domnul meu, cu toata saracia ei, cu toate ca intelighentia a fost distrusa de totalitarism, Romania este provinciala doar in ceea ce priveste consumul de marfuri, nu si in ceea ce priveste consumul de idei. Caci toate modele, toate curentele de idei, inclusiv artistice ne viziteaza instantaneu, gratie tehnicii. Iar arta si literatura plutesc in zona ideilor.
Cind vom fi o tara bogata, nu ne va mai fura nimeni Premiile Nobel, iar toate numele mari din cultura, stiinte, arte s.a. vor putea fi promovate in Occident la timp.
Deci, va rog, puneti corect accentul> pe bani, iara nu pe raportul centru/margine, caci evidentierea numai a celui din urma(plus vaicareala) este insasi o nota de provincialism, de bovarism de tip slav (plingaret si fatalist, tragic in imposibilitatea evadarii din starea de ratare)
(Si inca un calup de frisca...)
#12322 (raspuns la: #12319) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
raspuns pentru domnul Daniel Racovitzan, tarta e buna - de (anonim) la: 18/03/2004 06:04:04
(la: Florin Iaru: "In 1989 s-a terminat cu optzecismul")
Puteti intra pe http://www.rollenspiele-dionysos.de/ si gasiti acolo CV urile unor optzecisti importanti. Si inca trimiteri...
La care sa adaugati si alte adrese,prin Google>
-la Cassian Maria Spiridon, revista Convorbiri literare unde este redactor sef, dar si revista Poezia
- la Gellu Dorian, revista Hyperion, unde, la fel, este redactor sef
- la George Vulturescu, revista Poesis pe care o conduce
- la Adrian Alui Gheorghe, revista Antiteze pe care o conduce
- la Liviu Ioan Stoiciu revista Viata romaneasca unde este red. sef . adj
- la Florin Iaru, revista Tiuk!, care ii gazduieste datele personale si alte trimiteri
- la Ion Stratan, din nefericire, doar discretia care il caractearizeaza(desi este unul dintre cei mai mari optzecisti...)
- asisderea la Traian T. Cosovei, care este insa mai "public"
- Christian Schenk este un bun poet dar si un sponsor
- Liviu Georgescu poate fi accesat din Google, el are site/ul cel mai bogat, este insa un om realizat in medicina in NY, este si pictor, vinde prin net arta,are alt statut material, dar este in acelasi timp si un mare poet, un artist al timpurilor noastre...

Mai sint si alte nume, desigur.
Dar in acelasi timp mai avem doua categorii in tara:
- unii nu au acceptat inca si nu s/au aliniat la epoca internetului. Oarecum au fobie de asa ceva. E omenesc, trebuie inteles. In fond, de acum incolo va trebui sa acceptam (si) ideea ca marea cultura are doua galerii> una virtuala, alta nu.
- altii sint pur si simplu foarte saraci, si va invit sa tratati acest aspect cu toata seriozitatea, caci in Romania acest fenomen mai ales pe artisti i/a lovit, or in aceste conditii nu le mai arde lor de calculator si internet, caci nu au nici macar hrana necesara si traiesc in umilinte cumplite mai ales azi. Asa a murit anul trecut marea poeta optzecista Mariana Marin, care a lasat doar o opera tiparita, foarte importanta, dar care nu este pe net. Mai sint suficiente cazuri , pentru a nu asimila chestiunea cu o exceptie...

Totusi, banii...Sint esentiali. Iar Uniunea Scriitorilor abia de vreun an a mai inceput sa miste cite ceva, dar dati/va seama ca au fost acolo mari lupte, care poate ca nu se vor termna niciodata, caci se dau pe un teren al lipsurilor materiale jignitoare, bunaoara recent au fost lupte pentru indemnizatii de merit pentru poetii si prozatorii, pictorii si muzicienii foarte buni dar si pensionari (care mor de foame la propriu)...Accesati site/ul Ministerului Culturii si veti vedea lista, care contine nume coplesitoare ale culturii noastre, ce vor primi lunar cite sase milioane de lei pentru a/si imbunatati traiul mizer oferit pina acu doar de pensiile mici...

Bun. Dar cei mai tineri, adesea, cistiga firimituri din muna de presa(prost platita in tara) ori lucrind pe salarii de mizerie pe la edituri, biblioteci, revsite literare (care se vind slab de tot in tara)...
De aceea va spuneam, este o lume saraca, plina de privatiuni. Poate ca acum, deja, UE va imbunatati aceasta situatie, fenomen care deja a inceput pentru tineri si pentru mediile universitare si de gimnaziu(se vor dota peste tot gratuit cu calculatoare si vor fi racordati ala internet gratuuit) Vor urma, probabil, si scriitorii cindva.
Duneavoastra, se vede, aveti o alta perspectiva asupra lucrurilor, data de detasarea in spatiu si conditie materiala ceva mai sigura.
Dupa ce nivelul de saracie al artistului din Romania va fi imbunatatit, altul ii va fi moralul, interesul pentru imagine si promovare. Iar asociatiile profesionale abia acum incep sa miste, sa se organizeze dupa modele si criterii corecte, adecvate lumii noastre si necesitatilor ei specifice.
#12326 (raspuns la: #12323) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
cartea din hartie - de sanjuro la: 18/03/2004 06:16:37
(la: Ovidiu Bufnila, despre taina norilor din Tando si Guasalaa)
Ovidiu, (noi suntem cam de-un leat, si-mi perimt zic eu, sa-ti spun pe numele mic), de ce sa nu citim pe carti din hartie? Imagineaza-ti ca un aurolac, ce abia stie sa descifreze buchiile, gaseste intr-o pubela o bucata din cartea "O piatra pe cer" a lui Asimov, si o ia cu el, sedus de frumusetea stilului si acuratetea limbajului. Trebuie sa ne adresam numai unui segment privilegiat ce navigheaza pe internet?

Vorbind de grafica SF l-am cunoscut pe Dan Coroiu, ce activa pe vremuri la Univers Club din Ploiesti. Avea ceva talent, dar din pacate acel rosu-negru-alb in ritm obsedant devenea cu timpul obositor...

Cyber-Punk, etc. Lupii tineri...
Pai nu ne ajunge o viata de om ca sa citim capodoperele literaturii SF, si ma refer la cartile scrise de Asimov, Clarke, Lem, fratii Strugatsky, Herbert, Van Vogt, si restul corifeilor...Mai ales acum, cand avem alte posibilitati.
Exista in literatura SF romaneasca contemporana ceva comparabil?

Intr-o iarna, la inceputul anilor '90 mi-a picat in mana o brosura cu nuvele SF, printre care si "Steaua" lui A.C. Clarke. S-a nimerit sa fie ajunul Craciunului cand am citit-o, si am avut ochii in lacrimi cand am terminat-o. Recomanda-mi te rog ceva din literatura SF romaneasca recenta, care sa-mi creeze o astfel de emotie.

Multumesc.
#12328 (raspuns la: #12317) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Presa din Romania/ Dilema veche - de Dinu Lazar la: 18/03/2004 16:07:30
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
<>

Da.

Dureroasa problema.

Din pacate, exista mereu fotografi doritori sa ilustreze pe de-a moaca si sa aiba imagini in publicatii in care se vobeste de Cohello, Caraion, Liiceanu, si alte multe nume sonore, in ideea ca e o vecinatate onoranta care se va rasfringe si asupra lor cumva.
De fapt mie mi se pare o hotie de la a la z, se profita de niste amariti si treaba merge inainte.
Exista publicatii culturale care platesc mii de dolari pe luna chirie la sediu si citeva sute de dolari iau numele "sonore" pentru un articolas de o mie de cuvinte, si care nu platesc fotografia sau o platesc mizerabil, pentru ca asa e cutuma, fotografu` sa fie mindru ca publica ceva cite o data si il mai ia cineva in seama.
Exista fundatii culturale cu bugete de multe milioane de dolai pe an care nu dau un sfantz pe imaginea pe care o folosesc; exista trusturi de presa cu venituri tot de multe milioane de dolari, care nu vor sa plateasca, si care se bazeaza pe barteru` clasic "te mai publicam si noi, tu nu ceri bani, noi iti mai facem un lobby ceva, mai te vede lumea, facem o simbioza, hai ca e bine, bate palma"

In tarile civilizate sunt calculate sumele care trebuie platite pentru o coperta, pentru o optime de pagina, pentru orice imagine, pentru orice tiraj; stii ca pentru o coperta de carte ar trebui sa iei intre atit si atit si pentru un editorial de 6 pagini care apare intr-o revista de tirajul x, atitia bani.
Nu se spune nicaieri pe acolo ca o revista de cultura si arta ar trebui sa plateasca mai putin sau de loc.

Eu as avea multe de spus pe tema asta, dar din pacate subiectul nu intereseaza pe nimeni, reactiile sunt cu 2-3 exceptii ca si nule, asa ca asta e, fotografii din Ro nu au decit sa se lase furati si sa se intrebe pe tacute rar, din an in pasti, cum devine cazu`.

Nu este adevarat ca in Ro nu exista bani in presa ori aiurea; exista, dar pentru fotografie nu se da nimic, pen`ca merge si asa si pentru ca perceptia generala e ca fotografu` e un bou care mindru este sa se vada tiparit, sau e un artist, el zboara si se hraneste numai cu lumini si umbre, sau e un gindac ce cu sfioshenie trebuie sa se strecoare pe la colturi, mindru ca il baga cineva in seama.

Dragos e intr-un oras moldovean, nu cred ca stie el cit se plateste pe aici fotografia in presa ori in Dilema Veche.
Ii spun eu; prafu` de pe toba se plateste, si nici ala.
Dar ar fi interesant sa fie intrebati pe mail cit se plateste o poza tiparita, cred ca ne-am distra in hohote.

Vorbeam zilele trecute cu o doamna care se invirte in cercurile artistice americane din LA; imi spunea ca acolo treaba e simpla, daca esti bun ai bani si daca esti prost nu ai bani; nu te intreaba lumea ce artist esti, ci citi bani faci; daca vinzi sau nu. Acolo o Dilema Veche ar alerga innebunita sa aiba ilustratii produse de un fotograf cu renume si scump, ca asa i-ar creste si ei actiunile; aici e invers, ca multe altele.
#12375 (raspuns la: #12358) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
O buna idee ar fi... - de SIXPACK la: 18/03/2004 16:52:15
(la: Cat va ramane din salariu?)
infiintarea unui newsletter, ceva tipul e-mail zilnic, saptaminal, intraday, etc. al unui grup de romani in legatura cu marketul (daca ati ajuns cu discutia in acest domeniu). Un mijloc de comunicare propus de mine ar putea fi un msg. board "live" in Yahoo.
Sint oarecum nou si mi-ar place o discutie cu alti romani privitoare la intrari deosebit de bune/devastatoare(motivul lor), in legatura cu evolutia unor tickere, news, security, grafice, fundamentals, hot or not, insiders, ce brokeri folosim, daca suntem rude cu Martha Stewart (LOL), etc
Din Martie 2003 a decurs totul OK pina la inceputul noului an...acum imi este mai dificil (ouch !!!) datorita corectiei mai multor indici. Merita sau nu, eu astept comentariile dumneavoastra...respectfully "el sixpack".
-Buy high and sell higher !!!



#12378 (raspuns la: #12298) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Am impresia ca voi aveti o id - de eamd la: 19/03/2004 08:33:03
(la: Imaginea Romaniei in afara)
Am impresia ca voi aveti o idee foarte gresita despre ce inseamna media. Exista teorii si teorii si cenzura este mai puternica de cat va inchipuiti voi. Si nu se pune problema de lipsa de libertate. Dar pur si simplu dupa ani si ani de studii si experimente sa ajuns la o oarecare selectivitate a ceea ce se poate spune si ceea ce nu se poate spune, dar mai ales la modul in care se spune. Este si o problema de etica la mijloc. Si ceea ce au facut acei oameni semnand o petitie nu are prea mult a face cu emisiunea care a fost difuzata deja pentru ca nu se mai poate schimba nimic acum - a fost difuzata si atat. Dar atrage atentia pentru alte emisiuni viitoare de acest gen. Faptul ca nu vrem sa se difuzeze anumite tipuri de reportaje nu inseamna ca ascundem ceva. Dar cu ce ne ajuta pe noi ca lumea stie despre drogatii din Romania cand romanii sunt total ignoranti la acest subiect? Intelegeti pozitia mea? Anumite emisiuni creeaza defvoruri. Si atunci se impune sa atragem atentia! Si nu are nimic de a face cu mandria (sau rusinea) de a fi roman. Dar sa ne apucam sa aratam pe toate posturile despre toate problemele din Romania nu inseamna 'sa spunem adevarul'. Ar fi timpul sa ne intrebam de ce o facem? Ne ajuta cu ceva? Daca nu, ar trebui sa ne apucam de lucruri mai constructive. Pentru ca mass media este despre manipulare si propaganda. Pentru ca asta este! Get over it.
copyright - de razvan mitulescu la: 19/03/2004 10:37:21
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
lucrurile ar sta altfel probabil, daca ar exista cu adevarat o lege a copyright-ului, daca ar exista cu adevarat interes pentru arta, ca bani sunt (asa cum spuneati).
ar exista atunci putin respect pentru artistii din Romania, chiar daca nu au un nume cat o statuie. pe afara exista suficiente surse care sprijina arta underground. fara asta, nu stiu cati ar putea sa se ridice.

e anevoios sa faci bani din arta in romania, si mai ales din fotografia de arta.



#12421 (raspuns la: #12375) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Amnezie - de Filip Antonio la: 19/03/2004 12:18:04
(la: 11 Septembrie 2001)
Cred că treci în mod convenabil pentru tine peste elementul fundamental: eliminarea regimului Taliban care transformase Afganistanul într-o tabără de pregătire a teroriştilor islamişti. Numărul lor este evaluat între 15 şi 20 de mii, pregătiţi între 1996 şi 2001, datorită (mai ales) jemenfichismului lui Clinton.
#12427 (raspuns la: #12407) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
cine e sufletul si ce vrea el - de medina la: 19/03/2004 13:38:32
(la: SUFLETUL OMULUI - Ce-i aia?...)
elementul acela care cintareste 21 de grame poate fi si atceva decit energia vitala care asa si pe dincolo?
cred ca tocmai faptul ca poate avea atitea definitii, nume, parafraze, imagini si mai stiu si eu ce, ii da dimensiunea complexa pe care o are. daca ne-am pune mintea cu totii am reusi sa definim corpul material...si de aceea acesta si dispare in momentul mortii asa cum o intelegem fiecare.
dar sufletul nu poate fi incadrat intr-un patratel accesibil intelegerii comune, si atunci creem tot soiul de definitii partiale si ii dam tot soiul de directii contradictorii dupa moarte.
eu cred ca sufletul exista si e nemuritor pentru ca altfel viata n-ar avea sens.

ziua buna :)
copyright - de Dinu Lazar la: 19/03/2004 14:55:13
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
"lucrurile ar sta altfel probabil, daca ar exista cu adevarat o lege a copyright-ului,"

Legea exista, stimate domn.
Atit lege in general cit si asta in particular, a dreptului de autor; cine vrea o poate citi, e pe net la diferite adrese.
Nu e aplicata, aici e baiul, si oricum sistemul judiciar romanesc asa cum e el acum e o porcarie.
Daca ai bani si/sau relatii cistigi orice proces sau bagi pe oricine in belea sau nenorocesti pe oricine sau ii iei casa sau il bagi in balamuc.
Daca cineva ti-a tras o tzeapa de citeva mii de dolari sau ti-a folosit imagini costa atit de mult un proces si pierzi atita timp, ca te lipsesti.
Si daca ar fi numai banii si timpul si ar fi ceva; dar de obicei pierzi cu dreptatea in bratze.

"daca ar exista cu adevarat interes pentru arta"

Pai cine sa aiba interes? Intelectualii mor de foame, imbogatitii nu dau bani pe prostii, ca d`aia sunt bogati, si banu` il ia, cind il ia, cine stie sa vinda, cine are relatiile necesare si alte citeva necesare ingrediente.
Dar, asa e peste tot, nu e o stare unica la noi.
Pe la redactii prin Bucuresti exista citeva zeci de nume de fotografi care iau caimacul (chiar ala subtzire care e) si care la bani marunti la o analiza la rece daca s-ar face un concurs de book-uri personale in Cismigiu am ride luni de zile dupa asta. Sau daca ar pune poze la bog sau la dixcutatul si hulitul punctum - dar nu fac ei eroarea asta - iar am ride ce nu se poate, asta desigur pina apar filozofii care sa spuna "foarte frumoasa si interesanta dezechilibrarea voita a cadrului" si " culoarea complet debalansata da un aer maret imaginii" si "tonurile imbicsite dau un aer mefistofelic unei realitati asa de bine surprine" ca sa nu zic ca "lumina plata modeleaza un abscons sentiment de ubicuitate"
Dar e de inteles, in fotografie la noi se cere putin, se plateste putin, decit de loc se face ce se poate, cum se poate...si in plus nu e ca la muzica, o imagine nu doare, un acord muzical gresit, da.
Un solist la vioara care cinta fals sau tinind vioara invers ar fi dat afara cu tot cu preshu pe care sta din orice orchestra simfonica cit de cit, da` in fotografie merge, ochiu` nu doare ca timpanu, care este.
Vorbesc desigur de fotografia utilitara.
Pe masura ce trece timpul termenul de fotografie de arta il inteleg din ce in ce mai greu, mai ales ca fiecare da alt sens acestei notiuni...
#12439 (raspuns la: #12421) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Oamenii au uitat sa iubeasca - de (anonim) la: 19/03/2004 17:07:26
(la: De ce atata ura in lume, frati romani?)
Numele meu e Corina. Lucrez nu de mult timp intr-un ONG care se ocupa si de ajutorarea femeilor victime ale violentei in familie. Daca ati face o vizita unui adapost pentru aceste femei (care se refugiaza acolo impreuna cu copiii lor) nu v-ar mai mira actele teroriste care se petrec in lume. Sunt oameni care experimenteaza teroarea zilnic; sunt copii care primesc ura odata cu mancarea. Si totul se petrece atat de aproape de noi.
Oamenii au uitat sa iubeasca. Ei nu inteleg mesajul lui Iisus, care a dat o singura "porunca", o singura lege pentru oameni - IUBIREA. Atat de simplu si totusi atat de greu.
Da, dar e o probelma... - de belazur la: 20/03/2004 08:20:36
(la: Interviu cu Gorbaciov)
E greu sa joci cand conditiile jocului se schimba mereu. Din cate stiu mesajele lui Filip Antonio, ca si ale anonimilor, se cenzureaza. De ce a trebuit sa fie sterse, dupa ce au fost cenzurate? Daca stiam ca va fi sters mesajul lui, nu-i raspundeam, ci asteptam sa fie sters... Alta data insa s-ar putea sa fie nevoie de explicatiile mele, si eu sa nu intreprind nimic, asteptand sa se faca "ordine". Nu sunt contra impunerii unei anume ordini, dar ar trebui sa fie niste criterii precise, ca fiecare sa-si poata da sema cat de "curajos" poate fi. Nu o lua in nume de rau, SB, dar eu nu prea inteleg care e regula jocului aici.
#12454 (raspuns la: #12452) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
ce poate fi sufletul - teorie din 1998- - de adacartianu la: 20/03/2004 14:59:16
(la: SUFLETUL OMULUI - Ce-i aia?...)
*** Contemplând asupra marilor scrieri, începând de la filosofii antichităţii şi până la cei contemporani, am întâlnit o diversificare bogată de idei, asupra sufletului şi asupra sentimentelor. Aprecierea mea este că nu s-a ajuns la o concluzie finală definitoare, iar ce ştim, este ceea ce raţiunea ne-a permis să înţelegem şi să descifrăm.
De aceea gândesc că o mare parte din sentimentele noastre nu ne sunt pe deplin cunoscute. Şi uneori sub influenţa raţiunii care le controlează, sunt ori mai intense, ori diminuate ca valoare şi conţinut.
Omul este bivalent, trăieşte pe seama celor două
( raţiune şi suflet ), însă nu necesită o informare amplă despre acestea, mulţumindu-se cu caracteristici generale. Însă ca orice alte existenţe, acestea trebuie cunoscute în întregime, sau măcar în întregimea care ne este permis să cunoaştem.
Sufletul ca orice alt lucru trebuie studiat cu amănuntul, pentru că există întotdeauna întrebarea, ce este sufletul?
Majoritatea l-au căutat prin raţiunea care le defineşte şi analizează pe toate, eu am să-l caut în abstract. Pentru că sufletul nu are caracter echivoc, ci abstract.
În concepţia mea sufletul nu poate fi definit prin raţiune, pentru că nu are caracter raţional. Este o entitate existential conştientă prin raţiune, dar total abstractă ca formă.
Astfel că trebuie căutat abstractul, prin care înţeleg separarea şi generalizarea însuşirilor caracteristice ale sufletului, căci despre el discutăm.
În filosofie abstractul este categoria care desemnează cunoasterea proprietăţilor esenţiale şi generale ale obiectelor şi ale fenomenelor, reflectând asupra notelor esenţiale şi generale, lăsând la o parte particularităţile concrete - senzoriale, ale obiectelor.
Sufletul este abstract din cauza lipsei de ilustrări fizice concrete a acestuia. Deoarece sufletul nu are reprezentări materiale decât atunci când omul tranfsormă sentimentele în acte ale acţiunii sale.
Totodata pornind de la analiza sufletului din prisma proprietăţilor lui generale şi esenţiale vom ajunge să vedem că tot ceea ce este general în suflet deja cunoaştem, pentru că sentimentele prin care caracterizăm sufletul ne sunt cunoscute în definire ca orice alte lucruri şi însuşiri exterioare. Generalitatea se află permanent în conştiinţa noastră, nu ne putem desprinde de ea în gandire pentru că există fără îndoială pe deplin legată de fiinţa noastră în caracterizarea generală a individului. Proprietăţile esenţiale ale sufletului nu se pot gândi cu amănuntul, ele doar există undeva în noi, mai adânci decât gândul.
De aceea există această incertitudine asupra sufletului, pentru că dacă omul nu poate gândi logic asupra a ceva, consideră că acel ceva nu există cu adevarat şi totul este imaginaţie.
Însă esenţa pură a sufletului se dovedeşte a fi în noi datorita faptului că uneori gândul în genialitatea sa reuşeşte să gândească esenţa chiar dacă nu ştie ce este aceasta cu adevarat.
Sentimentele pe care le trăim ne definesc în ineriorul nostru, le percepem inevitabil şi cu ajutorul lor caracterizăm sufletul ca pe un general în fiecare, individualizându-l doar în funcţie de intensitatea simţirii generalitaţii din fiecare. Esenţialul este totuşi în fiecare acelaşi, iar din esenţial pornesc toate aceste trăiri individuale. Profunzimea sufletului este de fapt abstractul din el, nedefinitul ce nu se defineşte decât printr-o înşiruire de sentimente, dar care este mai profund decât acestea şi mai complex.
Pentru că proprietăţile generale sunt doar adjectivele unui singur cuvât care este esenţa. Sufletul privit din prisma proprietăţilor generale şi esenţiale este definit în conştiinţa noastră doar de generalitatea sa, esenţialul ridicând problema cunoaşterii în întregime a sufletului. Esenţa sufletului nu poate fi descoperită cu ajutorul trăirilor noastre, acestea au darul de a ne formula o idee despre ceea ce numim suflet, însă adâncimea pe care omul nu are puterea să o găsească este de fapt sufletul pur, restul sunt doar amănunte.
Iar omul este un norocos că poate înţelege aceste amănunte, chiar dacă esenţa reprezintă totul. Avem informaţii despre suflet ca exprimare independentă de raţiune, pentru că sentimentele nu sunt raţionale, dar nu avem o certitudine adevărată asupra lui însuşi ca un întreg ansamblu de reprezentări, tocmai din motivul că nu-i cuprindem logic esenţa, ci doar o simţim la întâmplare.
Încercând să cunosc sufletul prin abstract, privindu-l ca fiind independent de ce e în mine raţional, detaşat de obiecte şi de relaţiile care există în realitate, devenind astfel o entitate separată de mine, dar pe care o cuprind, nu din voinţa mea, ci a ei, descopăr o oarecare putere de a atinge esenţa. Poate gândind sufletul mai puţin, trăindu-i sentimentele fără o analiză interioară de a afla ce sunt, de unde vin, m-aş apropia de esenţa sufletului, care poate fi un tumult al nonsensului care capătă sens doar din exprimarea mea liberă.
Totodată esenţa sufletului se poate afla într-un centru nervos, dar în acest caz nu ar fi nimic mai mult decat organic, şi ne-am îndepărta de la mitul sufletului veşnic. Poate esenţa sufletului se află în libertatea lui de mişcare, mişcare care nu poate fi condiţionată de nimic.
Poate tocmai această mişcare liberă este baza de pornire a tuturor sentimentelor, gândind că toată generalitatea simţită nu poate exista decât printr-o acţiune a ceva, deoarece un repaos nu poate produce o reacţie, o trăire, astfel că sentimentele oamenilor nu pot provenii decât printr-o acţiune de ordin interior sau exterior.
Vom căuta însuşirile generale, raportându-le la caracteristicile esenţiale independente de noi. Pentru că dacă am spus că sufletul este abstract, trebuie să arăt abstractul ce-l caracterizează.
Să ne imaginăm sufletul ca pe un tablou plin de culori desăvârşit aşezate, dar fără o formă concisă, o imagine nedefinită pe care noi trebuie să o interpretăm. Să spunem că fiecare culoare din acest tablou reprezintă un sentiment, astfel că vom enumera totul încercâd să-i definim particularităţiile.
Dividem sufletul în culori, aflând astfel calităţile acestuia.
Aceste culori devin simple culori, ignorând existenţa sentimentelor pe care le reprezintă. Sufletul devenind o paletă de culori.
Privindu-l astfel, cunoaştem definiţia fiecărei culori în parte şi încercăm să stabilim efectul ei asupra noastră. Clasificându-le în ordinea preferinţei noastre cromatice sau pe intensitatea culorii, obţinem o evaloare a scării noastre valorice şi totodată obţinem o informaţie despre o latură a personalităţii noastre.
O persoană care alege culorile vii înaintea celor închise, este o persoană veselă, optimistă, încrezătoare; o persoană care alege culorile închise, este tristă , pesimistă şi nâncrezătoare.
Aşa cum culorile au o gradare în preferinţele noastre, aşa şi sentimentele sunt preferabile într-o anumită ordine.
Prin această ordonare a culorilor şi a sentimentelor ne individualizăm şi concretizăm imaginea noastră exterioară şi interioară.
Vorbeam despre caracteristicile esenţiale independente de noi, acestea sunt lucrurile exterioare prin care în suflet se produc o serie de sentimente, singurul esenţial al sufletului dependent de noi şi prin care putem trăi unele sentimente, este gândul.
Sufletul este o complexitate de calităţi şi sentimente care se află într-o deplină analogie unele cu altele. Cum de altfel se poate constata foarte uşor prin extinderea unui sentiment în altul. Ca de exemlu trecerea de la sentimentul de iubire în sentimentul geloziei sau urii, sau de la tristeţe la bucurie. Toată această schimbare sentimentală evidenţiază legătura analoagă a trăirilor. Un sentiment produce un alt sentiment, o trăire produce o altă trăire.
Nimic nu se întâmplă necoordonat şi nefiresc, totul are o bază reală de pornire şi un scop în apariţie şi desfăşurare.
Multe nu par evidente, însă sunt oricât de mărunte şi, se divid în mai multe feluri de simţiri şi exprimări.
Privind sufletul asemeni unui tablou abstract, fiecare înţelege din nonsensul lui, ceea ce i se pare a fi convenabil şi inteligibil pentru sine.
Şi cum de multe ori viziunea unui individ este împărtăşită şi de alţii, atunci tabloului i se va da o definire plauzibilă şi acceptată.
Însă cu toate acestea fiecare trebuie să-şi picteze singur tabloul abstract în funcţie de culorile preferate, în ordinea şi combinarea care i se potriveşte.
Am afirmat că putem încerca să definim sufletul prin culori.
Vom gândii că acesta nu este mai mult şi nu exprimă mai mult.
Este pur şi simplu vizibil. Conştiinţa identifică culorile şi prin efectul lor asupra noastră le ierarhizăm. Astfel că eu în tabloul meu aş aşeza înainte de toate culoarea albastră. De ce?
Albastrul îmi reprezintă cerul, libertatea mea de a fi şi de a visa o nemărginire.
Privind albastrul îmi voi simţii dorinţa de a zbura, ceea ce reprezintă o libertate imposibilă, dar la care sper şi mă gândesc că aş putea să o ating într-un fel.
Apoi aş alege culoarea roşie, pentru că îmi place alături de albastru, fiind o culoare aprinsă care îmi transmite ideea de viaţă.
E ca un foc ce-mi aprinde trupul în nevoi şi trăiri vulcanice. Reprezentând pentru imaginea mea dorinţa de descătuşare, de trăiri intense.
Astfel că îmi descopăr prin culori anumite senzaţii şi acestea devin stimulenţii mei interiori.
Considerând că astfel descopăr ceva nou în mine care vine din influenţa culorii asupra mea.
Revin la sentimente fără să mă gândesc la culori. Conştientizez că le simt dar nu ştiu de unde vin şi ce le produce. Spun că vin din suflet, dar nu ştiu ce este acesta. Atunci mă voi gândii ce anume mi-a produs sentimentul. Recurg la proprietăţile exterioare şi analizez vizual, auditiv, senzorial, tactil şi gustativ, prin care dintre aceste etape am trecut pentru a avea un sentiment.
Să spunem de exemplu că nu am mâncat nimic, nu am atins nimic şi nu am mirosit nimic, dar am văzut un apus de soare incredibil şi am auzit foşnetul mării.
Şi sentimentul care m-a străbătut iniţial a fost uimirea, apoi încântarea, emoţia şi bucuria.
Patru sentimente ierarhizate de o singură imagine care le-a produs fără ştiinţa mea.
Nu mi le-am creat singură raţionând că acestea trebuie simţite în acel moment, ci le-am trăit fără un scop anume dar cu o cauză.
Cauza fiind imaginea care a acţionat asupra mea independentă de conştiinţa mea.
Reacţia devine pur organică, însă această reacţie a fost determinată de ceva existent în mine. Nu am simţit durere şi nici vre-un organ care să-mi provoace aceste trăiri, dar conştientizez că au pornit din interiorul meu ca efect dintr-o acţiune exterioară.
În afara exteriorului şi al organicului există ceva mai mult, pe care nu-l pot determina material ca organ sau lucru exterior, dar ştiu că există. Este total independent de acestea, dar acţionează în deplină legătură cu ambele.
Astfel spus nu putem avea un sentiment dacă nu-l trăim organic şi totodată dacă un factor exterior nu acţionează asupra organicului, dar se întâmplă uneori să fim conştienţi că trăim un sentiment care nu provine din exterior, ci din interior. Astfel ca nu numai exteriorul produce sentimente spre interior ci şi interiorul spre interior, sentimente care se nasc din esenţă si nu au definire.
Tot ceea ce defineşte omul spre exterior din suflet sunt numai proprietăţi generale, iar tot ceea ce omul nu poate definii şi înţelege din suflet, sunt proprietăţile esenţiale ale acestuia.
Toate gândurile noastre pornesc din exterior spre interior, astfel se poate spune ca şi sentimentele noastre pornesc din exterior spre interior. În interior fiind doar definite şi trăite, în exterior fiind constatate şi preluate.
Aşa cum se preiau informaţiile, asa interceptăm şi factorii care ne produc sentimente. Iar acestea nu se produc la ordinul raţiunii şi nici la nivelul ei.
Conştienţi de faptul ca trăirea noastră produce mai mult decât putem gândii şi asimila din exterior, chiar dacă avem tendinţa să considerăm toate sentimentele noastre ca fiind produsul unor acţiuni din afară, nu putem să contrazicem nici ideea conform căreia o parte din sentimentele umane se nasc ăn interior şi le reprezentăm exterior printr-o acţiune de orice fel.
Cum am afirmat anterior, sufletul dacă ar fi organic ar fi reprezentat de cel mai sensibil organ din constructul nostru anatomic.
Pentru că numai un organ foarte receptiv şi senzitiv ar avea puterea să dezvolte în noi o asemenea gamă variată de trăiri şi, nu numai variată cât diferenţiată calitativ şi sensibil.
Iar pentru că nu toţi putem trăii sentimentele la aceleaşi nivele, am gândii că acest organ se dezvoltă diferit în fiecare. Astfel spus categorizăm oamenii în fiinţe sensibile, mai puţin sensibile sau insensibile.
Totuşi un organ care se pretinde a fi senzitiv atât de sensibil, încât să poată produce astfel de reacţii interne, nu se poate dezvolta la unii excesiv, iar la aţii deloc.
Atunci ajung să gândesc din nou, că acest suflet este imposibil să nu existe în fiecare, ca o abstractizare a fiecăruia.
Este ceva ce nu are înţeles decât organic datorită reacţilor acestuia la diferiţi stimuli exteriori, dar este o existenţă care nu-şi are explicaţie logică.
Aşa cum nici efectul culorilor asupra noastră nu-l putem explica, pentru că fiecare individ vede într-o culoare altceva decât văd eu.
Cineva poate spune că o culoare îi determină un gust sau un miros, aşa altcineva vede în culoare un obiect sau chiar un sentiment.
Totul depinde de fiecare în parte, aşa cum un tablou abstract este înţeles de fiecare în parte.
Să spunem că eu privind culoarea portocalie, mă gândesc la o portocală şi îi simt gustul, aceasta provocându-mi o reacţie a papilelor gustative şi mi se face poftă de o portocală.
În acest caz putem vorbii de o reacţie fizică creată de raţiune prin imaginea imaginară a portocalei. Însă pofta nu e un sentiment ci o reacţie pur fizică care poartă această definire.
Poate am deviat de la subiectul iniţial prin care am vrut să definesc sufletul, abstractul de la care am pornit. Această trecere prin organic şi material a avut ca scop evidenţierea faptului că sufletul e abstract şi nu-l pot definii altfel.
Dar totuşi abstractizarea a ceva se datorează faptului că acel ceva este conceput ca o generalitate, iar în temeiul lui nu au fost aduse suficiente dovezi de a fi demonstrat şi asta îmi întăreşte convingerea că ce a rămas nedemonstrat asupra sufletului este esenţa, adâncimea pe care nu o vom putea explica niciodată, dar pe care avem norocul să o simţim uneori.
Atunci aş putea venii să gândesc că putem definii sufletul prin absurd, ceea ce înseamnă contrazicerea oricărei logici şi prin metoda reducerii la absurd să demonstrez un adevăr.
Este logic să gândim că nu există suflet atâta timp cât nu avem o formă real palpabilă sau vizibilă, este logic să căutăm un adevar asupra sufletului pentru a avea siguranta că acesta există, este logic să nu ne încredem în vise care până acum nu au putut fi demonstrate, este logic că suntem nişte dobitoci dacă credem că aceasta este logica sufletului.
Este absurd să gândim că nu există suflet dacă acesta nu este un material palpabil!
Logic suntem nişte imbecili şi absurditatea noastră este sufletul, singurul adevar ilogic, dar care există.
Metoda este modul în care cercetez ceva pentru a cunoaşte şi transforma realităţile obiective.
Obiectivitatea sufletului se găseşte în sentimentele care îl fac real în conştiinţa noastră, pentru că dacă nu am fi conştienţi de acestea nu am şti despre suflet că există.
Sufletul este singura realitate obiectivă, dar pe care lumea nu o ia în seama decât din nevoia egoistă de a trăii uneori regeşte.
Descartes spunea că pentru a cunoaşte sentimentele sufletului trebuie să facem distincţie între funcţiile sale şi acelea ale corpului. Astfel că el gândeşte că ceea ce este în suflet “afect”, adică efect, este în corp acţiune.
De aici concluzionez că sentimentele sunt efectele unor acţiuni dependente sau independente de noi. Iar ceea ce înţelegem că aparţine numai de noi, în interirul nostru si, nu aparţine nici unui alt corp, atribuim sufletului.
Virtutea umană nu se afla în corp, ci în suflet.
Sufletul este un construct imaterial ce-şi găseşte locul în materie.
Sufletul nu are definiţie de aceea nimeni nu poate să spună ce este, însă sufletul are simţire şi simţindu-l putem spune ce este.
În vasta sa exprimare şi întindere interioară putem înţelege legătura sufletului cu universul, iar de aici gândim că adâncimea sufletului omenesc este nelimitată completându-se cu adâncimea universului, astfel sufletul devine libertatea omului, libertate pe care nu o găseşte pe lume. Sufletul este elementul care ne leagă de întreg prinrt-o neânţeleasă armonie cu tainele universale.
Sufletul poate fi nedefinirea care are definire prin moartea organicului, atunci când omul devine el însuşi esenţă.
Este singura liberate autentică a omului, dar pe care acesta şi-o îngrădeşte cu bună ştiinţă, contabilizând-o şi disecând-o ca la o oră de anatomie.
Sufletul este martirul imaginaţiei noastre. Poate fi gândit, ca fiind unitatea născută din legătura între forţa universală contopită cu forţa organicului. Numai printr-o astfel de conexiune fantastică, sau interacţiune fizică între forţe cu poli opuşi,cu sarcini diferite, sufletul
şi-ar găsi definiţia ce se vrea a fi un adevăr, contestabil.
Sufletul este o forţă narturală care acţionează asupra organicului pământesc în funcţie de forţa emanată de fiecare organism în parte. Astfel că omul ar putea fi cel mai puternic organism viu al planetei, sau cel mai slab, iar din legătura sa fizică cu universul iau naştere sentimentele.
Aşa că dacă sufletul este o forţă naturală, nu omul cuprinde sufletul în sine, ci sufletul îl cuprinde pe om. Gândind astfel înţeleg ce este de fapt şi omul şi sufletul : natură si forţă universală.
Iar daca sufletul cuprinde omul, s-ar putea ca noi sa existam tocmai din nevoia sufletului de a traii, de a se exprima, si astfel spus sa fim doar simple existente de care acesta se foloseste in exprimarea sa. Ca orice anorganic care are nevoie de materie pentru a fi si-a gasit locul propice in oameni, iar de aici apare proprietatea omului de a avea suflet si dependenta sufletului de om.
Cred că de aceea se spune că sufletul este veşnic, forţa universală nu dispare niciodată, indiferent daca organicul se dezintegreaza.
Iar? - de Florin Iaru la: 21/03/2004 12:33:54
(la: Florin Iaru: "In 1989 s-a terminat cu optzecismul")
Stimata doamna (sau domnisoara).
Probabil ca entuziasmul istoric va face sa ma luati de fiecare data pe mine ca etalon. Cuvintele, daca nu stiati, au sensuri duble, triple. Cind citesti cuvintul "masa" nu ai in fata ochilor numai masuta ta de lucru, ci multe mii de mese pe la care te-ai perindat. E o chestiune elementara. Se invata la facultate, in primul an, daca nu ti-ai prea batut capul in liceu. Daca as explica de fiecare data cum stau lucrurile, as imbatrini. Dar lasati-ma, pentru numele lui Dumnezeu!, sa ma pricep mai bine la propria mea generatie si la ce s-a intimplat cu ea. Daca spun ca optzecismul e mort, asta inseamna ca acest curent nu mai este "inovator", surprinzator si tinar. Ce mama naibii e asa de complicat? Credeti ca am intepenit in "tinerete"? Ia sa-si mai bata capul si cei mai tineri. Nu avem (eu si prietenii mei "optzecisti") de avocati sau laude. E timpul sa privim istoria (care ne-a consumat si pe noi) in fata. Iar modul dumneavoastra de a rastalmaci cuvintele altora este incalificabil! Daca m-as apuca acum sa insinuez ca EMA WORD este, de fapt, un agent al SRI care culege date despre participantii la forum? V-ar placea? Pai, ca mama dracului! Va repet: fiti corecta, daca vreti sa fiti tratata cu corectitudine!
#12504 (raspuns la: #12236) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
America si comunismul...? - de ampop la: 22/03/2004 00:44:43
(la: America, o tara comunista?)
Ma "bucur" ca "Ceausescu n-o muritu' numa' o tzar s-o hodinitu'" si "tovarasii" isi trimit odraslele sa studieze in America. De acolo, continua propaganda de indobitocire cu care ne-au terorizat decenii intregi. Daca urasti asa de mult America si musti mana celui care te gazduieste, de ce nu studiezi in Cuba, Coreea de Nord sau Libia? Caci acolo sunt luptatori "de soi" cu imperialismul american. Sau ai vreo misiune de la noua "cripto-securitate"? Ar trebui sa afle si FBI-ul...:-) ca au o cartita pe teritoriu.
Mario
Scuze...am trecut pe aici. - de SIXPACK la: 22/03/2004 01:23:38
(la: America, o tara comunista?)
Te rog mai dai o sansa Americii, gaseste-ti un prieten si incearca sa vizitezi si alte locuri/orase ale ei. Stiu, despartirea de locul natal nu-i atit de usoara, poate ai nevoie de mai mult timp. Ne spui ca ai admiratie pentru Franta, ti-e dor de simplitatea taranului roman si in final chiar poftesti la luxul clasei mijlocii americane...deci,ce ne propui noua sa credem?!
#12527 (raspuns la: #12508) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Retragerea trupelor din Irak - de dorrina la: 22/03/2004 05:31:21
(la: Politica in Spania asa cum este ea)
Retragerea trupelor din Irak a fost in capul listei campaniei electorale al PSOE, Partidul Socialist Spaniol, nu e o decizie de moment. In plus sondajele, chiar si cele realizate de PP aratau ca 70% din spanioli nu sunt de acord cu acest razboi. Eu cred ca un adevarat politician trebuie sa guverneze pentru poporul sau, sa fie reprezentantul vointei generale. Si mai cred ca avand curajul de a spune "Razboiul din Irak a fost un dezastru" Zapatero a exprimat ceea ce se gandeste in multe puncte ale globului. De ce spui ca e un papagal?
Aznar a facut multe greseli, nu numai in problema Irakului. Iti aduci aminte de exemplu de catastrofa ecologica "Prestige"? Nu au luat masuri pentru a contracara dezastrul decat atunci cand era prea tarziu, desi francezii le oferisera tot ajutorul. Apoi e marea problema a locuintelor, pentru ca grupuri de interese ale PP controlau piata imobiliara si pretul a crescut fara limite. Sunt multe, eu nu sunt o enciclopedie, te poti informa singur daca te intereseaza. Insa, asa cum se intampla si pe la noi, sunt multi cei care votau PP (iar cand zici ca se scria bine de Aznar, te referi la presa conservatoare: "El Mundo"; in Spania presa e bine delimitata ideologic). Atentatele au fos un dus rece pentru ei. Aznar s-a comportat rusinos, ascunzand informatii, canalizand atentia asupra ETA pentru ca ii convenea politic...Or fi multi conservatori in Spania, dar prosti nu sunt. A fot o greserala sa fie tratati asa. Nu au votat teroristii in Spania, au votat mai multi si mai lucizi.
Si in fine, spui
"In momentul in care stabilesti politici sociale dintre cele mai frumoase, pretul pe care il vei plati va fi chiar prosperitatea economica"
Stai putin, ce inseamna prosperitate economica atunci? Ca ai un top al celor 100 de milionari si restul tarii moare de foame? Nu, a gandi social inseamna sa privesti catre clasa mijlocie si sa eviti polarizarea. Daca ne luam dupa PIB Statele Unite ar fi tara tuturor fericitilor. Dar nu e caci exista milioane de saraci, unii nu dispun de cea mai elementara asistenta sanitara. Asta naste frustrari si ne trezim ca niste dementi apuca o arma si impusca elevii dintr-un liceu, ne trezim cu tot felul de secte dintre cele mai ciudate si mai radicale. In Europa de Nord se gandeste altfel "prosperitatea". Du-te in Danemarca, Olanda sau de exemplu in Suedia, unde impozitul pe profit e de 40%. Nu se cheltuie bugetul aiurea, cum spui, ci se distrubie echitabil. Politicile sociale nu exclud prosperitatea economica.
#12542 (raspuns la: #12521) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...


loading...

cautari recente
mai multe...

linkuri de la Ghidoo: