te caut in stele

Lumina de ieri

Caut, nu stiu ce caut. Caut
un cer trecut, ajunul apus. Cât de-aplecatã
e fruntea menitã-nãltãrilor altãdatã!

Caut, nu stiu ce caut. Caut
aurore ce-au fost, tâsnitoare, aprinse
fântâni - azi cu ape legate si-nvinse.

Caut, nu stiu ce caut. Caut
o orã mare rãmasã în mine fãrã fãpturã
ca pe-un ulcior mort o urmã de gurã.

Caut, nu stiu ce caut. Subt stele de ieri,
subt trecutele, caut
lumina stinsã pe care-o tot laud.

pai depinde ce cauti... da-ne mai multe amanunte

Caut ceva sincer... frumos ... simplu... Tu de ce esti anonim?

Daca sunt angajator si caut mana de lucru, atunci nu vad de ce-as angaja o femeie insarcinata...pentru ca dupa patru luni sa-ncep alte interviuri pentru acelasi job? Alt timp pierdut, alte cheltuieli, basca respectivul concediu de maternitate!

Daca sunt femeie insarcinata si n-am de lucru (am avut timp sa raman gravida, bag sama, dar n-a fost chip sa-mi gasesc de munca!)s-ar putea sa fiu nitzel inconstienta: daca nu gasesc nimic si n-am cu ce sa-mi cresc progenitura?
O femeie insarcinata are nevoie de tratament special (si nu-i vorba de medicamente si vizite la doctor!), daca nu vrea sa nasca doamne-fereste, ciudatzei...Un job nou e cauza de stress major, de munca-n plus...risc de-avort!

S-ar putea zic, lejer sarcastica, ca angajatorii sa le faca un bine femeilor insarcinate...

Apropape-am glumit ):, dar cred cu sinceritate ca nu-i bine sa privim problema din singura perspectiva a femeii, vezi doamne, defavorizate.

Si mai cred ca "emanciparea femeii" deja s-a produs (de altfel, e doar o problema de educatie)...poti face ce vrei si in Romania - nu te scoate in decor decat propria incapacitate de adaptare.

Sara pe deal
Iese amurg dintr-o bataie de clopot
caii culeg iarba din ultimul tropot,
pasari adorm daca amurgul le-atinge,
sus la izvor, sus la obirsie, ninge.

Case cuprind sufletul zilnicei fringeri,
oamenii sint umbre tacute de ingeri,
nimeni aici legea cereasca n-o calca,
sufletu-n plop, trupul se-apleaca in salca.

S-a auzit de peste uliti o veste,
un nou nascut viu intr-o iesle mai este,
lemne de foc, oarbe carute mai cara,
ultim sarut, ca o pecete de ceara.

Misticul sat luneca in rugaciune,
nimeni nimic, inspre pamant nu mai spune,
toate se-ntorc ireductibil spre ceruri,
florile tin sipete de adevaruri.

Iarasi amurg, dangatul parca revarsa,
cucii dispar langa clopotnita arsa,
cade-n fintini ziua sa urce iar, miine,
in amintiri satul miroase a piine.

In cimitir, oile nu mai pasc iarba,
mieii o pasc, pofta din ei este oarba,
nevinovati, anii se-ncarca de vina
cum ne-ating, fiintele cum le declina.

Sara pe deal seamana cel mai ades cu
sara pe deal cum o scria Eminescu
sara pe deal e si-aici cum si-ntr-insul,
sara pe deal, fetisizindu-ne plinsul.

Sara pe deal, parte din noaptea eterna,
sara pe deal, capul se-apleaca pe perna,
sara pe deal, totul deodata invie,
sara pe deal, muzica din poezie.

Caii in apus pasc magnetismul chindiei,
omului bun, casa puternica fie-i,
noi intre noi sa mai gustam cat se poate
sara pe deal, cea mai de pret dintre toate.

Si sa privim cerul cu tragice stele,
care mai ia forma poruncilor grele,
oamenii trec, nici nu vom sti unde pleaca,
iar dupa ei se mai aude o toaca.

Urmele lor sint sau copiii sau munca,
intr-un temei lasa intreaga porunca,
sara pe deal nu e dacat un amestic
de fabulos, de nebunesc si domestic.

Ziua s-a stins, zeama de zarzara cruda,
tipa guzgani, cine-are timp sa-i auda,
carii batrini de-o vesnicie lucreaza,
printre copii zgomotul lor isca groaza.

Daca intinzi mana cu-o mica lumina
ai sa si simti vrejuri crescind in gradina,
niste pindari, haulituri isi arunca,
fetele mari grup se intorc de la lunca.

Poarta in sini dorul de-o mana barbata,
cei cautati mult mai tarziu se arata,
podul pe rau scirtie si se indoaie,
mustele bat, semn de-nnorare si ploaie.

Lina-n fuior in turbioane se leaga,
creste-n dovleci dor de saminta intreaga,
parca de ieri luna rasare-nspre miine,
plange-un copil, sau parca latra un caine.

Plaurii morti, cresc dintr-o apa uitata,
sfinti intelepti celor cuminti li se-arata,
sara pe deal, uite un minz care moare,
suflet din el, ca si o seara apare.

Dulce-albastrui cauta suflet de iapa,
ea nu mai e, alta va sti sa-l inceapa,
ultimi copii striga pe ulita noastra,
blinde bunici ii insotesc din fereastra.

Sara pe deal, cumpana sinea nu-si strica,
sara pe deal e ca un duh de bunica,
fruct zemuit imprastiat pe tot locul,
coacem porumb, unde ai nostri fac focul.

Sara pe deal, dulce vinare de vara,
azi nici un om nu are dreptul sa moara,
sara pe deal, fum doborit dintr-un sfesnic,
cade pe om, parca-ntrupindu-si-l vesnic.

Sara pe deal, cinepa fumega bice,
cei pedepsiti, nu au curajul s-o strice,
toate ramin, precum au fost in natura,
starea de om trece spre starea cea pura.

Sara pe deal, spune ca asta ni-i rostul,
sa o numim suflet din sufletul nostru,
sara pe deal, sufletul mare al lumii,
sara pe deal, ochii in lacrimi ai mumii.

Iar cand noi toti vom murmura ce ne doare,
tu sa ne dai o crestineasca iertare,
sara pe deal, nu a murit idealul,
sintem aici: Oamenii..Sara..Si Dealul.

La o cautare pe "Google" il gasesc ca :

Mr. Stefan Niculescu Maier; Mrs. Dorotea Niculescu Maier
Second Secretary (Press & Science)

cand Mircea Geoana era:

His Excellency Mircea Dan Geoana; Mrs. Mihaela Geoana
Ambassador Extraordinary & Plenipotentiary

in USA.Asta insemna 1996.

Draga Ingrid,
Ai pus o intrebare grea si necesita mult de scris ca raspuns dar incerc sa reduc pe cit se poate povestea vietii mele.
la vreo 5 ani vroiam sa ma fac calugar... pe la 7 ani visam sa devin scamator, magician,dar o profesoara de desen prin clasa a 7a mi-a zis ca am talent si ar trebui sa ma duc la scoala de belle arte.
Ei bine multi mi-au spus asta si dupa scoala generala am dat examen la Tonitza si am intrat.Acolo am ajuns printre primii artisti elevi de mare talent si desigur ca pasul urmator a fost sa studiez la Grigorescu,insa...acolo am incercat de 5 ori dar neavind pilele necesare...desigur ca n-am intrat.
Intre timp am facut armata la pompieri,si avut diverse meserii,doar una fiind oarecum legata de arta,lucrind 2 ani la Hotel Parc in calitate de grafician.
Mi-am dat seama ca nu am nici o sansa la facultate dar in acelasi timp mi-am dat seama ca si cu ea facuta ,nu-i un viitor mare in Romania.
Si uite asa mi s-a pus in cap idea sa plec definitiv din tara.Mi-a fost greu si am asteptat 5 ani de lupte cu securitatea si guvernul roman sa-mi dea voie sa emigrez.In final ,in 1982 m-au chemat la Iorga si dat formularele de pasaport.
Toti prietenii imi spuneau ca fac o prostie si parintii la fel,f. tristi,ei au fost dat jos din functii la posturi mici din cauza mea,si ..partidul comunist le-a spus ca nu stiu sa ma educe in spiritul real al tarii!
Desigur ca am trecut prin multe hirjoneli cu securitatea si batai si insulte de genul ca-s un cacat si ca"ce ba boule, crezi ca piinea in America e mai buna ca a noastra?O sa mori de foame acolo si o sa dormi pe strada,cacam-as pe ochii tai"si m-au scuipat efectiv!Mi-au dat suturi in dos si injurat etc...dar nu mai doresc sa-mi aduc aminte,trecutul e mort pt. mine.
Am primit pasaport fara cetatenie,si in acei ani era altfel la ambasada USA din Buc.Daca nu aveai rude ori cineva care sa te sponsorizeze,ambasada iti oferea vreo organizatie de ajutor social ce exista din donatii particulare,sa te ajute ,si fiind in aceasta categorie,mi-au dat sa fiu ajutat de International Rescue Committee cu sediul in Manhattan,New York.
Mi-au platit si biletul de avion la Roma unde am stat 2 sapt. in tranzit la o pensiune condusa de ambasada USA din Roma.# mese pe zi la ore fixe in rest puteam sa fac ce vream si am tot vizitat Roma peste tot.Tot Ambasad USA mi-a dat si bani sa am de cheltuiala in tranzit.Si aia ziceau ca o sa mor de foame....
In dormitor am stat cu 8 romani in aceiasi situatie ca mine.
Ne-au luat cu un microbuz de la aeroport si dus la pensiune iar la plecare la fel ne-au dus la aeroport.Ce sa-ti spun? De cind am luat pasaportul am stat ca in al 9lea cer de fericire.Am plecat fara un cent in buzunare!!!!
Intr-o zi am fost chemat la ambasada si mi-au spus ca pot pleca la NY,si inminat biletul de avion platit de ei!Cu emigranti ca mine ajutorul lor era si mai mare.Pe pasaprot au scris refugiat politic si pus viza de intrare de la ambasada chiar!
Am ajuns la NY pe 14 Dec. 1982 era zapada si 7 seara.La ambasada mi-au spus sa ma uit in aeroport dupa o persoana ce va avea un carton pe care sa fie scris"I.R.C."si am vazut 2 domni(americani)ce ma asteptau la intrare.Erau de la I.R.C. si m-au dus direct la oficiul de imigrari unde un ofiter a pus pe pasaport o stampila pe care era scris ca am dreptul sa muncesc oriunde pe teritoriul USA.
Cum ti se pare pina acum?Iti zici desigur ca mare noroc am avut si iti raspund ca parca Dumnezeu era cu mine la orice pas!!!Noroc,soarta,destin karmic,trebuie sa admit ca cineva acolo sus m-a iubit f. mult si INCA o face si in prezent!!!!Toata viata mea S-A SCHIMBAT cu 360 grade din clipa in care am parasit definitiv Romania,o alta viata urma pt. mine si NICI ca-mi pasa ce voi face ori ce meserie sa am etc,pt. ca eram extrem de fericit si am lasat viata si destinul sa decida pt. mine!Acel Domn de SUS!!!!!
Mi-am zis mereu atunci:" orice-ar fi nu conteaza!N-am de pierdut NIMIC ci doar de CISTIGAT"Zarurile au fost aruncate.
Revenind la acea seara de 14Dec la JFK airport am omis ca in sep. acel an implinisem 27 ani.Deci cei 2 domni apoi m-au condus la limuzina lor si dus in Manhattan in zona Times Square si pus la un hotel 2 stele(nu-mi pasa de stele),camera platita de org. in avans si rezervata pt. mine!Stiam engleza din scoala destul de bine ,domnii s-au uimit ca vorbesc asa de bine.Mi-au dat adresa org.lor(unul din ei era chiar ..directorul ei!)sa ma prezint in 2 zile si la plecare m-a intrebat daca am ceva bani si Nu aveam,ultimele lire la cheltuisem la Roma in ultima zi,deci iar plecasem cu buzunarele goale!
Directorul mi-a dat 50$ din banii lui.Apoi in tot acest timp,mergeam la un diner si mincam breakfast si lunch si dinner,era ieftin dar f. bun.Atunci in USA dolarul era mare si preturile mici,nu ca azi.O felike de pizza era 50 centi,azi este peste 3$,metroul era 60 centi,azi e 1.50$,orice pachet si marca de tigari cost 1.10$ azi e 5.50$.deci 50 $ erau mari!Dupa 2 zile m-am dus la sediul org.pe Park Ave.si un domn de origine romana plecat dupa razboi,m-a ajutat f. mult.
Fusese mare judescator la BUc.Mi-a spus ca org. ma va ajuta f. mult si voi sta la hotel 1 luna timp in care org. imi va gasi un apt. de inchiriat.Ia-m spus ca-s artist si mi-a dat mereu bani sa-mi cumpar culori si pinze etc. orice materiale aveam nevoie.La fel in FIECARE vineri di sapt. mergeam la org. sa-mi ridic un cec de 150$,prin care org. ma intretinea.Dupa 5 sapt. mi-au gasit un apt. de impartit chiria cu un domn american pensionar,divortat si care avea nevoie de bani sa-si poata plati chiria.Un om tare de treaba,si partea mea de chirie era de 220$ pe luna.M-am mutat deci in apt. lui in Woodside(Queens) si aveam propria mea camera mare si spatioasa.Org. A PLATIT chiria mea in plus de cei 600$ pe luna intretinere,timp de ...6 luni!!!!Atita era ajutorul lor,dar CE ajutor!!!Intre timp mi-au spus sa caut de lucru si sa incep sa ma pun pe picioare.Desigur ca asta vroiam si eu,imi era jena ca cheltuiau atita pt. mine si acei bani dati de org. NU -I aveam de platit inapoi deloc!!!!!!
In acel bloc traiau multi romani veniti in USA de cel putin 7 ani si am facut cunostinta cu ei.Dupa o vreme insa mi s-a facut lehamite de ei pt. ca mereu se plingeau de ceva si erau invidiosi te vorbeau pe la spate incit am rupt-o cu ei si am avut de atunci numai prieteni americani!!!Am trait intre ei 2 ani si credama ca au fost DE AJUNS!Aveam un prieten f. bun din liceu ce venise acolo cu 2 ani anaintea mea si el m-a ajutat cel mai mult.
Unul din romani avea un prieten roman ce era suprintendent la un port particular de vaporase si ahturi.Mi-a gasit de lucru acolo ca muncitor necalificat la docuri,nasol si salariul de 5$ pe ora.Era un dobitoc,am stat doar 2 luni si am plecat far sa ma gindesc la viitor.Eu sint o fire cam rebela de fel si daca ceva nu-mi place,plec imediat!Amicul meu din liceu picta temporar firme la diverse magazine si mi-a zis sa-l ajut,pe bani desigur,si asa am devenit si pictor de firme dar el urma sa plece in Montana definitiv curind.Intr-o zi pictam afara la o firma si un tip s-a oprit si m-a intrebat daca vreau sa lucrez cu el,si el era tot pictor de firme si mi-a dat cartea de business a lui sa-l telefonez.
Cum amicul meu urma sa plece am telafonat la acest tip american si asa am inceput sa lucrez pt. el timp de 1 an,bani nu prea faceam si traiam de pe azi pe miine si cu pantaloni rupti in cur.Nu mai aveam ajutor de la org. asa ca cu 500$ pe luna din care 220 erau la chirie...nu ma descurcam.Dar eram optimist caci din fire sint!
M-am gindit sa-mi completez studiile in arta si am mers la colegiul faimos(din 1894)din Manhattan,Art Stdents League of NY,unde au studiat mari artisti ai americii si lumii ca Jackson Pollock,Frank Stella,Calder,Andy Warhol si multi altii.
Am vorbit cu directoarea,o doamna colosal de buna care mi-a spus sa prezint orice fel de lucrari posed,si aveam destule acasa caci asta faceam in timpul meu liber,desenam in prostie si pictam in ulei ori acuarele.Am ales pe cele ce am crezut eu ca-s bune si m-am prezentat la directoare.Ea mi-a spus sa revin dupa o sapt. timp in care o comisie de profesori va evalua lucrarile.
M-am prezentat la acea data si mi-a spus ca comisia(6 prof. emeriti si faimosi in USA)a hotarit sa-mi acorde o bursa de studii pe timp de 4 ani si sa studiez ceea ce vreau eu!!Am ales picturade sevalet.
Intre timp pt. ca nu cistigam mult,am depus formular la asistenta sociala din NY si m-au aprobat sa-mi dea ajutor in bani si food stamps.In baza lor cumparfam mincare de la orice magazin.
Am inceput cursurile in 1984 in sep.cu un f. renumit prof. de pictura si mare ilustrator de romane,aici e o meserie f. buna!Am facut imediat prietenie cu multi colegi si studiam seral pt. ca munceam ziua.Un coleg cistiga ilustrind storyboards si mi-a dat de lucru si apoi am avut si o comanda doar a mea,cistigam binisor acum.Tot in clasa mea ,monitorul ,un tip de-o seama cu mine era (este inca)f. mare artist cunoscut de benzi desenate.
Intr-o zi m-a intrebat daca vreau sa cistig bani in plus?Cum sa nu,dar i-am zis ca habar n-am de bd uri,el a spus ca voi invata dac lucrez ca asistentul lui...si uite asa am renuntat la pictat firme si devenit artist de bd!Aici e un MARE business!!!Bill,colegul meu care in timp am devenit f. buni prieteni,incit cu ani dupa acea m-am casatorit si el mi-a fost nas,m-a invatat f. multe despre arta de bd,lucrind cu el 8 ani,dar nu lucram zilnic ci sporadic de 2 ori pe sapt. si trebuia sa caut iar de lucru.Am gasit imediat la o firma de curieri pe bicicleta particulara.Asa am devenit si curier.HA!Intre timp serile mergeam la scoala si weekendurile lucram cu Bill.El era atunci prieten,logodit cu Cyndi care lucra ca manager la muzeul Metropolitan.Intr-o zi ea mi-a spus ca sint posturi la muzeu la serviciul de receptie marfuri ce se vind in muzeu la boutikurile lor.Am facut cerere si asa am ajuns dupa 1 an de curierat prin Manhattan,sa lucrez la stocuri si magaziile muzeului,la 8$ pe ora.Mai bine.Intre timp,ca de obicei,serile la scoala si in zilele libere,aveam joia si duminica,lucram la atelierul lui Bill.Am tinut-o in ritmul asta fara O ZI LIBERA timp de 2 ani!
Intre timp ma mutasem deja in Jackson Heights la fel impartind un apt cu un american si chiria mea era de 300$ pe luna.
La scoala am avut multe relatii cu colegele mele,deh trebuia si le captiva sarmul meu si ca-s din Romania.
In 1987,Bill mi-a zis sa incerc la Marvel Comics sa caut de lucru ca artist ca si el,pt.ca mi-a zis ca am talentul necesar si o experienta de la el.Am ales sa fac niste schite in creion si culoare cu Conan the barbarian,vreo 7.Am telefonat compania si mi-au acordat un interviu.Am mers la editorul revistei si aratat schitele.PE LOC a ales una si spus s-o pictez in ulei pt. ca o va publica ca coperta!Si uite asa am ajuns si artist cu NUME la cea mai mare companie de bd. din USA si lume!!!!Lucram inca la muzeu si cu Bll si mergeam si la scoala si mai si pictam coperti cu Conan!!!Cum le-am facut pe toate NU stiu!
M-am mutat in Brooklyn caci faceam bani bunicei acum si puteam sa=mi permit sa am apt. meu personal cu 2 dormitoare din care unul l-am transformat in atelier.La muzeu prin 1989 am cunoscut pe viitoarea sotie,Marilyn,dragoste la prima vedere!Ea este italianca americana generatia 2a,parinti emigrati in 1952 tatal din Napoli,Mama din Randtzo,Sicilia.Mai are 2 surori ea fiind mijlocia si de-o virsta cu mine.Dupa 1 luna s-a mutat la mine acas in Brooklyn.
In acel an am incheiat cu scoala si cu munca la muzeu!Lucram doar cu Bill 2 zile pe sapt. in rest multe comenzi la Marvel de coperti la alte reviste si apoi
fiin liber profesionist mai lucram si pt. alte companii din NY(Dc Comics)dar si di California,lucram numai acasa si cind aveam de predat coprti ori bd(faceam si desene la reviste)plecam la Marvel dar era poate de 2 ori pe luna,in rest cu California prin posta expres peste noapte.
Marilyn a plecat de la muzeu si a gasit de lucru la NY PUBLIC LIBRARY,ceamai mare din tara.
In 1990 ne-am casatorit si dupa 2 ani ne-am mutat in New Jersey ,la inceput in apt.timp de 4 ani dupa care ne-am cumparat o vila frumoasa in natura si la citeva min. pe jos de plaja Atlanticului.
Prin 1997,deodata businessul in bd. a scazut total si multi editori au fost concediati si multe reviste scoase din circulatie neaducind profit!S-au rarit comenzile si pt. mine....dupa 11 ani ca artist renumit in bd...trebuia s-o iau de la capat in altceva!
Intre timp eu aveam multi fani si colectionari ce vroiau sa-mi cumpere originalele.Am dat peste unul,el mi-a dat telefon intr-o zi si mi-a zis ca va veni la mine acasa si sa fiu pregatit ca va cumparaTOT ce am!!!!N-am crezut dar asa a fost,in acea zi am vindut exact TOATE lucrarile mele in bd.,parca un semn ca acest capitol din viata si experienta va fi incheiat!
Aces domn m-a platit in CASH!!!!venise cu un microbuz!60.000$$$$$ mi-a dat bani gheata ca se umpluse masa de ei si ma uitam si nu-mi venea sa cred!
In acel an am plecat cu Marilyn in Italia la rudele ei si la venetia si Roma si Florenta,1 luna intreaga dupa care am plecat la Paris 1 luna!
Si inca mai ramaseem cu destui bani din cei 60.000$
La intoarcere am zis sa incep sa caut de lucru.Greu de gasit,chiar cind ai nume si experienta!!!Dar ca de obicei niciodata NU am disperat si pierdut optimismul!!!!
Dar restul povestii vietii mele in curind.
Ozzy Osbourne

"cine cauta pe net nu va gasi de altfel in spatiul romanesc decit maximum 5-6 fotografi de presa romani cu sit"

Ai cumva si niste linkuri concrete?

..................................................................................
"-- Hei, uitati-va, imparatul e gol!"

romanii care pleaca din tara nu fug de realitate, ci cauta o realitate. ca sa traiesti in romania ai nevoie de extrem de multa imaginatie, si chiar si asa esti luat prin surprindere zilnic.
as fi vrut sa am curajul sa plec din romania, dar nu pentru ca imi iubesc prea putin tara, ci pentru ca imi iubesc mai mult sperantele. care sunt tot mai putine aici, cu fiecare zi.

Belazur,

¨Majoritatea adulta foloseste clisee si contradictii cu referire la droguri si consumul lor, privind pe cei care consuma ca pe niste neintegrati social, si tinzand sa aibe fata de acestia o atitudine totalitara si inchizitorie.¨
Jaime Funes psiholog, investigator in clinici de dezintoxicare, pana in 1994 responsabil al Centrului de Studii Juridice si de Formare Specializata a Generalitat de Catalunya

Spicuind din cartea sa Drogurile si adolescentii, , autorul, ajutat de o bibliografia densa, face un scurt rezumat al atitudinii sociale oficiale asupra drogurilor, si observa el: ¨exista o clara diferentiere intre drogurile de tip legal si cele ilegale, in ambele cazuri existand insa constructii sociale opuse¨ Un drog legal tinde sa fie acceptat social, desi este mai nociv decat un altul, ilegal, sau partial legalizat (ex: alcool vs. cannabis)
Consumul oricarei substante ce poate crea dependenta este lamentabila, insa nimeni nu lupta impotriva dopajului sportiv, a consumului de Coca Cola, de Prozac etc, sau cel putin nu o face in aceiasi termeni ca si vis-a-vis de alte tipuri de droguri.
Asta este trist.
La un alt pol exista pozitivistii drogurilor care nu explica ca de fapt se trateaza doar de o relatie chimica cerebrala si nici decum de porti stelare sau stari imediate de bunastare sufleteasca. Pentru ca aici e cheia problemei.

Belazur, asocierea oricarui drog cu heroina, sau concluzia heroinei e un cliseu si un stereotip cultural. Il folosesti adesea. Isi are originile in anii 70-80.
Acum ca tot veni vorba consumul de heroina e eradicat, fiind aproape imposibil de gasit in tarile occidentale.
Tu ai incetat sa te mai educi, ci pur si simplu nu cauti decat sa-ti confirmi anumite teorii personale. Faci parte din categoria radicalilor, a extremistilor, a moralistilor indarjiti, pentru ca in afara stindardurilor lor nu (trebuie sa) mai exista o alta flamura.

Reiterez, eu nu fac apologia drogurilor, ci incerc sa gasesc un echilibru intre existenta lor cotidiana si consumul eliberat de orice tip de asteptari: ¨ma va face sa ma simt high¨, ¨voi fi liber¨, ¨nu ma mai afecteaza societatea¨etc. Retorica in astfel de cazuri e gratuita. Nu ma consider special pentru ca sunt un consumator de cannabis, cum nici nu cred ca vreun drog ar putea induce vreo stare geniala. Eventual o dezinhiba.
p.s. inceteaza ta rog sa-mi mai rupi o fraza din context ca ulterior sa facei ce stiu eu ce exibitie literara. E urat. Cum la fel de urat e sa-mi pui verdictul de dependent cand mi-e evident ca habar n-ai despre ce vorbesti

¨lumea este egala cu suma cunostintelor pe care le avem despre ea¨
michel houellebecq-particulele elementare

Agreez oarecum cu eseul tau, dar consider ca ai uitat sa mentionezi un lucru important si anume ca unii incearca sa transcendeze natura lor umana, si in unele cazuri chiar atractia asta instinctuala fata de aproape (ex. calugarii, ascetii). Transcendenta nu este neaparat opusa iubirii aproapelui, putand fi chiar ortogonala sau suprapusa, dar poate fi coplesitoare si mult mai benefica decat orice iubire pamanteasca.

Unii cauta transcendenta in religie si putini o gasesc. Altii o cauta in cultul adevarului (daca poate fi numit astfel), sau/si in deconstructia miniciunilor ce ne invaluiesc de la nastere. Care este adevarul despre om si rolul lui in univers? Asta este ceva ce iti poate usor consuma viata. Setea de cunoastere e o iubire a adevarului, iubirea omului ca idee nu ca intruchiparea defecta ce este.

La urma urmei, iubirea pamanteasca si nevoia de oameni sunt foarte probabil la randul lor doar paleative, recunosc mult mai presus decat consumerismul sau adictia de putere.

Poate unii vor spune - ia, ce mare scofala sa faci o poza, acolo.
Ce mai e fotografia in ziua de azi?
Putem sa ne uitam la imaginile realizate aici de Mihai Moiceanu si sa spunem mai degraba ce nu este imaginea buna si implicit, ce nu este fotografia realizata de el.
Nu este impushcarea subiectului, nu este declansare fara motiv, nu este cautarea unei stari fara a avea idee de compozitie si de limbajul plastic, nu este imaginea fara motiv si ideea fara imagine.
Cumva, imaginea lui este, si vine din, acel rar moment care ne arata de fapt din cite momente nemuritoare se compune – sau se poate compune – timpul pe care il petrecem.
Fotografia lui Mihai Moiceanu este la urma urmei ca imaginea unei stele care o vedem ziua in amiaza mare vara cind ne uitam intr-o fintina si vedem acolo departe in acel loc neasteptat o sclipire albastra - e steaua de deasupra noastra, pe care altfel nu o putem zari.
Artistul surprinde cu delicatete si precizie momente fugare in peisaj, care dureaza numai o fractiune de secunda si le transforma in eprubete temporale cu nonsalanta unui creator de linii, de stari, de lumini si de compozitii baroce, ascultind parca mereu o ascunsa muzica a apelor si a inaltimilor si, culmea, facindu-ne sa o auzim si noi.
Compozitia imaginilor sale este in majoritatea cazurilor una descriptiva, care creeaza iluzia unui univers coerent.
Este numai iluzia, pentru ca intr-un fel sau altul, folosind un limbaj plastic simplu si interesant de analizat, ne strecoara in suflet certitudinea temporalitatii, a secundei care zboara si a momentului pe care daca nu il vedem in imaginea realizata de el, l-am pierdut pentru vecie.
Dincolo de imaginea unei lumi aproape linistite, de fotografia unei secunde in care liniile se compun intr-un cadru unic, de muntii cu vai albastre si de viata uneori panoramica a fotografiilor sale, Mihai Moiceanu pare a fi ca spiritul acela care fara sa cunoasca si sa vada marea, paseste in apa adinca si pina atunci fara valuri si se scufunda, chemat de o pasiune de nepovestit.
Povestea lui e ca povestea valului; incearca sa ne spuna ceva si cind e foare aproape de suprafata, este motivul acelei furtuni mari cu valuri albe si cer violet; si cum muntele nu este altceva decit un val urias si impietrit, el incearca sa foloseasca fotografia pentru a exprima intr-un mod aparent calm o stare de iubire adinca si devastatoare.
Si cred ca reuseste.
(*) Bucuresti, galeria Galateca, pina pe 8 mai, intre orele 8-18

Nu este deloc o boala rusinoasa.Este un act de bravura.Din pacate nu putem fi real singuri nici in momentele de singuratate.
Mintea e invadata constant de ginduri,unele chiar fara sens,este greu chiar sa si meditezi,trebuie sa fii un Brave warrior sa subjugi gindurile sa mentii doar pe cele ce au o valoare.
In fapt as face o asemanare intre minte si computer,ar fi bine daca am putea fi in stare sa aruncam la cos mesaje inutile gen spam si apoi sa-l golim.Am mai reduce din atata memory.

Cu multi ani in urma nu puteam trai o zi fara sa nu fiu cu cineva fie prieteni,fie fete(destule),petreceri,baruri,drug parties....acum ca-s mai intelept putin imi dau seama ca nu doream sa fiu impreuna cu mine insumi,fugeam de mine,ma ascundeam in diverse iluzii si minciuni,imi ascundeam singuratatea in sticla de vodca,imi era frica sa stau cu mine insumi macar citeva minute,eram un las!
Nu puteam sta singur in casa,trebuia sa ies afara sa fiu in mijlocul multimii si atentiei,eram un fals,un egoist complet.

Acum NU mai suport lumea,stau departe de ea,deprte de lumea nebuna,parca asa se numeste acel film din anii60.
Sa stii Daniel ca sunt fericit in singuratatea mea.Am trecut de la o extrema la alta total opusa.
Sint zilnic in mijlocul naturii,deci practic nu-s real singur,vorbesc cu pasarile si animalele si copacii si florile.Nu,nu-s nebun!!!Sunt singur si totusi nu sunt.
Si sotia mea e la fel ca si mine,noi doi ne intelegem f. bine si de fapt suntem antisociali.
Daca rar,poate de 3-4 ori pe an mergem la vreo petrecere lumea chiar amici si cunostinte ne oboseste,ne ia pareca din noi toata energia fizica si mintala.
Prima intentie cind suntem invitati undeva e sa cautam o scuza sa nu mergem,o minciuna adecvata si credibila!!!
Sunt in lume dar nu cu ea.
Nu-mi mai e frica sa fiu singur,in fapt CAUT sa fiu cit mai mult singur.Acum pot trai cu mine insumi.
Si nici sa ma ascund in sticla de vodca nu mai e nevoie!Si nici sa-mi creez o iluzie din droguri,o lume ireala in care iar sa ma ascund!

Cred ca citatul tau este adevarat,la fel si parerea ta,dar repet ca a fi total singur este f. greu,de fapt in acest moment nu-s singur pt. ca-ti scriu si indirect am o conversatie cu tine,de unul singur dar paradoxal nu.
Cind cu 16 ani in urma am avut vision quest(am scris un text pe seama acestei experiente personale),in 24 ore de stat in groapa toata noaptea mi-am dat seama cit de sublima poate fi singuratatea si totodata si spirituala.
Am inteles de ce o fac ascetii,este o plonjare in suflet si un drum de autocunoastere,te schimbi in tine,vezi altfel viata si creatia.Devii unul cu ea.

Singuratatea te invata sa si iubesti si sa devii sincer cu tine insuti dar si cu cei din jur,este un drum spiritual,nu cred ca este pt. oricine.
Am descoperit multe cuvinte de intelepciune la Myrtle Beach(So Carolina),unde e un loc spiritual pe 800 acres de padure virgina si un lac imens dincolo de care e Atlanticul.Stai in cabane mici de lemn,nu exista Tv si nu se discuta politica sau se citesc ziare.Exista o bucatarie in comun cu alti vizitatori,adica imparti cu ei si ei cu tine ceea ce au.
Te plimbi prin padure,te duci la ocean(plaja e prop. centrului),faci ce vrei tu si singur.
Stai si meditezi in fata lacului,ori iei barca si vislesti,sint insa aligatori in lac dar nu ataca,poate doar daca vrei sa inoti dar oricum e interzis.
Mereu in fiecare an vine acolo un indian(mohawk nation)pe nume Joseph Black Bear.In fiecare dimineata pe la 7 il vezi pe dealul paduros ce da la lac
imbracat in haine de ceremonial si cu o aripa intreaga de vultur in miini si cinta pe limba lui cerului si Marelui Spirit.
Apoi sta ore intregi si se uita in zare,mi-a spus ca singuratatea este o binecuvintare,ne uneste cu Creatorul prin vint,ploaie si stele,il simtim in noi doar fiind singuri.Este o credinta nu o filosofie si cu mai multe milenii practicata de indieni,inaintea bibliei si a altor credinte.

Astea am avut de spus,fie ca Marele Spirit sa va aiba pe toti in grija si paza lui.

Love&peace,
Ozzy

Draga mea surioara,

Am zis ca voi parasi cafeneaua curand,caci nu mai am ce sa mai spun,mi-am incheiat timpul cu voi toti,dar este tare greu sa iesi din cerc,e cercul sufletelor unite in unul singur,daca-mi amintesc in "Godfather III",Al pacino spune la un moment dat:"Everytime I want to get out,they pull me in".Poate nu e citatul intocmai,nu-s sigur dar este apropiat de cele spuse de Michael Corleone.

Am zis ca plec...uite ca inca nu pot,ma trageti de maneca sa revin....
Poate o sa plec candva,nu stiu,poate o sa mai stau o vreme,iar nu stiu,poate nu voi pleca...ce stiu eu?The Great Spirit will show me the sign someday.
Am scris destule recent si sunt cine sunt,un Hopi indian...nascut in Romania,m-am intors acasa insa,poate voi sta o vreme,ori poate voi pleca,doar stelele si vantul imi vor spune cand e vremea sa cunosc.
De aceea refuz sa mai vorbesc in viitor in cercul nostru despre mine decat drept cine sunt cu adevarat.

Experientele trecute sunt in urma,am pierdut acele hartiute,dar am invatat de la ele pana m-am trezit din somn.
Ce ai scris ca raspuns la textul meu imi spune in suflet,care e acelasi cu tine draga surioara,ca esti pe un right path,cauta sa descoperi intelepciunea lui prin tine si dont't worry be happy!

In viata sunt semne in Creatie,in vant,in picatura de ploaie in nori si in suflet,el va sti drumul scris de ele prin Dumnezeu si marele Spirit.
Vorbesti prin wisdom si e sufletul tau ce vorbeste prin tine,se recunoaste si in mine deopotriva.
Imi cer iertare tie draga surioara ca poate am fost cam dur in vorbe,sa stii ca nu am facut-o cu intentie,ci am crezut ca pot fi de folos in a-ti da exemple si pareri personale.

Nu-ti face griji ca esti singura si poate ca nimeni nu te intelege,eu te inteleg si te iubesc.Esti sora mea,cum pot sa fiu aspru cu tine decat sa-ti dau poate sfaturi ce si eu le-am primit de la elders,si crede-ma ca NU am vazut si intalnit in viata mea,oameni mai aproape de Dumnezeu ca ei!!!Si NU fac parada din asta!!!

Toti ne nastem free,dar nu stim sa gandim si sa iubim libertatea,o credem ca pe ceva ce ...trebuie s-o avem,adica,to take it for granted!Nu e adevarat,libertatea apartine oricui pe acest pamant,dar e legata de iubire si acesta e un sentiment ce inca nu am invatat sa intelegem.

Daca te-ai trezit este bine,remember,stai pe poteca ta si NU te culca la marginea ei,daca te ia somnul!Te vei pierde in padure si greu dai de poteca inapoi.Multe spirite rele sunt acolo si te pot subjuga.Be wise,my little sister.
Fi un brave warrior,stiu ca poti!Si NU crede ca esti singura niciodata!
The Great Spirit este mereu cu tine,in tine si in jurul tau,sa nu uiti niciodata ca NU esti deloc separata de EL!!!!!

Te iubesc f. mult si voi fi mereu alaturi de tine in gand si fapta.
Stai pe cal si pune-ti coroana de pene pe cap,picteaza-ti trupul,priveste cerul infinit si cu sulita in mana ridic-o la Marele Spirit si tipa cat poti de tare cantecul tau pornit din suflet,te va auzi si te va recunoaste,iti va arata poteca ta anume in aceasta viata.

Toti suntem acelasi sange,culoarea NU conteaza pe chipuri,ne vopsim sa ne recunoasca moartea si Marele Spirit.Asa gandim noi indienii.Si voi toti aveti de fapt culorile voastre dar nu le stiti inca!
Le purtati fara sa stiti.
Draga mea surioara,sper sa mai vorbim curand,cand vine timpul.
Te iubesc si NU ai teama,toti gresim in viata,este rostul ei si asa invatam si ne descoperim in noi cine suntem cu adevarat.Nu uita sa stai mereu pe poteca si aduna daca poti cit mai multe biletele,citeste povestea scrisa de mine spusa de Uncle Frank Davis(pawnee nation).

May that the Great Spirit will be always with you my dear sister.
I love you.God bless you.

Love&peace,
Ozzy

Cauta intr-un Dex tiparit. Ala online e incomplet. Uita-te eventual si intr-un dictionar de neologisme.

Exemplu: "sit arheologic" este totuna cu "locatie arhelogica".
"Sit de constructie" este echivalent cu "loc de constructie".

Cuvantul romanesc "sit" are sensul de "loc", "locatie", ca si englezescul "site", iar prin extensie el poate fi (si este) aplicat si la "locatiile web".
Asadar "sit web" este traducerea corecta in romaneste a lui "web site", s iare sensul de "locatie web", exact ca in englezeste.

Acu' ca exista fundamentalisti care zic futbol si nu fotbal, asta e alta poveste.

De Vineri tot ma intreb care a fost motivul care te-a facut sa explodezi cum ai explodat. Nu ma refer la subiectele dezbatute, ma refer la starea omului in general. Stiu ca oboseala poate afecta personalitatea si comportarea omului, sa fi fost oboseala? De obicei cind sint obosita si nu dorm 30+ ore, simt ca plutesc, toate din jurul meu devin ca Fata Morgana din desert, nu sint in stare sa pun doua cuvinte impreuna care sa faca sens, dar cel mai curios lucru este ca mintea constienta si cea inconstienta comunica intr-un fel care nu pot sa-l explic. Cred ca ai auzit si probabil ti sa intimplat sa visezi cu ochii deschisi. Eh, mie mi se intimpla sa visez cu ochii deschisi intr-un fel extraordinar. Stii cind visezi noaptea si esti constient ca visezi? Cind esti constient ca visezi deja visul este sub puterea ta de al controla; ceea ce mi se intimpla mie, atunci cind visez cu ochii deschisi, este ca desi visez si sint constienta de lucru acesta, nu pot sa controlez visul. Parca inconstientul este de capul lui si face ce vrea, chiar daca constientul este de fata. Interesant, nu?! Ceea ce ma fascineaza la tine este faptul cum Mr. Hide a luat controlul, dar nu sint sigura cit de mult ai fost tu in control. Ai putea sa-mi explici mai mult? Vezi, eu sint intr-un fel ca Leonardo da Vinci, totul ma intereseaza, si vreau sa cunosc cit mai multe. Mintea omului, pentru mine, este infinit de complexa si, asa cum astronomii sint curiosi de univers, stele, planete, asa sint si eu de mintea umana. Universul este un alt lucru interesant pentru mine, imaginile de la Hubble, de exemplu. Apoi sint mereu interesata in Matematica si felul cum matematica poate fi folosita in a calcula frumusetea. Si uite asa, ca un mini da Vinci, caut sa gasesc raspunsuri in infinitul acesta de stiinte. Cu cit cunosc mai mult cu atit imi dau seama ca nu cunosc mai nimic, cu cit imi deschid ochii mai mult, cu atit imi dau seama ca sint un fir de nisip intr-un Univers ce nu poate fi masurat. Deviez acuma, probabil nici eu nu am dormit destul azi noapte. De citeva zile lucrez la un desen nou, mic de 8"x10", in creioane colorate. Asta iarna cind am fost in Romania, am fost intr-un sat in munti, dincolo de Resita, numit Garana. Am facut o multime de poze, si-acum fac niste tablouri. De cinci zile lucrez pe o portiune de 3"x4" si-abea aseara am ajuns la punctul dorit. Sint foarte obsedata cu perfectiunea in arta care o produc. Totul trebuie sa aibe un anumit efect, si de multe ori simtamintele care le am atunci cind creez trebuie sa fie inscenate prin lumina si culoare. Aseara am ajuns la efectul dorit. Acum continui mai departe, sper sa-l termin in doua trei zile. Okay, tre' sa m-apuc de lucru acuma.

...si iti impartasesc umilintele - suntem dati afara de peste tot. Ba chiar in Boulder, Colorado nu ai voie sa fumezi nici macar pe strada. Dar nu vad o conspiratie in asta si sunt constient cu fiecare tigare ca mi-am mai bagat un cui in cosciug. Al meu, de fapt, cred ca e facut numai din cuie, n-a mai ramas loc si pentru scandura dupa 21 de ani de fumat. Dar efortul de a ne face sa ne lasam il vad totusi ca pe ceva bun, la fel ca pe propaganda impotriva avorturilor. Nu, nu cred ca ar trebuii ilegalizate, dar suport efortul de educatie si reducere al acestora. Am un baietel de 4 ani, am fost martor la minunea dezvoltarii si nasterii lui si nu pot spune cu constiinta curata : "Face-ti, fetelor, avorturi dupa cum va place". Pe de alta parte, vad legatura dintre o mama si pruncul ei nenascut mult prea intima, prea adanca sa-mi permita intruzia printr-o lege. Hotararea de a naste sau de a avorta un copil nu poate ramane decat a mamei, dar ca societate, eu cred ca avem datoria de a incuraja si suporta alternativa vietii. Si cu aceste declaratii stiu ca mi-am pus in cap ambele tabere. Ma declar "Pro Life Choice".
Dar divaghez. Ceea ce vroiam sa spun este ca am convingerea ca lupta impotriva fumatului si implicit a fumatorilor este de natura "grassroots", un efort popular. Cei care au pierdut parinti, rude, prieteni se coalizeaza sa vindece aceasta plaga.
Tot asa a luat fiinta si organizatia MADD(Mothers Against Drunk Driving - Mame Impotriva Condusului sub Influenta Alcolului) - un efort de a face strazile mai putin periculoase. Cu totii, si in special cei care suntem parinti, cred eu ca vrem sa lasam in urma noastra o lume mai buna decat cea care ne-a fost data noua, pentru ca urmasii nostri sa o "duca" mai bine. Diferentele, cred eu, se ivesc prin ideile fiecaruia despre ce inseamna "mai buna". Si cu asta ajung la problema pe care mi-ai pus-o - functia guvernului.
Vezi tu, parerile mele personale coincid in mare masura cu ale conservatorilor care ar prefera "acele cupluri" in afara legii. Adica nu cred ca tendintele homo sunt determinate genetic, le vad ca pe o deviere psihica. Dar totusi cred ca aceasta deviere este atat de adanca incat nu poate fi remediata. Cel putin nu de metodele medicale sau oricum altcumva cunoscute in ziua de azi. In alt plan, consider ca aceste tendinte nu impiedica un individ sa functioneze normal in societate. In primii mei ani aici in US, am avut norocul/ghinionul sa-mi gasesc o slujba intr-un hotel de 4 stele(adevarate!) in care trei sferturi dintre masculii care lucrau acolo preferau alti masculi. La inceput am fost dezgustat, scarbit si speriat de avansuri. Da, mi s-au facut si din acelea, mai ales ca aveam 21 de ani si nu aratam deloc rau. Dar in timp - am lucrat la acel hotel vreo 7 ani - ei au invatat sa-mi respecte preferintele, iar eu am invatat sa-i judec pe fiecare in parte. Asa am descoperit ca si ei sunt la fel ca si noi, cei normali. Ca si ei nu vor decat o lume mai buna, mai intelegatoare in care sa isi poata gasi fericirea si linistea. Am cunoscut cupluri cu 25 de ani impreuna care inca erau dedicati unul altuia asa cum multe cupluri hetero ar vrea sa poata fi.
Ce incerc sa spun este ca impotriva propagandei unora, si acesti oameni sunt la fel cu noi toti, nu fac mai mult rau societatii decat noi restul. Iar guvernul are rolul de a ne reprezenta pe TOTI!
Ma gasesc categoric impotriva grupurilor "alternative" care incearca sa schimbe biserica(oricare ar fi ea) sa le accepte stilul de viata. Biserica are regulile ei si acestia ar trebui sa le respecte. Dar in fata legii, independent de invatamintele si condamnarile religiei, nu gasesc un argument convingator care sa trateze acesti oamnei altfel decat pe altii, bazat numai pe aceasta preferinta sexuala.

Te citez:
Pentru unele persoane ce au dubii si nu prea ar intra in categoria amintita de tine, hotarirea unei tari de a-i pune in afara legii "ca cupluri normale", este poate singurul motiv pentru care sint heterosexuali si asa vor merge pina la moarte.

In primul rand nu sunt sigur ca inteleg la ce categorie te referi. Ajuta-ma.
Cat despre a doua parte a remarcii tale - din ce am observat eu, cei care de frica legii si a societatii traiesc o viata "normala" pana la moarte, sunt nefericiti si ne-inpliniti pana la moarte. Atata timp cat viata lor nu o afecteaza direct negativ pe a mea, de ce le-as interzice eu (sau guvernul meu) dreptul la "life, liberty, & the pursuit of happiness" (viata, libertate si cautarea fericirii), baze pe care a fost cladita aceasta natie.

Indulgenta si acceptarea diferentelor dintre oameni si dintre culturi diferite cred ca ne deschide orizonturi mult mai largi de intelegere. Ostracizarea altora, bazata numai pe mitul corectitudinii noastre ne face pe noi cu ceva mai buni?

Cand traia in Romania, tatal meu s-a dus o data in vizita la "o gashca" de tigani cu cortul. S-a anuntat ca vizitator si si-a depus ofranda de cadouri(marunte, dar gestul conteaza, nu?). Acolo a cunoscut proverbiala ospitalitate romanesca. A fost tratat regeste, cu deferenta si respect. I-au aratat dansurile si muzica lor. I-au povestit legendele si poznaile lor. Si a invatat ceva despre tigani. Chiar daca a doua zi a fost jefuit de unul dintre ei, mi-a spus ca nu a regretat niciodata ce a facut.
Si cand vorbea despre tigani, nu am vazut sau auzit niciodata in cuvintele si gesturile lui dezgustul sau dispretul romanului care nu i-a cunoscut.
Putem fi mai buni, mai toleranti, mai ingaduitori, putem.

Hello !
caut femeie sanatoasa fizic, care sa nu fie obsedata de
partea materiala (banii) a vietii si care sa aiba "ureche-muzicala", cu
alte cuvinte care sa poata "Savura" o melodie care imi place si mie.
(Mie nu imi plac orice melodii)
-- de 12 ani traiesc cu o sotie care nu poate savura melodiile care imi plac, si care, acum, cind avem probleme financiare tinde sa fuga de mine (!!!).Important este, din punctul meu de vedere, ca ea nu este sufletul-meu-pereche....Suntem pe lungimi de unda diferite.......
-- Atentie mare: am o fetita de 12 ani cu care sunt pe aceeasi lungime de unda (a mostenit de la mine capacitatea de a trai superior atunci cind asculta o melodie care ii place...)
-- poate a mai trecut si altcineva prin situatii asemanatoare si primesc si eu un sfat, ceva?
-- sau trebuie sa platesc pt. asta ?
-- sau poate nu mai am dreptul sa savurez nimic, prioritara fiind lupta mea de zi-cu-zi pt. asigurarea banilor pt. familie, etc.
-- sau poate eu nu mai am familie mai de mult timp, si sotia mea joaca teatru deja de citiva ani fata de mine, fiind de fapt interesata doar financiar de mine ?Poate e acolo o femeie (pe forum care sa aiba timp sa-mi raspunda?
-- a savura o melodie de unul singur este echivalent cu masturbarea, motiv pt. care caut o femeie cu care sa ascult impreuna melodiile Noastre favorite.
-- sufletul meu se hraneste cu melodiile mele favorite.Iti imaginezi ce frumos este un cuplu care gaseste teritoriu comun in aceasta zona: zona-muzicii o zona speciala dedicata DOAR celor pe care natura i-a dotat cu "URECHE-MUZICALA"
-- detalii despre mine ofer numai Celei care va intelege rindurile de mai sus
Heart over mind

Ma bucur ca cineva a gasit timp sa citeasca ce am scris..
O dictatura a bunului simt? Interesant.. Oricum se bat unii "cu carammida in piept" ca poporul roman e bun si bland si cinstit...Asta asa e..Romanii sunt in general, buni, harnici si cinstiti, dar pe de alta parte"Foamea si saracia scot lupul din padure si din om".. Si parca aud gandul " Dar ce eu sunt mai prost? Daca azi asa se traieste.. eu de ce sa nu fac la fel?".Dezordinea ne impinge sa grabim unele solutii, lipsa de profesionalism ori de priceperea unora, ori chiar "ceatza legala" ma va obliga sa caut alte cai...Adica sa fiu descurcaret.. Acesta incrancenare a fofilarii pe langa lege.. Aceasta duplicitate invatata parca de la comunism "de a te face ca faci", ca si miroticul " Capul plecat, sabia nu-l taie".. Cred ca astea ar trebui sa inceteze.. Nu ne plangem la Protectia consumatorului despre produse si servicii proaste.. Nu ne plangem la Politie despre scandalurile nocturne ale restaurantrului din vecini.. care urla cu muzicile pana la 4,oo dimineata.. pentru ca "avem masina in strada si mi-o zgirie aia" ..Ori imi bat copilul pe strada...Ori imi sparg geamul, ori dau muzica si mai tare ... "De ce sa ma leg la cap?" Fiindca ne doare! De aia!.. Sau sa suportam. Asteptand ca UE "sa ne dea" .. "sa aduca" .. sa ne faca".. Cam de acolo ar trebui poate inceput.. Si sigur si din alte locuri.. Dar daca media ne arata cum unii au voie orice si cand mai si aud ca nu au patiti nimic sub aspect legal.. sau uneori o patesc, dar parca prea tarziu pentru morala publica..Cand facem staruri inchipuite din fete frumoase care trec de la un bogat la altul si le mai si laudam cu banii pe care ii primesc.. (fapta asta parca aduce a altceva), cind subiectul unei rubrici de sport e ceasul ori masina noua a lui X "fotbaliator".. ori noua lui aventura cu fotomodelul Y.. Parca e tot promovarea subtila a "descurcarii" ca mod de a fi..
Nu fac apologia saraciei.. Ea exista ca si bogatia.. Dar parca moralitatea si modestia erau si ele printre valorile cu care se mandrea romanul...
Si sa nu uitam cum o necesara campanie de afise anti coruptie (Afisele Mindbomb) au fost considerate de un fost primar de "municipiu de 5 stele" ( zicea el) ca ofensa personala .. Cum adica? Zicem ca luptam impotriva coruptiei si ne deranjeaza chiar propanganda anticoruptie...Hmmm.. Ciudata stare...
Cred ca trebuie inceput la nivelul individului.. NU dau si NU iau spaga, bacsis,ciubuc,atentii,etc...Respect regulile si voi fi aparat de ele..Sau imi asum riscul de a le incalca fara sa astept mai apoi clementa, iertare >>"lasa-l saracu.. e baiat bun da' lumea e rea..a avut politistul cu el ceva(ori procurorul, ori paznicul, ori judecatorul, ori vecinul ,ori.. ) " fara sa mai caut daca "nu avem pe cineva sa ne ajute.."

La inceput,Dumnezeu a creat 2 barbati...Si pentru ca au inceput sa se pipaie......

Dumnezeu s-a suparat shi le-a taiat la amandoi penisurile si le-a aruncat unul intr-o parte a Pamantului shi pe cealalt in alta parte. Shi le-a zis se plece fiecare sa-si caute penisul shi care va veni primul cu el inapoi va ramane barbat iar celalalt va deveni femeie.
Adam s-a intors cu penisul shi a ramas barbat.... iar femeia shi in ziua de azi inca il mai cauta tot timpul.