te iubesc tiganul meu

Teama,nesiguranta,plutire in nimic...zile care vin si zile care trec,a mai ramas un fir subtire de care ma agat cu disperare de parca ar fi atarnat de bolta cerului pe care il privesc infiorata...se pierde in univers,se duce undeva unde privirea mea si gandurile nu mai au acces...imi doresc o bucurie,orice,ceva care sa-mi bucure sufletul,sa-l simt eliberat de angoasele unei lumi in care nu-mi gasesc locul….in fata mea,o usa…

O deschid si odata cu lumina ce patrunde ca o tresarire din infinitate,pasesc usor cu pasi mici,dar siguri…te vad,stand trist pe marginea patului…

Timpul,timpul pare a sta pe loc,pana si faldurile rochiei albe s-au strans in jurul trupului meu infiorat de revederea ta,realizez ca mereu am deschis aceasta usa si intotdeauna am plecat,acum as vrea sa raman,sufletul imi sopteste …ramai,e timpul !

- m-am intors dragul meu! unde-ti plutesc gandurile?
- aici...in singuratate..
- cat am lipsit de data asta?
- nu conteaza...esti aici !

- de-ai stii,de cate ori te-am pierdut,ce mult ma bucur de fiecare data cand te regasesc..ca acum! si totusi,la fiecare regasire,ramane acel graunte de teama,de pierdere din nou...stii tu,de cate ori am cazut in genunchi si mi-am privit pasii,singuri in eternitatea universului...
- gresesti iubita mea,pentru ca tu nu vezi pasii tai,ii vezi pe ai mei...si tu,esti in bratele mele si uite asa te port mereu si te voi purta pana cand trecerea imi va fi oprita de un trup istovit..

-te iubesc tiganul meu drag,daca stiam mai demult despre tine,nu mai rataceam…si sa stii,ca nu mai plec,e prea pretios timpul pe care-l traim acum,hai sa nu-l mai irosim ,iubeste-ma…asa cum numai un tigan ca tine stie sa o faca…

Timpul se masoara in doi ,impreuna ,nu-i asa ?daruieste-mi mie ultimul gand ,un loc in satra si totul va fi bine !

In fiecare sambata si dumineca eram prezent in brocante.
Robert copilul meu ,
este mereu langa mine.
De cate ori este in preajma mea il aud:
tati,tati meu te iubesc.
Copilul meu,sant eu.Ma iubesc pe mine!
In fiecare zi il privesc,in fiecare seara adoarme langa mine.
Sant hotarat sa-l fac sa urmeze o scoala in Franta si nu una oarecare,vreau sa urmeze o scoala particulara.
Cat timp Robert v-a fii cu mine,nimeni nu v-a profita de copilul meu,nimeni nu-i va face nici-un rau!
Am adunat bani si aur.
In Romania am cumparat mamei mele un apartament ultra-central in Petrosani.
Acolo si-a dorit,acolo i-am cumparat.
Tot aurul care a mai ramas din comoara din Germania l-am introdus intr- una din barele de sustinere de la balcon,bara care aveau un diametru foarte mare si in care ar fi incaput 30-40 de kg.
Tot ceea ce am mai ramas din cele 30 de kg de aur,au fost 6-7 kg.
Aurul care-a ramas l-am introdus in bara de la balcon si apoi am sudat bara cu un aparat autogen.Dupa sudura am vopsit-o si nimeni in afara de mama si Mihaela nu cunostea secretul comorii.
Ce-a mai mare parte din aur am vandut-o la banca si o alta parte occazional.
Asa am reusit sa cumpar la toti copii mei o locuinta.
Telefonam mamei s-o intreb daca copii mei sant bine sanatosi,daca urmeaza scoala si daca nu cumva le mai lipseste cate ceva.
Eram tare surprins cand mama i-mi spunea:
Nu mama nu ne lipseste nimic!
Avem de-toate.
Banii s-au cheltuit destul de repede.
In afara de cele trei locuinte ,am mobilat,am cumparat tot strictul necesar ,aragaze si covoare,mobile de sufragerie dormitoare,imbracaminte,televizoare,jocuri pentru copii,chiar si periute de dinti,pe care le-am asezat in paharute de plastic.
Aveam senzatia ca lasase'm pe toti ai mei in conditii destul de bune ca sa traiasca o parte de timp fericiti.
Dar n-a fost sa fie asa!
Mama si-a procurat o panza de taiat metale.
Cred ca a durat cateva zile pana a reusit sa taie cu panza de bomfaier bara groasa de la balcon.
Mihaela i-mi povestea ca tragea aurul afara cu ajutorul unei sarme.
Vindea la o bijuterie in Petrosani unui anume domn Pilu.
mai vindea prin Craiova si Bucuresti si cu banii obtinuti,se plimba cu taxiuri,pleca in voiaj prin Romania.
Majoritatea timpului nu era acasa!
Cand am ajuns in Romania,am gasit bara taiata iar mama avea nevinovatia unei femei de 70 de ani.
Mi-am luat si eu mama un palton de blana!
Am platit profesorii lui Vasi mama!
Ce stii tu ce greutati am eu aici?
Tu esti acolo la Paris!esti mai fericit ca noi!!!)

Am fost atat de mandra cand l-am vazut pe Nicolita prima oara la Steaua. Imi spuneam mie "Uite un om care si-a depasit conditia! Cinste lui!".
Aseara insa cred ca si-a depasit chiar si propriile asteptari. Cata daruire!
N-as fi crezut vreodata ca o sa ajung sa-i trimit bezele unui fotbalist, oricine ar fi fost el. Dar iata ca viata ne rezerva surprize incredibile.
Bravo Steaua!!!! Bravo Olaroiu!!!!
Accept cu capul plecat dedicatia de la Stoica si Oli, adresata celor ca mine care n-au crezut in sansele Stelei...
Cat de bine e sa nu ai dreptate!

Recunosc ca el nu ma iubeste asa...se pare ca nu intelege ce e iubirea...dar ce e de facut? Poate am si eu o vina pe undeva, dar cine sa-mi spuna? Cine sa-si bata capul mai exact...

Ajung la intrebarea de capatii, pentru cine traiesc/traim. Eu traiesc asa ca sa le fie bine si celorlalti. Caci se pare ca sotul meu e destul de multumit asa...Daca e tacut...il las in pace...Sa fiu egoista si sa caut aiurea iubirea?...Si daca o gasesc si acela nu e liber? Si daca stric viitorul copilului meu? Al altora...? Nu risc nimic daca eu cred in viata de dupa...dar risc totul daca o pierd. Asta e! Nu traiesc ca sa iubesc. Scopul meu e mintuirea.

cere si ti se va da

"Intreb însã, dece de 2000 ani interpretarea acestora este imbogatita cu adaugiri ale unor slujitori ai bisericii care se mai si contrazic pe ici pe colo între ei. De ce crestinismul are mai multe variante ?"

crestinismul la 325 conciliul de la Nicaea este unul singur. preotii,patriarhii,papa romei si diaconii s-au intrunit si au facut
la 1054 apare schizma,la 1204 se concretizeaza. schizma a aparut din dorinta papei de a fi peste toti patriarhii( C-tinopole,Antiohia, Ierusalim, Alexandria) la 1204 catolcii aveau deja unele devieri de la dogma in sensul ca aveau deja introdus "filioqve" in Crez si papa se intitula "vicarus Sancti Petri" si mai tarziu chiar "vicarus Christi"

Bibilia exista in forma actuala in urma conciliilor. Ea este facuta asa pentru a fi mai usor inteleasa. Exista evangheliile apocrife, scrierile de la Marea Moarta care, unele aproba iar altele se contrazic in privinta adevarului biblic. Deci Biblia a fost facuta pentru a fi inteleasa mai usor. Evangheliile apocrife sunt de vanzare si sunt tiparite ca si carti deci nu sunt interzise doar ca sunt in plus, ele nu vin cu nimic nou .
Biblia a avut mai multe limbi de circulatie, in mare ea a fost scrisa in aramaica si greaca(antica) si apoi si in latina. Traducerea din aramaica a produs unele interpretari gramaticale gresite. De-a lungul timpului s-a incercat sa se corecteze. Se pare ca pentru limba romana una din cele mai bune traduceri si cu explicatii este Biblia de la Cluj a lui Batolomeu Anania -mitropolitul.

Crestinismul este unul singur, adevarul este unul singur insa unghiurile din care-l privesti sunt diferite.
Catolismul si ortodoxia se apropie foarte mult ca si dogma, crez , ritual, apostolat, calendar etc.
Protestantismul - lutheranii, calvinii, unitarienii-anabaptistii, anglicanii s-au departat ei eliminand multe elemente de ritual. Sa stii ca fiecare element de ritual are semnificatia lui si importanta lui(sunt carti in acest sens care explica aceste lucruri)

Protestantismul a aparut datorita catolicilor care au dat acele scrisori de iertare contra unor sume de bani. A fost o mare gresala. Papa are trei coroane : coroana papala, coroana imperiala romana si coroana statului papal deci, el este si preot si rege. In ortodoxie nu este asa.
Variantele au aparut datorita unor erori omenesti nu datorita bisericii. Luther cand a vazut ca toata biserica germana se transforma in haos a exclamat : "Ce am facut, ce am facut!!!" Prin Luther s-a rupt apostolatul la protestanti si ei practic sunt o forma de erezie-sau frati rataciti.( asa ii considera tacit catolicismul si ortodoxia).Fiecare forma de protestantism se bazeaza pe mai multe idei ale celor care le-au construit de exemplu : Jean Calvin zicea de principiul predestinarii adica daca te-ai nascut taran, taran vei ramane toata viata, daca te-ai nascut nobil asa vei ramane ori s-a dovedit a fi o mare eroare.

A cunoste pe Dumnezeu inseamna a cerceta.Cercetarea presupuna si indoiala si credinta cu dragoste la un loc. A cerceta presupune si a asculta. Ganditorii bisericii au combatut cu argumente multe din aceste erezii dar fiecare este liber sa creada si sa inteleaga ce doreste!:)


"Sa stii ca nu sunt inversunata împotriva acestor realitati dar acestea ma fac sa consider ca nefondate pe adevar unele manifestari de credinta si sa le consider exagerate chiar daca sunt sincere."

Stii, daca vezi o curva pe strada , primul lucru pe care il spui : uite ce femeie de nimic si chiar o injuri. Ea primeste injuratura senin si zambeste chiar, ea stie ca e un om de nimic dar tu, nu vei sti niciodata ce trecere are inaintea lui Dumnezeu. Nu vei sti cat de mult se roaga ea pentru neputinta ei si pentru faptul ca trebuie sa isi castige painea curvind. E ciudat ce zic dar vreau sa intelegi ca nu e bine sa judeci pe nimeni pe care il vezi mai jos ca tine, de ce? simplu! Tu fiind sus poti cadea oricand dar ea fiind jos doar in sus poate merge.
Fiecare om se roaga si intelege pe Dumnezeu dupa puterea lui stii e semnficativa rugaciunea : "cred Doamne ajuta necredintei mele!"-adica eu cred omeneste si ma stradui sa cred si sa iubesc seamanul meu.

ia explica si mie ce naiba ai vrut sa spui aici...ai insiruit o gramada de cuvinte care nu prea fac sens.

Eu unul nu am nici un motiv sa vreau sa devin mai bun. Sunt bun asa cum sunt, Si crede-ma eu imi iubesc "cercul meu vicios", nu de alta, dar am multe vicii. si bunatatea nu-i una din ele:)
Doar nu degeaba se spune "prost de bun".

tot orasul meu e o gradina, iar atunci cand sunt trist merg intr-un parc, cand sunt vesel, merg in alt parc, daca sunt nostalgic, merg pe o strada cu case vechi, uneori merg la o cafenea retro (chiar dace e cam scump), alteori ratacesc asa, la intamplare, pe strazi al caror nume nici acum nu-l stiu, chiar daca sunt in mijlocul orasului, iar orasul e atat de mic ca nu are decat mijloc...uneori hoinaresc pe muntii care inconjoara orasul...imi place sa-l privesc de sus...alteori merg la biserica veche si la turn ca sa ma incarc de trecut...In cate locuri l-as duce pe prietenul care vrea sa vada orasul pe care-l iubesc! Orasul meu e parte din mine si ar fi ca si cum mi-as plimba prietenul prin sufletul meu

Casa nu e locul pe care sa-l iubesc
Sufletul meu vrea sa creeze casa ideala.

Curtea nu e locul pe care sa-l iubesc
Sufletul meu vrea sa creeze curtea ideala.

Dincolo de poarta e o intreaga lume
Care asteapta sa ii dau un nume.
E o lume careia pot sa-i daruiesc ceva
Din ce mi-a dat si mie Domnul candva.

ii spun des te iubesc prietenului meu.
Ii spun des pentru ca asa simt si nu cred ca am nevoie de o anumita conjunctura ca sa-i spun...E adevarat ca el mi-a spus primul acum doi ani, eu nu as fi avut curajul atunci.

De recitat solemn la inceperea zilei de munca:
Iubesc biroul meu fără lumină!
Mă simt în el ca vulpea-n vizuină!
Iubesc mobila gri, plină de praf, Dulapuri burdusite, hârtii vraf.
Concediul nu-l iubesc defel ! Nici nu mai vreau s-aud de el!
Nu trebuie să dorm! Nu vreau să am odihnă! De nu muncesc, deloc eu nu am tihnă !
De munca mea sunt fericit, Nimic atâta-n viată n-am iubit !
Iubesc computerul fereastră Cu scăfârlia lui albastră.
Iubesc sedintele mai lungi Când am în creier cifre, dungi.
Iubesc, vă spun acu' din nou, Să stau o viată la birou!
Îmi place munca! As munci. Mai mult în fiecare zi.
Nu vreau salariu! Nu vreau stimă! Mi-ajunge critica drept primă!

aveti dreptate,da il urasc dar in acelas timp il iubesc...
tatal meu a fost diagnosticat cu cancer la ficat ..
mi-e frica,mi-e foarte frica ca am sa'l pierd,iar ura de care vorbeam,e doar o autoaparare a mea....

REFERINTa la scris,la pc scriu foarte repede nu am rabdare,iar pe foaie este cu totul altceva..
Nu am luat examenele cu bani sau altceva...
Teatrul-ma facut ssa fiu un altfeld e om..
un iubitor de natura,un iubitor de ganduri brute..de idei neslefuite..

POate aveti cu toti dreptate,,dar in sine mea am si eu dreptatea mea

vam pupat

Am intrat intr-o locuinta enorma cu patru etaje.Intr-un colt al unei camere plina cu emigranti romani,am pus o bucata de zapada artificiala si cateva cartoane groase.Acum pot sa dorm linistit,mi-am zis entuziasmat ca am in sfarsit unde pune capul jos sa ma odihnesc!!!)Un vecin mi-a imprumutat o paturà furata de la S.N.C.F. din vagoanele de dormit.W.C.ul comun,era un hol intunecos,unde daca nu aveai o lumanare s-au o lanterna ,puteai sa calci intr-un cacat de toata frumusetea!Dar acasa?Mama mea,tu care esti departe, ce zici?Sant acasa?Acum ,am insa unde pune capul jos sa ma odihnesc!Sigur lumea este buna si rea,poate mai mult rea!!!)Este primitoare si indiferenta,umana si cruda,splendida si oribilà.Dar mai functioneaza inca!si fara asta nu s-ar mai numii lume.Familiile,prieteniile,afinitatile,comportamentul,psihologia grupului din care faci parte.Esti nemultumit?Ai un nerv?Toti avem !Te-a jignit careva s-au ceva?Foarte bine! Asta este starea ce-a mai normala a fiintei umane.Enerveazate optimist,injura cu speranta ca cineva te v-a recunoste si-ti va oferii tot ceea ce visezi sa ai, intr-o singura clipa.Fereasca sfantul sa spui:am tot ce-mi trebuie,nu mai vreau nimic.Astazi este dumineca 10-11-12 ori 13 martie 1991.M-am intors cu fata catre perete,negesindu-mi locul.N-ai o tualie (o tigare)?Vecinul meu al serveste.Da-mi tot pachetul!!!Ce esti smecher,esti ciumec?Dàà mààà pachetul!bài fraiere...Cand loveste gorila ia pachetul si zice:ia sa vedem poate are fraierul si lovele?Vecinul meu incearca sa se ridice,se opintii si cazu din nou cu fata spre zapada mea artificialà.Toti ceilalti emigranti amutiserà.Priveau infricosati si ingroziti orice miscare a ciumecului din Ferentari.Un batranel arab,s-a apropiat de el si a incercat sa-i spuna ceva in araba ca nu e bine ce face.A ilaha i lala,Mohamadun rasun Alah!!!Alah,Alah tipa batranelul la el.Ciumecul mai torpileaza o data,cade si batranul.In timpul cand il cauta si pe batranel prin buzunare,m-am apropiat de el.I-am aratat pe sub haina mea sifonata pistolul.I l-am infipt cu putere in ceafa.Ochii ai iesisera aproape din orbite de frica.L-am lovit scurt cu tocul pistolului in ceafa.A cazut ca un sac de cartofi.Dupa cateva momente s-a ridicat si-a luat-o la fuga.Cel care a cazut s-a ridicat,s-a apropiat de mine si m-a servit cu o tigara camel.Te-a lovit rau,te doare?Ne-am asezat pe patul meu din zapada artificiala.Am vazut o mie de stele verzi!mi-a raspuns Victor.Santeti curajos !Curajos pe dracu!Daca stia gorila ca am pistolul pe gaze,m-ar fi macelarit ca la abator.Avea tiganul un cutit ca al lui Rambo ,legat de centura de la pantaloni!Am zambit amandoi,apoi m-a servit din nou cu o tigara.Victor este casatorit,are doi copii;sotia lucreaza la o croitorie in Resita.De ce-ai plecat din Romania?Nea Sami,sant sarac.Am patru ani de cand sant casatorit,dupa revolutie mi-am pierdut serviciul.Salariul pe care-l primeste sotia nu ne ajunge sa traim decat cateva zile,santem plini de datorii.In timp ce povestea,avea ochii plini de lacrimi.L-am cuprins pe dupa umar.Hai, nu mai plange Victor!Dovedeste ca esti un adevarat barbat.Stii ceva nea Sami?Ma bucur ca am un prieten ca dumneata!M-am intors cu fata catre perete,plangeam si eu si culmea, lacrimile mele sant sarate!!!)La multi ani fratii mei romani,va iubesc mult.

Libertate? Ce cuvant minunat!As fi baut acest cuvant intr-un pahar umplut cu murfatlar si-as fi plecat in lumea asta mare.La plecare am insemnat locul comorii cu mare precizie pe harta si in agenda.M-am gandit ca pot fi prins de politia de frontiera,asa ca am luat doar doua maini bune de bijuterii si pietre.Undeva prin centru, in orasul Drezda situat in Germania de Est,am intrat intr-un restaurant impreuna cu copilul meu.Ne-am asezat la o masa,am comandat croasante,lapte cald cu ciocolata,paine cu unt si gem de piersici.Eu slabisem 10 kg de cand am plecat din Romania.Un proverb frantuzesc spune:"leo sac vide ne peot pas tenir debout" (sacul gol nu poate sa stea in picioare!)Am mancat destul de bine si ne-am indreptat spre statia de taxiuri.Am pipait aurul si pietrele,toate erau la locul lor.I-am aratat harta soferului de taxi,pana la Berlin ne-a cerut 400 marci vest germane.Am adormit si Robert m-a trezit de cateva ori.De fiecare data il strangeam cu dragoste la pieptul meu si-l mangaiam ca sa-l linistesc ca sant mereu cu el impreuna.Datorita credintei mele si generozitatii mele,reuseam sa traiesc in orice anturaj.Castigam in acelasi timp virtutea de a traii oriunde aproape de toti ce-i care intrau in anturajul meu.In gara la Berlin.Cai geas pralea ?(Unde mergi frate)Ma intreaba un tigan putin cracanat cu fata de cersetor parizian.Ando Parisulo (la Paris)i-am raspuns linistit.Tinea in mana o sacosa de rafie cu care venise probabil din Romania.S-a asezat turceste in mijlocul salii de asteptare,a scos o gaina si un pachet de alune sarate.A imprastiat cateva alune pe sacosa,a pus o farfurioara de plastic pentru ce-i care -l priveau ca sa adune banii si a inceput sa cante ceva la un fluier.Gaina aduna alunele una cate una.Ia fa de mananca mancati-as curul tau .Am pus si eu cateva monezi si l-am intrebat de unde are gaina?-De la poloneji pralea!Trecatorii curiosi se opreau si aruncau monezi in farfurioara.Robert incerca sa puna mana pe gaina.La frontiera m-am ascuns in cotul de gaini al pichetului de graniceri.Am stat aproape toata noaptea cu gainile.Asta daca era perversa cotcodacea pana ma prindeau granicerii.I-am promis ca daca nu ma prind granicerii, o iau cu mine in Germania fara pasaport.Am plecat de langa el si l-am asezat pe Robert sus pe umerii mei in ruxac.Tetraes bahto del o del (mult noroc,sa-ti ajute Dumnezeu)a strigat tiganul dupa mine.Cand Robert era obosit si vruia sa doarma,nu plangea niciodata.Se uita in ochii mei si ma ruga sa-i mai spun o poveste.La fiecare inceput de poveste,lasa usor capul pe umarul meu.De fiecare data , adormea in 5-10 minute.Am inceput cu ;Punguta cu doi bani,Neghinita,Harap-alb,Pinochio,Fat frumos din lacrima....incat uneori adormeam inaintea lui.Ma gandeam ca insectele si unele din animale ,sant cu mult mai bine organizate ca noi oamenii!Nu-si abandoneaza niciodata puii.Albinele traiesc intr-o armonie perfecta.O familie poate s ajunga la 80 000 de indivizi.Intreaga familie munceste si produce in fiecare an 40 de kg de miere.Regina este responsabila si mama intregului grup.La fiecare 30 de secunde da viata unei alte albine.Albinele sant foarte unite si se ajuta intre ele chiar cu pretul vietii!!!)Doamne! Ce este o albina fata de noi oamenii?Que vadis Domine?Noi distrugem tot,distrugem in primul rand familia,distrugem prietenii,distrugem natura si pamantul!Pamantul nostru drag,ce-a mai frumoasa stea din univers.De-aceia eu,nu vreau sa ma compar cu nimeni.Iubesc florile,iubesc copii,iubesc oamenii,iubesc pe toti aceia care inteleg ca viata este unica,ca nu exista deosebiri mari intre noi si consider pe toti acei care-si abandoneaza copii si pe ce-i dragi,ca sant doar niste ratati.De mic copil am avut darul si puterea sa descopar imediat ceea ce gandeste cel care se afla langa mine.

Soare, nisip, coca-cola, plictiseala dulceaga, asta era imaginea mea despre Romania cand in sfarsit visul meu se implinea: Romania! Plecam prin transfer la facultate in Romania! Ah, ce imagini de vis aveam atunci despre Romania! Tara a visurilor mele. Fusesem numai o data in Eforie, la mare, cand terminam 11 clase, si imaginea Romaniei se infrumuseta din ce in ce mai tare: literatura, libertate, fericire, dom doctor, nu va mint, asa vedeam eu Romania atunci. Mai auzisem si de tigani care iti intorc buzunarele daca nu in tren, atunci sigur pe peron, de procentul destul de mare al celor infectati de sida, despre atatea altele care mi se pareau total aberante.

Iata-ma in trenul ce ma ducea impreuna cu cea mai mare parte a studentilor basarabeni din acel an care veneau in Romania. Cateva ore lungi in Ungheni, apoi Iasi, iata-ma facand cunostinta cu simpaticul meu prieten Cipi, care a terminat aici liceul. La Cluj? Ce bine, si eu! Trebuia sa asteptam vreo sapte-zece ore, tocmai scapasem trenul. Hai sa-ti arat orasul! Hai!

Iata-ne langa universitate, iata-ne pe langa parcul ala lung caruia nu-i mai tin minte numele, iata-ne intr-un bar band cate o cola, cafea, apoi mai departe aiurea pe strazi, numai nu in acea gara, care nu mi s-a parut a avea o imagine estetica, o imagine a unui loc unde poti astepta cateva ore.

Incercam sa compar acest oras cu Chisinaul, nu stiam ce sa cred, comparam parcul cu parcul Stefan cel Mare, sediile universitatii pe care le vedeam aici si cele de acasa. Nu mi se parea urat, din contra, fain, dar incepeam sa simt un dor de orasul meu, de prietenii ce au venit in ultima zi sa ma vada, numai ca eu nu mai eram acolo, de strazile acelea abia luminate ale Chisinaului, dor de verdele halucinant de peste tot, orasul meu extrem de verde ramanea in urma, simteam cum ma indepartez si de prietenii mei, acele ore din Iasi parca incercau sa ma faca sa ma mai gandesc, dar nu, vreau in Romania, in aceasta tara minunata a visurilor mele. Chiar in Cluj, cu cat mai departe de acasa - cu atat mai bine, cu atat mai usor de a suporta lipsa celor dragi, daca stii ca sunt departe, prea departe, imposibil sa reactioneze cand te gandesti la ei.

Iata-ne cu Cipi mancand pe strada sanwichiuri si cautand alt bar pentru a mai bea o cafea ca sa nu adormim. Am gasit. Iar pe drumuri. Apoi la gara. Apoi in tren. Apoi Cipi imi zice sa ne cautam un compartiment gol, gasim, adormim, peste vreo patru ore intra in compartiment niste personaje nu tocmai frumos mirositoare, ni se face rau la stomac, iesim, mergem in compartimentul nostru unde viitorii colegi de la Cluj dorm, dar pe noi nu prea ne intereseaza, ii trezim, ne fac loc si noua si adormim. Aici e Clujul?

Coboram repede, habar n-avand ca trenul sta mai mult aici. Nu ne asteapta nimeni, spre deosebire de colegii care au ramas in Iasi. Incepe panica, spre amuzamentul lui Cipi si al meu. Alearga speriati, iau taxiuri, unii mergand la facultate (e sambata) altii la camine.

Mergem si noi la camine, nu ne asteapta nimeni aici, in sfarsit o administratoare mai inimoasa ne da cateva camere pana luni. Eu cu Cipi mergem sa ne cautam facultatile noastre. Un oras vechi, impresie de film sa vezi prima oara Clujul. Mai ales daca vii din RM. Din orasul viu, energicul si raul Chisinau, fata de dulcele mosnegel romano-maghiar. Da, crezusem ca va trebui sa invat maghiara pentru a ma descurca in acest oras cu toate bancile vopsite in tricolor. La gara, auzeam numai vorba maghiara, probabil din cauza ca pleca un tren spre Budapesta, dar nu m-am gandit la asta.

O fata plangea nestiind ce sa faca, am dus-o la camin. Cipi isi vazuse numele pe lista de cazare. Am gasit niste studenti basarabeni in caminul facultatii de drept. Au zis ca putem sta pana ne descurcam cu toate actele, cu cazarea. Erau simpatici, karatisti sau asa ceva, dar ne-au aratat o perspectiva a Clujului la care nu ne asteptasem.

Ce cautati, bai baieti, in orasul asta? La litere, drept, sunteti nebuni! O sa va strice zilele profii astia, stiti cat iubesc basarabenii? I-ar pica pe toti. Mai ales la drept si la litere. Eu sa fiu in locul vostru m-as transfera acum in alt oras, numai nu aici.

Primele zile in Cluj. Dupa vreo saptamana reusisem sa ma cazez. Sa ma gazez. Singur, deocamdata, intr-o camera. La liceul de transporturi. Miros de cacat, presimtiri de cacat. Era doar inceputul drumului. O poveste urmuziana. Povestea silii si a renuntarii. Povestea atrofierii simturilor, deceptiilor. O poveste despre degradare si simtul mortii la numai un pas. A insuficientei aerului in facultatea de litere, a naduselii din unele sali de curs. A sentimentului de a te simti o vita proasta in fata geniului de profesor. Cultivarea sentimentului de inferioritate: 1) student in fata gavniucilor de profesori 2) baiete, nu esti cumva basarabean? Am observat, am observat. Mai cere carti de la colegi, mai invata limba romana etc.etc.

Fuck you zic privind in urma, fuck you! Tuturor profesorilor care nu fac (fuck you!) diferenta intre paranoia (suntem desigur cea mai buna facultate de litere din tara, aia de la Bucuresti e clar sub nivelul nostru) si prostie. Da' cate glume proaste am auzit! Stiti cum fac profesorii cate un cacat de gluma si toti rad in sila, sa nu se supere profesorul.

Ma bagase cretinii in anul pregatitor, toti cei veniti la litere trebuia sa faca anul pregatitor. Nu conteaza daca ai mai facut vreun an de facultate in RM, trebe sa invatati limba romana, no, sa va acomodati. Acomodarea pulii! Am invatat sa beau bere in Pub si sa-mi caut si eu ceva de facut, ca la facultate sa-l citesc a opta oara pe Sadoveanu, sa geografia, istoria, cata istorie, domnilor, sa invat ca sa ma lasati odata in pace? Borasc!

Asta a fost inceputul fericit. Asta era inceputul spulberarii visului cu Romania, o baba ramolita care cica vrea sa se dea la Europa si la NATO. Romania din visele mele! Nu am asteptat sa ma primeasca cu bratele deschise, dar nici nu imi inchipuiam ca ceva, cineva vrea atat de mult sa fie violata, fututa, nu ma asteptam, zau.

Asa am inceput sa nu mai fac notite, sa nu mai scriu in caietelul meu, ci direct pe pereti, ziduri, lifturi.

Am obosit sa tot visez si m-am dus la cinematograf. Sa privesc Fight club, sau poate un film de Tarantino, intelegi?



Crede si nu cerceta!...

eu vreau sa raman in romania pentru ca sunt prost spre mediocru, am reusit sa iau casa de la ai batrani care au murit si mi-au lasat un apartament pe care cu mandrie am pus pe toti peretii "rapirea din serai", pentru ca imi place sa stau la coada de 10 randuri penreu laptele praf pentru ala micu, pentru ca imi place sa ma ingramadesc cu tatele si cu aurolacii in autobuze care vin o data la juma de ora, pentru ca imi place de iliescu si de sleahta lui, care ne sug ca niste paduchi in fiecare zi, pentru ca ador sa dau mai mult de juma din salariul meu de mizerie la stat, pentru ca nu vreau sa uit mirosul de cacat exhalat de subsolurile blocurilor si vilele luxoase de pe valea prahovei, pentru ca nu am un unchi sa ubunic ministru care sa ma bage in partid ca sa fac si io un ban cinstit, pentru ca ADOR sa fiu taiat cu cutitu de un tigan daca refuz sa ii dau celularul, pentru ca iubesc noroaiele si calcatul in gropi adanci de juma de metru, pentru ca sunt atat de dobitoc incat imi place de Bran si de casa poporului si de metrou si de seleurile alesilor nostri dragi, pentru ca ma ofusc cu totu cand ii aud pe francezi ( r'ar ai dracu') ca ne fac natia minunata tigani si hoti.

*
Semnul infinitului din inima
isi leapada crusta
sta sa se preschimbe-n cuvant

Mi-s umerii slabi
si mainile pline de vant.

**
Du-te,te du,
intarziatul meu Domn
eu am sa vin dupa tine
pe drumul din somn
ia cu tine comorile
si-nchide toate cararile
mai este un tarm pe
care vreau sa-l ajung
mai este-un amurg
pe care vreau sa-l inund
eu mai raman sa ma cern
cu smeritele frunze
pe fruntea adormita
a mumelor lumii
du-te, te du,
intarziatul meu Domn,
n-ai grija
te voi ajunge-ntr-o noapte
pe drumul din somn.
***
Asa cum stai
cu fruntea lipita de cer
rasuflarea ta abureste cu nouri albi
vazduhul
ce s-or fi mirand cei de pe lumea cealalta
de cuvantul Dumnezeu
scrijelit de degetul tau,
cititndu-l invers,
neintelegendu-i sensul.
****
Iubeste-ma ametitor ca vantul
si rupe-mi zagazurile
sa cad din nou in cer
din leaganul tandru
al bratelor tale
si daca lovindu-ma cu tampla
de o stea abia nascanda
eu ma voi pierde de tine-n milenii
cu lacrima-nghetata
in ochiul meu stelar
tot voi mai trece
prin fata ferestrei tale luminate
ca o cometa
odata la un milion de ani.
*****
Asa cum iti reversi in mine
nefiinta
purtandu-ma ca pe-o corabie
in vesnicie
si-mi infloresti pe trup
manunchiuri mari de lotusi
pe frunte
aurore
asa cum treci din tine
in mine
parca ai fi Dumnezeu
generos scufundat
in creatie.

Iar cea mai iubita poezie cu adevarat este Luceafarul de Eminescu. Nu cred ca poate fi o alta mai frumosa si mai profunda decat aceasta.
Am invata-o cand eram in scoala primara. Este singura poezie pe care mi-o amintesc perfect.
redau un fragment:
"Porni Luceafarul
cresteau in cer a lui aripe
si cai de mii de ani treceau
in tot atatea clipe
un cer de stele dedesubt
deasupra cer de stele
parea un fulger ne-ntrerupt
ratacitor prin ele."

Absolut perfect.
Marturisesc ca am citit multi alti poeti mari, Rilke,Goethe,Milton, Elitis, Elias Canetti, Puskin, Esenin, Beaudelaire, s.a., insa nimeni nu mi s-a parut a fi perfect ca Eminescu. Un alt poet pe care-l iubesc este Lucian Blaga.

Eu nu strivesc corola de minuni a lumii/ si nu ucid
……….
caci eu iubesc/ si flori si ochi si buze si morminte.

Cu toate scuzele de rigoare pentru schilodirea testamentului blagian am pastrat doar inceputul si sfarsitul poeziei caci pentru acest material doar doua idei se zbat in mine : « si nu ucid – caci eu iubesc » atat si nimic mai mult. In continuare dau glas printr-un citat domnului Vartic ce pretuieste toate eforturile celor ce se alatura « in lupta noastra » zice dansul. A cui?

« Draga Domnule Cojocaru!
Cu riscul de a intra in polemica cu dl Plesu si articolul lui MANDRIA DE A FI ROMAN am publicat azi in Jurnal de Chisinau articolul JENA DE A FI ROMAN? pe care vi-l trimit. Pretuim imens toate eforturile pe care le faceti pentru a fi alaturi de lupta noastra. Multa sanatate!
Av Andrei Vartic »

In lupta cui ? Domnul in cauza vorbeste in numele domniei sale ? al unei elite ? sau al tuturor moldovenilor ?
Cu toata stima ce o am pentru mine, recunosc ca m-am nascut, am crescut, traiesc si poate ca o sa si mor in Romania. Nu sunt mandru ca sunt roman dar nici nu imi este rusine de acest lucru. A avea o nationalitate este un lucru normal. Am vrut sa spun a fi cetatean, dar mi-am adus aminte ca ar fi cea mai sfruntata minciuna, caci nu sunt cetatean, nu apartin cetatii pentru ca nu ma implic in viata cetatii ci doar locuiesc in cetate. Poate pentru acest lucru am cautat si o sa mai caut. Ce ? acel ceva care sa ne adune in jurul « jarului din inima » in jurul unei doine. Am fost tentat (si mai sunt inca) sa intreb (retoric) : unde sunt actele de mandrie ale « conducerii de partid si de stat » de dupa ’89 ? Caci :
- in decembrie 89 am cazut in genunchi si am plans (copil fiind…..)
- in ianuarie 90 am cazut de pe “tanc “ si iar am plans (ce esti copil?)
- in martie 90 am “alunecat” la Targu-Mutes si am mai plans un pic (ei, hai! Nu fi copil!)
- in iunie (pe la inceput) mi-am aruncat privirile spre inaltul cerului si am plans (oh, ce copil esti)
- pentru ca in acelasi iunie (13-15) sa-mi arunc inima in strada si sa vreau sa plang (de ce nu mai esti copil ?) dar fara a mai putea….caci secase izvorul lacrimilor ca parjolit de aparitia unei “gauri negre”.
E posibil sa-ti bati joc cu spaime (morti si destramari) de proprii tai copii ? E posibil sa-ti urasti proprii intelectuali (atatia cati ii mai ai) ? E posibil sa-ti arati (cu mandria de a avea) tot puroiul unei minti diabolice (copii subnitriti, distrofici, infectati HIV) in speranta ca vei smulge lacrimi (si bani sau vedetisme) de la vecini ? Unde oare a fost atunci mandria de a fi roman ? Cine a venit sa-si ceara scuze pentru eticheta ce ne-a fost pusa ? Caci EU, cetatean roman, eram catalogat (indiferent de ce facusem sau nu facusem) cu acel nume generic « bestialitate » fara a se tine cont de prezumtia de nevinovatie ? Sa fie oare unul dintre motivele pentru care nu am emigrat (rusinea ?) NU. Caci stiam ca si aici poate fi bine. Si trebuie sa fac ceva pentru acest bine.
Imi asum raspunderea pentru faptul de a nu fi citit articolul domnului Plesu. Dar a fi roman nu inseamna altceva decat faptul ca m-am nascut, simt si traiesc in Romania. Si Romania este asa cum o vede camera obiectiva a unui aparat foto. Cu istoria ei, cu gunoaiele ei (gunoaie de tot felul, incepand cu cele umane), cu Delta ei, cu muntii ei, cu saracia ei, cu Baraganul ei, cu satele ei, cu tiganii ei, cu orbirea ei, cu logofetii ei, cu ciocoii vechi si noi, cu pensionarii ce-si petrec timpul privind la vitrine ca la tv, cu copii superdotati care n-au vazut Disneyland-ul sau Euroland-ul. Cu sportivi de aur, cu masini de lux pe sosele desfundate, cu batrani ce vorbesc fluent franceza, engleza si germana, cu tineri carora viata nu le-a aratat decat ce se petrece dupa bloc ((B.U.G. Mafia – este doar un strigat disperat (?) in urechile nespalate ale indiferentei)).
Am citit aici atatea date (istorice) legate de acest pamant incat rusinea ma patrunde, dar intreb ca prostul satului si eu :
- i-a fost de vreun ajutor lui Paulescu sau doamnei Ana Aslan faptul ca au fost romani ?
- s-au simtit mai impliniti Eugen Ionesco ? Cioran ? Eliade ? Enescu ? ca « au fost alungati »
- Regelui Mihai i s-a implinit oare ultimul vis avand o Duda in familia regala ?
- Fetele mele sunt mai fericite pentru ca Domnul Plesu a fost ministrul Culturii iar acum tot ce s-a chinuit sa ridice se surpa ? Mai avem cutura ? Mai avem sport si sportivi ? Mai avem muntii ?
« Caci mai sarac ca anul acest, ca anul trecut si ca de cand ma stiu, parca nu am fost niciodata » si nu o spun eu, nu o mai spune Creanga ci o spune marea masa a deznadajduitilor. Nu sunt adeptul socialismului victorios, dar in America a functionat pentru cateva zeci, sute de ani, legea pistolului (si a fortei chiar daca nu-s adeptul luptei si al violentei) ca masura pentru un start. In toate lumea singurele lucruri valabile si de nezdruncinat au fost proprietatea, familia si Dumnezeu (ordinea este strict alandala). Ce ne-a mai ramas din astea : proprietarea ( ai apartament la bloc, taci din gura, esti in joc)
« o minciuna de dansii inventata » , familia (daca nu ne-au intrat inca sub plapuma cum se intampla inainte de 89, nu va speriati, nu-i timpul trecut) « a fost pe cand nu vedeam, azi o vedem » dar unde-i ? Dumnezeu ? redus ontologic la un sistem filozofic ne priveste cu seninatate si ne cearta cu iertarea sa parinteasca.
Deci trebuie sa mandru sau sa-mi fie jena ?
Nu. Trebuie si vreau sa ma acomodez, sa ma obisnuiesc cu starea de normalitate. Dar credeti-ma nu a fost moment in care sa nu vorbesc cu duiosie de muntii nostri (aur poarta, noi cersim dim poarta-n poarta ), sa nu spun celor ce au fost curiosi sa stie ca « da, in Romania sunt tigani si sate tiganesti unde gasesti bmw, opel, mercedes si … » dar si ca in familiile noatre cea mai calda sarbatoare este Craciunul cu nelipsitul brad si cu colindele lui nemaicantate de altii la fel. Ca Romania inseamna si saracie si bogatie, ca Romania este un tinut cu oameni primitori (atunci cand au ce pune pe masa), le-am povestit despre Sapanta, Voronet, Curtea de arges, Ceahlau, Rarau, Apuseni, Valea Cernei, despre Sighisoara care este printre putinele cetati medievale locuite si despre festivalurile noastre, am deschis gura si le-am aratat ca n-am nici macar toti dinti nicidecum dinti de vampir. Le-am povestit despre copii nostri care se bucura cand canta cu virtuozitate, cand se joaca serios de-a pictura, baletul, dansul, ca si ei joaca teatru in limbi straine, si castiga Olimpiade internationale.
Voi spune ca sunt mandru ca sunt ROMAN atunci cand in Romania OMUL va fi stimat si respectat pentru calitatile sale si nu pentru apartenenta la un partid, organizatie, klan, etnie (tre’ sa fi in borcan).
Dar pana atunci nu fac altceva decat sa ma patrund de lectiile si pilda celui mai mare Invatator. Caci El a iubit lumea chiar daca lumea nu L-a iubit. El a avut puterea sa spuna « pacatele ei, care sunt multe, sunt iertate ; caci a iubit mult. Dar cui i se iarta putin, iubeste putin ». Caci cea mai mare porunca este « Sa iubesti pe Domnul Dumnezeul tau, cu toata inima ta, cu tot sufletul tau si cu tot cugetul tau » iar a doua, asemenea ei este « Sa iubesti pe aproapele tau ca pe tine insuti ». Incerc sa iubesc Romania si toti romanii, oriunde s-ar afla ei. Iar vorbele Lui « Cine dintre voi este fara pacat sa arunce cel dintai cu piatra in ea » le vad ca pe un indemn la cautare.
In final revin cu intrebarea adresata domnului av. Andrei Vartic: chiar sunt mandri ca-s romani, moldovenii? Eu nu stiu dar citind insemnarile unui tanar basarabean parca incerc sa zic cu toata durerea si deznadejdea, « caci n-am promis nimic, ci doar ti-am deschis usa » “Tata, iarta-i caci nu stiu ce fac“. (vezi inceputul si sfarsitul acelui articol – ciopartit se va zice si pe buna dreptate).

Conferinta: : Educatie / Ce a fost si ce au ajuns (s-au trezit totusi!)
Publicat de mironbur la 31/10/2003 - 07:09

"Romania
#7002, de ARLEKYN la Sat, 20/12/2003 - 09:21

Soare, nisip, coca-cola, plictiseala dulceaga, asta era imaginea mea despre Romania cand in sfarsit visul meu se implinea: Romania! Plecam prin transfer la facultate in Romania! Ah, ce imagini de vis aveam atunci despre Romania! Tara a visurilor mele. Fusesem numai o data in Eforie, la mare, cand terminam 11 clase, si imaginea Romaniei se infrumuseta din ce in ce mai tare: literatura, libertate, fericire, dom doctor, nu va mint, asa vedeam eu Romania atunci. Mai auzisem si de tigani care iti intorc buzunarele daca nu in tren, atunci sigur pe peron, de procentul destul de mare al celor infectati de sida, despre atatea altele care mi se pareau total aberante.
…………..
! Am invatat sa beau bere in Pub si sa-mi caut si eu ceva de facut, ca la facultate sa-l citesc a opta oara pe Sadoveanu, sa geografia, istoria, cata istorie, domnilor, sa invat ca sa ma lasati odata in pace? Borasc!
Asta a fost inceputul fericit. Asta era inceputul spulberarii visului cu Romania, o baba ramolita care cica vrea sa se dea la Europa si la NATO. Romania din visele mele! Nu am asteptat sa ma primeasca cu bratele deschise, dar nici nu imi inchipuiam ca ceva, cineva vrea atat de mult sa fie violata, fututa, nu ma asteptam, zau."

Sã-ti fie dat sã trãiesti în timpuri interesante!