|
te provoaca sa gandesti
te vreaucu sens propriu si figurat
Un poet care mi-e tare drag, Nerval, zicea despre poemele lui ca si-ar pierde farmecul (in sens propriu si figurat) prin explicare, daca acest lucru (explicarea) ar fi posibil. Farmecul ala aproape magic pe care il simtim cand citim poezie adevarata, ala e infabilul. El ar putea fi pus, in ultima instanta, in cuvinte, dar la ce bun ? N-ar face decat sa distruga poezia:)
Eu duc dorul bananelor de atunci... Tata venea cu ele din oraș - locuiam la țară - și le punea după sobă. Era loc destul și nu stăteau foarte apropiate de sobă. Le mâncam când erau coapte și atât de parfumate! Dar nu le aducea verzi. Probabil a doua zi le mâncam... Sunt două lucruri care fac să fi fost mai bune atunci, și portocalele, și bananele, noi mai mâncam și curmale, foarte bune!... E vorba de prima întâlnire cu aceste fructe. Tot ce se întâmplă prima dată, e ceva pozitiv și se întâmplă în copilărie, are șanse foarte mari să lase urme în sufletul nostru, imposibil de regăsit mai târziu. Și, desigur, calitatea de atunci, când nu era așa dezvoltată agricultura intensivă de oriunde în lume. M-am convins că nu are rost să căutăm parfumul de odinioară, fie el în sensul propriu sau figurat. Dar să căutăm să ne creăm alte amintiri plăcute la fiecare vârstă!
...La "provocarea" ta (pt. paianjen#13028, de hgrancea la Tue, 30/03/2004 - 18:08) voi incerca sa raspund intrebarilor formulate de mine insumi, despre SUFLET - evident FARA a avea pretentia ca opinia mea este "ultimul cuvint" care poate fi spus in acest domeniu.
--- Ce este "sufletul omului"? --- - NIMIC mai mult decit SPIRITUL sau PERSONALITATEA lui. ...Nu am auzit niciodata afirmindu-se despre un bebelus de doua-trei luni - sa zicem - ca ar fi o persoana spirituala / culta / inteleapta / pioasa / demna / cinstita / modesta / obtuza / ignoranta / aroganta / perversa / malitioasa / perfida / talentata / emotiva / sobra / prudenta / impulsiva / temerara /etc... Toate trasaturile de caracter ale unui individ vor apare si se vor manifesta numai dupa ce creierul respectivului individ va fi atins un anume nivel de dezvoltare si maturizare intelectuala si emotionala, dupa ce acest individ a devenit CONSTIENT ca EXISTA... si are facultatea de a observa, analiza, sintetiza, asimila informatii, elabora idei... numai cind are deja VOINTA, si deci facultatea de a lua decizii, atitudini... in anumite circumstante... etc. Toate acestea sint strict legate de activitatea celui mai COMPLICAT si mai COMPLEX dintre toate organele: CREIERUL - singurul organ care pe linga functii strict fiziologice raspunde si de domeniul pshihic/intelectual al unui individ. Procesul de formare a caracterului si a personalitatii inceteaza in momentul in care creierul pierde controlul acestui domeniu, acest fenomen avind de obicei loc la moartea (creierului) individului. In orice moment, in cursul procesului de formare a caracterului/personalitatii individului, trasaturile de caracter sint "imprimate"/"salvate" in genele acestuia, asa cum este imprimata orice fel de informatie in memoria unui calculator de unde poate fi "rechemata" si intrebuintata/alterata, dupa nevoie. --- Poate sa existe si sa se manifeste (gindeste? simte? vorbeste?) ca entitate separata de trupul material al individului? --- - NU. Luat IZOLAT de trupul individului, SUFLETUL/SPIRITUL nu e decit un set de informatii care, asemenea unui program de calculator de pe un CD/floppy, e INUTIL, ATITA TIMP CIT nu exista un calculator care sa-l citeasca/activeze. (... Cind creierul MOARE, caracterul/personalitatea individului "ingheata" in forma in care l-a surprins momentul mortii creierului). --- Este muritor sau nemuritor? --- - Este MURITOR - la sensul PROPRIU. (...Poate sa fie "nemuritor" doar in sens figurat: o persoana poate sa "traiasca" si dupa ce a MURIT... in functie de mostenirea spirituala - idei, influente, creatii artistice, etc. - pe care le lasa posteritatii...). ...ASA inteleg EU, ca exista si functioneaza "sufletul omului"... NU pot sa DEMONSTREZ ca intelegerea mea e cea CORECTA... dar, e o interpretare care SATISFACE logica mea... Draga Anca,
uite cit de putin trebuie unui om pentru a zimbi din suflet...mesajul tau mi-a adus intr-adevar un zimbet! multumesc. tu spui ca esti considerata "prieten demonstrativ". eu as numi genul de prietenie despre care discutam (cea dintre noi, virtuala, verbala , de la suflet la suflet, lipsita de interese de orisice fel) ca fiind prietenie fara pret. aici sensul cuvantului pret poate fi citit si propriu si figurat...asta pentru ca tot am pornit dialogul nostru mai demult de la ideea ca la varsta adulta lumea isi bazeaza "prieteniile" pe interese comune. ceea ce s-ar putea foarte bine spune ca prieteniile acelea sunt pretuite, li se da valoare in functie de avantajele ce decurg. o prietenie fara pret este deosebita si rara in zilele noastre. hm...cit de mult se poate discuta despre asta. pe mine ma fascineaza natura umana. si din lumea mea de aici este foarte interesant sa observi omul si manifestarile lor. cind esti asa ca mine, lumea nu prea te ia in seama. de multe ori te ocoleste. si atunci e usor a fi nevazuta. si asta ajuta enorm in a observa. iti multumesc Anca, pentru prietenia ta fara pret. "Dupa un numar de reincarnari - timp in care acest interes spiritual va creste si va fi din ce in ce mai puternic - fiinta umana respectiva va deveni una cu Dumnezeu."
- In ce sens va deveni una cu Dumnezeu: in sens propriu?... In sens figurat?... In ambele sensuri?... Ce se intelege prin "Dumnezeu" in contextul de mai sus: un Dumnezeu personal/individual?... O forta/oarecare forma de energie?... "Oricum, dupa religia hindusa, nici un suflet nu va rataci la infinit prin reincarnari, ci se va intoarce intr-un tarziu la originea sa." - ...Scopul... ratacirii... fiind in final, care?... "...dupa religia hindusa, nici un suflet nu va rataci la infinit prin reincarnari, ci se va intoarce intr-un tarziu la originea sa... scopul... ratacirii... fiind in final... unirea cu Dumnezeu."
- Deci, sufletul purcede de la originea sa - DUMNEZEU - ...si dupa ce rataceste o vreme prin UNIVERS... se intoarce la originea sa - DUMNEZEU -. Care a fost scopul peregrinarii (ratacirii)?... De ce e nevoie de voiajul asta?... (...Nu mi-ai dat nici un raspuns la primele intrebari din mesajul meu #32276, by Paianjenul on Sun, 26/12/2004 - 21:46: - In ce sens va deveni (sufletul) una cu Dumnezeu: in sens propriu?... In sens figurat?... In ambele sensuri?... - Ce se intelege prin "Dumnezeu" in religia hindusa: un Dumnezeu personal/individual?... O forta/oarecare forma de energie?...)... recunosc, biblia nu am citit-o! nu ca nu as fi vrut. motivele sunt altele. Citatul dat de tine, insa, trebuie sa recunosti ca poate fi interpretabil atata vreme cat este solitar mentionat. interpretarea este generata de faptul ca orice cuvant are un sens propriu si altul figurat. Eu l-am luat in calcul pe cel din urma, cand am purces spre interpretare. A arunca cu pietre in cineva, nu inseamna musai activitatea fizica de a te apleca, a ridica o piatra din tarana si a da cu ea intr-o alta persoana. Inseamna si a nega o alta persoana, a o arata (in sensul de a o numi ca fiind) cu degetul, a o stigmatiza, daca vrei...
Problema mea este aceea ca uneori gandul mi-o ia inaintea vorbelor (degetelor pe taste in cazul de fata) si apoi, mai si "cred" ca lumea imi prinde din zbor acest gand pe care uit sa-l detaliez pana la capat. Ce sa-i faci, trebuie sa fie un dezavantaj in a fi distrata de fel, nu? Ai dreptate, suntem departe de lumea aceea ideala. Si de aceea incerc sa ma inconjur de oameni cu scaun la cap. Este putinul ce pot sa-l fac pentru a usura munca ingerilor pazitori...
Incerc sa asimilez cele spuse
- de
sattwa
la: 01/12/2005 10:38:26
(la: Gregorian Bivolaru - MISA, guru şi servicii secrete) Incerc sa asimilez cele spuse de tine.Voi raspunde doar punctual.
In plus nu m-ai jignit. Insa in acest ultim mail imi vine destul de greu sa descifrez ceea ce ai vrut sa spui.As prefera un limbaj putin mai concis. 1.Despre exemplul cu fumatul.-nu e tocmai cum spui. Fumatorii nu mai pot fi convinsi ca nu e sanatos ceea ce fac pentru ca ei stiu deja acest lucru.Pentru ei insa acest viciu e o necesitate fiziologica/psihologica pe care nu o pot controla. Cu toate ca am schimbat putin sensul dat de tine "exemplului cotidian "analogia cu povestioara biblica se pastreaza. Semnul pe care il cereau fariseii era chiar in fata lor. Insa ei nu doreau ca sa vada. 2. Hristos, Duhul Sfant, si Dumnezeu NU SUNT PERSOANE. Dragul meu Catalin, imi spui ca in crestinism "persoanele" reprezentand Divinitatea nu se identifica cu creatia, INSA: Isus spune "Eu sunt calea". El se identifica cu calea(la propriu si la figurat)."Eu sunt viata"(se identifica cu viata)"Eu sunt adevarul". Oare cine rastalmaceste cuvintele lui eu sau tu. Eu inteleg sensul figurat al cuvintelor, insa nu exclud nici sensul propriu al acestora, care mi se pare chiar mai profund si la fel de adevarat. Imi spui ca nu te poti identifica cu ceea ce faci. Insa iti raspund:Exista o vorba care spune ca "Omul se cunoaste dupa faptele sale." - si aceste vorbe rafinate de subconstientul colectiv sa stii ca ascund mult adevar. Egoul tau se identifica cu ceea ce face, ceea ce spune, ceea ce gandeste.Si tot egoul tau este cel care spune: eu nu sunt faptele mele, eu nu sunt gandurile mele... paradoxal ! ...nu-i asa?...EGO-ul asta ne joaca feste, ne pacaleste. E drept ca nu esti gandul care iti trece prin cap insa te identifici cu el. Cum scapam de aceasta rastalmacire pe care EGO-ul o genereaza? Poate imi raspunzi tu din punctul de vedere al ortodoxiei. Insa pana ce vom scapa de ego ne vom identifica cu ceea ce facem. 3.Tu imi argumentezi cu afirmatii de genul "Calea e Biserica, Adevarul e Ortodoxia, Viata e Hristos." A spus oare Iisus asta? Biserica a spus-o. Chiar tu Il citezi pe Iisus care zice"Eu sint Calea, Adevarul si Viata" Si mai stiu si eu o alta vorba "Moda este pentru cei lipsiti de bun gust, bunele maniere pentru cei lipsiti de bun simt, si biserica/religia pentru cei lipsiti de credinta". Nu as vrea sa atac biserica insa chestia asta cu "Calea e Biserica, Adevarul e Ortodoxia, Viata e Hristos." este pentru cei care nu mai ajung la adevarurile propovaduite de Iisus, care nu mai au suficienta credinta, caci tot Iisus a spus ca biserica se poate cladi in inima fiecaruia, ca acel adevar pe care il cauta in biserici se regaseste deja in sufletul tuturor. Repet, nu atac biserica. Are utilitatea, meritele, si partile ei extraordinare. Insa sunt de asemenea multe fete ale ei care si-au pierdut spiritul autentic. PS. Pt a evita mesaje asa de lungi hai sa discutam problemele punctiform. Punct de plecare: Tu ce intelegi prin "Eu sint Calea, Adevarul si Viata" Cum ne putem diminua EGO-ul. PS2: M-ai intrebat dc sunt de acord cu biblia si cat accept din crestinism si ortodoxie. Cred in Iisus si in Dumnezeu. Respect toate religiile care te pot aduce mai aproape de Dumnezeu, deci accept si simpatizez atat crestinismul cat si otodoxia. Biblia de asemenea releva adevaruri minunate si profunde. Insa nu cred orbeste in fieccare cuvintel din biblie. E o carte veche si in numeroase randuri tradusa ba chiar si modificata pe ici pe colo(in multe locuri). Insa daca am afirmat ca cred in Iisus, de asemenea trebuie sa-ti spun ca si Budismul si Hinduismul au si ele lucruri minunate. Familia e un lucru mare in zilele noastre,daca il spui in sensul propriu,nu cel figurat.Incerc de mult timp sa gasesc in jurul meu o familie unita,dar din nefericire nu reusesc!De ce?Pentru ca nu exista perfectiunea?Sau sa fie pentru ca...banii conteaza prea mult?!Si de acolo incep toate certurile,de obicei.
Parintii se duc la serviciu,vin seara tarziu acasa,nu mai au timp de nimic,nici macar de o vorba frumoasa pentru copilul lor.Mananca ceva rapid,se mai invartesc prin casa si se duc la culcare.Maine e o noua zi...E tragic!Cunosc atatia copii care se simt singuri,nu mai au cu cine discuta,nu mai aud o vorba buna,numai nervi,tensiune si stress!Asta daca privesc din punctul de vedere al copiilor. Daca analizez situatia parintilor,ei nu fac altceva decat sa se gandeasca la viitorul si la binele copiilor.Dar de ce atat de mult?In strafundul lor si ei au inteles ca e foarte greu sa fii singur,sa nu ai pe cineva langa tine care sa iti spuna o vorba buna cand nevoie,sa te stranga in brate...Numesc asta sacrificiu. De obicei este un subiect tabu,pentru ca fiecare casa si familie isi are secretele ei care nu se spun..Ce e in casa ramane in casa.Asta asa e!Tot ce pot sa spun cu certitudine este ca nicaieri nu e numai lapte si miere.In orice familie exista certuri,momente de criza,de neintelegere,dar e important sa privesti inainte si ta gandesti ca viata merge inainte indiferent de orice.Pentru toate exista o rezolvare! Cineva spune ceva despre retetele fericirii.Dupa parerea mea,e doar una:sa stii cand sa vorbesti si cand sa taci!Iar daca chiar ai ajuns la cearta,e bine sa lasi si de la tine pana intr-u anumit punct..Cam asta este... Oricum,interesant subiect! Familia e un lucru mare in zilele noastre,daca il spui in sensul propriu,nu cel figurat.Incerc de mult timp sa gasesc in jurul meu o familie unita,dar din nefericire nu reusesc!De ce?Pentru ca nu exista perfectiunea?Sau sa fie pentru ca...banii conteaza prea mult?!Si de acolo incep toate certurile,de obicei.
Parintii se duc la serviciu,vin seara tarziu acasa,nu mai au timp de nimic,nici macar de o vorba frumoasa pentru copilul lor.Mananca ceva rapid,se mai invartesc prin casa si se duc la culcare.Maine e o noua zi...E tragic!Cunosc atatia copii care se simt singuri,nu mai au cu cine discuta,nu mai aud o vorba buna,numai nervi,tensiune si stress!Asta daca privesc din punctul de vedere al copiilor. Daca analizez situatia parintilor,ei nu fac altceva decat sa se gandeasca la viitorul si la binele copiilor.Dar de ce atat de mult?In strafundul lor si ei au inteles ca e foarte greu sa fii singur,sa nu ai pe cineva langa tine care sa iti spuna o vorba buna cand nevoie,sa te stranga in brate...Numesc asta sacrificiu. De obicei este un subiect tabu,pentru ca fiecare casa si familie isi are secretele ei care nu se spun..Ce e in casa ramane in casa.Asta asa e!Tot ce pot sa spun cu certitudine este ca nicaieri nu e numai lapte si miere.In orice familie exista certuri,momente de criza,de neintelegere,dar e important sa privesti inainte si ta gandesti ca viata merge inainte indiferent de orice.Pentru toate exista o rezolvare! Cineva spune ceva despre retetele fericirii.Dupa parerea mea,e doar una:sa stii cand sa vorbesti si cand sa taci!Iar daca chiar ai ajuns la cearta,e bine sa lasi si de la tine pana intr-un anumit punct..Cam asta este... Oricum,interesant subiect! Kitschistii judecand kitschul, ce poate fi mai induiosator? Telenovelisti, manelisti, toti sunt criticabili nu-i asa, ce bine ne simtim privindu-i de la inaltime. A nega kitschismul si mai ales cel propriu inseamna sa aluneci in kitschism, cum spune Kundera: kitschul este o parte inerenta fiintei umane, unicul sau antidot este sa fii constient de acest lucru.
“kitschul este in esenta negarea absoluta a ‘cacatului’: in sens propriu cat si figurat, kitschul exclude din campul sau de vedere tot ceea ce este in mod esential inacceptabil in esenta umana” Imi aminteste raspunsul tau la textul lui E. J. “Nu recunosc citatul, dar pot sa spun ce starneste-n mine lectura lui: colcaiala abjectului... Nu textul in sine poate scandaliza sau duce-n pragul vomei, ci exercitiul mental de-a ne imagina ca o asemenea situatie chiar ar putea sa existe!” Iti raspund aici pentru ca mi se pare la subiect: fii sigura ca o asemenea situatie chiar daca este inacceptabila, exista si face parte din natura umana. Despre lacrimi a scris bine Kundera: “Kitschul genereaza doua lacrimi care curg rapid una dupa alta. Prima lacrima spune: Ce frumos e sa vezi copii alergand pe iarba! A doua lacrima spune: Ce frumos e sa te induiosezi impreuna cu intreaga omenire la vederea copiilor alergand pe iarba! A doua lacrima este cea care face kitschul sa fie cu adevarat kitsch” Cateva idei despre kitsch (H Broch): Esenta kitschului este confunzia intre etic si estetic, kitschul nu urmareste sa creeze ‘bun’ ci ‘frumos’ Romanul kitsch nu descrie lumea asa cum este in realitate ci asa cum spera sa fie si cum se teme ca este. Kitscul in muzica depinde exclusiv de efectul produs. ca la carte la zisesi. da sa stii ca invitatia din textul conferintei are alt mesaj, si nu sensul propriu al verbului cu pricina :D
conferinta in sine e la sensul figurat. Daca te gandesti la sensul propriu si la cel figurat al termenului, cum am facut-o eu, da:)
Poate încerci să te concentrezi pentru a da răspunsuri prin care să nu pară că explici sensul propriu, de dicţionar, al unui termen. Am zis poate. Pentru că sensul jocului este acela de a da sau găsi definiţii inedite sau plastice şi figurate pentru cuvinte. Dacă nu poţi, asta este.
Ecologia este ştiinţa care studiază şcolile. Ce este fleaşca? Calypso,la femme,thorn bird,va multumesc,si pentru reteta,ma voi stradui sa o respect(cu toate ca fac parte din categoria celor care nu respecta retete),juli,iti multumesc ca ai citit ce am scris,te ajut sa intelegi paradoxul,nu i de la vinul rosu,e de la adevar:toata viata mea,toate deciziile(casatorie,divort si tot asa,schimbari de orase si tari)toate gandurile mele,forta mea si slabiciunea mea,rusinea ca nu m am descurcat,bucuria ca e bine acum,insomnia si plansul pe ascuns,totul,absolut totul e legat de copiii mei,viata le o datorez lor,de aceea spun ca m au adus pe lume,nu am folosit sensul propriu ci acela figurat.Stii cum e atomul cu nucleu si electronii care se rotesc in jurul nucleului,nu?Eu ma rotesc cu toata fiinta mea in jurul nucleului format din baietii mei.Sunt sigura ca m ai inteles acum,da?Mao,ce fel de inger pazitor imi esti,daca nu te bucuri?
Oricum,va fac si refac aceleasi urari de bine!Dumnezeu sa ne binecuvanteze pe toti!Sa va traiasca copiii,cei ce i aveti! Varianta anisiei e la figurat, explicația mea e cu privire la sensul propriu al expresiei.
indiciu:versurile contin si sensul propriu si sensul figurat al aceluiash cuvant.
Da.Sensul propriu:ardei gras cu fructe mari carnoase
Sensul figurat:om mincinos,sharlatan. Felicitari castigatorilor! :))) acum pot sa-i pun titlul. -Ce iti place sa faci atat de mult incat ai plati pentru asta?
haha, e cu chichit intrebarea asta: ca vorba aia, imi place sa manac si platesc pentru mancarea mea; imi place sa ascult muzica si platesc pentru muzica mea; imi place sa calatoresc si platesc pentru calatoriile melea; ... dar imi place si sa iubesc, dar n-am platit niciodata pentru iubirile mele, nu in sensul propriu a verbului 'a plati'. figurativ insa, cine nu a? -Daca ai mai avea 5 ani de trait, ai continua sa faci ceea ce faci acum sau ai face altceva? nu, n-as continua. stiu exact ce as face, dar nu am sa dezvalui asta aici, sorry... -Daca ai castiga un milion de euro net astazi, ce ai face in urmatorii 5 ani? daca as castiga banii astia azi, acum, in conditiile actuale as pune deoparte ceva pentru caz de forta majora, si de restul as calatori de-ndata, pentru ca nimic nu imi garanteaza ca mai am cinci ani...
|
 loading... |
(la: Pofta, rădăcină de păcat.)
1. daca mananci prea repede si prea cu pofta, risti sa ti se aplece!! (vezi ambele sensuri, propriu si figurat)
2. daca infuleci tot deodata, ca haplea... te pomenesti cu farfuria goala cand inca esti flamand (aceeasi precizare in paranteza)
3. daca mananci in fiecare zi acelasi lucru, risti sa ajungi la saturatie... ciorba, ciorba...dar parca si-un puiut ar fi buna ! (din filozofia masculina populara - sens propriu si figurat, sa nu uitam)
cam atat, deocamdata...:))
_________________________________________________________
"iau viata in piept, vânez bucurii, caut raspunsuri, alung dureri..." (Marita Golden)