teai intors din drum

De pe cal chiar coborat-am,
Colbul de pe strai l-am sters,
Pe computer tabarat-am
Ca sa scriu si eu un vers.

Insa gandurile-s false:
Despre dor, alean si fum,
Parca-s amintiri in gioarse,
Stand pe margine de drum...

"Nu e locul!" - imi zic mie -
"Fii exuberant, nebun,
Da curaj, da bucurie..."
Dar degeaba: Cum sa spun?

E o stare, ca-ntr-o lume
Unde gandul e nespus.
Stiu si eu ca vine-un Maine,
Insa Azi-ul l-as vrea dus,

Si mi-e dor, iar o sonata
Sa aud - in mi minor -
Ca atunci, de mult odata,
Cand am zis ca nu mai mor...


Mi se-ncheaga iara lumea!
Vantul s-a intors din drum,
Si-am sa-l rog sa-mi poarte vorba
Unde s-o ducea acum:

Zile vin si trec in ritmuri,
Unele sunt mai dihai
Altele sunt solo-n hituri
Si din cand in cand mai dai

Si de cate-o zi cu soare
Cand zici inimii din piept,
O bataie-n plus sa bata
Peste ritmul ei perfect.

De-aia-mi merge iara bine,
Inima deodat' batu,
Semn ca numai pentru mine
Noaptea-n zi se prefacu...

Conferinta asta am pierdut-o pe drum, adica am uitat sa o introduc la subiecte favorite si a ramas uitata...Din intimplare, hai sa vad ce-i pe aici...ce sa fie...comentariul meu (!!) si al altora...

Superstitiile sint un prilej de amuzament si pariu cu mine insami...Aha! m-am intors din drum...ia sa vedem, ce mi se intimpla...si nu se intimpla nimic si chiar daca s-ar intimpla uit pe urma ca m-am intors din drum pentru ca ma gindesc mult mai mult la adevaratele cauze...si daca nu le gasesc..."Exista o explicatie!!"-cum ar striga cel din Vacanta mare...Explicatia e ca nu stim noi toate caile Domnului...nimic nu e la intimplare pe lumea asta...asa de frumos sau daca nu totdeauna frumos, e interesant sa vad cum se tes "intimplarile" in viata mea...ca intr-o simfonie, apare aceeasi tema din copilarie interpretata altfel la alta virsta.

cere si ti se va da

m-ai intors din drum - lalele are Alex :)

Mai stii, Guine, "albastrele" alea din gradina ta, pentru care ai plans pe umarul mp-ului meu ?
Da, Guine, am ras cu lacrimi de scotianul tau paros cocotat intr-un copac, noi atentand virtual cu silk-epil-ul pe sub fustanela impricinatului:)))
Si Makin cu "Testamentul francez":)
Si textele tale mereu surprinzatoare, mereu "shui" fata de tot ce scriu altii:)
Si entuziasmele tale copilaresti si seriozitatea ta si smooch-urile tale:)
Si felul tau de a ma lua pe incredere, impotriva a toate cele:)

M-am intors din drum pentru astea si pentru altele ca astea, de-ale tale si de-ale altora:) Si nici ca mai plec, fie vremea cat de rea:)

alex

Inchise usa si se rezema de toc. “Au crecut mari. Doamne mai trec anii. Anii! Ce conteaza anii….anii ca si barbatii vin si se duc……nu stiu sa zaboveasca. Lasa doar urme. Ale trecerii. Urme lasate, clipe dezghiocate……matca amintirilor…….seaca sau plina…….
Ochii strapunsera ceata reveriei si se lipira de pereti. Tencuiala se strangea si se latea chinuind zugraveala, faramitand pe ici pe colo varul. Patina timpului uratise rozul, pierzandu-se printre amprentele prafului. Acum zece ani, Gelu ii aranjase apartamentul. Ca si pe ea de altfel. Atunci era atat de nou, de frumos, mirosea a proaspat. Se scutura. Ura casa. Si mobila. Ura totul. Singura bucurie, singura raza de bucurie era Dinu. Puiul pentru care luptase, se zbatuse, stransese din dinti si din pumni, se luase la tranta cu viata si cu poftele barbatilor…..pentru care, eh…..legaturi pasagere, legaturi uitate, trenuri si gari….statii….doar statii…..figuri, aburi uitati dar totusi prezenti pe oglinda timpului……trecutul…….
Dadu din mana a lehamitesi se indrepta spre sufragerie. Se aseza pe scaun iar acesta scartii lesinat. Blestemata mobila. Uscata si veche ca insasi viata ei. Prima rata o platise Ionel. Era mult de atunci. Amintiri. Cartile inca mai asteptau intinse. Mainile se ridicara, aripi vlaguite si apoi cazura. Nu-i mai ardea de pasienta. Stranse cartile in sila. Barbatii! Gata! S-a terminat. Se saturase……nu mai avea nevoie de ei…….il avea pe Dinu. Doamne! Ajuta-ma Doamne. Ce sa fac? Am gresit, stiu. Dar totusi, totusi nu am decat patruzeci si noua de ani. Ce sa fac? Da Doamne, ii urasc. Sunt hidosi, barbari. Miriapozi, larve gafainde. Bestii, sadici, urati, rai. Dar totusi, nu-i pacat sa renunt la tot? Sa-mi bat joc de mine si de ei? De acesti insuportabili dar totusi atat de necesari? De aceasta otrava necesara, care iti patrunde trupul si sufletul? La dracu cu toate. Ia sa vad mai bine ce-mi pica. Numai putin. Le deschid odata si gata. Incepu sa amestece febril; cartile. Ochii ii cazura pe fotoliul de alaturi. Intre cutele cuverturii vazu un buletin. Al meu? Lasa cartile si deschise buletinul. Dinu suradea din fotografia stas. Ce balamuc si cu buletinul asta. Noroc cu Gelu. Gelu….Doamne……ce barbat. Aasta da barbat, nu ca toti nespalatii…….il cunoscuse la circa de Politie. El ditamai colonelul, ea o disperata. Tot uitandu-se la dulaul fioros de langa masa ofiterului de serviciu, daduse peste el. Rochuia de vara se infiorase la atingerea mainilor mari, dar totusi fine…….
- Vai, ma scuzati domnule…….
- Ursu! Dati-mi voie sa ma prezint: Colonel Ursu…..placerea este de partea mea…….
Se simtise slaba si neajutorata sub impulsul inconstientului ce rabufnea. Dorintele se furisau cautand scaparea. Un tremur imperceptibil dar persistent ii fremata carnea umerilor…….locul unde se odihnisera mainile lui…….
- Va e cumva rau?
- Ma scuzati…..inima…….m-am cam speriat…….
- Ionescu? Locotenente…….ce cauta cainele aici?
- Sa traiti Dom’ colonel. Actiune. Se pregatesc sa plece in actiune – Piata Matache - si sergentul Jianu tocmai a fost intors din drum…….l-a chemat ……..(zise aratand cu capul undeva in cerurile institutiei)….n-a mai avut timp sa-l duca afara……
- Bine, bine……poftiti in birou sa va reveniti doamna…..
- Oh, stiti….n-as vrea……
- Va rog…….poftiti………un pahar cu apa…..un scaun……nu-i mare lucru…….
A urmat clipa ei de slabiciune, de vicleana si inconstienta slabiciune…….cand printre lacrimi……si suspine…..i-a povestit tot necazul cu Dinu, baietelul ei caruia nu poate sa-i faca buletin…..cu drumurile dintre cele doua orase care o omoara nu alta……picurand printre suspine si cateva vorbe nevinovate despre soarta unei femei singure ce trebuie sa se lupte cu soarta si cu viata asta pacatoasa…….
A urmat clipa lui de slabiciune, cand i-a promis ca o ajuta el sa-si resolve necazul, numai ca…..astazi nu se poate…..sa mai treaca peste cateva zile……ca sa se linisteasca putin….apele…
Apoi…….ce a urmat a fost ca o pata de lumina in existenta terna si anosta de gara. Gara prin care calatorii trec grabiti sau somnorosi. Au fugit cateva zile la Olanesti, abandonandu-l pe Dinu al ei in bratele singurei prietene Leni, alaturi de baiatul acesteia Dan. Chiar daca era mai mare cu doi ani ei se intelegeau, aveau jocurile lor, povestile lor, prietenii si prietenele din gasca…..ei se simteau bine impreuna…..ca copii……iar Leni, Doamne……o adevarata prietena…..stiuse sa fie discreta, n-o intrebase mare lucru……oricum i-a povestit ea insasi totul…..Da, o adevarata prietena…… poate singura…..Se convinsese de acest lucru si in iarna cand plecase cu Gelu la Mangalia. Ce nebunie si atunci……ei doi…….singuri in fata marii dezlantuite…..nebuna ca si dragostea lor…..

pentru tine am invatat un descintec de intors din drum. Recitam cu voce mica in timp ce stringem in pumn comori adunate la marginea oceanului. Ne auzi?

si nu am noroc:))
Acelasi lucru valabil si pentru Anita căreia nu i-am adresat cuvintul decit pentru a o ruga sa păstreze topicul conferintei.
Acuma o rog să revadă de cite ori a făcut ea comentarii la adresa mea.Si incă nu am inţeles de ce au tinut să fie cap de afis, tocmai cind nimeni nu a acuzat pe cineva anume?

Ani la rand L-am rugat pe Dumnezeu sa ma insoteasca pe calea vietii - asa, ca si cand lutul ar fi vrut sa-l puna pe Olar pe roata...olarului! Dorinta mea era sa merg incotro ma calauzea inima, cu increderea ca Olarul va binecuvanta inimioara mea binevoitoare, dar egoista. Am trecut orgolios prin cateva "incendii" declansate de zelul gresit directionat al inimii mele, arzandu-mi picioarele de lut. Pana la urma mi-am dat seama ca binecuvantarea lui Dumnezeu va veni peste mine numai atunci cand eu voi face ceea ce spune El.
Imagineaza-ti ca te afli in ceruri, langa Dumnezeu, iar El iti arata ingaduitor planurile Lui pentru viata ta, incepand cu ziua in care te-ai nascut. Intr-un anumit moment din viata L-ai primit pe Cristos ca Domn si Mantuitor si fiecare zi dupa aceea este subliniata cu rosu. De-a lungul fiecarei zile pot fi urmarite niste urme de pasi. Si in multe zile apar doua urme de pasi. Nedumerit, Il intrebi pe Dumnezeu:
- Tata, urma constanta de pasi imi apartine mie? Iar a doua urma este a Ta, in zilele in care m-ai insotit?
- Nu, dragul meu, vine raspunsul. Urma constanta sunt pasii Mei. A doua urma de pasi este a ta, ori de cate ori Mi te-ai alaturat.
- Dar pe ce cai ai umblat, Tata?
- Pe caile pe care le pregatisem pentru tine, in speranta ca Ma vei urma.
- Dar, Tata, unde e urma pasilor mei atunci cand nu o insoteste pe a Ta?
- Uneori te-ai intors din drum, persistand in vechile tale obiceiuri sau insistand asupra unor suparari trecute. Alteori ai ales alte cai. In alte situatii, urmele pasilor tai apar in viata altei persoane, pentru ca planurile vietii ei ti-au placut mai mult. Alteori te-ai oprit pur si simplu din mers, nedorind sa renunti la ceva ce nu puteai lua cu tine daca urmai caile Mele. Alteori, atunci cand se vad doar urmele pasilor mei, te luasem in bratele mele pentru ca viata era prea grea pentru tine.
- Dar, Tata, nu-i asa ca pana la urma a iesit bine, chiar daca nu am mers in fiecare zi cu Tine?
Dumnezeu te strange la piept si zambeste intelegator:
- Da, copilul Meu, pana la urma a iesit bine. Dar stii, acel bine nu a fost niciodata binele intentionat de Mine pentru tine.
- Tata, ce sunt darurile acelea aurite ce apar in unele zile din viata mea?
- Sunt binecuvantari pe care ti le-am pregatit pe calea vietii, copilul meu.

Darurile desfacute sunt binecuvantarile pe care le-ai primit. Cele nedesfacute, insa, sunt din zilele in care nu ai umblat cu Mine.

In ce lume traiesti? Copilul a fost DORIT ,dar..taticul s-a razgandit dupa 11 saptamani. Caci si-a dat seama ca ...vrea sa mai hoinareasca. M-a amenintat ca se impusca si alte nenorociri. Pai cum sa nu-l cred dak era politist si avea arma la el mereu? Stii ce soc am avut? Eram EDUCATOARE. Stii ca am vrut sa plec cu bebele? Ca imi plecase sufletul si doctorita urla la mine ca cine a pus-o pe ea sa-mi faca asta? Ca plangeam in hohote pt ca ''prietena'' cu care eram m-a intors din drum cand eu m-a razgandisem si vazusem in clipele acelea ca pot sa-l cresc singura?O secunda am cedat, m-am blocat si am ajuns pe masa...Ai fost acolo?

Onestitatea fata de mine insami nu e irelevanta dar deja ma aflam intr-un impas major pentru ca am ales gresit facultatea. Sa ma fi intors din drum si sa-mi intorc pe dos familia nu m-am indurat. Ce conta in aceasta conjunctura ca am copiat la un examen de utilaj? Am continuat, am terminat si am cautat mai apoi alta strada...
Eu ,deci, eram deja dizonesta fata de mine insami intr-un mod grav cu adevarat. Intelegi? Depinde unde incadram un furt. Posibil ca pentru tine situatia aceasta sa aiba o alta conotatie si o are, altfel nu ai fi scris. O respect pentru ca o traiesti tu si e clar ca o traiesti intens.

1.cand ma trezesc ma duc cu ochii deschisi direct la broscute sa le hranesc pe cea mare mai putin .
2.merg la piata in fiecare zi si fac salata de vinete des.
3.sunt precauta la kilograme deci merg la sala de ori pe saptamina.
4.le sun zilnic pe soacra mea si pe mama.
5.merg pe jos mai ales cind e racoare nu circul de citiva ani cu mijloace de transport in comun,din motive bine intemeiate.
6.imi place mult sa-mi cumpar flori si sa-mi fac manichiura.
7.de obicei rezolv tot ce mi-am propus in ziua respectiva ba ii mai ajut si pe altii.
8.numarul 13 imi aduce noroc precum sipisica neagra sau intorsul din drum.
9.fumez rar sa ma aflu in treaba.
10.beau apa plata si daca gasesc bere neagra.
11.dorm pe niste cuburi tari ,de obicei si pe stinga si pe dreapta.
12. cafeaua o beau dimineata si doar 3 in 1.
13.notez in agenda doar eu stiu sa ma descurc in ea.
14.tin foarte bine minte sa-mi sun prietenii si dusmanii de ziua lor.
15.mi-e frica de ciini in general ,poate de as sta la casa sunt sigura ca as avea unul.
16.imi plac la nebunie gablonturile,imi fac cercei din nasturi imbracati din materialul bluzei sau fustei .

o zi buna incepe cu un petec de zambet
iar daca-i ras in toata regula precis se anunta si o atenuare a curbei de sacrificiu...

ca plecasem la baie sa-mi dau palme...
da, ai dreptate si alea de hering asa albicioase galbui cum is si parca merg..nu nu, sa nu ma-ncerci cu icre de stiuca ca alea-s prea marutze si mi se sparg dintzisorii...pai nu bre, vinul nu era pentru break point...era asa dupa degustare...cand te tragi a lene spre fotel si parca ai scimba oleaca gustul de pe ceriul gurii da nu te-nduri sa zvarlii cu apa ca doar nu-i foc cu numai asa o piscatura de sec alb...cat sa unga sufletzelul...

Na, ca m-am intors din drum!
Pai povestea contine mai multi samburi cu tot cu miez, ca la pepene.:)) Si cum m-am nervozat din cauza de "Povesti!", iaca, ciu-ciu poveste suculenta despre big neuron.:)))

"Mosii si babele - aia adevaratii - nu se-ncurca: Ei stiu. :)))"

Bagi mana-n foc? :)))

Gata, eu me duc la nani. Noapte buna, mister Latu! :)
P.S. Sper ca n-am fost prea obraznica, ma refer la ciu-ciu.:)

Dl. primar a spus-o, Sorin Oprescu la TV si urmarea a fost ca s-au intors din drum pentru a-si face rost, probabil tocmai ca sa ocoleasca amenda, ca erau utilajele primariei.
E ca si cum ar fi sa arda aeroportul si politia sa-i amendeze pe pompieri ca nu au rovinieta.

http://www.diaconescuradu.com/caldura-transpiratie-si-cei-mai-tari-motociclisti-intalniti-pana-acum

"[...]Singurul lucru care iti aminteste ca esti totusi in Kyrgystan sunt iurtele oamenilor veniti sa petreaca vara prin meleagurile astea si caii frumosi pe care ii intalnesti pe drum si care uneori se sperie si tasnesc in galop din fata mea. Apropo de iurte astazi a venit momentul sa incerc si kimiz, un fel de bautura traditionala a locului, pe care o poti gasi la aproape orice iurta. Asa ca la o pauza foto, chemat de unul dintre kyrgyzi sa vad cum arata o iurta pe dinauntru si sa fac poze incerc si vestita bautura. Practic e facuta din lapte de iapa fermentat, la gust e undeva intre sarat si iaurt, putin iz de fum si cu o tenta destul de alcolica. Sa spunem ca nu m-a dat pe spate si nu stiu daca o sa opresc in viitor la prea multe pauze de kimiz.

Dupa pauza de kimiz pe urmatoarea coborare dau in schimb de trei motociclisti din Elvetia ce tocmai coborau dintr-un pas de 2800 de metri ce-mi sta si mie in cale. Doi dintre ei, Roland si Heike, sunt trecuti de a doua tinerete, imbracati in costume de piele destul de ponosite si calare pe un motor de 40 de ani. Impreuna cred ca au pe jumatate din bagajele pe care le am eu dupa mine si se indreapta spre Pamir, astfel incat stam de vorba pe indelete despre drum.

Eu aflu cum o sa fie drumul in continuare si pe unde pot sa pun cortul, ei afla cum o sa fie in Pamir si se intreaba daca Pamir-ul s-a redeschis pentru turisti. La cateva zile dupa ce am trecut prin Khorog a fost un incident cu focuri de arma intre traficanti de droguri si politisti ce a evoluat intr-o asa masura ca a fost la un moment dat incendiata sectia de politie. Dupa incident zona a fost inchisa pentru turisti si toti cei care veneau dinspre Dushanbe erau intorsi din drum, in schimb din nord s-ar putea sa se poata ajunge in zona daca o sa reuseasca sa treaca de postul de control din Murghab.

Oricum oamenii mi se par mult prea tari, si dupa ce fac poze ii intreb si ce varsta au. Nenea avea 56 de ani iar tanti 65 de ani, si la cum aratau si ei si costumele lor sunt convins ca au vazut destul de multe la viata lor. Si sincer sper sa pot sa mai fac si eu la varsta lor astfel de lucruri.[...]"

Sat la 2000 de metri