comentarii

teama de singuratate


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Teama mi-e ca tu nu de speranta vorbesti - de Alice la: 13/11/2003 09:38:33
(la: Speranta)
ci de dependenta.
Desi esti singura capabila sa judece totul cum trebuie, cred ca ar fi bine sa te supui majoritatii celor 99 de procente.
Speranta construieste, te trag inapoi neincrederea, teama de singuratate...ma voi opri aici.
Tu n-ai nevoie de noi acum, ci de tine insati.
Cauta-te cu disperare si curaj...cand te vei regasi, vei vedea ca ce-ti doresti nu poate fi acoperit de un amarat de unu la suta!!!!!!
subiect sau predicat..... - de cosmacpan la: 14/10/2004 23:12:37
(la: Mame singure!)
"ce parere aveti despre adoptia copiilor de catre un parinte singur?"
atunci cand un om decide sa devina parinte nu conteaza nimic altceva. a avea atata iubire incat sa poti s-o oferi este minunat. a avea atata teama de singuratate este o greseala de...acceptat? restul raspunderilor (grele cand esti pus in fata oglinzii - ochii nevinovati si plini de intrebari)si a prejudecatilor....dar totul tine doar de o decizie (sigur luata dupa lungi nopti de chinuitoare intrebari)...
"copiii pe care i-am intalnit astazi, vorbeau cu totii doar norvegiana. credetzi ca ar fi fost normal sa li se ofere si shansa de a invatza limba materna?"
Despre care limba materna este vorba = despre prima limba materna sau despre cea de-a doua caci limba materna este limba mamei care te creste. indiferent de mama biologica (blasfemieeeeee....!!!!!). nu are sens dar emotional asa vad eu. oricum la adolescenta copilul va afla si va putea decide ce are de facut mai departe.
este atat de frumos si de incitant subiectul incat imi este greu acum sa ma adun.
rxnotta - de dianet la: 22/02/2005 22:01:14
(la: suflet ratacit)
As vrea sa-ti pot spune ca nu stiu prin ce treci. Si mi-e si mai greu sa recunosc ca am trecut si eu pe unde esti tu. Si mai e un mic secret: daca nu iti faci lectiile cum trebuie, adica nu inveti nimic din viata, istoria are un cinic simt al umorului prin simplul fapt ca tinde sa se repete. Pana si asta poate fi o recunoastere voalata a faptului ca nici eu nu sunt chiar "pe roze".

Dar nu vorbim despre mine aici. Stiu mult prea bine la ce te referi cand spui "Sunt seri in care aproape ca nu vorbim nimic, nu ne atingem,nu comunicam in nici un fel si, totusi ma vrea acolo.Stii care-i problema mea?Nu pot sa-l refuz niciodata!!!!!!!". Ca si atunci cand spui ca "Il iubesc dar nu sunt fericita decat atunci cand sunt cu el.In rest tot timpul imi pun intrebari si ma chinui cu o gramada de ganduri.". Si, intr-adevar, esti dependenta de el, adica una din cele mai periculoase lucruri, care pot avea consecinte neplacute. O sa te intreb ceva: daca ti-ar spune acum sa rupeti tot, ai face-o? Intuiesc raspunsul tau:nu, pentru ca il iubesti. Eu iti raspund altceva: nu, pentru ca esti dependenta, iar dependenta se confunda uneori fantastic cu iubirea. Desi varianta inversa e mai fericita, se gaseste foarte rar.

Un nene pe care-l chema Antoine de Saint-Exupery a zis candva o chestie, care suna cam asa: "Inainte de orice, iubirea este ascultare in tacere. A iubi inseamna a contempla. Va veni ora cand nu vei mai cere nimic. Nici buzele, nici zambetul, nici bratul dragastos, nici rasuflarea prezentei sale. Iti va fi de ajuns ca ea doar sa existe.[...] Nu confunda iubirea cu delirul posesiei, care aduce suferintele cele mai cumplite (as indrazni sa adaug: sau cu dependenta; nu e prea mare diferenta). Caci, impotriva parerii comune, dragostea nu te face sa suferi. Te face sa suferi instinctul de proprietate, care este contrariul iubirii."

Si tot pe aceeasi tema, un alt nene, Cioran, a fost chiar un pic mai cinic. Una din ideile lui spunea ca noi iubim din egoism, pentru ca fie vrem sa fim iubiti ca rasplata (asteptam reciprocitate de la cel caruia ii oferim sentimente), fie de teama de singuratate; in ambele cazuri, iubirea devine sinonima cu egoismul. Si in ideea lui s-ar putea sa gasesti ceva adevar. Eu am gasit, si m-a ingrozit. De abia atunci am inceput sa invat.

Punand cap la cap ideile unor oameni ceva mai destepti decat mine (redate mai sus), am intrat in ceata complet. Solutii mi s-au oferit: sa gasesc pe altcineva, sa lupt pentru iubirea mea (alta dovada de egoism - a lupta pentru iubire), sa il regasesc pe Dumnezeu etc. Atunci am ajuns la intrebarea pe care ti-am recomandat-o anterior: cine sunt? Nu stiu daca am raspunsul complet, dar macar am ajuns la pace cu mine insami. Si am realizat ca nu persoana iubita, altcineva sau chiar Dumnezeu ma pot ajuta, ci reprezinta doar alte forme de dependenta, sau alti "colaci de salvare". Si atunci? Simplu: stiu cine sunt, si sunt singura persoana pe care ma pot baza indiferent ce se intampla. Si atunci lucrurile se rezolva mult mai simplu.

Nu zic ca e o solutie desteapta, sau un panaceu universal. In plus, e si cumplit de greu de realizat pana la capat. Insa poti incerca, treptat, sa aloci din timpul pe care il petreci cu "imi pun intrebari si ma chinui cu o gramada de ganduri" gandindu-te la tine ca individualitate, fara a lua in cosiderare nimic si pe nimeni din jurul tau. Ai ceva de pierdut daca incerci sa te iubesti un pic si pe tine? Eu zic ca nu. Poate ai putea avea o surpriza placuta sa descoperi ca esti o persoana pe care te poti bizui, un om leal, care are si mandrie (a nu se confunda cu orgoliu) si onoare, pe care nu l-ai schimba pentru nimeni si nimic. Asta nu va atrage dupa sine decat moartea iluziilor false pe care si le cladeste oricine, lasand in urma doar sentimentele reale. Te pup dulce.
#37250 (raspuns la: #37026) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Prietenie=altruism - de cico la: 08/04/2005 23:20:23
(la: Ce ati alege : respectarea principiilor sau prietenii ?)
Am fost recent ranit de o prietenie "for the wrong reasons". De-aici si interesul meu pentru subiect. "Prietenul" mi-a fost alaturi doar cata vreme i-a convenit lui.

Apreciez sinceritatea deschizatorului conferintei, dar nu pot sa omit motivele individualiste pentru care scrie el ca alege prietenia: teama de propria singuratate, gandul la sufletul sau... Sa-mi spuna unul "eu te-am ales de prieten ca mi-e teama de singuratate", nu m-as simti deloc magulit si n-as putea sa il consider la randul meu prieten. Prietenia e adevarata daca in primul rand il apreciezi pe celalalt pentru ce este, nu pentru rezolvarea propriilor interese. Daca ii sesizezi problemele la fel cum ti le sesizezi pe ale tale proprii, si daca esti gata sa-l ajuti la nevoie fara calcule camataresti de genul "as face asta pentru el, dar ce obtin in schimb?".
Da, sunt unii oameni asa... - de ondine la: 13/06/2005 16:10:08
(la: iubire? acum serios vorbind...)
Da, nu oricine poate iubi. Asta e diferit de a crede ca, daca nu te iubeste pe tine, nu iubeste pe nimeni. Nu oricine poate iubi cu acea iubire care nu se confunda cu orgoliul, cu teama de singuratate, cu posesivitatea etc etc. Dupa cum nu oricine poate fi altruist, nu oricine e capabil de toleranta, de generozitate...
Da, sunt oameni care prefera sa fie singuri in majoritatea circumstantelor si le e mai bine asa. Da, mai bine singur decat iluzii jalnice de genul celor invocate mai sus.
Nu, iubirea este pentru toti, fara exceptie. Capacitatea de a iubi e un potential pe care teoretic, il avem cu totii. Practic insa nu toata lumea il pune in aplicare.
Daca esti singur nu inseamna ca nu iubesti, si nici ca nu esti capabil de iubire. Insa da, a trai in cuplu nu e ceva pentru absolut toata lumea. E pentru majoritatea, dar nu pentru toti. Din fericire pentru specia umana, as zice eu...

Oamenii singuri sunt mai greu de inteles, si motivele lor de asemenea. Asta nu ii face insa mai putin umani. Cred ca, in cele mai multe cazuri, la baza izolarii lor sta o dezamagire profunda si generalizata. Vorbesc de cei cu adevarat singuri; singuratatea fortata sau bazata exclusiv pe egoism nu e una autentica, dupa parerea mea.

In orice caz, daca ai intalnit astfel de oameni si nu ai reusit sa fii mai strong decat singuratea lor, nu cred ca are rost sa mai incerci...De multe ori, standardele lor sunt atat de sus ca aproape nimeni nu mai trece de ele...Si poate ca nu-si doresc nimic mai mult decat sa fie lasati in pace.
Dar, ca si Sjofn, nu prea cr - de zaraza la: 18/01/2006 18:49:13
(la: Tehnici de resemnare)
Dar, ca si Sjofn, nu prea cred in relatii care sa supravietuiasca numai cu scrisorele parfumate. Voi credeti?

nici eu nu cred. daca daca iubirea e asa mare, iar teama de singuratate si mai si, ce te impiedica sa-l urmezi la capatul lui de lume?

toti dam sfaturi, dar nimeni nu stie cum sa apuce exact problema, fiindca nimeni nu stie exact despre ce-i vorba.

bottom line: daca doi oameni se iubesc si vor sa fie impreuna, reusesc sa invinga greutati mai mari decat o distanta in km.

zaraza
#100981 (raspuns la: #100915) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
alexa - de anisia la: 08/03/2006 20:18:22
(la: atinge-ma, dar de la distanta !)
nu stiu daca tocmai nevoia de incredere in oameni e mai puternica decat teama. mai degraba inclin sa cred teama de singuratate invinge instinctul de conservare si da ghes inimii sa isi asume riscul din nou si din nou :)
___________________________________________________________
doar pentru ca toate pasarile au aripi, nu inseamna ca zboara toate la aceeasi inaltime...
#110298 (raspuns la: #110102) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
anisia - de alex andra la: 08/03/2006 21:37:25
(la: atinge-ma, dar de la distanta !)
"Lost without music in a world of noises"

Ai avea perfecta dreptate (si am fost tentata sa ti-o acord intr-un prim moment), daca toti cei de pe aici care si-au invins instinctul de conservare ar suferi de singuratate. Ori nu este asa, o stii mai bine decat mine:) Teama de singuratate poate fi insa intr-adevar o circumstanta favorizanta.
#110309 (raspuns la: #110298) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Gasesc textul in concordanta - de rayro la: 11/03/2006 12:31:41
(la: Mediocritatea actului de casatorie)
Gasesc textul in concordanta cu vremurile actuale. Cand ea isi asuma rolul de "sotie" care trebuie sa fie sprijinita de sot. Datoria "sotului" este sa "aduca bani acasa" sa "nu o bata" si "daca merge cu altele sa fie discret ca sa nu-si strice casa". Da, la o asemenea abordare actele sunt totul. Actele obliga pe ficare dintre participanti la obligatii, la responsabilitati pe care in mod normal nu si le-ar fi asumat.
Cele scrise mai sus nu-si gasesc argumentare in cazul in care legatura celor doi este din start alegerea a doi oameni liberi. A doi oameni independeti care ar putea trai bine merci separat dar carora le place impreuna. O relatie in care fiecare daruieste pentru ca asa simte si care la randul lui primeste din bucuria celuilalt. O relatie in care fiecare ar propriile mijloace de trai, propriile valori si propriile consideratii in privinta unui aspect sau altul. Relatia se dezvolta "sanatos". Fiecare isi pastreaza individualitatea si respecta deasemenea unicitatea celuilalt.
Actul in sine trece in plan secund. Asumarea unei casatorii in asemenea circumstante nu mai este un fel "o manifestare a egoismului" ci un pas firesc.
Oricare alta motivatie in afara de cea a unei ALEGERI naturale se va solda cu un esec. Teama de singuratate, nesiguranta sau "gura lumii" nu fac decat sa aduca in lumina ca ceea ce exista intre cei doi e cu totul altceva decat iubire.


fifinew - de Cri Cri la: 15/09/2006 20:54:25
(la: IUBIRE CIUDATA, IUBIRE IMPOSIBILA...)
Desi mi-am pus si eu intrebarea (cred ca asta-i prima intrebare cand te doare), pana la urma mi-am dat seama cum stau lucrurile: iubirea e cel mai frumos si inaltator sentiment, dar si cel mai egoist. N-am de ce sa ma mai intreb cum de a putut sa ma paraseasca. Daca nu ma mai iubea, n-ar fi ramas cu mine decat din mila. Si... mila vroiam eu, oare? Il vroiam asa, cu orice pret, fizic langa mine dar cu gandul in alta parte?
Doare, e drept. Uneori parca te lasa fara aer si fara energie vitala. Dar... a pleca e altruismul celui care nu mai iubeste. A refuza sa minta si sa se complaca intr-o relatie atunci cand nu mai crede in ea. Problemele mari le pun cei "nehotarati" care pleaca, se intorc, iar pleaca... Judecand la rece, cred ca nici nu iubesc, dar din teama de singuratate nici nu reusesc sa se indeparteze prea mult de locul unde stiu ca ii asteapta intotdeauna cineva. Insa... meandrele sufletului uman sunt grozav de intortocheate.
Dar, indiferent de motivele celui care oscileaza astfel, pentru cel care asteapta, iubind constant, e oricum o atmosfera toxica; un cerc vicios din care e greu de iesit.
--------------------------------------------
He who laughs last thinks slowest.
#145564 (raspuns la: #145448) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
jap! - de maan la: 09/12/2006 12:15:21
(la: Decembrie fara tine..)
crec-am plasat un comentar la dracu-n praznic, in loc sa-l pun aici.
doar canu-mi amintesc unde s-o tinut praznicul.

in doo vorbe: iubesti un nemernic care "ti-a lua' fatza" cu falsa lui sinceritate, amentindu-te de cap si lucrand chiar in inima slabiciunii tale si-anume teama de singuratate.
in felul asta cretinul te-a inselat pe tine dandu-ti sperante si a inselat-o si pe cealalta cand te-alinta pe tine.
mai mult, nu-l poti acuza ca nu te-a prevenit.

iti ziceam sa ai grija sa nu devii amanta unuia insurat si cu copiii multi, sperand toata viata ca v-a divorta pentru tine.
#162291 (raspuns la: #162107) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Paianjenului - de maan la: 18/06/2008 09:09:20
(la: Singuratate)
ar fi trebuit sa meditezi mai mult pe 'atavica' decat pe ce-ai subliniat.

omul e o fiinta sociala, fiecare duce cu sine instinctul de turma, fiecare poarta, genetic, spiritul gregar, tradus azi prin dorinta de-a apartine unui grup, unei comunitati ... in esenta, de-a nu fi singur.

exista, fireste, si cazuri exceptionale.
de cele mai multe ori, nu individul e cel care alege, ci turma!
ea exclude!

mi-e ca ai redus 'teama de singuratate' la lipsa dorintei de-a avea un partener de viata, atunci cand eu vorbeam de dorinta omului de-a trai printre oameni.
la unii sentimentul instrainarii se manifesta mai acut decat la altii ... si-aici e vorba de temperament, de personalitate, de-ncrederea-n sine.
ii sugeram malinei ca teama ei are-un substrat profund uman si ca nu e singura.
#318662 (raspuns la: #318588) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
*** - de alexxxia la: 18/07/2008 01:33:10
(la: Ce faci cand afli ca omul iubit te inseala?)
In general recomandabil e sa renunti ...sa-l bagi in masa si sa-ti vezi de viatza ta . Intrebarea e dak poti sa faci asta. Sunt multe persoane care prefera sa ierte la nesfarsit decat sa piarda pe cineva...si asta doar din teama de singuratate.
iar faza cu razbunarea parerea mea e ca nu te ajuta la mare lucru....te simti bine atunci pe moment da te face sa te urasti pe tine dupaia(si asta o spun din proprie experienta)Mai bine lasi sa se intoarca roata de la sine si atunci poate k o sa te simti mai bine.
*** - de motanelul la: 07/12/2008 21:09:41
(la: secrete)
relatie (casnicie) frumoasa, de durata.

privita astfel relatia (casnicia) devine o stare contractuala cu avantaje reciproce. dar nu asta ai vrut sa spui, nu?

de ce se casatoresc oamenii (sau de ce vor sa aiba o relatie de durata)? mie mi se pare o chestie egoista.
cine spune ca doua persoane trebuie si vor ramane neschimbate pe parcursul a zeci de ani?
singura explicatie cat de cat acceptabila a relatiei (casatoriei) mi se pare teama de singuratate. care este totusi chinuitoare si in aceste conditii.

imi amintesc o poveste din "legendele olimpului" citita cand eram mic, in care el si ea cer o singura favoare zeului: sa moara amandoi odata.
mi/a placut tare mult.
*** - de irma la: 06/08/2011 20:02:05
(la: Cateva conopide celebre)
nu inteleg ce mai vrei sa demonstrezi! cei pe care i-ai acuzat de comportament agresiv fata de noii veniti au plecat.

oricum rationamentul asta e gresit. nu neg ca multi mari scriitori au fost respinsi la inceputurile carierei lor. dar asta nu inseamna ca reciproca e valabila! adica nu oricine e respins va deveni mare scriitor.

ma agaseaza incercarile astea de a demonstra. ce?! ca ai dreptate? la ce ti-ar folosi, in afara de a-ti petici orgoliul?

in plus de asta iei prea in serios chestia asta! perceptia mea e ca multi dintre cei care publica texte "literare" p-aici nu au nici cea mai mica intentie sa devina scriitori. faptul ca scrii din teama, frustrare, singuratate, plicitiseala sau naiba stie ce , scrii ca te-auzi, ca sa-ti limpezesti mintea, etc nu te face scriitor in nici un caz! iti mai trebuie har si scoala. am mai zis asta odata. cine vrea sa devina scriitor sa puna burta pe carti multe si sa mearga la cenacluri, la cursuri (a scrie presupune si invatare). sa nu se astepte sa primeasca aici lectii ca la facultatea de filologie sau critici a la calinescu.
Eu sufar de singuratate ca de - de Alice la: 06/10/2003 08:16:39
(la: Singuratatea a devenit o boala rusinoasa?)
Eu sufar de singuratate ca de boala. Niciodata nu mi-e rusine, desi,de fiecare data, ea ma gaseste prima...
Lupt. Mi-e teama ca sufletul meu ar putea ajunge sa semene cu un cuib de vultur batran la care nu razbat decat paduchii ce se oplosesc la ultima caldura a penelor lui.
Singuratatea: o legatura la ochi. Sau un loc unde te poti retrage ca sa vezi mai bine lumea.
PS. Cine zicea ca omul e un animal care rade? Il prescriu ca panaceu. Rasul, nu animalul.:))))))))))))
"Teama unui nou inceput..." de ce teama? - de DESTIN la: 20/11/2004 20:58:21
(la: Teama unui nou inceput...)

Acel dans numit twist a dat nastere unui fenomen interesant gandesc... pentru intaia oara in istorie, hainele au inceput asa...a se uza intai pe dinauntru.

Singuratatea ca un twist uzeaza intai pe dinauntru,practic ea nu exista singuratatea, noi o acceptam noi o gazduim.

Cu bine,



Cine se teme de suferinta...va suferi de teama.
"singuratatea e ca o pisica...acolo unde i se face loc"anisia, - de DESTIN la: 22/11/2004 01:27:11
(la: Teama unui nou inceput...)

"solutia ar fi sa nu o mai acceptam pe singuratate, sa nu o mai gazduim... stii ce cred? cred ca singuratatea e ca o pisica. toarce si dormiteaza acolo unde i se face loc..."


Cat adevar!!!"solutia ar fi sa nu o mai acceptam pe singuratate,"

Cu bine.

Cine se teme de suferinta...va suferi de teama.
#29444 (raspuns la: #29424) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Singuratatea..aceasta arma ca - de Iri la: 22/08/2005 12:08:11
(la: Teama unui nou inceput...)
Singuratatea..aceasta arma care ne distruge incetul cu incetul...uneori fara sa ne dam seama.Induce de cele mai multe ori teama..chiar frica..de a fi singur de a fi neinteles...Pentru mine este doar o stare trecatoare nu o teama..necesitatea de a nu mai fi singura mi-ar aduce o energie in plus pentru a face mai mult pentru mine si implicit pentru altii.
Singuratatea...luata uneori ca sursa de tristete..un motiv sa ne plangem de mila...dar si ca un moment greu si apasator pentru a ne justifica persimismul..
Dar mai ales o lipsa acuta de adevarata intimitate(vulnerabilitate,slabiciune)de care da dovada generatiile actuale si nu numai.
Singuratatea in doi - de Alexia la: 06/10/2003 08:36:17
(la: Singuratatea a devenit o boala rusinoasa?)
E doar o intrebare.Se poate instala singuratatea in doi?? De ce??



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...


loading...

cautari recente
mai multe...

linkuri de la Ghidoo: